Conţinut

Trăind viață creştină - Comori de adevăr (IV)

Lecția 4. Botezat în Hristos

Text de memorizat: „De aceea suntem îngropați cu El prin botez în moarte; pentru ca, așa cum Hristos a fost înviat dintre morți prin gloria Tatălui, chiar așa și noi ar trebui să umblăm în înnoirea vieții.” (Romani 6:4).

„Rânduielile botezului și ale Cinei Domnului constituie doi stâlpi monumentali, unul în afara bisericii și altul în interiorul bisericii. Asupra acestor rânduieli, Domnul Hristos a înscris Numele adevăratului Dumnezeu.” – Mărturii, vol. 6, p. 91 (secț. 2 – Lucrarea evanghelistică).

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 6, pp. 91-99 (secț. 2 – Lucrarea evanghelistică).

Duminică 22 octombrie

1. CALEA SPRE DESĂVÂRȘIRE

a. Ce merge mână în mână cu predicarea Evangheliei? Marcu 16:15, 16

„Apoi le-a zis: „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cine va crede și se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.” (Marcu 16:15-16)

„Hristos a venit să primească botezul, nu prin mărturisirea păcatelor cu pocăință, pentru că nu era întinat de vreun păcat. El a marcat calea păcătosului prin propriul Său exemplu, parcurgând pașii pe care păcătosul ar trebui să îi facă. El a indicat în mod deslușit calea mântuirii pentru păcătosul care se căiește și crede.” ‒ The Youth’s Instructor, 1 ianuarie 1874.

„Faptul că a fost martor la decapitarea unui om condamnat la moarte pentru că se rebotezase, l-a făcut pe Menno Simons să studieze Biblia cu privire la botezul copiilor. Dar n-a putut găsi nici o dovadă în Scripturi în favoarea lui; a văzut, însă, că pocăința și credința sunt peste tot cerute ca o condiție pentru primirea botezului.” – Tragedia veacurilor, pp. 238, 239 (cap. 13).

b. Unde se încadrează botezul pe calea spre desăvârșire – și de ce este nevoie pe tot parcursul acestei căi? Matei 5:48; Evrei 6:1, 2; 2 Corinteni 13:5; Romani 6:1–3.

„Voi fiți, dar, desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.” (Matei 5:48)

„De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos și să mergem spre cele desăvârșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte și a credinței în Dumnezeu, învățătura despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morților și despre judecata veșnică.” (Evrei 6:1-2)

„Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință. Pe voi înșivă încercați-vă. Nu recunoașteți voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteți lepădați.” (2 Corinteni 13:5)

„Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul? Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat? Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Hristos, am fost botezați în moartea Lui?” (Romani 6:1-3)

„Hristos a făcut din botez semnul intrării în Împărăția Lui spirituală. El a făcut din aceasta o condiție hotărâtă, pe care trebuie să o împlinească toți aceia care doresc să fie recunoscuți ca fiind sub autoritatea Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt.” ‒ Mărturii, vol. 6, p. 91 (secț. 2 – Lucrarea evanghelistică).

Luni 23 octombrie

2. CUNOȘTINŢA

a. Cum începe procesul de răstignire a sinelui? Romani 7:4–12; Psalmi 19:7; Iacov 1:22–25.

„Tot astfel, frații mei, prin trupul lui Hristos, și voi ați murit în ce privește Legea, ca să fiți ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morți; și aceasta, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, ațâțate de Lege, lucrau în mădularele noastre și ne făceau să aducem roade pentru moarte. Dar acum, am fost izbăviți de Lege și suntem morți față de Legea aceasta care ne ținea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă. Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aș fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu poftești!” Apoi păcatul a luat prilejul și a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort. Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar, când a venit porunca, păcatul a înviat, și eu am murit. Și porunca, ea, care trebuia să-mi dea viața, mi-a pricinuit moartea. Pentru că păcatul a luat prilejul, prin ea m-a amăgit, și prin însăși porunca aceasta m-a lovit cu moartea. Așa că Legea, negreșit, este sfântă, și porunca este sfântă, dreaptă și bună.” (Romani 7:4-12)

„Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată și dă înțelepciune celui neștiutor.” (Psalmi 19:7)

„Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul, și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un om care își privește fața firească într-o oglindă, și, după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era. Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:22-25)

„Iubirea noastră față de Domnul Hristos va fi proporțională cu adâncimea convingerii noastre cu privire la păcat, iar prin Lege vine cunoștința păcatului. Totuși, atunci când ne vedem starea noastră, să ne îndreptăm privirea de la noi spre Isus, care S-a dat pentru noi, ca să ne poată mântui de orice nelegiuire. Să ne bazăm pe meritele lui Hristos, prin credință, iar sângele Său, care curăță sufletul, își va face lucrarea… Evanghelia lui Hristos nu-i dă omului dreptul de a călca Legea, deoarece potopul de nenorocire a venit peste lume tocmai din cauza nelegiuirii.” – Credința și faptele, p. 96 (cap. 13 – Credința și faptele merg mână în mână).

b. De ce este necesar să înțelegem într-o măsură deplină legea și ce trebuie să ne dăm seama despre ea? Ioan 1:12, 13; 3:3–5; Romani 7:13; 6:16.

„Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul (engl. le-a dat puterea) să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan 1:12-13)

„Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.” Nicodim I-a zis: „Cum se poate naște un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale și să se nască?” Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu.” (Ioan 3:3-5)

„Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeași poruncă.” (Romani 7:13)

„Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva, ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?” (Romani 6:16)

„Botezul constituie cea mai solemnă renunțare la lume. Aceia care sunt botezați în întreitul Nume al Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, declară în mod public, încă de la începutul vieții lor de creștini, că au părăsit serviciul lui Satan și că au devenit membri ai familiei împărătești, copii ai Împăratului ceresc. Ei au ascultat de porunca: ‘Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei ... nu vă atingeți de ce este necurat.’ Și pentru aceștia este împlinită făgăduința: ‘Vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul Cel Atotputernic’ (2 Corinteni 6:17-18).” ‒ Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 91 (secț. 2 – Lucrarea evanghelistică).

c. Cât de eficient este simplul consimțământ mintal pentru lege și cum afectează acesta sufletul? Matei 23:2, 3; 5:20; Romani 7:24

„Cărturarii și fariseii șed pe scaunul lui Moise. Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziți, păziți-le și faceți-le; dar după faptele lor să nu faceți. Căci ei zic, dar nu fac.” (Matei 23:2-3)

„Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor și a fariseilor, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.” (Matei 5:20)

„O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…?” (Romani 7:24)

„Cea mai mare înșelăciune a minții omenești în zilele lui Hristos era aceea că o simplă cunoaștere a adevărului constituie neprihănirea. În toată experiența omenească, s-a dovedit că o cunoaștere teoretică a adevărului este insuficientă pentru mântuire. Ea nu produce roadele neprihănirii. Zelul pentru ceea ce se numește adevărul teologic este adeseori însoțit de o ură față de adevărul curat, așa cum se manifestă în viață.” – Hristos, Lumina lumii, p. 309 (cap. 31 – Predica de pe munte).

„Standardul ar trebui să fie înălțat, iar predicile să fie de cel mai spiritual caracter, pentru ca oamenii să poată fi conduși să vadă motivul slăbiciunii și nefericirii lor. Mulți sunt nefericiți, pentru că sunt nesfinți. Numai curăția inimii și nevinovăția minții pot fi binecuvântate de Dumnezeu.” ‒ Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 53 (secț. – Nevoile bisericii).

Marți 24 octombrie

3. RĂSTIGNIND OMUL CEL VECHI

a. Există vreun mod de a fi răstigniți, separat de experiența Calvarului? Romani 6:5–8; Galateni 2:20; Coloseni 3:3.

„În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El.” (Romani 6:5-8)

„Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine.” (Galateni 2:20)

„Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.” (Coloseni 3:3)

„Mulți părinți n-au fost niciodată convertiți, astfel că vechile obiceiuri autoindulgente au fost aduse cu ei în biserică. Nu erau morți față de sine când au respectat rânduiala botezului. Ei au fost îngropați de vii și au rămas plini de cârtire, clevetire, urând mesajele care ajungeau la ei prin slujitorii Domnului, din cauza răutății găsite în inima lor. Ei sunt în conflict cu Dumnezeu, iar copiii lor respiră aceeași atmosferă.” ‒ Manuscript Releases, vol. 21, p. 35.

„Este nevoie de o pregătire mai temeinică din partea candidaților la botez. Ei au nevoie de mai multă instruire credincioasă decât li s-a oferit de obicei. Principiile vieții creștine ar trebui să fie făcute cunoscute clar acelora care au venit de curând la adevăr. Nimeni nu trebuie să se sprijine pe mărturisirea lor de credință, ca o dovadă că ei au o legătură mântuitoare cu Hristos. Noi nu trebuie doar să spunem: ‘Cred’, ci să trăim în practică adevărul. Noi dovedim că suntem în legătură cu El, dacă suntem în conformitate cu voia lui Dumnezeu în cuvintele noastre, în comportamentul și în caracterul nostru. Ori de câte ori cineva renunță la păcat, care este călcarea Legii, viața lui va fi adusă în conformitate cu Legea, în deplină ascultare. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. Lumina Cuvântului, studiată cu atenție, glasul conștiinței, eforturile Duhului produc în inimă o dragoste autentică pentru Hristos, care S-a dat ca preț de răscumpărare a întregii făpturi, trup, suflet și duh. Iar dragostea este manifestată prin ascultare. Linia de demarcație va fi clară și distinctă între aceia care-L iubesc pe Dumnezeu și păzesc poruncile Sale, și aceia care nu-L iubesc și disprețuiesc preceptele Sale.” ‒ Mărturii pentru comunitate, vol. 6, pp. 91, 92 (secț. 2 – Lucrarea evanghelistică).

b. De ce este moartea față de sine începutul vieții, cât de des este necesară și cum o putem menține? Ioan 12:24; 1 Corinteni 15:31; Coloseni 2:6.

„Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.” (Ioan 12:24)

„În fiecare zi eu sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraților, cât este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.” (1 Corinteni 15:31)

„Astfel, dar, după cum ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să și umblați în El.” (Coloseni 2:6)

„De ce este atât de greu de dus o viață de lepădare de sine, de modestie? Pentru că pretinșii creștini nu sunt morți față de lume. Este ușor de trăit după ce am murit.” – Ibid., vol. 1, p. 131 (cap. 23 – Asemănarea cu lumea).

„Toți aceia care vor să aducă roadă ca împreună lucrători cu Hristos, trebuie ca mai întâi să cadă în pământ și să moară. Viața trebuie să fie aruncată în brazda nevoilor lumii. Iubirea de sine, interesul egoist, trebuie să piară. Dar legea sacrificiului de sine este legea conservării de sine.” ‒ Parabolele Domnului Hristos, p. 86 (cap. 6 – Alte învățături din semănarea seminței).

Miercuri 25 octombrie

4. SEMNIFICAŢIA BOTEZULUI

a. Cum se transpune în biruință moartea pentru sine și îmbrăcarea cu Hristos? 2 Corinteni 5:21; Ioan 14:30; Romani 6:1, 2; 13:14.

„Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5:21)

„Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine.” (Ioan 14:30)

„Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul? Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat?” (Romani 6:1-2)

„ci îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos și nu purtați grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziți poftele.” (Romani 13:14)

„Trebuie să ne îmbrăcăm cu Hristos; trebuie să fim asemenea lui Hristos în fiecare cuvânt și faptă. Astfel vom fi părtași ai naturii divine.” ‒ Sermons and Talks, vol. 2, p. 197.

b. Cum simbolizează scufundarea totală experiența creștinului? Romani 6:4.

„Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.” (Romani 6:4)

„Curând după întoarcerea de la adunările de tabără, eu și alte câteva persoane am fost acceptate pentru cursul de pregătire în vederea intrării în biserică. Mintea mea era mult preocupată de subiectul botezului. Deși eram tânără, înțelegeam că singura metodă de botez autorizată de Scriptură este scufundarea.” ‒ Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 19 (cap. 2 – Convertirea mea).

c. Ce altceva în afară de moarte mai este inclus în creștinism? Galateni 3:27; 2 Corinteni 5:17.

„Toți care ați fost botezați pentru Hristos v-ați îmbrăcat cu Hristos.” (Galateni 3:27)

„Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17)

„Sămânța îngropată în pământ aduce roade…Tot așa stau lucrurile și în viața noastră; a da, înseamnă a trăi. Viața care va fi păstrată este viața care de bunăvoie este consacrată în slujba lui Dumnezeu și a omului. Aceia care își sacrifică viața pentru Hristos, în această lume, o au asigurată pentru veșnicie.” ‒ Parabolele Domnului , pp. 86, 87 (cap. 6 – Alte învățături din semănarea seminței).

„Toți aceia care primesc solia Evangheliei în inimă, vor dori s-o vestească. Iubirea cerească a Domnului Hristos trebuie să se manifeste. Aceia care s-au îmbrăcat cu Hristos, vor istorisi experiența lor, arătând pas cu pas felul în care i-a condus Duhul Sfânt — foamea și setea lor după cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului Isus Hristos pe care L-a trimis El, rezultatul cercetării Scripturilor, rugăciunile lor, agonia sufletului lor și cuvintele Domnului Hristos adresate lor: ‘Păcatele îți sunt iertate.’ Este nefiresc să țină aceste lucruri în secret, numai pentru sine, iar cei ce sunt plini de dragostea lui Hristos nu vor face așa. În măsura în care Domnul Hristos i-a făcut depozitarii adevărurilor sfinte, dorința lor va fi ca alții să primească aceleași binecuvântări. Și pe măsură ce fac și altora cunoscute comorile bogate ale harului lui Dumnezeu, acesta le va fi dat într-o măsură din ce în ce mai bogată. Ei vor avea atunci inima ca a unui copilaș în simplitatea sa și în ascultarea fără rezerve. Sufletele lor vor tânji atunci după sfințire, iar comorile adevărului și ale harului le vor fi descoperite din ce în ce mai mult, pentru ca mai departe, să fie transmise lumii.” – Ibid., p. 125 (cap. 11 – Lucruri vechi și noi).

„Cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus, exprimată în caracter, este chiar cea mai înaltă educație. Ea este cheia care deschide porțile cetății cerești.” ‒ Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 37 (cap. 4 – Slujirea neegoistă).

Joi 26 octombrie

5. CERCETAREA

a. De unde știm că pregătirea pentru botez înseamnă mai mult decât acumularea de cunoștințe intelectuale? Matei 28:19, 20; 3:7, 8; 1 Petru 3:3, 4.

„Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” Amin.” (Matei 28:19-20)

„Dar când a văzut pe mulți din farisei și din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare? Faceți, dar, roade vrednice de pocăința voastră.” (Matei 3:7-8)

„Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.” (1 Petru 3:3-4)

„Aceia care devin oameni noi în Isus Hristos vor da pe față în viața lor roadele Duhului Sfânt, și anume: ‘dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor’ (Galateni 5:22, 23). Ei nu se vor mai potrivi plăcerilor de mai înainte, ci prin credința Fiului lui Dumnezeu vor călca pe urmele Lui, vor reflecta caracterul Lui, curățindu-se după cum El este curat. Ei găsesc plăcere în lucrurile pe care cândva le urau și urăsc ceea ce iubeau cândva. Cei mândri și încrezători în sine devin blânzi și smeriți cu inima, cei vanitoși și disprețuitori devin serioși și gata să asculte. Bețivii devin abstinenți, iar desfrânații curați. Obiceiurile deșarte și extravaganța lumii păcatului sunt date la o parte…

Nu există nicio dovadă de pocăință adevărată, decât dacă aceasta duce la reformarea vieții. Dacă dă înapoi zălogul, dacă dă înapoi ce a furat, dacă își mărturisește păcatele și iubește pe Dumnezeu și pe aproapele său, păcătosul poate fi atunci sigur că a trecut de la moarte la viață.” – Calea către Hristos, pp. 58, 59 (cap. 7 – Dovada adevăratei ucenicii).

b. De ce este cercetarea parte integrantă a vieții celor răscumpărați și ce ar trebui să facem la încheierea fiecărei examinări? 2 Corinteni 13:5; 6:2.

„Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” (2 Corinteni 6:2)

„Noi trebuie să comparăm caracterele noastre cu standardul infailibil al Legii lui Dumnezeu. Pentru a face acest lucru, trebuie să cercetăm Scripturile și să ne măsurăm realizările după Cuvântul lui Dumnezeu. Prin harul lui Hristos, sunt posibil de atins cele mai înalte culmi în privința caracterului; căci orice suflet care ajunge sub influența modelatoare a Duhului lui Dumnezeu poate fi transformat în ce privește mintea și inima.” – Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 214 (secț. – Nevoia de lucrători instruiți).

Vineri 27 octombrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce este botezul o parte a experienței creștine?

2. De ce este atât de importantă cunoașterea adevărului în procesul de convertire și ce este necesar în afară de cunoștințele teoretice?

3. În ce sens este moartea începutul vieții?

4. De ce este botezul prin scufundare un simbol adecvat al vieții creștine?

5. Explicați nevoia zilnică de cercetare.