Este timpul să îl cunoști pe Salvatorul tău. Vineri, 4 decembrie 2020

(Compilații din scrierile E. G. White)

DIVINITATEA VORBEȘTE ASTĂZI CONȘTIINȚEI NOASTRE

Scripturile, Vechiul și Noul Testament trebuie studiate zilnic. Cunoștința lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu vin la elevul care învață constant căile și lucrările Sale. Biblia trebuie să fie lumina noastră, educatorul nostru... Prima mare lecție din toată educația este de a cunoaște și de a înțelege voința lui Dumnezeu.

 Pe măsură ce lucrările lui Dumnezeu sunt studiate, Duhul Sfânt face să strălucească în minte convingerea. Nu este convingerea pe care o produce raționamentul logic; ci, dacă mintea nu a devenit prea întunecată pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, ochiul prea slab pentru a-L vedea, urechea prea surdă pentru a-I auzi vocea, atunci se înțelege un sens mai profund și adevărurile sublime, spirituale ale cuvântului scris sunt imprimate în inimă.

 DE CĂUTAT CUNOAȘTEREA SALVATOARE DE VIEȚI

 „Mântuitorul spunea: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” Și Dumnezeu declară prin profet: „Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac minuni, judecată și dreptate pe pământ! Căci în aceasta găsesc plăcere Eu, zice Domnul”.

Nimeni nu poate să obțină această cunoaștere de Dumnezeu, fără ajutor divin. Apostolul spune că „lumea, prin înțelepciune, n-a cunoscut pe Dumnezeu”. Domnul Hristos „era în lume, și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut”. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Nimeni nu cunoaște pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaște pe Tatăl, afară de Fiul, și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere”. ”

 BLOCADA INAMICULUI

De la început Satan și-a făcut planul să-i facă pe oameni să-L uite pe Dumnezeu, pentru a și-i asigura pentru el. De aceea, a căutat să reprezinte greșit caracterul lui Dumnezeu, pentru a-i face pe oameni să aibă o concepție falsă despre El. Creatorul le-a fost prezentat ca fiind îmbrăcat cu atributele prințului întunericului — arbitrar, sever și neiertător — pentru ca El să fie de temut, ocolit și chiar urât de oameni. Satan spera să încâlcească atât de mult mintea acelora pe care i-a înșelat, încât ei să Îl scoată pe Dumnezeu în afara cunoașterii lor. Apoi el urma să șteargă chipul divin din om și să imprime propria sa înfățișare asupra sufletului; el urma să îi umple pe oameni cu duhul său și să îi facă robi ai voinței sale.

Satan a ispitit-o pe Eva prin falsificarea caracterului lui Dumnezeu, stârnind neîncredere în El și făcând-o să păcătuiască. Prin păcat, mintea primilor părinți a fost întunecată, natura lor degradată și concepția lor despre Dumnezeu, modelată de propria lor limitare și egoism. Și pe măsură ce oamenii deveneau mai îndrăzneți în ceea ce privește păcatul, cunoașterea și iubirea de Dumnezeu au dispărut din mintea și inima lor. „Pentru că atunci când au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit, ci s-au dedat la gânduri deșarte, și inima lor fără pricepere s-a întunecat”.

Uneori, lupta lui Satan pentru controlul asupra familiei omenești părea să fie încununată de succes. În timpul veacurilor dinaintea primei veniri a Domnului Hristos, lumea părea că este aproape cu totul sub stăpânirea prințului întunericului și el domnea cu o putere teribilă, ca și când, prin păcatul primilor noștri părinți, împărățiile lumii ar fi devenit de drept proprietatea lui. Chiar și poporul legământului, pe care Dumnezeu îl alesese să păstreze în lume cunoașterea Sa, se depărtase atât de mult de El, încât pierduse adevărata concepție a caracterului lui Hristos.”

 PROFUNZIMEA IUBIRII LUI DUMNEZEU RĂZBATE

Domnul Hristos a venit să arate lumii pe Dumnezeu, ca un Dumnezeu al iubirii, plin de îndurare, de iubire și împreună simțire. Întunericul dens cu care Satan s-a străduit să înconjoare tronul Dumnezeirii a fost risipit de către Răscumpărătorul lumii, și Tatăl S-a făcut din nou cunoscut oamenilor ca lumină a vieții. ... Domnul Hristos Se declară pe Sine ca fiind trimis în lume ca un reprezentant al Tatălui. Prin caracterul Său nobil, în mila și îndurarea Lui, în iubirea și bunătatea Lui, El stă înaintea noastră ca o personificare a perfecțiunii divine, chipul Dumnezeului invizibil.

Apostolul spune: „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine”. Numai când contemplăm marele plan al mântuirii, putem să avem o părere dreaptă despre caracterul lui Dumnezeu. Lucrarea de creațiune a fost o manifestare a iubirii Sale; însă doar darul lui Dumnezeu pentru a salva neamul omenesc vinovat și ruinat, descoperă adâncimile profunde ale bunătății și împreunei simțiri divine. [Ioan 3:16 citat.] …

Fraților, împreună cu preaiubitul Ioan, vă invit să „vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu”. Ce dragoste, ce inegalabilă dragoste ca, păcătoși și înstrăinați de El, așa cum suntem, să putem fi aduși înapoi la Dumnezeu și adoptați în familia Sa! Noi ne putem adresa astfel Lui cu Numele scump de „Tatăl nostru”, care este un semn al sentimentelor noastre față de El și o garanție a considerației Sale gingașe față de noi și a relației Sale cu noi. Și Fiului lui Dumnezeu, privind la moștenitorii harului, „nu-I este rușine să ne numească frați”. Ei au o relație mult mai strânsă cu Dumnezeu decât au îngerii care n-au păcătuit niciodată.

Toată această iubire părintească, ce a venit din generație în generație prin canalele inimii omenești, toate izvoarele de gingășie și bunătate care s-au deschis în sufletele oamenilor nu sunt decât mici pâraie față de oceanele fără margini, atunci când sunt comparate cu iubirea infinită și inepuizabilă a lui Dumnezeu. Limba nu poate să exprime acest lucru. Pana n-o poate descrie. Poți medita asupra acestui lucru în fiecare zi a vieții tale. Poți să cercetezi Scripturile în mod sincer și stăruitor pentru a înțelege; poți să faci apel la toată puterea și capacitatea pe care Dumnezeu ți le-a dat, în străduința de a înțelege iubirea și mila Tatălui ceresc; și totuși, dincolo de acestea, mai există încă o infinită bogăție. Poți studia veacuri întregi această iubire și, cu toate acestea, nu vei putea înțelege niciodată pe deplin înălțimea, lărgimea adâncimea și lungimea iubirii lui Dumnezeu, care a dat pe Fiul Său să moară pentru lume. Nici chiar veșnicia nu va putea să o descopere pe deplin. Și totuși, studiind Biblia și meditând asupra vieții Domnului Hristos și a planului de mântuire, aceste teme mărețe se vor deschide din ce în ce mai mult înțelegerii noastre.”

CÂMPUL DE LUPTĂ SPIRITUAL

Este intenția continuă a lui Satan să țină mintea oamenilor ocupată cu acele lucruri care să-i împiedice să capete cunoașterea lui Dumnezeu. El caută să-i țină ocupați cu lucruri ce vor întuneca înțelegerea și vor descuraja sufletul. Suntem într-o lume a păcatului și a corupției, înconjurați de influențe ce tind să ademenească sau să înmoaie inima urmașilor Domnului Hristos. Mântuitorul a spus: „Și din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci.” Mulți își fixează ochii asupra nelegiuirii teribile ce există în jurul lor, a apostaziei și slăbiciunii din toate părțile și vorbesc despre aceste lucruri până când inimile lor sunt pline de tristețe și îndoială. Ei țin în modul cel mai înalt înaintea minții lucrarea meșteșugită a arhiînșelătorului și se ocupă de laturile descurajatoare ale experienței lor, în vreme ce se pare că pierd din vedere puterea Tatălui ceresc și iubirea Lui fără egal. Toate acestea sunt așa cum le dorește Satan. Este o greșeală să te gândești la vrăjmașul neprihănirii că este îmbrăcat cu o așa de mare putere, în timp ce te ocupi atât de puțin de iubirea lui Dumnezeu și de puterea Sa. Noi trebuie să vorbim despre atotputernicia Domnului Hristos. Suntem în totul lipsiți de putere pentru a putea scăpa din prinsoarea lui Satan; dar Dumnezeu a stabilit o cale de scăpare. Fiul Celui Prea Înalt are putere să lupte pentru noi, ca „noi, … prin Acela care ne-a iubit”, să putem fi „mai mult decât biruitori”.

Nu există nicio tărie spirituală pentru noi în a continua să ne gândim la slăbiciunile și căderile noastre și în a deplânge puterea lui Satan. Acest mare adevăr trebuie să fie fixat ca un principiu viu în mintea și inima noastră — eficiența darului făcut pentru noi; că Dumnezeu poate și salvează în mod desăvârșit pe toți cei care vin la El, supunându-se condițiilor arătate în Cuvântul Său. Lucrarea noastră este aceea de a ne așeza voința noastră de partea voinței lui Dumnezeu. ...

Domnul Isus a spus: „Tatăl Însuși vă iubește”. Dacă ne vom fixa credința asupra lui Dumnezeu, prin Hristos, se va dovedi „ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare și neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, unde Isus a intrat pentru noi, ca Înaintemergător”. Este adevărat că vor veni dezamăgiri. Trebuie să ne așteptăm la necazuri; dar trebuie să încredințăm totul, mare sau mic, mult sau puțin, lui Dumnezeu. El nu Se va încurca din cauza multelor noastre necazuri și nici nu va fi copleșit de greutatea poverilor noastre. Grija Lui veghetoare se extinde asupra fiecărei case și cuprinde pe fiecare în mod individual; El este preocupat de toate problemele, de toate lucrările și necazurile noastre. El observă fiecare lacrimă; El este mișcat de simțământul neputinței noastre. Toate suferințele și încercările care vin asupra noastră aici sunt îngăduite pentru a aduce la îndeplinire planurile iubirii Sale față de noi, „ca să ne facă părtași sfințeniei Lui” și să devenim astfel părtași ai acelei bucurii depline care se găsește în prezența Lui. ”

OBȚINEREA UNEI CUNOȘTINȚE DESPRE DUMNEZEU

„A căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu”. Dar Biblia așază înaintea noastră, în termeni mai puternici, importanța faptului de a obține cunoașterea de Dumnezeu. Petru spune: „Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului Isus Hristos.” „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate lucrurile care privesc viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui.” Și Scriptura ne îndeamnă: „Împrietenește-te dar cu Dumnezeu, și vei avea pace.”

Dumnezeu ne-a poruncit: „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt”; iar un apostol inspirat declară că, fără sfințenie, „nimeni nu poate vedea pe Domnul”. Sfințenia înseamnă a fi de acord cu Dumnezeu. Prin păcat, a fost stricat chipul lui Dumnezeu în om și aproape că a fost șters; este lucrarea Evangheliei aceea de a reface ceea ce a fost pierdut; și noi trebuie să conlucrăm cu instrumentul divin în această lucrare. Și cum putem să fim în armonie cu Dumnezeu, cum vom primi asemănarea cu El, dacă nu Îl vom cunoaște? Pentru această cunoaștere a venit Domnul Hristos în lume, pentru a ne-o descoperi. …

În această viață, lucrarea creștinului este aceea de a-L reprezenta pe Hristos lumii în viață și caracter, prezentându-L pe Isus Hristos, cel binecuvântat. Dacă Dumnezeu ne-a dat lumină, ne-a dat-o pentru a o face cunoscută și altora. Dar, în comparație cu lumina pe care am primit-o și ocaziile și privilegiile ce ne-au fost date pentru a ajunge la inima oamenilor, rezultatele lucrării noastre, cel puțin până acum, au fost foarte mici. Domnul dorește ca adevărul pe care El l-a adus la nivelul înțelegerii noastre să aducă mai multe roade decât s-au dat pe față până acum. Dar când mintea noastră este plină de întuneric și tristețe, ocupându-se cu întunericul și răul din jurul nostru, cum am putea să-L reprezentăm pe Hristos lumii? Cum poate mărturia noastră să aibă puterea să câștige suflete? Avem nevoie să-L cunoaștem pe Dumnezeu și puterea iubirii Sale, așa cum sunt descoperite în Hristos, printr-o cunoaștere experimentală. Noi trebuie să cercetăm Scripturile cu sârguință, cu rugăciune; înțelegerea noastră trebuie să fie trezită de Duhul Sfânt, și inimile noastre trebuie să fie înălțate la Dumnezeu în credință, speranță și o laudă continuă. ...

Frați și surori, numai privind la Hristos putem fi schimbați. Ocupându-ne de iubirea lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru, contemplând desăvârșirea caracterului divin și dorind, prin credință, să ne fie atribuită neprihănirea Domnului Hristos, vom fi transformați într-un chip asemenea chipului Său. De aceea, să nu adunăm toate imaginile neplăcute — nelegiuirea, corupția și dezamăgirea, dovezi ale puterii lui Satan — și să le agățăm în sălile memoriei noastre, să vorbim despre ele și să ne lamentăm din cauza lor, până când sufletele noastre se vor umple de descurajare. Un suflet descurajat este un corp de întuneric; nu numai că personal nu va primi lumina lui Dumnezeu, ci o va ține ascunsă de alții. Satan dorește să vadă efectele scenelor triumfului său asupra ființelor umane, făcândui fără credință și descurajați.

Dar mulțumim lui Dumnezeu că sunt priveliști mai strălucite, pe care El ni le-a înfățișat. Să strângem laolaltă asigurările pline de binecuvântare ale iubirii Sale, ca niște comori prețioase, și să privim mereu la ele. Fiul lui Dumnezeu părăsind tronul Tatălui Său, îmbrăcând divinitatea Sa cu natura umană, ca să-l poată salva pe om de sub puterea lui Satan; triumful Său în favoarea noastră, deschizând omului cerul, descoperind privirii omenești locul prezenței divine în care Dumnezeirea Își descoperă slava; neamul omenesc căzut dar ridicat din abisul ruinei în care l-a aruncat păcatul, și adus din nou în legătură cu Dumnezeul cel infinit și, trecând cu bine proba, prin credința în Răscumpărătorul nostru, îmbrăcat în neprihănirea Domnului Hristos și înălțat la tronul Său — iată tablouri cu care Dumnezeu ne îndeamnă să ne veselim cămările sufletului.”

CONCENTRÂNDU-NE PE LUCRURI CEREȘTI

În ceruri, Dumnezeu este totul în toate. Acolo, sfințenia domnește în mod absolut, nu există nimic care să strice armonia perfectă cu Dumnezeu. Dacă într-adevăr călătorim înspre acolo, spiritul cerului va locui în inimile noastre încă de aici. Dar, dacă nu găsim nicio plăcere acum în contemplarea lucrurilor cerești, dacă nu avem niciun interes în a privi caracterul Domnului Hristos, dacă sfințenia nu are nicio atracție pentru noi, — atunci putem fi siguri că speranța noastră în ceea ce privește cerul este zadarnică. O conformare desăvârșită față de voia lui Dumnezeu este ținta cea înaltă ce trebuie să fie continuu înaintea creștinului. El va avea plăcere să vorbească despre Dumnezeu, despre Domnul Hristos, despre căminul binecuvântării și al purității, pe care Domnul Hristos l-a pregătit pentru cei ce-L iubesc. Contemplarea acestor subiecte, atunci când sufletul se ospătează cu asigurările binecuvântate ale lui Dumnezeu, este prezentată de apostol ca o gustare a „puterilor veacului viitor”.

Chiar înaintea noastră stă încleștarea strânsă a marii lupte, când, cu „tot felul de minciuni, de semne și puteri mincinoase și cu toate amăgirile nelegiuirii”, Satan va lucra pentru a prezenta în mod greșit caracterul lui Dumnezeu, pentru ca, dacă va fi posibil, „să înșele … și pe cei aleși”. Dacă a fost vreodată un popor care să aibă nevoie de o lumină din cer mereu crescândă, atunci acesta este poporul pe care, în acest timp de primejdie, Dumnezeu l-a chemat să fie depozitarul Legii Sale sfinte și să apere caracterul Său înaintea lumii. Acei cărora le-a fost încredințată o sarcină așa de sfântă trebuie să fie spirituali, elevați și plini de vitalitate de adevărurile pe care mărturisesc că le cred. Niciodată n-a avut biserica o nevoie mai urgentă, mai gravă și niciodată n-a fost Dumnezeu mai doritor ca biserica să se bucure de experiența descrisă în epistola apostolului Pavel către Coloseni, când scria: „Nu încetăm să ne rugăm pentru voi, și să cerem să vă umpleți de cunoștința voii Lui, în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească, pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru; aducând roade în tot felul de fapte bune, și crescând în cunoștința lui Dumnezeu.”

ACȚIUNEA PENTRU ASTĂZI

Atunci când furtuna persecuției se abate cu adevărat asupra noastră, oile adevărate, loiale, vor auzi glasul adevăratului Păstor. Se vor depune eforturi pline de lepădare de sine pentru a scăpa pe cei pierduți și mulți dintre cei care s-au despărțit de turmă se vor întoarce la Marele Păstor.

Poporul lui Dumnezeu Își va strânge rândurile și vor prezenta lumii un front unit. În fața primejdiei comune, lupta pentru supremație va înceta; nu va mai fi ceartă cu privire la cine să fie cel mai mare. Niciunul din adevărații credincioși nu va spune: „Eu sunt al lui Pavel, sau al lui Apolo, sau al lui Chifa”. Mărturia fiecăruia și a tuturor va fi: „Mă agăț de Hristos, mă bucur în El ca Mântuitor al meu personal”.

În felul acesta, adevărul va fi adus în viața practică și astfel se va răspunde la rugăciunea lui Hristos, rostită chiar înainte de umilirea și omorârea Lui: „Ca toți să fie una, cum Tu Tată ești în Mine, și Eu în Tine; ca și ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”. (Ioan 17:21). Iubirea lui Hristos, iubirea fraților noștri, va da mărturie lumii că noi am fost cu Isus și că am învățat de la El. Atunci solia îngerului al treilea va crește până va ajunge o mare strigare și tot pământul va fi luminat de slava Domnului.”

„Fii dependent de Dumnezeu; așteaptă bucuria Lui; urmărește-L; mizează în ascultare pe puterea Cuvântului Său!

A asculta atunci când pare cel mai greu este predarea adevărată către Dumnezeu. Acest lucru îți va înviora natura morală și îți va supune mândria. Învață să-ți supui voința voinței lui Dumnezeu și vei fi potrivit pentru moștenirea sfinților în lumină.” INVITAȚIA PENTRU ACEST TIMP

O credință generală nu este suficientă. Trebuie să îmbrăcăm haina neprihănirii lui Hristos și să o purtăm deschis, curajos, hotărât, expunându-L pe Hristos și să nu avem multe așteptări de la un om finit, ci să continuăm să ne uităm la Isus și să devenim încântați de perfecțiunile caracterului Său. Atunci vom manifesta individual caracterul lui Isus și vom face evident faptul că suntem revigorați de adevăr; pentru că acesta sfințește sufletul și aduce fiecare gând în captivitate față de ascultarea de Hristos.

Fiecare misionar va avea lupte grele de purtat cu sine, iar aceste lupte nu vor deveni mai puține. Dar dacă suntem în continuă creștere în experiența creștină, dacă continuăm să ne uităm la Isus cu credință, ne va fi dată putere pentru fiecare situație de urgență. Toate puterile și facultățile de natură regenerată trebuie aduse într-un exercițiu constant, zilnic. În fiecare zi vom avea ocazia să ne crucificăm sinele, să luptăm împotriva înclinației și a unui temperament pervertit care ar atrage voința într-o direcție greșită. Odihna și triumful victoriei nu sunt încă ale noastre, decât atunci când noi intrăm prin credință în victoria pe care Hristos a câștigat-o pentru noi.”

 Referințe:

 1 Special Testimonies on Education, pp. 14, 15.

2 Ibid., p. 59;

3 Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 737;

4 Ibid., p. 738; 5 Ibid., pp. 738–740;

6 Ibid., pp. 740, 741;

7 Ibid., pp. 741, 742;

8 Ibid., pp. 742–745;

9 Ibid., pp. 745, 746;

10 Ibid., vol. 6, p. 401 (ediția 1901);

11 Asemenea lui Hristos, p. 108;

12 Ibid., p. 108.