DUMINICĂ, 11 DECEMBRIE 2022. PREGĂTIȚI CALEA

Davi Paes Silva

În antichitate, ori de câte ori un rege sau o persoană de înaltă autoritate avea o călătorie importantă într-o altă țară, de obicei, o echipă de persoane de încredere era trimisă în prealabil în regiunea ce urma să fie vizitată - pentru a verifica condițiile drumurilor și securitatea mediului în care regele lor avea să meargă, pentru a-i oferi siguranță și succes lui și consilierilor săi.

Astăzi autoritățile urmează aceeași metodă, deși cu mijloace mai sofisticate. Înainte ca regii sau președinții să își țină ședințele, aceștia au deja toate informațiile necesare cu privire la țara în care vor merge.

Înainte ca Regele Universului, Isus, să fie gata să Se întrupeze pentru noi ca Regele harului, o companie cerească de îngeri a venit înaine, pentru a vedea ce pregătire se face pentru a-L primi pe Regele lor iubit. Au suferit o mare dezamăgire. În Ierusalim, capitala Israelului, nu exista niciun semn vizibil că poporul și liderii lor se bucurau anticipat de nașterea adevăratului lor Rege. Deși preoții și liderii religioși aveau în mâinile lor toate sulurile profetice, ei erau total ignoranți cu privire la acel eveniment minunat.

Îngerii erau aproape gata să se întoarcă în Cer cu vestea tristă, când au găsit un mic grup de păstori într-un câmp din Betleem, discutând despre profețiile cu privire la venirea lui Mesia. Lor le-au dat îngerii vestea bună că Regele S-a născut într-un loc foarte umil.

Imediat, păstorii sinceri au vizitat locul unde L-au găsit pe Isus într-o iesle și au început să răspândească oamenilor vestea bună.

O altă echipă de studenți fideli ai stelelor și profețiilor, veniți dintr-un ținut păgân îndepărtat, a ajuns la concluzia că regele ceresc S-a născut deja. Ei au avut acces la profețiile lui Balaam cu privire la venirea lui Mesia: „Îl voi vedea, dar nu acum, Îl voi privi, dar nu aproape. O stea va răsări din Iacov, un toiag de cârmuire va răsări din Israel. El va străpunge laturile Moabului și va prăpădi pe toți copiii lui Set.” (Numeri 24:17 engl. KJV).

Aceea nu era o stea obișnuită. Era formată dintr-un grup îndepărtat de îngeri strălucitori, aceiași care s-au arătat păstorilor din Betleem.

Călătorii nobili din Orient au făcut o călătorie lungă pentru a-L vedea pe Regele nou-născut. În cele din urmă, au ajuns la Ierusalim. Aceștia se așteptau, de asemenea, să întâlnească o atmosferă de bucurie datorită sosirii Regelui divin; și ei, de asemenea, au devenit extrem de dezamăgiți. Ajunși la Ierusalim, au fost invitați de regele Irod care s-a prefăcut că îi primește într-o manieră prietenoasă, cerându-le ca ei să-i dea informații precise despre detalii, de îndată ce Îl vor găsi pe Isus.

Irod a cerut preoților evrei să găsească profeția în cauză. Ca rezultat al cercetărilor lor, ei l-au informat pe rege că Hristos Se va naște în Betleem, conform profeției lui Mica: „Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel și a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei.” (Mica 5:2).

Cu foarte puține excepții, întreaga națiune era nepregătită să-L primească pe Isus. Găsim doar păstorii, înțelepții din răsărit, Elisabeta, Zaharia, Simeon și alții foarte puțini. Conducătorii au interpretat profețiile mesianice în funcție de mândria lor națională. Și când Hristos a venit la poporul Său, ei L-au respins.

PREMERGĂTORUL

O profeție a lui Isaia a evidențiat clar că un premergător va veni să-i avertizeze pe oameni cu privire la viitorul lor Eliberator și să pregătească calea pentru El. „Un glas strigă: ´Pregătiți în pustie calea Domnului, neteziți în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!´ ” (Isaia 40:3).

O altă profeție se găsește în Maleahi cu privire la agentul divin care va veni să pregătească oamenii pentru venirea Domnului: „Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată. El va întoarce inima părinților spre copii și inima copiilor spre părinții lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc țara cu blestem!” (Maleahi 4:5-6).

Împlinirea acestei profeții a fost dezvăluită în mod clar în Noul Testament.

Când predica în pustia Iudeii, Ioan Botezătorul a declarat despre propria sa misiune: „Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. Și Ioan a venit prin tot ținutul din împrejurimile Iordanului și propovăduia botezul pocăinței, pentru iertarea păcatelor, după cum este scris în cartea cuvintelor prorocului Isaia: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: ‘Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările. Orice vale va fi astupată, orice munte și orice deal vor fi prefăcute în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate și drumurile zgrunțuroase vor fi netezite. Și orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu’ .” (Luca 3:2-6).

MESAJUL LUI ILIE

Dumnezeu a trimis un mesager special pentru a pregăti calea pentru prima venire a lui Isus, în persoana lui Ioan Botezătorul. El l-a reprezentat pe Ilie și și-a îndeplinit cu fidelitate misiunea. La fel și astăzi, Domnul trimite un alt avertisment prin mesagerii Săi care îl reprezintă pe Ilie, pentru a pregăti un popor nu pentru prima venire – ci acum pentru a doua venire a lui Isus.

„Ioan a fost chemat la o lucrare specială, și anume aceea de a pregăti calea Domnului și de a-I netezi cărările. Domnul nu l-a trimis în școala profeților și a rabinilor. El l-a luat în pustie, departe de adunările oamenilor, ca să poată învăța din cartea naturii create de El. Dumnezeu nu a dorit ca Ioan să fie format după modelul preoților și al conducătorilor. El a fost chemat să facă o lucrare deosebită. Domnul i-a dat o solie. A mers el la preoți și la conducători să-i întrebe dacă poate să proclame solia aceasta? Nu. Dumnezeu l-a dus departe de ei, ca să nu fie influențat de spiritul și învățăturile lor. El era glasul celui ce strigă în pustie: „Pregătiți în pustie calea Domnului, neteziți în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! Orice vale să fie înălțată, orice munte și orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii și strâmtorile, în vâlcele! Atunci se va descoperi slava Domnului și, în clipa aceea, orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.” (Isaia 40:3- 5). Tocmai aceasta este solia care trebuie să-i fie adresată poporului nostru. Suntem aproape de sfârșitul timpului, iar solia este: Eliberați calea Împăratului, îndepărtați pietrele, ridicați un stindard pentru popor! Oamenii trebuie să fie treziți. Nu este timpul să strigăm: Pace și siguranță! Suntem îndemnați: „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trâmbiță și vestește poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!” (Isaia 5:1)”¹

CARE ESTE MAI EXACT MISIUNEA NOASTRĂ?

„În această epocă, chiar înainte de a doua venire a lui Hristos pe norii cerului, Dumnezeu cheamă oameni care să pregătească un popor să stea în ziua cea mare a Domnului. O astfel de lucrare, precum cea pe care a făcut-o Ioan, trebuie să fie dusă la îndeplinire în aceste zile din urmă. Domnul dă mesaje poporului Său, prin instrumentele pe care le-a ales, și ar fi vrut ca toți să țină seama de îndemnurile și avertismentele pe care El le trimite. Solia care a precedat slujirea publică a lui Hristos a fost: Pocăițivă, vameși și păcătoși, pocăiți-vă, farisei și saduchei, „căci Împărăția cerurilor este aproape”. Solia noastră nu trebuie să fie una de pace și siguranță. Ca un popor care crede în revenirea curând a lui Hristos, avem un mesaj clar de purtat: „Pregătește-te să-L întâlnești pe Dumnezeul tău”.

Mesajul nostru trebuie să fie la fel de direct ca cel al lui Ioan. El i-a mustrat pe regi pentru nelegiuirea lor. În ciuda primejdiei în care se afla viața lui, nu a lăsat niciodată adevărul să lâncezească pe buze. Lucrarea noastră în această epocă trebuie să fie făcută cu aceeași credincioșie...

În această perioadă de apostazie aproape universală, Dumnezeu îi cheamă pe solii Săi să proclame legea Sa în spiritul și puterea lui Ilie. Așa cum Ioan Botezătorul, în pregătirea unui popor pentru prima venire a lui Hristos, le-a atras atenția asupra celor Zece Porunci, tot așa trebuie să transmitem, fără niciun sunet nesigur, solia: „Temete de Dumnezeu și dă-I slavă; căci a venit ceasul judecății Lui.“’ Cu seriozitatea care i-a caracterizat pe profetul Ilie și pe Ioan Botezătorul, trebuie să ne străduim și noi să pregătim calea pentru a doua venire a lui Hristos.”²

„Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură și pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfân tă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri și trupurile cerești se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiților, fiindcă așteptați aceste lucruri, siliți-vă să fiți găsiți înaintea Lui fără prihană, fără vină și în pace. … Creșteți în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.” (2 Petru 3:10-14, 18).

„Dorința Domnului este ca urmașii Săi să crească în har, ca dragostea lor să abunde din ce în ce mai mult, să fie plini de roadele neprihănirii, care sunt prin Isus Hristos, spre lauda și slava lui Dumnezeu.”³

CUM ESTE REALIZATĂ ACEASTĂ LUCRARE?

În pasajul din Isaia care descrie pregătirea căii Domnului, Scriptura continuă prin a descrie înălțarea celor smeriți și smerirea celor înălțați: „Orice vale să fie înălțată, orice munte și orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii, și strâmtorile în vâlcele!” (Isaia 40:4). Orice piedică din calea răscumpărării poporului lui Dumnezeu trebuie să fie îndepărtată prin deschiderea Cuvântului Său și prin prezentarea unui lămurit: „Așa zice Domnul”. Adevărata lumină trebuie să strălucească, deoarece întunericul acoperă pământul, și negură mare, popoarele. Adevărul viului Dumnezeu trebuie să apară în contrast cu rătăcirea. Proclamați vestea cea bună. Avem un Mântuitor care Și-a dat viața pentru ca aceia care cred în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

„Se vor ivi piedici în calea înaintării lucrării lui Dumnezeu, dar nu vă temeți. La atotputernicia Împăratului împăraților, Dumnezeul nostru, păstrător al legământului, adaugă blândețea și grija păstorului milos. Nimic nu-I poate sta în cale. Puterea Lui este absolută și este garanția sigurei împliniri a făgăduințelor Sale date poporului Său. El poate îndepărta toate barierele ce stau în calea înaintării lucrării Sale. El are mijloace de a îndepărta orice dificultate, pentru ca aceia care-L servesc și respectă mijloacele pe care El le folosește să poată fi eliberați. Bunătatea și iubirea Lui sunt nemărginite, iar legământul Lui este neschimbător.

Planurile vrăjmașilor lucrării Sale ar putea să pară că sunt tari și bine făurite, dar El poate răsturna chiar și cel mai tare dintre aceste planuri și, la timpul Său și pe calea Sa, El va și face aceasta, după ce a văzut că am fost suficient probați, în ce privește credința noastră, că noi ne apropiem de El și facem din El sfătuitorul nostru.

În timpurile cele mai întunecate, când aparențele pot părea foarte împotrivitoare, nu vă temeți. Aveți credință în Dumnezeu. El Își realizează planurile, făcând bine toate lucrurile în favoarea poporului Său. Puterea acelora care Îl iubesc și-L servesc va fi reînnoită în fiecare zi. Priceperea Lui va fi pusă în slujba lor, pentru ca ei să nu greșească în aducerea la îndeplinire a planurilor Lui.

Nu trebuie să se dea pe față deznădejde în serviciul lui Dumnezeu. Credința noastră trebuie să suporte presiunea îndreptată asupra ei. Dumnezeu este în stare și binevoitor să reverse asupra servilor Săi toată puterea de care ei au nevoie. El va împlini peste măsură cele mai înalte așteptări ale acelora care își pun încrederea în El. El le va da înțelepciunea pe care o cer feluritele lor nevoi.

Încercatul apostol Pavel spunea: „El mi-a zis: ‘Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită’. Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.” (2 Corinteni 12: 9,10).

Frații mei, țineți cu tărie până la capăt începutul încrederii voastre. Lumina adevărului lui Dumnezeu nu trebuie să slăbească. Ea trebuie să strălucească în mijlocul întunericului rătăcirii care învăluie lumea noastră. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie deschis înaintea celor din locurile înălțate ale pământului, ca și înaintea celor din locurile mai smerite.

Biserica lui Hristos este instrumentul lui Dumnezeu pentru proclamarea adevărului; ea este împuternicită de El să facă o lucrare specială; și, dacă este credincioasă față de Dumnezeu, dacă este ascultătoare de poruncile Lui, în mijlocul ei va sălășlui desăvârșirea puterii divine. Dacă Îl va onora pe Domnul Dumnezeul lui Israel, nu există putere care să-i poată sta împotri vă. Dacă va fi credincioasă față de datoria ei de supunere și ascultare, puterile vrăjmașului nu vor fi în stare să o răpună, așa cum nu este în stare pleava să reziste vârtejului.

Înaintea bisericii stau zorile unei zile strălucitoare și glorioase, dacă ea se va îmbrăca cu haina neprihănirii lui Hristos, dându-se înapoi de la orice ascultare (sau alianță) față de lume.

Membrii bisericii au nevoie acum să-și mărturisească apostaziile și să se strângă unii lângă alții. Frații mei, nu îngăduiți să intervină nimic ce v-ar separa pe unii de alții sau de Dumnezeu. Nu vorbiți despre deosebiri de opinii, ci uniți-vă în iubirea adevărului așa cum este el în Isus. Veniți înaintea lui Dumnezeu și invocați sângele vărsat al Mântuitorului, ca motiv pentru care ar trebui să primiți ajutor în lupta împotriva răului. Nu vă veți ruga în zadar. Când vă apropiați de Dumnezeu cu căință din inimă și în deplina asigurare a credinței, vrăjmașul care caută să vă distrugă va fi biruit.

Întoarceți-vă la Domnul, voi, prizonieri ai nădejdii. Căutați tăria la Dumnezeu, la Dumnezeul cel viu. Dați pe față o credință smerită și neclintită în puterea și bunăvoința Lui de a salva. De la Hristos curge râul cel viu al mântuirii. El este Fântâna vieții, Izvorul a toată puterea. Când ne prindem în credință de puterea Lui, El va schimba, și va schimba în mod minunat, perspectivele cele mai fără de nădejde și mai descurajatoare. El va face aceasta pentru gloria Numelui Său.

Dumnezeu îi cheamă pe credincioșii Săi, care cred în El, să exprime curaj față de cei care nu cred și sunt fără nădejde. Fie ca Domnul să ne ajute să ne sprijinim unii pe alții, și să-L încercăm printr-o credință vie.”⁴

APELUL OREI

„Domnul cheamă la o reînnoire a credincioasei mărturii date în anii trecuți. El cheamă la o reînnoire a vieții spirituale. Forțele spirituale ale poporului Său au stat multă vreme amorțite, însă trebuie să aibă loc o înviere din moartea aparentă.

Prin rugăciune și mărturisirea păcatului, noi trebuie să netezim calea Regelui. Făcând aceasta, puterea Spiritului va veni asupra noastră. Avem nevoie de forța Zilei Cincizecimii. Aceasta va veni; căci Domnul a făgăduit să trimită Spiritul Său ca o putere atotbiruitoare.

În față stau vremuri primejdioase. Fiecare individ care cunoaște adevărul trebuie să se trezească și să se aducă pe sine, să-și aducă sufletul, trupul și spiritul în ascultare de Dumnezeu. Vrăjmașul e pe urmele noastre. Trebuie să fim nespus de treji, în gardă față de el. Trebuie să îmbrăcăm toată armătura lui Dumnezeu. Trebuie să urmărim îndrumările date prin Spiritul Profeției. Trebuie să iubim și să ascultăm adevărul pentru acest timp. Acesta ne va feri de acceptarea unor mari amăgiri. Dumnezeu ne-a vorbit prin Cuvântul Său. El ne-a vorbit prin Mărturiile pentru Comunitate și prin cărțile care au ajutat să lămurească datoria noastră actuală, cum și poziția pe care trebuie să o ocupăm acum. Avertizările date, învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, trebuie luate în seamă. Ce scuză putem aduce dacă le desconsiderăm?”⁵

„Eliberați calea Împăratului; scoateți pietrele de poticnire; îndepărtați gunoiul; dați la o parte pietrele, ca Duhul lui Dumnezeu să treacă prin mijlocul nostru și să vedem mântuirea lui Dumnezeu ca pe o lampă care arde. De aceasta avem nevoie. Nu ne putem permite să acoperim vreun păcat. Vrem cea mai bogată binecuvântare aici; căci încercarea vine direct asupra noastră. Doar puțin timp, doar foarte puțin timp și toți vor fi aspru încercați. Dorim o reînnoire zilnică a harului lui Dumnezeu în inimile noastre, ca să putem urca pe scara perfecțiunii pas cu pas, ridicându-ne din ce în ce mai sus pe calea care duce la cer, la sfințenie și la Dumnezeu.

Fie ca Duhul lui Dumnezeu să vină în întâlnirile noastre. Fie ca noi să vedem mântuirea Lui și să fie revelată aici gloria Lui. Fiecare voce să fie ridicată pentru a-L slăvi pe Dumnezeu, nu pentru a critica defecte unul în altul.”⁶

„Fie ca Domnul să binecuvânteze poporul Său în această săptămână de rugăciune. Fie ca toate greșelile să fie îndreptate, toate păcatele mărturisite și iertarea să fie scrisă împotriva numelor voastre în cărțile cerului. Membrii fiecărei biserici, ai fiecărei case, să-L caute pe Domnul și să-și smerească sufletele înaintea Lui. Să eliberăm, pe cât posibil, calea Regelui, de toate gunoaiele cu care am blocat-o.”⁷

 

Referințe:

1 Solii Alese, vol 1, p. 410 engl. (cap. 65, Cum să abordezi un punct de doctrină controversat).

2 The Southern Watchman, March 21, 1905.

3 The Signs of the Times, June 12, 1901.

4 Mărturii pentru comunitate, vol. 8, pp. 10–12 engl. (secțiunea 1, Oportunități prezente, subcap. Lucrarea noastră).

5 Ibid., pp. 297, 298 engl. (secțiunea Cunoașterea esențială, subcap. O reînnoire a mărturiei directe).

6 The Review and Herald, May 18, 1905.

7 Ibid., December 9, 1890.