Lecția 3. Înainte spre Antiohia

TEXT DE MEMORAT: „Atunci, El mi-a zis: ‘Du-te, căci te voi trimite departe, la neamuri…’”

„Câți acționează ca și când ar realiza pericolul păcătoșilor? Câți îi iau pe cei pe care îi știu a fi în pericol, prezentându-i lui Dumnezeu în rugăciune și cerându-I insistent să îi salveze?” — Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 413 engl. (secțiunea 6, Chemări la slujire, subcap. Tinerii în slujire).

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, p. 128-130 engl. (cap. 13, Zile de pregătire), 155-159 engl. (cap. 16, Evanghelia în Antiohia).

Duminică 10 octombrie

1. DORNIC SĂ ÎMPĂRTĂȘEASCĂ EXPERIENŢA CONVERTIRII SALE

a. Ce a experimentat Pavel la întoarcerea sa în Damasc? Fapte 9:22-25.

Fapte 9:22-25: „Totuși Saul se întărea din ce în ce mai mult și făcea de rușine pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul. După câtva timp, iudeii s-au sfătuit să-l omoare, și uneltirea lor a ajuns la cunoștința lui Saul. Porțile erau păzite zi și noapte, ca să-l omoare. Dar, într-o noapte, ucenicii l-au luat și l-au coborât prin zid, dându-l jos într-o coșniță.”

„Evreii nu puteau să se împotrivească înțelepciunii argumentelor lui [Pavel], și de aceea ei s-au sfătuit împreună să reducă la tăcere vocea sa prin forță—singurul argument rămas unei cauze fără șanse de câștig. Ei au decis să îl asasineze. Apostolul a fost informat de scopul lor. Porțile orașului erau păzite vigilent, zi și noapte, pentru a împiedica scăparea sa. Neliniștea ucenicilor i-a atras spre Dumnezeu în rugăciune; dormeau puțin, întrucât erau ocupați să plănuiască mijloace și căi pentru a-l scăpa pe apostolul ales. În cele din urmă au conceput un plan prin care el a fost lăsat în jos printro fereastră și coborât peste zid într-un coș noaptea. În acest mod umilitor a scăpat Pavel din Damasc.”—Istoria mântuirii, p. 276 engl. (cap. 38, Slujirea timpurie a lui Pavel).

b. Încotro a mers el după aceea — și de ce? Galateni 1:18.

Galateni 1:18: „După trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoștință cu Chifa și am rămas la el cincisprezece zile.”

„[Pavel] merse acum mai departe spre Ierusalim, dorind să îi cunoască pe apostolii de acolo, și în special pe Petru. El era foarte doritor să îi întâlnească pe pescarii galileeni care trăiseră, se rugaseră și conversaseră cu Hristos pe pământ.”—Ibid.

Luni 11 octombrie

2. O PRIMIRE CIUDATĂ

a. Descrieți modul în care Pavel, după îndelungă așteptare, a fost prezentat ucenicilor. Fapte 9:26-28.

Fapte 9:26-28: „Când a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici, dar toți se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic. Atunci, Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli și le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, și cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. De atunci se ducea și venea împreună cu ei în Ierusalim.”

„[Pavel] încercă să se alăture fraților săi, ucenicii; însă mare i-au fost mâhnirea și dezamăgirea când a aflat că ei nu doreau să îl primească [pe Pavel] ca pe unul din numărul lor. Ei își aminteau de persecuțiile sale din trecut, și îl suspectau că joacă un rol pentru a-i înșela și distruge. Într-adevăr, ei auziseră despre uimitoarea sa convertire, însă întrucât el se retrăsese imediat în Arabia, și ei nu mai auziseră nimic concret despre el ulterior, ei nu dăduseră crezare zvonului despre marea sa schimbare.

Barnaba, care contribuise cu generozitate din mijloacele sale pentru susținerea cauzei lui Hristos și pentru alinarea nevoilor săracilor, fusese familiarizat cu Pavel când acesta se împotrivea credincioșilor. Acum el ieși în față și reînnoi acea relație de cunoștință, ascultă mărturia lui Pavel cu privire la convertirea sa miraculoasă și la experiența lui începând de la acel timp. El îl crezu pe deplin și îl primi pe Pavel, îl luă de mână, și îl conduse în prezența apostolilor. El relată experiența pe care tocmai o auzise—aceea că Isus îi apăruse în mod personal lui Pavel în timp ce era pe drumul spre Damasc; că vorbise cu el; că Pavel își redobândise vederea ca răspuns la rugăciunile lui Anania și că susținuse după aceea în sinagoga orașului faptul că Isus era Fiul lui Dumnezeu.

Apostolii nu mai ezitară; ei nu se puteau împotrivi lui Dumnezeu. Petru și Iacov, care la acel moment erau singurii apostoli din Ierusalim, întinseră celui ce fusese persecutorul aprig de altădată al credinței lor, mâna dreaptă a părtășiei; și el era acum la fel de mult iubit și respectat pe cât fusese de temut și evitat mai înainte.”—Comentarii biblice ale Noului Testament [E.G.White Comments], vol. 6, p. 1058, 1059 engl. (cap. referitor la Fapte 9).

b. Cum fusese primit Pavel de alții în Ierusalim? Fapte 9:29.

Fapte 9:29: „și propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea și se întreba și cu evreii care vorbeau grecește, dar ei căutau să-l omoare.”

„Pavel se simțea sigur că acești învățători din Israel, cu care cândva el fusese în relații atât de bune de cunoștință, erau la fel de sinceri și de onești cum fusese el. Însă el judecase greșit spiritul fraților săi evrei, și în speranța convertirii lor grabnice, el fu condamnat la o dezamăgire amară... Durerea îi umplea inima. El și-ar fi dat cu bucurie viața dacă prin acest mijloc ar fi putut aduce pe unii la o cunoștință a adevărului.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 129 engl. (cap. 13, Zile de pregătire).

Marți 12 octombrie

3. TIMPUL DE A SE MUTA

a. Ce îi spusese Domnul lui Pavel în viziune la Ierusalim? Fapte 22:17-21.

Fapte 22:17-21: „Și mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească și am văzut pe Domnul, care-mi zicea: ‘Grăbește-te, ieși iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.’ Și am zis: ‘Doamne, ei știu că eu băgam în temniță și băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine și că, atunci când se vărsa sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de față, îmi uneam încuviințarea mea cu a celorlalți și păzeam hainele celor ce-l omorau.’ Atunci, El mi-a zis: ‘Du-te, căci te voi trimite departe, la neamuri…’”

„Pavel... a ezitat să părăsească Ierusalimul fără a-i convinge pe evreii îndărătnici despre adevărul credinței sale; el credea că, dacă însăși viața sa ar fi sacrificată pentru adevăr, aceasta nu ar face decât să regleze contul îngrozitor pe care îl avea el contra lui însuși, pentru moartea lui Ștefan... Însă răspunsul a fost mai hotărât decât înainte: ‚Îndepărtează-te: căci te voi trimite departe de aici, la neamuri.’

Când frații au aflat despre viziunea lui Pavel și despre grija pe care o avea Dumnezeu pentru el, neliniștea lor pentru el crescu; pentru că ei realizară că el era într-adevăr un vas ales de Domnul pentru a duce neamurilor adevărul. Ei grăbiră evadarea sa secretă din Ierusalim, de teama ca el să nu fie asasinat de evrei.”—Istoria mântuirii, p. 279, 280 engl. (cap. 38, Slujirea timpurie a lui Pavel—Fuga din Ierusalim).

b. Ca urmare a acestei situații, ce a relatat Pavel referitor la cât de limitat a fost timpul petrecut de el între ucenici? Galateni 1:19, 20, 22.

Galateni 1:19, 20, 22: „Dar n-am văzut pe niciunul altul dintre apostoli decât pe Iacov, fratele Domnului. În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint... Și eram încă necunoscut la față Bisericilor lui Hristos care sunt în Iudeea.”

c. Cum s-a îngrijit Dumnezeu de Pavel — în același timp nivelând drumul pentru ca biserica din Iudeea, Galilea și Samaria să crească, de asemenea? Galateni 1:21; Fapte 9:30, 31.

Galateni 1:21: „După aceea m-am dus în ținuturile Siriei și Ciliciei.”

Fapte 9:30, 31: „Când au aflat frații de lucrul acesta, l-au dus la Cezareea și l-au pornit la Tars. Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea și Samaria, se întărea sufletește și umbla în frică de Domnul și, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulțea.”

d. Relatați istoria ridicării și a progresului bisericii din Antiohia, metropola comercială și de agrement a Siriei. Fapte 11:19-26 (prima parte).

Fapte 11:19-26 p.p.: „Cei ce se împrăștiaseră din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ștefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia și propovăduiau Cuvântul numai iudeilor. Totuși printre ei au fost câțiva oameni din Cipru și din Cirene, care au venit în Antiohia, au vorbit și grecilor și le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. Mâna Domnului era cu ei și un mare număr de oameni au crezut și s-au întors la Domnul. Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, și au trimis pe Barnaba până la Antiohia. Când a ajuns el și a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și i-a îndemnat pe toți să rămână cu inimă hotărâtă alipiți de Domnul. Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt și de credință. Și destul de mult norod s-a adăugat la Domnul. Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul și, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii și au învățat pe mulți oameni.”

„În orașul intens populat al Antiohiei, Pavel a găsit un excelent câmp de lucru. Învățătura, înțelepciunea și zelul său exercitară o puternică influență asupra locuitorilor și vizitatorilor acelui oraș de cultură; și el s-a dovedit a fi tocmai ajutorul de care avea nevoie Barnaba.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 156 engl. (cap. 16, Solia evangheliei în Antiohia).

„În timp ce este după rânduiala lui Dumnezeu ca lucrători aleși, consacrați și talentați să fie staționați în centrele importante de populație pentru a conduce eforturile publice, este de asemenea scopul Său ca membrii bisericii care locuiesc în aceste orașe să folosească talentele date lor de Dumnezeu lucrând pentru suflete.”—Ibid. p. 158.

Miercuri 13 octombrie

4. BISERICA DIN ANTIOHIA

a. Ce era distinctiv la biserica din Antiohia? Fapte 11:26 (ultima parte).

Fapte 11:26 u.p.: „Pentru întâiași dată, ucenicilor li s-a dat numele de creștini în Antiohia.”

„În Antiohia au fost ucenicii numiți pentru prima dată creștini. Numele le-a fost dat pentru că Hristos era tema principală a predicării, a învățăturii și a conversației lor. În mod continuu, ei rememorau incidentele care avuseseră loc în timpul zilelor slujirii Sale pământești, când ucenicii au fost binecuvântați cu prezența Sa personală. Neobosit, ei se ocupau cu învățăturile Lui și cu miracolele Sale de vindecare. Cu buze tremurânde și ochi înlăcrimați, ei vorbeau despre agonia Sa în grădină, despre vinderea, procesul și executarea Sa, despre îndelunga răbdare și umilința cu care El suferise insulta și tortura impuse asupra Lui de vrăjmașii Săi, și de mila dumnezeiască cu care El se rugase pentru cei care Îl persecutau. Învierea și înălțarea Sa, și lucrarea Sa din cer ca Mijlocitor pentru rasa căzută, erau subiecte cu care le făcea plăcere să se ocupe. Pe bună dreptate puteau păgânii să îi numească creștini, întrucât ei Îl predicau pe Hristos și își adresau rugăciunile lor lui Dumnezeu prin El.

Dumnezeu a fost cel care le-a dat numele de creștini. Acesta este un nume regal, dat tuturor celor care se unesc cu Hristos.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 157 engl. (cap. 16, Solia evangheliei în Antiohia).

b. Cum dovedește Biblia că numele „creștin” este o distincție (insignă, emblemă) de onoare? Iacov 2:7; 1 Petru 4:16, 14.

Iacov 2:7: „Nu batjocoresc ei acel nume demn cu care sunteți numiți?” (engl.KJV).

1 Petru 4:16, 14: „Iar dacă cineva suferă ca un creștin, să nu se rușineze, ci să glorifice pe Dumnezeu în legătură cu aceasta... Dacă sunteți ocărâți pentru numele lui Hristos, fericiți sunteți, pentru că duhul gloriei și al lui Dumnezeu se odihnește peste voi; din partea lor, într-adevăr, este blasfemiat, dar din partea voastră este glorificat.” (engl. KJV, rom. BTF).

c. Trăind, așa cum e cazul nostru, într-o lume unde vasta majoritate sunt necredincioși, cum putem fi noi inspirați de către primii ucenici? Fapte 4:13.

Fapte 4:13: „Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan, s-au mirat, întrucât știau că erau oameni necărturari și de rând, și au priceput că fuseseră cu Isus.”

„Trăind, așa cum era cazul [credincioșilor din Antiohia], în mijlocul unui popor care părea să fie doar puțin preocupat de lucrurile de valoare eternă, ei căutau să captiveze atenția celor cu inimă onestă, și să dea mărturie clară cu privire la Cel pe care Îl iubeau și Cui îi slujeau. În slujirea lor umilă ei învățaseră să depindă de puterea Duhului Sfânt care să facă eficient cuvântul vieții. Și astfel, pe diferitele căi ale vieții, ei dădeau zilnic mărturie despre credința lor în Hristos.” — Ibid. p. 158.

Joi 14 octombrie

5. SLĂVINDU-L PE DUMNEZEU

a. Cum putem fi încurajați și motivați de raportul pe care l-au primit bisericile din Iudeea despre lucrarea lui Pavel? Galateni 1:23-24.

Galateni 1:23, 24: „Ele auzeau doar spunându-se: „Cel ce ne prigonea odinioară acum propovăduiește credința pe care căuta s-o nimicească odinioară.” Și slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.”

„Apostolul putea spune despre biserica primară: ‚Ei îl slăveau pe Domnul în mine.’ (Galateni 1:24). Nu vom lupta noi să trăim așa încât aceleași cuvinte să se poată spune despre noi? Domnul Se va îngriji de căi și mijloace pentru acei care Îl vor căuta cu întreaga inimă. El dorește ca noi să recunoaștem supravegherea divină dovedită în pregătirea câmpurilor de lucru și în pregătirea căii pentru ca aceste câmpuri să poate fi ocupate cu succes.

Predicatorii și evangheliștii să aibă mai multe momente de rugăciune serioasă cu cei convinși de adevăr. Amintiți-vă că Hristos este întotdeauna cu voi. Domnul are pregătite cele mai prețioase manifestări ale harului Său pentru a-l întări și încuraja pe lucrătorul sincer, umil. Atunci reflectați asupra altora lumina căreia Dumnezeu i-a îngăduit să strălucească asupra voastră. Cei care fac aceasta Îi aduc Domnului cel mai prețios dar. Inimile acelora care poartă vestea cea bună a mântuirii ard de spiritul de laudă.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 413 engl. (secțiunea 6, Chemări la slujire, subcap. Tinerii în slujire).

„Cauza lui Dumnezeu pe pământ are nevoie astăzi de reprezentanți vii ai adevărului biblic. Doar predicatorii hirotoniți nu sunt suficienți pentru sarcina avertizării marilor orașe. Dumnezeu îi cheamă nu doar pe predicatori, ci de asemenea și pe medici, pe asistenții medicali, pe colportori, pe lucrătorii biblici, și pe alți membri laici consacrați, care au diferite talente, care au o cunoaștere a cuvântului lui Dumnezeu și care cunosc puterea harului Său, să ia în considerare nevoile orașelor neavertizate. Timpul trece cu grăbire, și există mult de făcut. Fiecare agent trebuie pus în acțiune, pentru ca ocaziile prezente să poată fi folosite în mod înțelept.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 158, 159 engl. (cap. 16, Solia evangheliei în Antiohia).

Vineri 15 octombrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce trebuie să învăț din motivul pentru care Pavel se muta din loc în loc?

2. În sfera mea de influență, cum pot să mă asemăn mai mult cu ceea ce a fost Barnaba pentru Pavel?

3. Ce pot face pentru a ajuta biserica mea locală să strălucească așa cum făcea biserica din Antiohia?

4. Citind istoria lui Pavel din Galateni 1:11-24, ce ar trebui să remarc din modul în care el nu a murmurat, nici nu s-a plâns de toate lucrurile pe care chiar le-a suferit?

5. Cărui lucru posibil că îi permit să mă împiedice de a da în mod mai deplin slavă lui Dumnezeu?