Lecția 10. Umblând în Duhul

TEXT DE MEMORAT: „Zic dar: umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești.” (Galateni 5:16).

„Dacă noi toți am umbla pe urmele pașilor Omului de pe Calvar, inimile noastre mândre ar fi supuse de harul lui Hristos. Nu ar exista nicio ceartă între frați, ci în umilință a minții fiecare ar aprecia pe alții mai mult decât pe sine. Dragostea voastră unii față de alții ar fi exprimată în cuvinte și fapte de tandrețe, și această împietrire rece a inimii ar fi topită de dragostea lui Isus.”— The Signs of the Times, 9 martie 1888.

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 612-620 engl. (cap. 106, „Tăind și retezând” sau Criticând fără cruțare).

Duminică 28 noiembrie

1. O CHEMARE PENTRU A SERVI

a. În contrast cu o mărturisire formală de credință, care este cea mai puternică dovadă că am permis ca legea lui Dumnezeu să fie scrisă în inimile noastre? Galateni 5:13, 14; Matei 5:43-48.

Galateni 5:13, 14: „Fraților, voi ați fost chemați la slobozenie. Numai nu faceți din slobozenie o pricină ca să trăiți pentru firea pământească, ci slujiți-vă unii altora în dragoste. Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: ,Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți’. ”

Matei 5:43-48: „Ați auzit că s-a zis: ‘Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău.’ Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii? Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.”

„O religie legalistă este insuficientă pentru a aduce sufletul în armonie cu Dumnezeu. Ortodoxia dură, rigidă, a fariseilor, lipsită de căință, gingășie sau dragoste, era doar o piatră de poticnire pentru păcătoși. Ei erau ca sarea care își pierduse gustul; pentru că influența lor nu avea puterea de a păstra lumea de corupție. Singura credință adevărată este cea care ‚lucrează prin dragoste’ (Galateni 5:6) pentru a curăța sufletul. Este ca aluatul care transformă caracterul.”—Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 53 engl. (cap. 3, Spiritualitatea Legii).

„Credința lucrează prin dragoste și curăță sufletul, și împreună cu credința va exista ascultare corespunzătoare, o îndeplinire credincioasă a cuvintelor lui Hristos. Creștinismul este întotdeauna profund practic, adaptându-se la toate circumstanțele vieții concrete. ‚Voi sunteți martorii Mei.’ Martori în fața cui?—A lumii; pentru că va trebui să duceți cu voi peste tot o influență sfântă. Hristos trebuie să locuiască în sufletul vostru și voi trebuie să vorbiți despre El și să manifestați farmecul caracterului Său.”—Solii pentru tineret, p. 200 engl. (cap. 60, Dând mărturie pentru Hristos).

Luni 29 noiembrie

2. VEGHIND ASUPRA ATITUDINII NOASTRE

a. Ce avertizare este dată împotriva obiceiului vicios de a critica aspru pe alții — și de ce se întâmplă aceasta? Galateni 5:15; Psalm 59:12.

Galateni 5:15: „Dar, dacă vă mușcați și vă mâncați unii pe alții, luați seama să nu fiți nimiciți unii de alții.”

 Psalmii 59:12: „Gura lor păcătuiește la fiecare vorbă care le iese de pe buze: să se prindă în însăși mândria lor, căci nu spun decât blesteme și minciuni!”

„Eul va nutri întotdeauna o apreciere înaltă despre sine. Când oamenii își pierd dragostea dintâi, ei nu țin poruncile lui Dumnezeu, și apoi încep să se critice unii pe alții. Acest spirit va lupta constant pentru supremație, până la sfârșitul timpului. Satan încearcă să îl alimenteze pentru ca frații în ignoranța lor să încerce să se devoreze unii pe alții. Dumnezeu nu este glorificat, ci foarte dezonorat; Spiritul lui Dumnezeu este întristat.

Satan se bucură pentru că știe că dacă poate pune pe frați să îi vegheze pe frații lor în biserică și în lucrarea de slujire, unii vor fi atât de demoralizați și descurajați, până la punctul de a-și părăsi postul datoriei. Aceasta nu este lucrarea Duhului Sfânt; o putere de jos lucrează în camerele minții și în templul sufletului pentru a pune atributele sale acolo unde ar trebui să fie atributele lui Hristos.”—Minte, caracter și personalitate, vol. 2, p. 636, 637 engl. (cap. 70, Critica).

b. Cum putem fi noi eliberați de rădăcina diviziunii — gândurile lipsite de amabilitate? Efeseni 5:8; Coloseni 3:12-15.

Efeseni 5:8: „Odinioară erați întuneric, dar acum sunteți lumină în Domnul. Umblați deci ca niște copii ai luminii.”

Coloseni 3:12-15: „Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii. Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre și fiți recunoscători.”

„Toți cei care mărturisesc a fi creștini să deschidă ușa inimilor lor pentru Spiritul Său și pentru harul Său; atunci pacea lui Hristos va locui în așa mod în inimile lor și va fi revelată în caracterele lor, încât nu va fi discordie, nici luptă, nici dorință de a întrece pe alții, nici mușcături și devorare a celorlalți, nici alergare după supremație. Marele și seriosul efort va fi de a trăi viața lui Hristos. Trebuie să reprezentăm spiritul Său de îndurare și să nu dăm nicio ocazie cuiva de a urma exemplul nostru în a face rău.

Isus era amabil, binevoitor. El era ascultător de toate poruncile Tatălui Său, în mod implicit și fără a consulta conveniența sau vreun alt interes egoist.”—Astăzi cu Dumnezeu, p. 207 engl. (cap. 199, O viață ca a Lui).

„A umbla în lumină înseamnă a hotărî, a exersa gândirea, a exercita puterea voinței, într-o încercare de a-L reprezenta pe Hristos printr-un caracter plăcut. Înseamnă a da la o parte toată întunecimea. Nu trebuie să te odihnești satisfăcut, spunând doar ‚Sunt un copil al lui Dumnezeu.’ Îl contempli tu pe Isus, și, contemplându-L devii schimbat în asemănarea Sa? A umbla în lumină înseamnă înaintare și progres în realizările spirituale...

Ce lucru teribil este a arunca întuneric pe cărarea altora, prin faptul că aducem umbră și întunecime asupra noastră înșine! Fiecare să ia seama la el însuși. Nu imputați altora defectele voastre de caracter.”—Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 200 engl. (cap. A umbla în lumină aduce curaj).

Marți 30 noiembrie

3. DACĂ SUNTEM TRATAŢI FĂRĂ AMABILITATE

a. Cum sunt avertizați creștinii din toate generațiile împotriva unui rău serios care a apărut în zilele lui Pavel? 1 Corinteni 6:1-8.

1 Corinteni 6:1-8: „Cum! Când vreunul din voi are vreo neînțelegere cu altul, îndrăznește el să se judece cu el la cei nelegiuiți și nu la sfinți? Nu știți că sfinții vor judeca lumea? Și dacă lumea va fi judecată de voi, sunteți voi nevrednici să judecați lucruri de foarte mică însemnătate? Nu știți că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieții acesteia? Deci, când aveți neînțelegeri pentru lucrurile vieții acesteia, voi puneți judecători pe aceia pe care Biserica nu-i bagă în seamă? Spre rușinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înțelept, care să fie în stare să judece între frate și frate? Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, și încă înaintea necredincioșilor! Chiar faptul că aveți judecăți între voi este un cusur pe care-l aveți. Pentru ce nu suferiți mai bine să fiți nedreptățiți? De ce nu răbdați mai bine paguba? Dar voi singuri sunteți aceia care nedreptățiți și păgubiți, și încă pe frați!”

„[Pavel] avea încercări pe care voi nu le-ați experimentat niciodată, nici nu veți fi vreodată chemați să le răbdați, și totuși el se întoarce de la acestea; el nu zăbovește asupra lor, ci preamărește harul lui Dumnezeu.” — Minte, Caracter și Personalitate, vol. 2, p. 461 engl. (cap. 49, Mâhnirea).

„Când se ridică probleme în biserică, nu ar trebui să căutăm ajutor de la avocați care nu sunt de credința noastră. Dumnezeu nu dorește ca noi să deschidem dificultățile din biserică în fața celor care nu se tem de Dumnezeu. El nu ar dori ca noi să depindem de ajutorul acelora care nu ascultă de cerințele Sale. Cei care se încred în astfel de consilieri, arată că ei nu au credință în Dumnezeu. Prin lipsa lor de credință Domnul este mult dezonorat, și cursul lor aduce mare vătămare pentru ei înșiși. Apelând la necredincioși să le rezolve dificultățile din biserică, ei se mușcă și se devorează unii pe alții, pentru a fi ‚consumați unii de alții’ (Galateni 5:15).

Acești oameni dau la o parte sfatul pe care l-a dat Dumnezeu, și ei fac tocmai lucrurile pe care El le poruncește să nu le facă. Ei arată faptul că au ales lumea ca judecător al lor, și în ceruri numele lor sunt înregistrate ca fiind una cu ale necredincioșilor. Hristos este răstignit din nou, și făcut din nou de rușine în public. Oamenii aceștia să știe că Dumnezeu nu ascultă rugăciunile lor. Ei insultă numele Lui sfânt, și El îi va lăsa pradă atacurilor lui Satan până când ei vor vedea nebunia lor și Îl vor căuta pe Domnul prin mărturisirea păcatului lor.

Chestiunile care sunt în legătură cu biserica trebuie să fie ținute în cadrul ei. Dacă un creștin suferă vreun abuz, el trebuie să îl sufere cu răbdare; dacă este fraudat, el nu trebuie să apeleze la curțile de justiție. Mai degrabă să sufere paguba și răul.”—Solii alese, vol. 3, p. 299, 300 engl. (cap. 22, Accentul pe tema salvării—1890-1908).

b. Dacă suntem tratați inechitabil sau fără amabilitate în biserică, ce trebuie să ținem minte? Romani 12:19; Evrei 12:14, 15.

Romani 12:19: „Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri, ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul.”

Evrei 12:14, 15: „Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luați seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare și mulți să fie întinați de ea.”

„Dumnezeu Se va ocupa de membrul nedemn al bisericii, care îl fraudează pe fratele său sau cauza lui Dumnezeu; creștinul nu e nevoie să lupte pentru drepturile sale. Dumnezeu Se va ocupa de cel care violează aceste drepturi. [Romani 12:19 citat]. Se ține o socoteală a acestor chestiuni și pentru toate Dumnezeu spune că El va răzbuna.”—Ibid., p. 300.

„Fiecare rădăcină de amărăciune să fie îndepărtată.”—Mărturii pentru biserică, vol. 5, p. 241 engl. (cap. 26, Unitatea creștină).

Miercuri 1 decembrie

4. O TEMELIE PENTRU VICTORIE

a. Pe scara sfințirii creștine, ce vine înaintea răbdării—și de ce? 2 Petru 1:3-7.

2 Petru 1:3-7: „Așa cum dumnezeiasca lui putere ne-a dăruit toate lucrurile pentru viață și evlavie, prin cunoașterea celui ce ne-a chemat la glorie și virtute, prin care ne sunt dăruite cele mai mari și prețioase promisiuni, ca prin acestea să deveniți părtași naturii dumnezeiești, ați scăpat de corupția care este în lume prin poftă. Și în afară de aceasta, dându-vă toată silința, adăugați credinței voastre virtutea; și la virtute, cunoașterea, și la cunoaștere, înfrânare; și la înfrânare, răbdare; și la răbdare, evlavia; și la evlavie, dragostea frățească; și la dragoste frățească, dragoste față de toți oamenii.”(engl. KJV).

„Un om necumpătat nu poate fi un om răbdător. Nu este necesar să bei băuturi alcoolice pentru a fi necumpătat. Păcatul mâncării nestăpânite, a mânca prea des, prea mult, și dintr-o hrană bogată, nesănătoasă, distruge acțiunea sănătoasă a organelor digestive, afectează creierul, și pervertește judecata, împiedicând gândirea și acționarea rațională, calmă, sănătoasă. Și aceasta este o sursă ce are ca rod abundent încercări în biserică. De aceea, pentru ca poporul lui Dumnezeu să fie într-o stare acceptabilă în fața Lui, în care Îl pot glorifica în corpurile și spiritele lor, care sunt ale Lui, ei trebuie să își tăgăduiască într-un mod plin de interes și zel satisfacerea apetitului lor, și să exercite temperanță în toate lucrurile.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 618, 619 engl. (cap. 106, „Tăind și retezând” sau Criticând fără cruțare).

b. Cum a rezumat Pavel cheia victoriei în acest domeniu? Galateni 5:16.

Galateni 5:16: „Zic dar: umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești.”

„Ni se poruncește să răstignim carnea, cu afecțiunile și poftele ei. Cum să facem aceasta? Să provocăm durere corpului? Nu; ci să dăm la moarte ispita spre păcat. Gândul corupt trebuie să fie alungat. Fiecare gând trebuie adus în supunere față de Isus Hristos. Toate tendințele animalice trebuie să fie supuse puterilor superioare ale sufletului. Dragostea de Dumnezeu trebuie să domnească supremă; Hristos trebuie să ocupe un tron nedivizat. Corpurile noastre trebuie să fie considerate posesiunea Sa răscumpărată...

În experiența lui Daniel și a tovarășilor săi avem un exemplu de triumf al principiului asupra ispitei spre îngăduirea apetitului. Acest caz ne arată că prin principiul religios tinerii pot triumfa asupra poftei cărnii (a trupului), și pot rămâne loiali cerințelor lui Dumnezeu, chiar dacă aceasta i-ar costa un mare sacrificiu...

Ar trebui să luăm în considerare cuvintele apostolului în care el face apel la frații săi ca, prin îndurarea lui Dumnezeu, să prezinte trupurile lor ‚o jertfă vie, sfântă, acceptabilă lui Dumnezeu.’ Aceasta este adevărata sfințire. Nu este doar o teorie, o emoție, sau o formă de cuvinte, ci un principiu viu, activ, care intră în viața de fiecare zi. El cere ca obiceiurile noastre de mâncare, de băutură, și de îmbrăcăminte să fie astfel, încât să ne asigure păstrarea sănătății fizice, mentale și morale, ca să putem prezenta Domnului trupurile noastre—nu ca o jertfă coruptă de obiceiuri rele, ci—‚o jertfă vie, sfântă, acceptabilă lui Dumnezeu.’” — Asemenea lui Hristos, p. 144 engl. (cap. 130, Relația dintre carne și spirit).

Joi 2 decembrie

5. ASCULTÂND DE CĂLĂUZIREA SPIRITULUI

a. Ce putem învăța din principiile lui Hristos, care au călăuzit modul în care Pavel a administrat divergențele din Galatia? Matei 5:23, 24; 13: 27-29.

Matei 5:23, 24: „Așa că, dacă îți aduci darul la altar și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo, înaintea altarului, și du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ți darul.”

Matei 13:27-29: „Robii stăpânului casei au venit și i-au zis: ‘Doamne, n-ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are dar neghină?’ El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta.’ Și robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’ ‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea.”

„Învățătorii falși aduseseră galatenilor doctrine care erau opuse evangheliei lui Hristos. Pavel încercase să demaște și să corecteze aceste erori. El dorea mult ca învățătorii falși să fie separați de biserică, însă influența lor afectase atât de mulți dintre credincioși, încât părea riscant să ia măsuri împotriva lor. Exista pericolul de a cauza luptă și diviziune, care ar fi fost ruinătoare pentru interesele spirituale ale bisericii. De aceea el a căutat să îi impresioneze pe frații săi cu privire la importanța faptului de a încerca să se ajute unii pe alții în dragoste. El a declarat că toate cerințele legii care prescria datoria noastră față de semenii noștri sunt împlinite în dragoste unii față de alții. El i-a avertizat că dacă își îngăduiau ură și lupte, divizându-se în partide, și asemenea brutelor mușcându-se și devorându-se unii pe alții, ei urma să aducă asupra lor înșiși nefericire prezentă și ruină viitoare. Exista o singură cale prin care să prevină aceste rele teribile, și aceea era, așa cum le recomanda apostolul, să ‚umble în Duhul.’ Ei trebuia ca prin rugăciune constantă să caute călăuzirea Duhului Sfânt, care i-ar fi călăuzit la dragoste și unitate.” –Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 243 engl. (cap. 26, Unitatea creștină).

„Fratele meu, sora mea, când apar probleme între tine și un alt membru al familiei lui Dumnezeu, urmezi tu indicațiile Bibliei? Înainte de a-i prezenta lui Dumnezeu jertfa ta de rugăciune, mergi tu la fratele tău, și în spiritul lui Hristos vorbești cu el? ... [Matei 5:23, 24 citat]. Atunci poți să o oferi [n.tr. jertfa] cu o conștiință curată; pentru că ai dat afară rădăcina de amărăciune.”—The General Conference Bulletin, 1 aprilie 1903.

Vineri 3 decembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum este împlinită legea lui Dumnezeu în viața de zi cu zi, chiar și în această generație?

2. Ce anume declară apostolul inspirat că este legătura perfecțiunii (desăvârșirii)?

3. De ce este atât de important să evităm nutrirea unei rădăcini de amărăciune contra altora?

4. Cum promovează auto-controlul relații mai bune?

5. Cum pot nutri o mai mare armonie cu persoanele care par a fi dificile?