Este timpul să fii un reformator adevărat. Duminică, 6 decembrie 2020

(Aroldo Gessner — Brazilia)

SITUAȚIA ÎN LUME

Planeta Pământ — casa noastră — a ajuns plină de frumusețe și splendoare din mâinile Creatorului. Totul era perfect, pregătit cu dragoste și dedicat neamului omenesc pentru a se bucura din plin de ea. (Vezi Geneza 1:31). Primul bărbat și prima femeie au fost creați frumos din punct de vedere fizic, dar, mai presus de toate, aveau perfecțiune intelectuală și un caracter drept, care urma să fie consolidat prin comuniunea cu Creatorul. „Perechea lipsită de păcat nu purta niciun veșmânt artificial; ei erau îmbrăcați cu un acoperământ de lumină și slavă, așa cum poartă îngerii. Atâta vreme cât au trăit în ascultare de Dumnezeu, acest acoperământ de lumină a continuat să-i înveșmânteze.” 1

Această scenă perfectă a durat până când păcatul a pătruns, scufundând lumea în starea teribilă de corupție, imoralitate și păcat.

Principiile divine prezentate în Sfânta Biblie au fost abandonate și degradate la nivelul unor simple obiceiuri supuse preferințelor umane. Majoritatea celor care au rămas în apărarea adevărului au fost din nefericire conduși să mențină o religie de spectacol exterior, de stabilire de forme și ritualuri lipsite de iubire.

CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII UN REFORMATOR?

Un astfel de scenariu haotic are nevoie de prezența reformatorilor. „Ai tăi vor zidi iarăși pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit Dregător de spărturi, Cel ce drege drumurile și face țara cu putință de locuit.” (Isaia 58: 12). Această misiune importantă prezentată de profetul Isaia identifică poporul care lucrează să restaureze principiile divine care au fost anulate și interpretate greșit.

Să fii un reformator nu înseamnă să te acomodezi cu acest scenariu. Înseamnă să lupți cu vigoare și convingere să restaurezi stâlpii adevărului care au fost distruși. Înseamnă să rămâi credincios datoriei de a apăra legea lui Dumnezeu, chiar în fața opoziției cumplite.

Neemia era slujitorul celui mai puternic împărat din zilele lui. Cu toate acestea inima lui era tulburată de cunoștința că Ierusalimul, cetatea sa natală, fusese devastat și distrus. Dar el nu a fost descurajat de dificultăți și imposibilități. Cu dispoziția obișnuită reformatorilor, el a făcut toți pașii necesari pentru a-și atinge scopul. Sub îndrumarea lui Dumnezeu, el a biruit toate barierele și a ajuns la Ierusalim cu resursele pentru a putea să restaureze cetatea strămoșilor lui. Și când vrăjmașii încercau să îl distragă de la sarcinile lui – sau chiar să îl distrugă – astfel încât lucrarea de restaurare să nu poată continua, el spunea cu convingere: „Eu fac o lucrare mare astfel încât nu pot să cobor; de ce să înceteze lucrarea, în timp ce o părăsesc și cobor la voi?” (Neemia 6:3, traducerea BTF).

Satan vrea să ne implice în lucrări care ne fac incapabili de a fi reformatori. El vrea să ne distragă atenția de la moștenirea solemnă pe care am primit-o prin Evanghelia veșnică; dar, ca adevărați reformatori, trebuie să răspundem: „Fac o treabă măreață, așa că nu mă pot opri!”

TIMPUL ÎN CARE TRĂIM

Zilele noastre sunt comparate cu zilele de dinainte de potop. La fel ca în acel timp, principiile sacre stabilite de Dumnezeu au fost uitate, abandonate și ridiculizate. Conform lumii, a fi credincios în timpul prezent, nu este o virtute. La fel ca în zilele lui Noe, desfrânarea, imoralitatea și necinstea sunt comune rasei umane. „Și din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mulți se va răci.” (Matei 24: 12).

Ascultarea de legea lui Dumnezeu, ca rezultat al unei vieți transformate de Isus, este o caracteristică din ce în ce mai rară în zilele noastre. Relativismul conduce omenirea în mlaștina păcatului. „Vai de cei ce numesc răul bine și binele, rău, care spun că întunericul este lumină și lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceață și dulceața, în loc de amărăciune!” (Isaia 5: 20).

Toate acestea arată că Hristos este la ușă. Revenirea Lui în această lume este mai aproape decât ne putem imagina. Pana inspirată ne arată, prin ceasul profetic, că se apropie ora.

„Când pretinsul popor al lui Dumnezeu se unește cu lumea, trăind așa cum trăiește ea și unindu-se cu ea în pofte vinovate, când luxul lumii devine luxul bisericii; când clopotele de nuntă sună și toți privesc înainte către mulți ani de prosperitate pământească — atunci, deodată, așa cum fulgerul strălucește pe cer, va veni sfârșitul visurilor și nădejdilor amăgitoare.” 2

LA CE SE AȘTEAPTĂ DUMNEZEU DE LA UN REFORMATOR?

A trăi ca bastioane fidele și apărători ai adevărului în această epocă a distrugerii totale a principiilor evlavioase, aceasta este misiunea reformatorilor. Acum este timpul restaurării și Dumnezeu așteaptă de la poporul Său o adevărată lucrare de reformă, începând de la inimă și extinzându-se până la punctul de pregătire pentru întoarcerea lui Isus Hristos. (vezi Faptele Apostolilor 3:21).

A trăi și practica principiile Cuvântului lui Dumnezeu în acest timp prezent este responsabilitatea noastră. Dumnezeu ne-a dat privilegiul de a da mărturie pentru numele Său, iar noi nu putem fi distrași.

„Trăirea în viața de toate zilele a principiilor arătate în Cuvântul lui Dumnezeu este deseori privită ca fiind neimportantă — o problemă prea neînsemnată pentru a i se da atenție. Dar, avându-se în vedere lucrurile care sunt în joc, nimic care poate ajuta sau împiedica nu este prea mic.” 3

Ca rămășiță a lui Dumnezeu, El așteaptă ca noi să fim adevărați reformatori. Însă nu putem cădea în aceeași greșeală ca națiunea iudaică. Ei erau poporul ales, o națiune sfântă, iar acest lucru i-a umplut de satisfacție și mândrie. Imaginându-și că se vor bucura mereu de acest statut, ei au neglijat adevărata religie. Ei au devenit mulțumiți să își placă lor înșiși — și au uitat de Dumnezeu. Un simplu simț al moștenirii familiale era suficient pentru ei, și viața lor de zi cu zi nu se potrivea cu mărturisirea lor de credință.

Același lucru se pare că se întâmplă cu noi. Noi am fost aleși de Dumnezeu să purtăm standardul adevărului în timpul din urmă. Nu putem să fim mândri și să permitem satisfacției date de acest privilegiu să ne facă să uităm misiunea noastră. Pentru a fi reformatori pe care Dumnezeu poate conta, trebuie să fim conștienți că inimile noastre trebuie să fie în totalitate transformate prin harul lui Hristos. (vezi Ezechiel 36: 26). Cu o inimă nouă, putem fi folosiți de Dumnezeu în marea lucrare de restaurare.

CONCEPTUL DE REFORMATOR

Istoria noastră confesională a început cu necesitatea de a sublinia imuabilitatea legii lui Dumnezeu. Poruncile Lui sunt veșnice, Legea Lui este veșnică. Când, pentru comoditate și unire cu lumea, principiile sacre au fost încălcate, noi am fost chemați să rămânem pe calea îngustă, în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu.

„Când un popor este pe deplin satisfăcut cu propriile lui realizări, puțin se mai poate nădăjdui de la el.”4 Părinții noștri care au inițiat reforma și-au asumat imediat misiunea de a menține moștenirea divină.

Responsabilitatea de a purta arca este acum pe umerii noștri. Spiritul reformei trebuie să fie al nostru. Nu putem opri lucrarea care a început acum mai bine de o sută de ani. A călca pe această cale nu va fi ușor, dar aceasta este calea pe care trebuie să o urmăm. Companionul nostru divin va fi alături de noi la fiecare pas.

„‘Străduiți-vă să intrați pe poarta cea strâmtă; căci largă este poarta și largă este calea care duce la distrugere, și mulți sunt cei care intră acolo; pentru că strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei care o găsesc.’ Aceste drumuri sunt distincte, separate, în direcții opuse. O cale duce la viața veșnică, cealaltă la moartea veșnică. Am văzut distincția dintre aceste drumuri, precum și deosebirea dintre taberele care merg pe ele. Drumurile sunt opuse; unul este lat și neted, celălalt îngust și aspru. Tot la fel, persoanele care merg pe ele sunt opuse în caracter, în viață, în îmbrăcăminte și în conversație. ”5

A fi reformatori înseamnă să ne trăim zi de zi identitatea confesională. Am moștenit de la strămoșii noștri speranța binecuvântată a venirii lui Isus pe acest Pământ. Strălucirea poruncii a patra de pe tablele legii lui Dumnezeu a fost revelată, iar ziua a șaptea, Sabatul odihnei, este inclusă ca parte a vieții noastre creștine. Prin faptul că avem descrierea „Mișcarea de Reformă” adăugată la denumirea noastră confesională noi realizăm că această călătorie a noastră spirituală poate suferi un declin dacă nu suntem vigilenți. A reforma înseamnă a schimba din ceva mai rău în ceva mai bun. Cu toate acestea, în reformă, trebuie să menținem – să susținem — Cuvântul lui Dumnezeu la locul potrivit, ca singura noastră regulă de credință și practică.

REVENIREA LUI HRISTOS

Cel mai mare eveniment din istorie este a doua venire a lui Isus pe acest pământ pentru a-Și căuta biserica. Pentru că suntem Adventiști, pentru că așteptăm venirea Lui, noi suntem candidați la a ne bucura cu veselie de acest moment epic. Urcarea cu Isus în nori și începerea călătoriei către casa veșnică sunt scopul nostru final.

Cu toate acestea, pentru a realiza acest lucru, este necesară o pregătire. Așteptarea lui Isus înseamnă pregătire, credincioșie și predare deplină față de El. A-L aștepta, a ne identifica drept copii ai Săi — în timp ce ne dedicăm totodată afecțiunile noastre lucrurilor acestei lumi, este trădare. Și Satan prezintă nenumărate atracții pentru a ne abate atenția de la Hristos și de la revenirea Sa pentru a ne fixa ochii și inimile asupra lumii și a atracțiilor ei, la fel ca în zilele lui Noe (vezi Luca 17:26, 27).

„Mi-a fost arătată primejdia noastră, ca popor, de a ne asemăna cu lumea mai degrabă decât cu chipul lui Hristos. Noi ne aflăm acum chiar la hotarele veșnice, dar este scopul vrăjmașului sufletelor să ne facă să amânăm mult pregătirea pentru încheierea timpului. Satan îi va asalta în orice mod imaginabil pe cei care mărturisesc a fi poporul care păzește poruncile lui Dumnezeu și așteaptă a doua venire a Mântuitorului nostru pe norii cerului cu putere și mare slavă. El vrea să-i facă pe cât mai mulți posibil să amâne ziua socotelilor și să devină în spirit asemenea lumii, imitând obiceiurile ei.” 6

Nu putem, nici pentru o clipă, să ne îndepărtăm ochii de Cer și de la minunile Sale promise credincioșilor. Mulți dintre noi nu ne gândim prea mult la veșnicie, dar facem tot ce putem pentru a profita la maximum de această viață pământească. Pentru aceasta, ne investim tot timpul, puterea și banii. S-ar putea chiar să realizăm tot ceea ce este posibil în această lume, dar să ratăm obiectivul. „Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuși?” (Luca 9: 25). Vrei să locuiești în Ceruri? Dacă da, este timpul să fii un reformator adevărat, așteptând și grăbind revenirea lui Isus.

SABATUL

Unul dintre cele mai mari adevăruri biblice ascunse pentru aproape întreaga rasă umană timp de mai multe secole este valabilitatea Sabatului celei de-a patra porunci a legii lui Dumnezeu. A fost dat primilor noștri părinți ca o emblemă a iubirii și grijii Sale pentru omenire. Și de atunci, Satan a luptat pentru a ascunde, anula și distruge ziua sfântă a Domnului. De ce? Pentru că Sabatul Îl arată pe Isus ca pe Creatorul nostru, Mântuitorul și Regele suprem al Universului.

„Dacă Sabatul ar fi fost păstrat de către toți, gândurile și afecțiunile omului ar fi fost îndreptate către Creator ca obiect al adorării și al închinării, și niciodată n-ar fi fost vreun închinător la idoli, vreun ateu sau vreun necredincios. Păzirea Sabatului este un semn al credincioșiei față de adevăratul Dumnezeu.”7

Când mesagerul Domnului a avut o viziune despre sanctuarul ceresc, ei i-a fost arătată o strălucire intensă în jurul celei de-a patra porunci, făcând-o mai proeminentă decât celelalte porunci. Aceasta a servit nu numai pentru a arăta că această poruncă nu a fost anulată, ci și pentru a spune că este pecetea lui Dumnezeu, care identifică poporul Său.

„Pentru aceia care sfințesc ziua Sabatului, ea este semnul sfințirii. Adevărata sfințire înseamnă a fi în armonie cu Dumnezeu, a fi una cu El în caracter. Ea se primește prin ascultarea de principiile acelea care sunt o transcriere a caracterului Lui. Iar Sabatul este semnul ascultării. Acela care ascultă din toată inima de porunca a patra va asculta de întreaga Lege. El este sfințit prin ascultare.” 8

Și cum păstrăm noi Sabatul? Care au fost conversațiile și gândurile noastre în timpul orelor sacre ale lui Dumnezeu? Am parcurs un drum lung în această privință — nu lucrăm sâmbăta, nu cumpărăm sau nu vindem în această zi, nu gătim în ea și o dedicăm bisericii și lucrării misionare. Dar sfințirea Sabatului nu este doar despre aceste lucruri. Începe cu pregătirea, având grijă ca totul să fie gata pentru a te bucura de Sabat în compania lui Isus. Hotarele zilei sfinte sunt sacre. Trebuie să fim credincioși atât la deschiderea cât și la închiderea Sabatului. Familia trebuie să se bucure în armonie de aceste ore. Gândurile noastre trebuie să fie captive lui Isus în această zi. În Sabat, singurul nostru obiectiv ar trebui să fie să ne concentrăm la a face voia lui Dumnezeu, nu a noastră. (Vezi Isaia 58: 13, 14). Este timpul să fii un adevărat reformator în păstrarea Sabatului!

SPIRITUL LUMESC

De la început, intenția lui Satan a fost să ne despartă de Dumnezeu. Și pentru aceasta, el ne prezintă lumea și teoriile ei ca pe ceva foarte prețios, sugerând că pierderea ei ne va aduce nefericire, la fel cum a ademenit-o pe Eva cu fructul interzis. Când Satan l-a dus pe Isus pe un munte înalt, El i-a arătat toată măreția lumii, împărățiile ei și gloria lor, promițându-I Lui posesia acestor lucruri, dacă doar i s-ar închina lui. „Dar Hristos a rămas neclintit. El a simțit forța acestei ispite; dar El a întâmpinat-o în numele nostru și a biruit.” 9

Satan ne prezintă, de asemenea, lumea și practicile ei ca pe o realizare. Suntem bombardați în orice moment cu „rodul frumos” al lumii și suntem invitați să luăm parte la el. Și, din păcate, aceasta a avut succes. Biserica a suferit mari pierderi pentru că a cedat atacurilor inamice. Nu l-am respins cu „este scris”, așa cum a făcut Isus. În acest timp solemn de sigilare, mintea noastră este absorbită de chestiuni lumești. Apostolul Ioan ne avertizează: „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.” (1 Ioan 2: 15).

„Una dintre ispitele cele mai pline de succes ale lui Satan a fost aceea de a oferi lucruri pământești. El plănuiește să țină mințile și inimile oamenilor atât de absorbite de atracțiile lumești, încât să nu mai fie niciun loc pentru lucrurile cerești. El are stăpânire asupra minților, prin dragostea lor față de lume. Lucrurile pământești le eclipsează pe cele cerești și Îl îndepărtează pe Domnul din atenția și înțelegerea oamenilor. ... Oamenii sunt fermecați de strălucirea amăgitoare a lumii. Ei sunt atât de legați de lucrurile pământești, încât mulți ar săvârși orice păcat pentru a câștiga vreun avantaj lumesc.” 10

ÎMBRĂCĂMINTEA

Una dintre principalele dovezi ale religiei noastre este aspectul nostru — felul în care ne prezentăm. Cuvântul lui Dumnezeu dezvăluie modul în care ar trebui să se îmbrace un adevărat creștin. Dar dorința de a fi asemenea necredincioșilor i-a determinat pe copiii lui Dumnezeu să se îmbrace conform lumii. Ei ignoră instrucțiunile pe care Dumnezeu le-a lăsat pentru noi și decid să-și urmeze propriul lor gust. La fel ca Eva, ei nu cred în Cuvântul lui Dumnezeu, în favoarea cuvintelor vrăjmașului.

„Mulți se îmbracă la fel ca lumea pentru a avea o influență asupra necredincioșilor, dar fac o greșeală regretabilă. Dacă vor să aibă o influență adevărată și salvatoare, să trăiască mărturisirea lor de credință, să-și arate credința prin fapte bune și să facă o deosebire clară între cel creștin și cel lumesc. Cuvintele, îmbrăcămintea, faptele să vorbească despre Dumnezeu. Atunci, asupra tuturor celor din jurul lor va fi revărsată o influență sfântă și chiar și necredincioșii vor lua cunoștință că ei au fost cu Isus. Dacă dorește cineva să aibă o influență care să vorbească în favoarea adevărului, să trăiască mărturisirea sa de credință și să imite astfel umilul Model.” 11

„Lepădarea de sine și sacrificiul de sine vor caracteriza viața creștinului. Dovada că gustul este convertit se va vedea în îmbrăcămintea tuturor acelora care merg pe calea rânduită pentru cei răscumpărați ai Domnului.” 12

PROTECȚIE ÎMPOTRIVA IMORALITĂȚII

Hainele din frunze de smochin nu sunt pe placul lui Dumnezeu. Protecția morală este o virtute a îmbrăcămintei creștine. Senzualitatea este o capcană pe care Satan ne-a întins-o, și copiii lui Dumnezeu trebuie protejați de căderea în acea ispită, prin conectare constantă la Hristos. Cel care nu are picioarele înfipte pe Stâncă nu va putea rezista tentației. Nu numai atât, oricine provoacă altora ispita prin vreo atitudine oarecare — cum ar fi îmbrăcămintea necorespunzătoare — va fi la fel de vinovat ca cel ispitit. „Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume.” (1 Ioan 2: 16).

„Lumea nu trebuie introdusă să intre în biserică și nici nu trebuie să fie căsătorită cu biserica, unindu-se cu ea.” 13

Este timpul să fim adevărați reformatori! Hainele noastre trebuie să fie de bun gust, de calitate durabilă. Dar ceea ce nu-i place lui Dumnezeu — lipsa modestiei, senzualitatea și „frunzele de smochin” — trebuie să fie respinse de creștini.

„Nu vă împietriți prin înșelăciunea păcatului. Moda corupe intelectul și consumă spiritualitatea poporului nostru. Ascultarea față de modă se răspândește în comunitățile noastre adventiste de ziua a șaptea și separă mai mult decât orice altă putere pe poporul nostru de Dumnezeu. Mi-a fost arătat că regulile bisericii noastre sunt foarte defectuoase. Toate manifestările de mândrie în îmbrăcăminte, care este interzisă în Cuvântul lui Dumnezeu, ar fi un motiv suficient pentru aplicarea disciplinei comunității. Dacă, în ciuda avertismentelor, apelurilor și rugăminților stăruitoare, se continuă urmându-se voința perversă, acest lucru poate fi privit ca dovadă că inima cu nici un chip nu este făcută asemenea lui Hristos. Eul, și numai eul, este obiectul adorării și o astfel de pretinsă creștină va îndepărta de Dumnezeu multe persoane.” 14

EXEMPLE DE REFORMATORI ADEVĂRAȚI

Ilie a fost un adevărat reformator. El a pus principiile mai presus de orice altceva. Cu riscul propriei sale vieți, el a condus oamenii la o decizie de a abandona idolatria și de a se întoarce la Dumnezeu. Biblia îl menționează ca simbol al lucrării de restaurare din ultimele zile (Marcu 9:12; Maleahi 4: 5, 6). Credincioșii care nu înclină genunchiul în fața lui Baal sunt cei pe care Dumnezeu se poate baza acum.  

Ioan Botezătorul, în spiritul lui Ilie, a propovăduit și el adevăruri nepopulare, numind păcatul pe numele său adevărat, pregătind astfel calea pentru Mesia. Și-a pierdut viața pentru că și-a îndeplinit datoria de reformator. Cu toate acestea, numele său este printre cele mai mari din împărăția lui Hristos, care a declarat despre el: „Dintre cei născuți din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul.” (Luca 7:28).

În Evul Mediu, reformatori curajoși s-au ridicat în apărarea adevărurilor biblice. Luther și alții au fost folosiți de Dumnezeu în marea lucrare de înălțare a principiilor Cuvântului Său; el a fost adesea expus la moarte de către persecutorii săi, dar nu s-a ferit niciodată de datoria clară de a vorbi și de a trăi adevărul pe care l-a aflat în Hristos. Cu o anumită ocazie, când i s-a recomandat să nu se prezinte în fața autorităților care îl acuzau, Luther a declarat: „Dacă ar fi în Worms tot atâția diavoli câte țigle sunt pe acoperișurile caselor, tot aș intra”. 15

Acest spirit curajos, caracteristic tuturor reformatorilor, a fost găsit și la pionierii Mișcării de Reformă. În fața disprețului și a acuzațiilor, ei au stat fermi în apărarea adevărului, chiar cu prețul vieții lor. Și, datorită eforturilor acestor viteji războinici ai credinței, suntem astăzi aici.

Spiritul Profetic subliniază importanța unui caracter asemănător cu cel al lui Hristos în lucrarea de reformă care trebuie făcută astăzi.

„Reformatorii nu sunt distrugători. Ei nu vor căuta niciodată să-i prăpădească pe aceia care nu sunt de acord cu planurile lor și nu le seamănă. Reformatorii trebuie să înainteze, nu să dea înapoi. Ei trebuie să fie hotărâți, fermi, stăruitori, neclintiți, dar fermitatea nu trebuie să degenereze într-un spirit dominator. Dumnezeu dorește ca toți aceia care-I servesc să fie tari ca stânca atunci când e vorba de principii, dar blânzi și smeriți cu inima, așa cum a fost Hristos. Atunci, rămânând în Hristos, ei pot face lucrarea pe care ar face-o El, dacă ar fi în locul lor.” 16

Nu ne putem permite să deranjăm lucrarea cu „un spirit aspru, osânditor (condamnator)”, acesta „nu este esențial pentru eroism în reformele din acest timp.” 17

Prin harul lui Dumnezeu, putem avea caracterul Său implantat în inimile noastre. Și când acel caracter va fi complet fixat în viața noastră, vom fi reformatori, așa cum a fost Hristos. Vom avea înțelepciune divină pentru a spune femeii păcătoase cuvintele potrivite sau pentru a-l mustra pe Petru cel impulsiv. Vom reuși atât să binecuvântăm oamenii, cât și să răsturnăm mesele schimbătorilor de bani. Dar nu vom fi niciodată adevărați reformatori fără Spiritul lui Hristos. Trăim în timpul restaurării tuturor lucrurilor și Hristos trebuie să locuiască în noi pentru a împlini ceea ce El așteaptă de la noi.

CONCLUZIE

Ilie a fost urmărit și vânat peste tot, totuși Dumnezeu l-a ascuns. El a fost condamnat la moarte de regina idolatră când a chemat oamenii să facă reformă. După ce și-a îndeplinit slujirea, a fost ridicat la cer fără să vadă moartea.

Ioan Botezătorul a fost maltratat, defăimat și închis. Slujirea lui scurtă și binecuvântată s-a încheiat când a fost arestat și decapitat. Majoritatea reformatorilor din Evul Mediu au fost persecutați și executați pentru îndeplinirea chemării lor de a reforma cauza lui Dumnezeu. „De altfel, toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniți.” (2 Timotei 3:12).

Nu contează ce ni se întâmplă ca urmare a mărturisirii noastre de credință. În fața noastră este unul dintre cele mai întunecate capitole din istoria pământească. Vom fi aduși în fața autorităților, judecați și condamnați pe nedrept. Cu toate acestea, ce este mai important? Isus ne invită: „fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții.” (Apocalipsa 2:10). Promisiunea pentru adevărații reformatori care trăiesc în ultimele zile, este: „Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” (Apocalipsa 3:21). Isaia 51:11 arată că răsplata reformatorului credincios va fi incomparabilă și veșnică.

Un reformator adevărat va suferi persecuție, respingere și ofensă. Dar lucrarea trebuie făcută. Eu am fost chemat să îndeplinesc această misiune. Tu ai fost chemat să îndeplinești această misiune. Ce mai așteptăm noi? Fie ca Duhul Sfânt să ne călăuzească să fim reformatori adevărați!

Referințe:

1 Patriarhi și Profeți, p. 45;

2 Tragedia Veacurilor, pp. 338, 339;

3 The Acts of the Apostles, pp. 313, 314;

4 Ibid., p. 239;

5 Christian Experience and Teachings of Ellen G. White, p. 156;

6 Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 306;

7 Tragedia Veacurilor, p. 438;

8 Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 350;

9 Solii alese, vol. 1, p. 255;

10 Ibid., pp. 254, 255;

11 Evanghelizare, p. 672;

12 The Acts of the Apostles, p. 523;

13 Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 265;

14 Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pp. 647, 648;

15 Bullock, Thomas A., The History of Modern Europe, p. 44, British Library, 1871;

16 Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 151;17 Ibid.