Lecția 2. Către bisericile din Galatia

TEXT DE MEMORAT: „[Isus Hristos] S-a dat pe Sine însuși pentru păcatele noastre, ca să ne poată elibera din această lume prezentă rea, conform voii lui Dumnezeu și Tatăl nostru: a căruia să fie slava pentru totdeauna și întotdeauna. Amin.” (Galateni 1:4, 5 engl. KJV, rom. BTF).

„Cei care îl auzeau [pe Pavel], înțelegeau că el fusese cu Isus. Înzestrat cu putere de sus, el era capabil să compare lucrurile spirituale cu lucruri spirituale, și să dărâme fortărețele lui Satan. Inimile erau frânte de prezentarea sa despre dragostea lui Dumnezeu, așa cum era revelată în sacrificiul singurului Său Fiu, și mulți erau conduși să întrebe: ‚Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?’ ”—Istoria faptelor apostolilor, p. 208 engl. (cap. 20, Înălțând crucea).

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, p. 123-127 engl. (cap. 13, Zile de pregătire), 386, 387 engl. (cap. 36, Apostazie în Galatia).

Duminică 3 octombrie

1. ELIBERARE DE PĂCAT

a. Cum și-a început Pavel epistola către Galateni? Galateni 1:1-5.

Galateni 1:1-5: „Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos și prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morți, și toți frații care sunt împreună cu mine, către Bisericile Galatiei: Har și pace vouă de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Isus Hristos! El S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru și Tatăl. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.”

„Pavel și colegii săi de lucru proclamau doctrina neprihănirii prin credință în sacrificiul ispășitor al lui Hristos. Ei Îl prezentau pe Hristos ca pe unul care, văzând condiția neajutorată a rasei căzute, a venit să răscumpere bărbații și femeile, prin trăirea unei vieți de ascultare a legii lui Dumnezeu și prin plătirea pedepsei neascultării.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 207 engl. (cap. 20, Înălțând crucea).

„Prin oferirea vieții Sale pentru viața lumii, Hristos a clădit un pod peste prăpastia pe care o făcuse păcatul, unind cu universul cerului acest pământ blestemat de păcat, ca pe o provincie. Dumnezeu a ales această lume ca să fie teatrul mărețelor Sale lucrări ale harului. În timp ce sentința de condamnare atârna asupra ei din cauza rebeliuni locuitorilor ei, în timp ce norii mâniei se acumulau din cauza încălcării legii lui Dumnezeu, o voce misterioasă s-a auzit în cer: ‚Iată, vin... să fac voia ta, o, Dumnezeule’ (Psalmul 40:7, 8). Înlocuitorul și garantul nostru a venit din cer declarând că adusese cu El donația vastă și inestimabilă de viață eternă.” — Astăzi cu Dumnezeu, p. 84 engl. (cap. 76, Asigurarea victoriei).

Luni 4 octombrie

2. DISTRAGERE, SENZUALITATE, DEFĂIMARE (BÂRFĂ)

a. Ce apăruse în Galatia, care îi cauza îngrijorare lui Pavel? Galateni 1:6, 7.

Galateni 1:6, 7: „Mă mir că treceți așa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă evanghelie. Nu doar că este o altă evanghelie, dar sunt unii oameni care vă tulbură și voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.”

„În timp ce zăbovea în Corint, Pavel avea motive serioase de neliniște cu privire la câteva biserici deja întemeiate. Prin influența învățătorilor falși care se ridicaseră între credincioșii din Ierusalim, diviziunea, erezia și senzualismul câștigau rapid teren între credincioșii din Galatia. Acești învățători falși amestecau tradiții iudaice cu adevărurile evangheliei. Ignorând decizia consiliului general de la Ierusalim, ei le impuneau convertiților dintre neamuri respectarea legii ceremoniale.

Situația era critică. Relele care fuseseră introduse amenințau cu grăbire să distrugă bisericile din Galatia.

Pavel era străpuns în inimă, și sufletul său era stârnit de această apostazie din partea acelora pe care el îi învățase cu credincioșie principiile evangheliei. El le-a scris imediat credincioșilor înșelați, expunând teoriile false pe care ei le acceptaseră, și mustrând cu mare severitate pe cei care se îndepărtau de credință.”— Istoria faptelor apostolilor, p. 383, 384 engl. (cap. 36, Apostazie în Galatia).

b. Ce poate face să aibă loc astfel de lucruri? Proverbe 16:28; Amos 2:4.

Proverbe 16:28: „Un om pervers seamănă ceartă, și un șoptitor desparte prieteni buni” (engl. KJV, rom. BTF).

Amos 2:4: „Așa vorbește Domnul: ,Pentru trei nelegiuiri ale lui Iuda, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că au nesocotit Legea Domnului și n-au păzit poruncile Lui, ci s-au lăsat duși în rătăcire de idolii cei mincinoși după care au umblat și părinții lor ’. ”

„În aproape fiecare biserică existau unii membri care erau iudei prin naștere. Învățătorii iudei au găsit acces ușor la acești convertiți, și prin ei au câștigat teren în biserici. Era imposibil, prin argumente scripturistice, să răstorni doctrinele prezentate de Pavel; ca urmare, ei au recurs la cele mai lipsite de scrupule măsuri pentru a contracara influența lui și a slăbi autoritatea lui. Ei declarau că el nu fusese ucenic al lui Isus, și nu primise de la El nicio însărcinare; cu toate acestea el se încumetase să învețe doctrine în mod direct opuse celor susținute de Petru, Iacov, și alți apostoli. Astfel emisarii iudaismului au reușit să îi înstrăineze de învățătorul lor în ale evangheliei pe mulți dintre convertiții creștini. După ce au câștigat acest punct, ei i-au convins să se întoarcă la respectarea legii ceremoniale ca fiind esențială pentru mântuire. Credința în Hristos și ascultarea de legea celor zece porunci erau considerate ca fiind de importanță minoră. Diviziunea, erezia și senzualismul câștigau rapid teren între credincioșii din Galatia.”– Comentarii Biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol. 6, p. 1108 engl. (cap. referitor la Galateni 1).

Marți 5 octombrie

3. URMÂND CALEA LUI DUMNEZEU

a. De ce trebuie să dăm ascultare cuvintelor tari pe care le-a adresat Pavel bisericilor din Galatia? Galateni 1:8, 9.

Galateni 1:8, 9: „Dar chiar dacă noi înșine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun și acum: Dacă vă propovăduiește cineva o evanghelie deosebită de aceea pe care ați primit-o, să fie anatema!”

„Mulți au inventat o evanghelie a lor proprie în același mod în care au înlocuit legea lui Dumnezeu cu o lege a lor.” — The Review and Herald, 3 septembrie 1901.

„A înlocui sfințenia inimii și a vieții cu formele exterioare ale religiei este încă la fel de plăcut pentru natura nerenăscută precum era în zilele acestor învățători evrei. Astăzi, la fel ca atunci, există ghizi spirituali falși, ale căror doctrine le ascultă mulți cu nerăbdare. Este efortul studiat al lui Satan de a abate mințile de la speranța mântuirii prin credință în Hristos și ascultarea de legea lui Dumnezeu. În fiecare secol arhivrăjmașul își adaptează ispitele la prejudecățile sau înclinațiile celor pe care încearcă să îi înșele. În timpurile apostolice i-a condus pe evrei să înalțe legea ceremonială și să Îl respingă pe Hristos; în prezent el îi convinge pe mulți care pretind că sunt creștini, sub pretextul onorării lui Hristos, să arunce dispreț asupra legii morale și să învețe că preceptele ei pot fi călcate fără consecințe (fără teamă de pedeapsă). Este datoria fiecărui serv al lui Dumnezeu să se împotrivească în mod ferm și hotărât acestor persoane care pervertesc credința și, prin cuvântul lui Dumnezeu, să expună neînfricați erorile lor.”— Istoria faptelor apostolilor, p. 387 engl. (cap. 36, Apostazie în Galatia).

b. Explicați poziția lui Pavel ca serv al lui Dumnezeu — și cum amintea ea de cuvintele lui Hristos din Predica de pe Munte. Galateni 1:10; Luca 6:26, 22, 23 (prima parte).

Galateni 1:10: „Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoința oamenilor sau bunăvoința lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aș mai căuta să plac oamenilor, n-aș fi robul lui Hristos.”

Luca 6:26, 22, 23 p.p. „Vai de voi când toți oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot așa făceau părinții lor cu prorocii mincinoși!... (22, 23) Ferice de voi când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucurați-vă în ziua aceea și săltați de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în cer.”

„Adevărul lui Dumnezeu nu a fost niciodată popular între oameni. Inima naturală (firească) este întotdeauna împotrivitoare adevărului. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că trebuie să renunțăm la dragostea de lume, și la mândria inimii, și la orice tinde spre idolatrie, pentru a fi urmași ai Omului Calvarului. Cei care ascultă de adevăr nu vor fi niciodată iubiți și onorați de lume. De pe buzele Învățătorului divin, în timp ce El umbla în umilință între copiii oamenilor, s-au auzit cuvintele: Oricine dorește să fie ucenicul Meu, să își ia crucea și să Mă urmeze. Da, urmați Exemplul nostru. Căuta El lauda și onoarea oamenilor? O, nu! Vom încerca noi atunci să căutăm onoare sau laudă de la cei lumești? Cei care nu au nicio dragoste pentru Dumnezeu nu îi vor iubi pe copiii lui Dumnezeu.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 491 engl. (cap. 60, O cruce în acceptarea adevărului).

Miercuri 6 octombrie

4. ÎNTEMEIAT PE STÂNCĂ

a. Cum a fost întemeiată credința lui Pavel în Isus — și, cu toate că noi poate nu L-am întâlnit pe Hristos într-un mod vizibil așa cum a făcut apostolul — în mod similar, pe ce trebuie să se întemeieze în mod ferm credința noastră? Galateni 1:11, 12; Romani 16:25-27.

Galateni 1:11, 12: „Fraților, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârșie omenească, pentru că n-am primit-o, nici n-am învățat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.”

Romani 16:25-27: „Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea și propovăduirea lui Isus Hristos – potrivit cu descoperirea tainei care a fost ținută ascunsă timp de veacuri, dar a fost arătată acum prin scrierile prorocilor și, prin porunca Dumnezeului celui veșnic, a fost adusă la cunoștința tuturor neamurilor, ca să asculte de credință – a lui Dumnezeu, care singur este înțelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor! Amin.”

„Prin instruire primită de la Dumnezeu Însuși a fost Pavel condus să îi avertizeze și să îi mustre pe Galateni într-un mod atât de solemn și de clar. El a scris, nu cu ezitare și îndoială, ci cu asigurarea convingerii întemeiate și a cunoștinței absolute.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 386 engl. (cap. 36, Apostazie în Galatia).

„Energia creatoare, care a chemat la existență lumile, este în cuvântul lui Dumnezeu. Acest cuvânt împarte putere; el dă naștere vieții. Fiecare poruncă este o promisiune; acceptată de voință, primită în suflet, ea aduce cu sine viața Celui Infinit. Ea transformă natura și recreează sufletul după chipul lui Dumnezeu.

Viața astfel împărtășită este susținută în același mod. ‚Prin fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu’ (Matei 4:4) va trăi omul.”—Educația, p. 126 engl. (cap. 13, Cultura mentală și spirituală).

b. De ce a accentuat Pavel transformarea radicală implicată în chemarea sa? Galateni 1:1, 13-16.

Galateni 1:1, 13-16: „Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos și prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morți... (13-16) Ați auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu și făceam prăpăd în ea și cum eram mai înaintat în religia iudeilor decât mulți din neamul meu de o vârstă cu mine. Eram însuflețit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoșești. Dar, când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele și m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între neamuri, îndată n-am întrebat pe niciun om.”

„În efortul său de a recâștiga încrederea fraților săi din Galatia, Pavel a apărat în mod competent poziția sa ca apostol al lui Hristos. El s-a declarat a fi un apostol, ‚nu de la oameni, nici prin om, ci prin Isus Hristos și Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morți.’ Nu de la oameni, ci de la cea mai înaltă Autoritate din cer își primise el misiunea. Și poziția sa fusese recunoscută de un consiliu general la Ierusalim, cu deciziile căruia Pavel se conformase în toate lucrările sale dintre neamuri.

Nu pentru a înălța eul, ci pentru a mări harul lui Hristos a prezentat Pavel astfel, celor care tăgăduiau activitatea sa de apostol, dovada că el nu era ‚cu nimic mai prejos decât apostolii cei mai mari dintre cei mai mari’ (2 Corinteni 11:5). Cei care încercau să deprecieze chemarea sa și lucrarea sa, luptau împotriva lui Hristos, al cărui har și a cărui putere erau manifestate prin Pavel. Apostolul era forțat de opoziția vrăjmașilor săi să ia o atitudine hotărâtă în menținerea poziției și autorității sale.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 387, 388 engl. (cap. 36, Apostazie în Galatia).

Joi 7 octombrie

5. SINGUR CU DUMNEZEU

a. Explicați conducerea lui Dumnezeu la scurt timp după convertirea lui Pavel — și ce putem învăța din beneficiile aduse de aceasta. Galateni 1:17; Iov 22:21.

Galateni 1:17: „nici nu m-am suit la Ierusalim, la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc.”

Iov 22:21: „Împrietenește-te dar cu Dumnezeu, și vei avea pace; te vei bucura astfel iarăși de fericire.” (n.tr. în engl. „binele va veni la tine”).

„În timp ce Pavel continua să apeleze la ascultătorii săi înmărmuriți să se ‚pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, și să facă lucrări cuvenite de pocăință’ (Fapte 26:20 engl. KJV, rom. BTF), el ‚creștea mai mult în putere, și îi încurca pe evreii care locuiau în Damasc, dovedind că acesta este tocmai Hristos.’ Însă mulți își împietreau inimile, refuzând să răspundă mesajului său, și în curând uimirea lor față de convertirea lui s-a schimbat într-o ură intensă ca aceea pe care ei o arătaseră față de Isus.

Opoziția deveni atât de înverșunată, încât lui Pavel nu i s-a permis să își continue lucrările în Damasc. Un mesager din cer i-a poruncit să plece pentru o vreme, și el ‚a mers în Arabia’ (Galateni 1:17), unde a găsit un refugiu sigur.

Aici, în singurătatea deșertului, Pavel a avut ocazie amplă pentru studiu liniștit și meditare. El și-a revizuit în mod calm experiența trecută și a făcut o lucrare sigură de căință. El L-a căutat pe Dumnezeu cu toată inima sa, neodihnindu-se până când a știut cu siguranță că pocăința sa a fost acceptată și păcatul său iertat. El tânjea după asigurarea că Isus urma să fie cu el în slujirea sa ulterioară. El și-a golit sufletul de prejudecățile și tradițiile care îi modelaseră până aici viața, și a primit instruire de la Sursa adevărului. Isus comunica cu el și l-a întărit în credință, revărsând asupra lui o măsură bogată de înțelepciune și har.

Când mintea omului este adusă în comuniune cu mintea lui Dumnezeu, finitul cu Infinitul, efectul asupra trupului, a minții și a sufletului este dincolo de ce poate fi estimat. Într-o astfel de comuniune se găsește cea mai înaltă educație. Aceasta este metoda de dezvoltare [rânduită] de Însuși Dumnezeu.”—Istoria Faptelor Apostolilor, p. 125, 126 engl. (cap. 13, Zile de pregătire).

Vineri 8 octombrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce este important pentru toți să cunoască scopul principal al misiunii lui Hristos?

2. Cum se repetă frecvent astăzi tipul de tratament primit de Pavel în Galatia?

3. Care este adesea motivul ascuns din spatele criticii din poporul lui Dumnezeu?

4. De ce și cum a apărat Pavel autoritatea sa ca apostol al lui Hristos?

5. Cum pot să iau măsuri să am o perioadă de liniște sporită, singur/ă cu Dumnezeu?