MIERCURI, 7 DECEMBRIE 2022. ADEVĂRUL ÎN TIMP DE CRIZĂ

Radu Ioniță

„Ce este adevărul?” (Ioan 18:38). Pretorul roman a dedus că prizonierul dinaintea lui avea răspunsul. Cu toate acestea, din păcate, nu s-a obosit să aștepte răspunsul. Ce pierdere, o pierdere teribilă, ... să nu știi! Ar fi putut să știe! Adevărul personificat era chiar acolo în fața lui, dar Ponțiu Pilat nu l-a cercetat. Dar noi? „Și nu știi…” (Apocalipsa 3:17), ne spune astăzi fiecăruia dintre noi Martorul Adevărat.

Cel mai rău lucru pentru Pilat a fost că nu știa că se află în criza vieții sale! El credea că Isus era în pericol, nu el. A crezut că el este judecătorul — că el era bine! Ce înșelăciune enormă! Probabil că acea atitudine l-a costat viața veșnică. În acele câteva ore, el și-a hotărât destinul etern. Chiar acolo, stând în prezența lui, acoperit de asemănarea umilă a unui prizonier, era „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14:6). Arăta ca un captiv, dar El era Eliberatorul. „În El era viața; iar viața era lumina oamenilor” (Ioan 1:4). Dar Pilat a ratat-o cu totul! El nu știa...

Ce ai fi făcut în acea situație? Ai fi căutat și urmat adevărul prin orice mijloace?

Apropo, ești tu într-o criză chiar acum? Sunt eu? [Ce-ar fi] dacă am fi, fără să știm, la fel ca Pilat, asumând că altcineva poate fi în pericol? Tuturor, Domnul ne poate spune: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.” (Luca 19:42).

Astăzi trebuie să știm, dragii mei frați! Mâine poate fi prea târziu! Trebuie să cunoaștem adevărul care ne va face liberi. (Ioan 8:32).

CEA MAI MARE CRIZĂ - DREPT ÎNAINTE!

„Conducători și oameni de stat, oameni gânditori care ocupă poziții de încredere și autoritate, bărbați și femei aparținând tuturor categoriilor sociale … recunosc faptul că ceva mare și hotărâtor este pe punctul să aibă loc — că lumea se află pe marginea unei crize nemaivăzute.” ¹

„Conflictul care este direct asupra noastră va fi cel mai îngrozitor care s-a văzut vreodată.”²

„ ‚Timpul de încercare cum n-a mai fost niciodată’ se va dezlănțui în curând peste noi; și vom avea nevoie de o experiență pe care acum nu o avem și pe care mulți sunt prea nepăsători să o câștige. Adesea, se întâmplă că încercarea se arată dinainte mai mare decât în realitate; dar acest lucru nu este adevărat cu privire la criza din fața noastră. Imaginația cea mai vie nu poate cuprinde mărimea acestei încercări. În acest timp de încercare, orice suflet trebuie să stea pentru sine înaintea lui Dumnezeu.” ³

Vestea bună este că Dumnezeu ne-a promis că plătește pentru sal varea noastră: „Vai! Căci ziua aceea este mare! Niciuna n-a fost ca ea! Este o vreme de necaz pentru Iacov, dar Iacov va fi izbăvit din ea.” (Ieremia 30:7). După cum Iacov a biruit împotriva acelei mari încercări, la fel trebuie să biruim și noi!

Iacov a biruit pentru că a fost stăruitor și hotărât. Biruința lui este o dovadă a puterii rugăciunii stăruitoare. Toți aceia care se vor prinde de făgăduințele lui Dumnezeu așa cum a făcut el și vor fi sinceri și stăruitori așa cum a fost el, vor reuși asemenea lui.“ ⁴

Deși Dumnezeu a luat ample măsuri pentru mântuirea noastră și a plătit un preț infinit pentru aceasta, nu toți copiii Săi vor fi mântuiți. Dar tu? Și cu mine cum rămâne?

„Aceia care nu sunt gata să se lepede de sine, să se lupte înaintea lui Dumnezeu, să se roage mult și stăruitor pentru binecuvântarea Sa, nu o vor primi. A te lupta cu Dumnezeu — cât de puțini știu ce înseamnă lucrul acesta! Cât de puțini sunt aceia care și-au înălțat sufletul către Dumnezeu cu o dorință atât de puternică, până când toată puterea a ajuns la limită. Când valurile disperării, pe care nicio limbă nu o poate exprima, se revarsă peste cel care se roagă, cât de puțini se prind cu credință statornică de făgăduințele lui Dumnezeu!” ⁵

Un avertisment teribil! Domnul să ne ajute astăzi să ne trezim și să ne pregătim!

ADEVĂRUL PREȚIOS

Adevărul este prețios, dacă îl înțelegem și îl acceptăm. El aduce viață, viața lui Dumnezeu, dată nouă în mod gratuit prin planul de mântuire, „pentru că viața a fost arătată și noi... vă vestim viața veșnică, viața care era la Tatăl și care ne-a fost arătată.” (1 Ioan 1:2). Cunoașterea adevărului ne pune pe noi într-o poziție privilegiată; noi suntem în măsură să vedem tot tabloul, să înțelegem cauzele, să proiectăm rezultatele, să luăm deciziile corecte - și la sfârșit - să ne bucurăm de rezultatele plăcute și dorite.

„Ce este adevărul?” Pilat a întrebat acum 2000 de ani, iar astăzi această întrebare este mai pertinentă ca niciodată! Ce s-ar fi întâmplat dacă și-ar fi luat timp să asculte? Poate că el ar fi auzit, la fel ca Nicodim, un răspuns direct, șocant, dar care schimbă viața, revelându-i salvarea sufletului său. Dar el nu a auzit…

Acum este timpul nostru! Să ne întrebăm pe noi înșine: Chiar vreau eu să știu adevărul despre mine, despre sufletul meu? Dacă flămânzim cu adevărat după adevăr, vom fi satisfăcuți; vom avea mai mult pentru noi decât cunoștințele corecte despre lucrurile sau principiile implicate. Adevărul este Persoana prețioasă a lui Isus, Fiul lui Dumnezeu și Fiul omului. El nu numai că are adevărul despre orice, EL ESTE Adevărul. Și mai mult decât atât, dacă Îl acceptăm, El este Evanghelia, El este soluția pentru orice criză, El este Mântuirea, oferinduSe nouă: „Eu sunt calea, adevărul și viața.” (Ioan 14:6)!

MINCIUNA

Încă din vremea pomului cunoștinței binelui și răului, înșelăciunea a fost împletită cu adevărul. Ceea ce ieri a fost etichetat ca „fake news” (știri false), mâine poate fi găsit drept „știință dovedită” și invers; „adevărul a căzut în piețele publice.” (Isaia 59:14, RSV).

De la începutul răzvrătirii sale, Satan a adus minciună amestecată cu ceva adevăr. „Este un mincinos și tatăl minciunii.” El minte cu îndrăzneală, [susținând] că Dumnezeu nu pedepsește păcatul (Geneza 3:4) și „cu glas tare” că Domnul nu poate salva! (2 Regi 18). Acceptând înșelăciunile sale, natura umană a fost coruptă și a fost făcută incompatibilă cu adevărul.

„Avem ochi să vedem și nu vedem” (Ezechiel 12:2). Într-o perioadă de criză, această orbire este și mai mare. Într-o criză, suntem stresați și avem tendința de a reacționa în loc să acționăm înțelept și gânditor. Suntem predispuși să fim înșelați de fricile și sentimentele noastre, care distorsionează realitatea. Vedem doar „uriași” și suntem „în ochii noștri ca niște lăcuste” (Numeri 13:33). Stresul crizei reduce timpul necesar pentru o analiză calmă. Suntem forțați să rezolvăm problemele rapid, să ducem lucrurile la bun sfârșit - să scăpăm! Și în acest proces, adevărul poate fi pierdut... Abia la sfârșit, după ce ne calmăm și criza a trecut, putem discerne greșelile și înșelăciunile și putem vedea adevărul mai clar. Uneori, acest control este dureros și trist. Descoperim că adevărul a fost altul decât credeam noi și că am procedat prostesc. „Inima este nespus de înșelătoare, și deznădăjduit de rea: cine poate să o cunoască?” (Ieremia 17:9).

Prin urmare, nu trebuie să căutăm în noi soluții la crize. Trebuie să mergem la fântâna adevărului! Începând de la început, primul adevăr – cel mai important – este:

CINE ESTE DUMNEZEU?

La început, „Dumnezeul părinților lor, numit „EU SUNT CEL CE SUNT” (Exod 3:14) nu era cunoscut de israeliți. Dar la Marea Roșie au început să-L cunoască! Ei au văzut acum rămășițele mândriei și gloriei Egiptului: cadavrele asupritorilor lor, aduse de valuri de-a lungul țărmului. Ei au văzut Mâna lui Dumnezeu ștergând țara Egiptului din cauza opoziției sale încăpățânate; ei văzuseră Stâlpul de nor și foc, văzuseră pereții uriași de apă ascultând de vocea Creatorului! Ei văzuseră Mâna Lui puternică lucrând în mod miraculos pentru ei! Acesta era Adevărul revelat pentru ei: Marele „EU SUNT” era în mijlocul lor, un Tată iubitor, dornic să ajute, omnipotent! Prin credință, ei au întins mâna să-L cunoască pe Domnul. „Prin credință au trecut ei Marea Roșie ca pe uscat.” (Evrei 11:29).

Acest lucru este și mai prețios! Domnul este „Adevărul”, El este „Viața” (Ioan 14:6)! El este Sursa vieții însăși, a întregii creații. El este soluția pentru orice necaz imaginabil, El este „Calea” de scăpare, precum și calea dreptății. El declară, „Nimeni nu vine la Tatăl, decât prin Mine” (Ioan 14:6). El deține controlul absolut și nu poate fi niciodată surprins. Cunoscându-L pe El, primindu-L, copiii Lui primesc viață și mântuire, pentru că a-L cunoaște pe El înseamnă viața veșnică (Ioan 17:3). „Cine are pe Fiul are viața” (1 Ioan 5:12). Acesta este adevărul!

„A-L cunoaște pe Dumnezeu, înseamnă a-L iubi.”⁶ În vremuri de necaz, Îl vedem mai clar; dragostea și puterea Lui salvatoare se dovedesc reale. Domnul spune: „Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” (Psalmi 50:15).

CINE SUNT EU?

Al doilea adevăr important într-o criză este despre cine suntem noi.

„În timp de criză se descoperă caracterul.” ⁷ Petru a crezut că se cunoaște pe sine, dar în criza în care Hristos a fost arestat, s-a descoperit pe sine. În timp ce cuvintele de negare erau încă proaspete pe buzele lui, el s-a uitat la Isus. Acolo L-a văzut pe Isus ca niciodată înainte – plin de iertare, fără umbră de reproș. „Un val de amintiri îl cuprinse. Mila plină de gingășie a Mântuitorului, bunătatea și îndelunga Lui răbdare, blândețea și răbdarea Sa manifestate față de ucenicii Săi greșiți — toate îi veneau în minte. [Petru] reflectă cu groază la propria nerecunoștință, la falsitatea sa și la jurământul său fals.”⁸ La fel ca și Petru, oglindindu-L pe Isus putem înțelege neputința noastră totală și răutatea crudă a inimilor noastre. O experiență dureroasă, dar salvatoare! Această descoperire este cea care ne aduce, așa cum a făcut-o pentru Petru, la pocăință și convertire. Asemenea lui, devenim o nouă creatură, dar numai pe măsură ce înțelegem pe deplin starea noastră disperată și suntem dezgustați de noi înșine.

Daniel a mărturisit: „Tu, Doamne, ești drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple fața de rușine … căci am păcătuit împotriva Ta! La Domnul Dumnezeul nostru sunt îndurarea și iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit” (Daniel 9:7-9). Apostolul Pavel admite: „știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească.” (Romani 7:18). Învățături prețioase și salvatoare!

În lumina caracterului lui Dumnezeu, noi admitem condiția noastră adevărată: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” (Romani 7:24).

„Atunci tu vei chema, iar Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: Iată-Mă!” (Isaia 58:9).

DOMNUL ESTE AICI CA SĂ SALVEZE

„Unde este acum Domnul Dumnezeu?” (2 Împărați 2:14). Ori de câte ori un suflet în neputința și disperarea lui Îl caută pe Domnul, El răspunde: „Iată-mă!” El vrea să fie cu noi oricând și cu atât mai mult în timp de criză. El este acolo pentru a salva „cu vindecarea în aripile Sale”. Aceasta este însăși esența vieții lui Dumnezeu. „EU SUNT” înseamnă că El este pretutindeni (Psalmul 139); El este cu fiecare copil al Său care are nevoie. „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, și eu n-am știut” (Geneza 28:16), este adevărul pentru noi.

Cu șase secole înainte de Hristos, în Babilon, în fața cuptorului aprins, cei trei tineri evrei au spus cu încredere: „Iată, Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins și ne va scoate din mâna Ta, împărate” (Daniel 3:17). Acesta era adevărul! Nu furia regelui, nici flăcările aprinse, ci Persoana dragă a lui Isus, care era acolo, umblând liber cu ei în acel foc. Apostolul Pavel confirmă: „El poate de asemenea să-i mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El” (Evrei 7:25). Avem noi nevoie de mai mult decât atât?

NOI AVEM MAJORITATEA!

În criza din Dotan, înconjurat de armatele siriene, Elisei, omul lui Dumnezeu, i-a explicat slujitorului său: „Nu te teme, căci cei care sunt cu noi sunt mai mulți decât cei care sunt cu ei” (2 Regi 6:16). Care a fost adevărul în acea criză? Aici au fost asediați de sirieni fără nicio cale aparentă de scăpare. Dar, în realitate, ei erau încercuiți de puternicele armate protectoare ale îngerilor cerești. Nu ei, ci sirienii erau în pericol!

DUMNEZEU NU POATE SALVA OPOZANȚII

Un alt adevăr solemn este acela că „norul care pentru egipteni a fost un zid de întuneric, pentru evrei a fost un potop de lumină, … revărsând strălucire pe cărarea din fața lor.” ⁹ „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți.” (Iacov 4:6). El vrea să ne ajute pe noi toți; El a plătit mântuirea pentru toți; dar El îi poate salva numai pe cei care Îl acceptă pe El și harul Său!

Ar fi o înșelăciune teribilă să continuăm în mod intenționat în opoziție cu Dumnezeu, să ne batem joc de harul Său și, în timpul crizei, să presupunem că El este cu noi! Amintiți-vă de ultima criză din viața regelui Saul — (1 Samuel 15:22, 23) și din viața lui Iuda Iscarioteanul (Matei 27:3–5). Este adevărat că Domnul, în răbdarea Sa, întârzie adesea executarea dreptății determinate de alegerile noastre, dar acea cale de opoziție, de răzvrătire, de indolență spirituală, dacă este urmată cu insistență, ne va duce cu siguranță la distrugere! „Fiindcă eu chem și voi vă împotriviți … fiindcă lepădați toate sfaturile mele și nu vă plac mustrările mele, de aceea și eu voi râde când veți fi în vreo nenorocire … Atunci Mă vor chema, și nu voi răspunde; Mă vor căuta, și nu Mă vor găsi.” (Proverbe 1:24-28).

NUMAI PUȚINI VOR BIRUI

„Doar o mică parte din cei care mărturisesc acum adevărul vor fi sfințiți prin El și vor fi mântuiți”¹⁰, „căci mulți vor fi chemați, dar puțini aleși” (Matei 20:16). Doar „doi dintre adulții marii armate care a părăsit Egiptul au intrat în țara Canaanului. Cadavrele lor au fost împrăștiate în pustie din cauza fărădelegilor lor.” ¹¹

„Cei care amână o pregătire pentru ziua lui Dumnezeu nu o pot obține în timpul de strâmtorare sau în orice moment ulterior. Cazul tuturor acestora este fără speranță.”¹² Acesta ar trebui să fie cel mai dureros adevăr pentru inima dragului nostru Mântuitor! Pentru mulți, sacrificiul Său infinit va fi în zadar!

PARTEA NOASTRĂ: SĂ CREDEM!

(Văzând „invizibilul”) Apostolul Pavel, a cărui viață a fost o criză fără sfârșit (vezi 2 Corinteni 11:23–29) ne-a dat cheia:

„Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele care nu se văd sunt veșnice.” (2 Corinteni 4:18).

„Prin credință [Moise] a părăsit Egiptul, … pentru că a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.” (Evrei 10:38). Cu alte cuvinte „să Îl vezi” pe El înseamnă să te încrezi în El, în tot ceea ce este El și ce face! „Și cel neprihănit va trăi prin credință.” (Evrei 10:38). Credința este „substanța (realitatea concretă, asigurarea) lucrurilor sperate, dovada lucrurilor nevăzute” (Evrei 11:1 engl. KJV). Prin credință Îl primim pe El (Ioan 1:12), prin credință obținem dreptatea Lui (Filipeni 3:9), prin credință suntem transformați (2 Corinteni 3:18), și prin credință suntem mântuiți (Efeseni 2:8)!

Să ne întoarcem ochii de la tot ce ne pune dușmanul înainte! Lasă oamenii să spună ce vor. Avem de contemplat o viziune mult mai strălucitoare: să-L vedem pe dragul Isus - ADEVĂRUL, Nevăzutul Comandant Puternic al Universului, cu toată creația la picioarele Sale, gata să vindece și să salveze! „Odată ce privirea le este fixată asupra Lui, viața își găsește centrul de greutate. … Datoria devine o încântare, iar sacrificiul o plăcere. Cea mai înaltă ambiție a vieții și cea mai mare bucurie a ei este acum aceea de a-L onora pe Hristos, de a deveni ca El, de a lucra pentru El.” ¹³

La fel ca în criza de la Marea Roșie, „Adesea, viața creștină este înconjurată de primejdii, iar datoria pare greu de îndeplinit. Imaginația întrezărește o iminentă ruină în față și sclavie sau moarte în urmă. Și totuși, vocea lui Dumnezeu rostește în mod clar: „Mergeți înainte”. Noi trebuie să ascultăm de porunca aceasta, chiar dacă ochii noștri nu pot pătrunde prin întuneric și chiar dacă simțim la picioarele noastre valurile reci ale mării.” ¹⁴

Prin credința în El suntem capabili să ascultăm. „Credința lucrează prin iubire și purifică sufletul și, cu credință, va exista ascultare corespunzătoare, o împlinire fidelă a cuvintelor lui Hristos.”¹⁵

Așadar, priviți la El, „cel mai mare (primul) dintre zece mii”!

ESTE SCRIS

În Cuvântul scris al lui Dumnezeu „vedem” și „cunoaștem” pe Mântuitorul nostru, precum și realitatea propriei noastre slăbiciuni. Hristos a biruit prin „Este scris” (Matei 4:4, 7, 10). El nu a dezbătut cu inamicul; „El nu stătea de vorbă cu ispita.”¹⁶ Fie ca Domnul să ne ajute să facem și noi la fel. „Când sunteți atacați de ispite, nu priviți la împrejurări sau la slăbiciunile personale, ci la puterea Cuvântului. Toată puterea Sa vi se dă vouă.” ¹⁷

„ ‚Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Deseori, urmașul lui Hristos e pus în situația de a nu putea să-I servească lui Dumnezeu și să-și continue, în același timp, îndeletnicirile sale seculare. Se poate întâmpla ca ascultarea de unele cerințe lămurite ale lui Dumnezeu să pară că va opri mijloacele de trai. … Dar singurul lucru din lumea noastră pe care ne putem sprijini este Cuvântul lui Dumnezeu. … Când cunoaștem puterea Cuvântului Său, nu trebuie să urmăm sugestiile lui Satan cu scopul de a ne câștiga hrana sau de a ne salva viața. Singurul lucru la care trebuie să ne gândim este acesta: Care e porunca lui Dumnezeu și care e făgăduința Lui? Dacă le cunoaștem, trebuie să ascultăm de cea dintâi și să ne încredem în cea de a doua.” ¹⁸

STAȚI LINIȘTIȚI

Înconjurați de munți, blocați de mare în față și apăsați din spate de armatele egiptene, israeliții, fără arme, nu puteau vedea decât moartea iminentă. Prin credință, Moise, văzându-L pe Domnul în mijlocul lor, a spus: „Domnul Se va lupta pentru voi și voi nu trebuie decât să stați liniștiți” (Exod 14:14, RSV). „Victoria este a Domnului” (Proverbe 21:31). „Fii liniștit!” — pentru ei și pentru noi, acesta este într-adevăr unul dintre cele mai dificile exerciții de credință! Să-L onorăm pe Domnul încrezându-ne deplin în El, ca adevărați oameni de odihnă (Shabbath=odihnă, în ebraică) și să ne pregătim!

NU ESTE LOC DE DESCURAJARE

Isus a zis: „În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33). Hristos nu a eșuat și nici nu a fost descurajat. După cum a biruit El, putem birui și noi. Harul Lui este suficient pentru noi și puterea Lui este desăvârșită în slăbiciune. Să spunem împreună cu Pavel: „Pot totul în Hristos, care mă întărește,” (Filipeni 4:13). Încrezându-ne în El, suntem făcuți „mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Romani 8:37).

AGAȚĂ-TE DE EL ȘI VEI REUȘI!

Victoria este asigurată de Cuceritorul Puternic! Trebuie doar să ne supunem voinței Lui — și „dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31).

În noaptea ultimei crize aprige, Soarele Dreptății va răsări și poporul Său va fi înviat împreună cu El la slavă, purificat, strălucitor, reflectând frumusețea Răscumpărătorului lor! Cel mai mare adevăr că „Dumnezeu este iubire” va răsuna în toată creația lui Dumnezeu! Domnul să ne ajute să cooperăm cu El, să-I îngăduim să ne salveze pe deplin, să umblăm cu El zilnic până când credința se va stinge în slavă, când El ne va primi în curțile de sus! Amin.

 

Referințe:

1 Educația, p. 179 engl. (cap. 19, Istoria și profeția) [Sublinieri adăugate].

2 Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 407 engl. (secțiunea VI, cap. Sfaturi și avertizări, subcap. Pregătire pentru criza finală).

3 Marea luptă, p. 622 engl. (cap. 39, Timpul de strâmtorare) [Sublinieri adăugate].

4 Ibid., p. 621.

5 Ibid.

6 Hristos, Lumina Lumii, p. 22 engl. (cap. 1, „Dumnezeu cu noi”).

7 Parabolele Domnului Hristos, p. 412 engl. (cap. 29, În așteptarea Mirelui).

8 Hristos, Lumina Lumii, p. 713 engl. (cap. 75, Înaintea lui Ana și la curtea lui Caiafa).

9 Patriarhi și Profeți, p. 290 engl. (cap. 25, Exodul).

10 Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 608 engl. (cap. 104, Conflicte și victorii).

11 Ibid., p. 609 engl. (cap. 104, Conflicte și victorii).

12 Marea Luptă, p. 620 engl. (cap. 39, Timpul de strâmtorare).

13 Educația, p. 296 engl. (cap. 34, Disciplina).

14 Patriarhi și profeți, p. 290 engl. (cap. 25, Exodul).

15 Solii pentru tineret, p. 200 engl. (cap. 60, Dând mărturie pentru Hristos).

16 Hristos, Lumina Lumii, p. 120 engl. (cap. 12, Ispitirea).

17 Ibid., p. 123 engl. (cap. 12, Ispitirea).

18 Ibid., p. 121 engl. (cap. 12, Ispitirea)