SÂMBĂTĂ, 10 DECEMBRIE 2022. CREDINȚĂ ÎN LOC DE FRICĂ

Peter D. Lausevic

Atunci când ne gândim la furtuna care se apropie, adesea o plasăm în contextul celei de-a doua veniri a lui Hristos. Dorințele noastre, speranțele noastre, inspirațiile noastre sunt toate centrate în acea speranță binecuvântată a venirii Domnului și Mântuitorului nostru. Dar ce întrebăm când vorbim despre venirea lui Isus? Când spunem că trebuie să grăbim venirea a doua oară a adevăratului Mesia, aceasta include unele evenimente care nu sunt atât de glorioase ca a doua venire. Biblia ne amintește de vremurile grele care au loc înainte de acea zi. „Vai de cei ce doresc ziua Domnului! Ce așteptați voi de la ziua Domnului? Ea va fi întuneric, și nu lumină. Veți fi ca un om care fuge dinaintea unui leu, pe care-l întâlnește un urs și care, când ajunge acasă, își reazemă mâna pe zid și-l mușcă un șarpe!” (Amos 5:18-19).

Furtuna finală nu este ceva ce poate fi tratat cu superficialitate. Isus descrie lucruri groaznice care vor avea loc, ceva care este dincolo de înțelegerea noastră până când acele evenimente vor avea loc cu adevărat. „Apoi”, le-a zis El, „un neam se va scula împotriva altui neam și o împărăție, împotriva altei împărății. Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete și ciumi, vor fi arătări înspăimântătoare și semne mari în cer. Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni, vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în temnițe, vă vor târî înaintea împăraților și înaintea dregătorilor din pricina Numelui Meu.” (Luca 21:10-12).

În ciuda celei mai sârguincioase pregătiri, ce se va întâmpla când aceste scene vor avea loc cu adevărat? „Adesea, se întâmplă că încercarea se arată dinainte mai mare decât în realitate; dar acest lucru nu este adevărat cu privire la criza din fața noastră. Imaginația cea mai vie nu poate cuprinde mărimea acestui chin.”¹ Am avut o mică degustare despre cum va fi atunci, în această perioadă de Covid. Până când veți citi acest lucru, este posibil să se fi încheiat criza Covid. Pe de altă parte, ea a făcut furori deja de peste doi ani și nu dă niciun semn de scădere – ci mai degrabă este în continuă mutație. Este ca și cum ai fugi de un leu periculos doar ca să dai peste un urs. Și exact când scăpăm la momentul potrivit, închidem ușa unei case din apropiere și ne sprijinim mâinile pe șemineu doar pentru a fi mușcați de un șarpe.

La începutul lunii februarie a acestui an, au existat aproape 390 de milioane de cazuri confirmate de Covid în întreaga lume, cu aproape 1,5% decedând din cauza bolii (deși personal cunosc câteva cazuri în care persoana era deja pe moarte și ne așteptam la moartea sa în orice moment și atunci au contractat Covid și au fost numărați în acea statistică). Dar aceasta arată în continuare gravitatea acestei boli și ea devine mai personală atunci când unul dintre cei din familia ta imediată sau unul din prietenii tăi moare.

Dacă locuiești într-un loc care este afectat de boală, devii absorbit de știrile despre acea boală. Dacă locuiești într-un loc care este dezbinat de război – și există multe locuri ca acestea pe această planetă în acest moment – nu ești atât de îngrijorat de epidemie precum ești de acțiunea militară. Când locuiești întrun loc în care tocmai a avut loc un dezastru, ești îngrijorat să îți găsești adăpost. Și dacă te afli într-un loc afectat de secetă, ești îngrijorat de ce să mănânci. Deci întrebarea pentru noi este cu adevărat: cum să tratăm toate aceste date la nivel personal?

TRĂIND ÎNTR-O LUME ÎNFRICOȘĂTOARE

Ce se întâmplă cu adevărat în jurul nostru? Ce se întâmplă cu această lume așa cum o cunoaștem noi? „Groaza, groapa și lațul vin peste tine, locuitor al țării! Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă și cel ce se ridică din groapă se prinde în laț, căci se deschid stăvilarele de sus și se clatină temeliile pământului!” (Isaia 24:17-18).

Adevărata întrebare din punct de vedere profetic nu este de ce se întâmplă toate acestea, ci de ce sunt aceste evenimente atât de blânde în comparație cu distrugerea pe care o vedem descrisă în Biblie ca vânturi distrugătoare și vârtejuri perfide. Știm că toate acestea trebuie să se întâmple și chiar mai rău, înainte de venirea zilei Domnului. Ce reține toate acestea? „Zicând: Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!” (Apocalipsa 7:3). Din păcate, pretinsul popor al lui Dumnezeu nu este pregătit, iar Creatorul nostru, în mila Lui, ne oferă puțin mai mult timp pentru a ne pregăti, atenuând dezastrele din toată furia lor.

Oamenii de știință fac tot posibilul pentru a explica ce se întâmplă și încearcă să găsească o soluție la toate acestea, - de la pandemii până la schimbările climatice. Totuși, dacă Dumnezeu nu este în imaginea lor, ei nu pot identifica adevărata cauză și nici nu pot găsi adevărata soluție.

„Spiritul restrictiv al lui Dumnezeu, este chiar acum în curs de a se retrage de pe pământ. Uragane, furtuni și vijelii, incendii și inundații, dezastre pe mare și pe uscat vin unele după altele într-o succesiune rapidă. Știința caută să explice toate acestea. Semnele care se îngrămădesc în jurul nostru și care vorbesc despre apropierea Fiului lui Dumnezeu sunt atribuite oricăror cauze în afara celor adevărate. Oamenii nu pot întrezări îngeri veghetori, care țin în frâu cele patru vânturi, ca ele să nu bată până ce nu sunt sigilați slujitorii lui Dumnezeu; dar când Dumnezeu va porunci îngerilor Săi să dea drumul vânturilor, va fi o așa priveliște, scene de neînțelegeri și lupte pe care condeiul nu le poate descrie.”²

În această perioadă înfricoșătoare, fiecare membru al bisericii va fi testat personal ca niciodată înainte. Credințele noastre fundamentale vor fi puse sub semnul întrebării atât din exterior, cât și, din păcate, din interior. „Credința membrilor individuali ai bisericii va fi pusă la încercare ca și cum nu ar exista o altă persoană pe lume.”³ Aceasta nu se referă doar la furtuna finală care implică decretul universal de păzire a duminicii. În mod clar, există probleme care avansează. Testul final este doar atât – testul final. Problema a fost întotdeauna și va fi întotdeauna voia lui Dumnezeu versus voința omului. „Degeaba Mă cinstesc ei, dând învățături care nu sunt decât niște porunci omenești.’” (Marcu 7:7).

Suntem cu adevărat conștienți de adevăratele probleme din fața noastră? Sau ne gândim că putem face compromisuri în fiecare problemă și atunci când va veni decretul duminical vom fi deodată găsiți credincioși? „Criza este acum asupra noastră. Bătălia urmează să fie purtată între creștinismul Bibliei și creștinismul tradiției umane. Nu există oare o neglijență criminală în starea noastră de somn actuală?”⁴

VICTORIE ÎN TIMP DE CRIZĂ

Ce încearcă Dumnezeu să realizeze dându-ne teste preliminare când vedem furtuna care se apropie? Marea problemă a fost întotdeauna predarea voinței umane în favoarea voinței grijulii a Tatălui nostru ceresc. „Supuneți-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi.” (Iacov 4:7) Supunerea are de-a face cu voința, cu mintea. Acesta este motivul pentru care totul are de-a face cu controlul asupra gândurilor noastre. „Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5). Scopul lui Satan a fost mereu acela de a controla felul nostru de a gândi. „Deși se bucura de suferințele sfinților, Satan nu era satisfăcut. Voia să aibă control atât asupra minții, cât și asupra trupului.”⁵

Pe măsură ce vedem războaiele, urgiile și dezastrele – provocate de om și naturale – amestecate cu persecuția, ce a proiectat Dumnezeu să ne ajute în mod individual să facem față tuturor acestor lucruri? „Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții, și cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie.” (Evrei 10:25). Pe măsură ce vedem că acea zi se apropie, înseamnă că, în timp ce experimentăm împlinirea literală a tuturor acestor profeții, trebuie să găsim modalități de a continua să ne întâlnim împreună pentru a ne îndemna unii pe alții în același mod în care au făcut-o strămoșii noștri când astfel de întâlniri au fost interzise.

Acesta este motivul pentru care au fost înființate Statele Unite – acordând dreptul dat de Dumnezeu de a se întâlni în părtășie unul cu celălalt, fără amestecul guvernului. Fără acest drept, Constituția Statelor Unite ar fi deraiat, așa că au fost nevoiți să atașeze o Declarație a Drepturilor care a declarat parțial încă de la început: „Congresul nu va da nicio lege care să respecte o instituție a religiei sau să interzică libera exercitare a acesteia.”⁶ Chiar primul amendament continuă să clarifice faptul că libertatea de a-ți exercita religia include „dreptul poporului de a se întruni în mod pașnic”, care include protestarea împotriva a ceea ce face guvernul într-un mod pașnic. În timp ce trăim într-o relativă pace, trebuie să folosim privilegiul de a ne întâlni împreună pentru a ne îndemna unul pe altul, - deoarece vine un moment în care vom regreta faptul că am ratat toate oportunitățile pe care posibil să fi neglijat să le apreciem. În loc să ne întâlnim împreună, este posibil să fi ales să rămânem acasă sau să fi încercat să găsim alte modalități de a rata sau neglija părtășia unul cu altul. Ne vom da apoi seama, din păcate, că acest lucru s-a datorat adesea unor motive minore.

CUI ÎI ESTE FRICĂ?

Pe măsură ce ne apropiem de punctul culminant al tuturor speranțelor noastre, la ce ne putem aștepta din partea lumii, când vedem evenimentele profețite desfășurându-se în fața ochilor noștri? „Nu ieșiți în ogoare și nu mergeți pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmașului, răspândind spaima de jur împrejur!” (Ieremia 6:25). Și cine intensifică această frică la un nivel îngrijorător? „Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domnește împrejur. „Vestiți”, spun ei, „și o vom vesti!”” (Ieremia 20:10 engl. KJV). Am citit titluri care pot înspăimânta o persoană, dar atunci când te uiți la povestea reală, nu este la fel de rău ca titlul. Și acestea nu sunt doar știri. Recent, în timp ce citeam un articol din British Medical Journal, am citit un titlu șocant. Dar citind detaliile, acestea au dat o imagine diferită. Și atât de mulți oameni doar citesc titlurile și trăiesc într-o frică constantă.

Ce sunt dispuși să facă oamenii când le este frică? Benjamin Franklin, unul dintre cei mai importanți părinți fondatori din America, cel care a contribuit la redactarea Declarației de Independență, a spus odată: „Cei care ar renunța la Libertatea esențială, pentru a cumpăra puțină Siguranță temporară, nu merită nici Libertate, nici Siguranță”. Odată ce o persoană devine înfricoșată, este dispusă să renunțe la orice. Și care este forța motrice din spatele fricii? „Și să izbăvească pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor.” (Evrei 2:15). În momentul în care ne este frică să murim, devenim sclavi și suntem dispuși să renunțăm la orice, astfel încât să putem avea o oarecare siguranță de a fi în viață. Când unei persoane nu îi mai este frică să moară, nu mai este un sclav.

Dacă o persoană continuă în acest tip de frică, unde va ajunge în cele din urmă? „Dar cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8). Acest lucru arată clar că cei răscumpărați vor învinge o astfel de frică.

CREDINȚĂ, NU FRICĂ

Oare poporul lui Dumnezeu se luptă uneori cu frica? Patriarhul Iacov L-a rugat pe Dumnezeu: „Izbăveștemă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină și să mă lovească, pe mine, pe mame și pe copii.” (Geneza 32:11). Este adevărat că o mare parte din lucrurile cu care se confrunta el, fuseseră auto-provocate, dar totuși au provocat teamă. Soluția a fost să aducă toate problemele în fața Domnului în rugăciune și, când a făcut-o, Iacov a ieșit un alt bărbat – un om fără nicio teamă.

Când ne uităm la circumstanțele din jurul nostru și începem să ne temem, care este cea mai bună soluție pe care o dă Dumnezeu? Când copiii lui Israel au văzut armata egipteană apropiindu-se, o stâncă abruptă interzicând scăparea pe o parte și marea în fața lor, ce mesaj îi dă Dumnezeu poporului Său? „Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.” (Exodul 14:15). Da, în mijlocul tuturor acestor lucruri, este timpul să mergem înainte și să nu ne retragem. „Sunt timpuri când slujitorului lui Dumnezeu i se pare cu neputință să facă lucrarea ce se cere să fie făcută și aceasta din cauza lipsei de mijloace pentru a împlini o lucrare puternică și serioasă. Mulți se tem că, prin mijloacele ce le sunt puse la îndemână, nu pot face tot ce simt că este de datoria lor să facă. Dar, dacă înaintează în credință, izbăvirea de la Dumnezeu se va descoperi și prosperitatea va însoți sforțările lor.”⁷ Cu alte cuvinte, „Dacă ne facem munca în umilință și cu fidelitate, Domnul Se va ocupa de rezultate. Aveți credință în Dumnezeu.”⁸

Pe măsură ce ne uităm la evenimentele mondiale, inclusiv Covid-ul sau orice altă ciumă sau dezastru catastrofal, cum ar trebui să ne raportăm la ele? „Nu numiți uneltire tot ce numește poporul acesta uneltire și nu vă temeți de ce se teme el, nici nu vă speriați!” (Isaia 8:12). Dacă credem cu adevărat că suntem în voia lui Dumnezeu, atunci nu contează dacă trăim sau murim. „Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim și, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.” (Romani 14:8).

CUM SĂ BIRUIM FRICA

Primul lucru pe care trebuie să îl rezolvăm este: Ce căutăm? Învățătorul nostru ne cere: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). Este Împărăția cerească prioritatea noastră numărul 1? Dacă da, atunci cât timp trăim în această lume păcătoasă nu are nicio importanță pentru noi, atâta timp cât îndeplinim scopul pentru care Dumnezeu ne-a plasat în această lume. Viața lui Ștefan a fost scurtată chiar de la începutul lucrării sale, iar cea a lui Ioan a fost prelungită până la o bătrânețe înaintată. Fiecare își îndeplinise lucrarea și niciunul nu se temea de moarte. Dar voința lor a fost complet scufundată în voia lui Dumnezeu și ei s-au încrezut deplin în El pentru îndeplinirea scopurilor Sale.

Lucrul care provoacă în noi frică de a muri este atunci când nu facem voia lui Dumnezeu. „Tu îndreaptă-ți inima spre Dumnezeu, întinde-ți mâinile spre El. Depărtează-te de fărădelege și nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău. Și atunci, îți vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare și fără frică.” (Iov 11:13-15).

Acest lucru se poate întâmpla doar atunci când suntem născuți din nou și avem cereasca forță divină care ne conduce viața. „Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică, ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava!”, adică „Tată!” (Romani 8:14-15). Să ne amintim că frica de moarte a fost aceea care i-a condus pe oameni să fie supuși sclaviei toată viața. Acest lucru înseamnă că, odată ce ne naștem din nou și devenim fii ai lui Dumnezeu, nu ne mai este frică să murim. Da, Îl iubim atât de mult pe Tatăl nostru ceresc, încât ne schimbă întreaga perspectivă asupra vieții. „În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită izgonește frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; și cine se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste.” (1 Ioan 4:18).

Frica de moarte este forța care conduce spre sclavie. Frica de a muri în război, sau de vreo calamitate naturală, în pandemie, de foame, în persecuție - nu e niciuna diferită. Este adevărat că nu trebuie să intrăm în persecuție inutil. Ni se spune să fugim când este război. Trebuie să folosim toate remediile disponibile, în special cele naturale, când vine boala. Dar dacă rămânem într-un fel prinși într-o situație periculoasă, care ar trebui să fie preocuparea noastră? „Vă spun vouă, prietenii Mei, să nu vă temeți de cei ce ucid trupul, și după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeți. Temeți-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeți.” (Luca 12:4-5).

Ce se va întâmpla când suntem pregătiți? „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie.” (Psalmul 23:4). În înțelepciunea și îndurarea infinită a lui Dumnezeu, El ne poate permite să suferim, dar niciodată cu frică. „Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniță pe unii din voi, ca să vă încerce. Și veți avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții” (Apocalipsa 2:10).

Cum putem trăi în vremuri de calamități și să nu ne mai fie frică niciodată? „Căci prorocia este încă pentru o vreme hotărâtă, dar la sfârșit va vorbi și nu va minți; chiar dacă zăbovește, așteapt-o, căci va veni și se va împlini negreșit. Iată, sufletul celui care este îngâmfat nu este fără prihană în el, dar cel neprihănit va trăi prin credința lui.” (Habacuc 2:3-4 engl. KJV).

Această credință este mai mult decât simpla încredere. „Credința poate exista fără încredere, dar încrederea născută din încredere, nu poate exista fără credință. Fiecare păcătos adus la cunoașterea puterii mântuitoare a lui Hristos va manifesta această încredere întrun grad mai mare, pe măsură ce va progresa în experiență.”⁹

Avem noi, individual și ca popor, acest tip de credință care ne va duce prin toate vremurile dificile care urmează? Domnul să răspundă în viața noastră de astăzi rugăciunii ucenicilor: „Apostolii au zis Domnului: „Mărește-ne credința!”” (Luca 17:5).

 

Referințe:

1 Marea Luptă, p. 622 engl. (cap. 68, În curtea de afară).

2 Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 408 (secțiunea 6, Avertismente și sfaturi)

3 Comentarii biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol. 7, p. 983 engl. (cap. referitor la Apocalipsa 17).

4 The Review and Herald, January 1, 1889.

5 Experiențe și viziuni, p. 210 engl. (cap. Marea apostazie).

6 Marea Luptă, pp. 295 engl. (cap. 16, Părinții peregrini), 442 engl. (cap. 25, Legea lui Dumnezeu de neschimbat).

7 Istoria faptelor Apostolilor, p. 357 engl. (cap. 33, Lucrând sub dificultăți).

8 The Ellen G. White 1888 Materials, pp. 71.

9 Solii Alese, vol. 3, p. 192 engl. (cap. 22, Accentul pe tema mântuirii—1890-1908).