Lecția 5. Mai ferice să dai decât să primești

Text de memorizat: „Și Domnul a zis: „Cine este ispravnicul credincios și înțelept pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită? Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând așa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toată avuția sa.” (Luca 12:42-44)

„În afară de toate aceste donații sistematice și regulate, mai erau și scopuri speciale care apelau la daruri de bunăvoie, precum clădirea cortului întâlnirii din pustie și templul construit la Ierusalim. Proiectele acestea au fost făcute de Dumnezeu și puse asupra poporului spre binele lor, precum și spre a susține lucrarea Lui.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 468 (secț. – Sfințenia juruințelor).

Recomandare pentru studiu: Sfaturi privind administrarea creștină a vieții, pp. 65-68 (cap. 12 – Un test al loialității).

Duminică 29 octombrie

1. LUCRÂND SUB BLESTEM

a. Ce li s-a întâmplat evreilor în timp ce lucrau la construcția templului? Hagai 1:2–11.

„Așa vorbește Domnul oștirilor: „Poporul acesta zice: „N-a venit încă vremea pentru zidirea din nou a Casei Domnului!” De aceea, cuvântul Domnului le-a vorbit prin prorocul Hagai astfel: „Dar pentru voi a venit oare vremea să locuiți în case căptușite cu tavan, când Casa aceasta este dărâmată?” Așa vorbește acum Domnul oștirilor: „Uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre! Semănați mult, și strângeți puțin, mâncați, și tot nu vă săturați, beți, și tot nu vă potoliți setea, vă îmbrăcați, și tot nu vă este cald; și cine câștigă o simbrie o pune într-o pungă spartă!” Așa vorbește Domnul oștirilor: „Uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre! Suiți-vă pe munte, aduceți lemne și zidiți Casa! Eu Mă voi bucura de lucrul acesta și voi fi proslăvit, zice Domnul. Vă așteptați la mult, și iată că ați avut puțin; l-ați adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? – zice Domnul oștirilor. Din pricina Casei Mele care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui. De aceea, cerurile nu v-au dat roua, și pământul nu și-a dat roadele. Am chemat seceta peste țară, peste munți, peste grâu, peste must, peste untdelemn, peste tot ce poate aduce pământul, peste oameni și peste vite și peste tot lucrul mâinilor voastre.” (Hagai 1:2-11)  

b. Cum consideră Dumnezeu reținerea zecimii și a darurilor, care sunt consecințele – și de ce ajunge aceasta un blestem? Exodul 20:15; Maleahi 3:8, 9; Deuteronom 8:18; Proverbe 10:22.

„Să nu furi.” (Exodul 20:15)

„Se cade să înșele un om pe Dumnezeu cum Mă înșelați voi? Dar voi întrebați: „Cu ce Te-am înșelat?” Cu zeciuielile și darurile de mâncare. Sunteți blestemați câtă vreme căutați să Mă înșelați, tot poporul în întregime!” (Maleahi 3:8-9)

„Ci adu-ți aminte de Domnul Dumnezeul tău, căci El îți va da putere să le câștigi, ca să întărească legământul încheiat cu părinții voștri prin jurământ, cum face astăzi.” (Deuteronomul 8:18)

„Binecuvântarea Domnului îmbogățește și El nu lasă să fie urmată de niciun necaz.” (Proverbe 10:22)

„Cei care rețin în mod egoist mijloacele date lor nu trebuie să fie surprinși dacă mâna lui Dumnezeu le risipește. Ceea ce ar fi trebuit să fie consacrat pentru înaintarea lucrării și a cauzei Sale, dar care a fost reținut, poate fi luat în diverse moduri. Dumnezeu Se va apropia de ei în judecăți. Ei vor suferi multe pierderi. Dumnezeu poate risipi mijloacele pe care El le-a împrumutat ispravnicilor Lui, dacă ei refuză să le folosească spre slava Sa. Unii pot să n-aibă niciuna dintre aceste pierderi care să le reamintească de neglijarea datoriei lor, dar cazurile lor pot să fie cu atât mai deznădăjduite.” ‒ Comentarii Biblice ale Noului Testament, vol. 4, p. 1183.

c. Ce este necesar pentru a produce o schimbare? Hagai 1:7; Maleahi 3:7.

„Așa vorbește Domnul oștirilor: „Uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre!” (Hagai 1:7)

„Din vremea părinților voștri voi v-ați abătut de la poruncile Mele și nu le-ați păzit. Întoarceți-vă la Mine, și Mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul oștirilor. Dar voi întrebați: „În ce trebuie să ne întoarcem?” (Maleahi 3:7)

Luni 30 octombrie

2. MESAJUL LUI ILIE

a. De ce ar trebui să studiem viața lui Ilie? Maleahi 4:5, 6.

„Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată. El va întoarce inima părinților spre copii și inima copiilor spre părinții lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc țara cu blestem!” (Maleahi 4:5-6)

„Cei care au de pregătit calea pentru cea de-a doua venire a lui Hristos sunt reprezentați prin credinciosul Ilie, la fel cum Ioan a venit în spiritul lui Ilie pentru a pregăti calea pentru prima venire a lui Hristos.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 62 (secț. – Lucrători pentru Dumnezeu).

b. Cum este „dăruirea” o parte esențială a unui mesaj dătător de viață? 1 Împărați 17:13–16.

„Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te și fă cum ai zis. Numai, pregătește-mi întâi mie, cu untdelemnul și făina aceea, o mică turtă și adu-mi-o; pe urmă să faci și pentru tine și pentru fiul tău. Căci așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: „Făina din oală nu va scădea, și untdelemnul din ulcior nu se va împuțina până în ziua când va da Domnul ploaie pe fața pământului.” Ea s-a dus și a făcut după cuvântul lui Ilie. Și multă vreme a avut ce să mănânce, ea și familia ei și Ilie. Făina din oală n-a scăzut, și untdelemnul din ulcior nu s-a împuținat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.” (1 Împărați 17:13-16)

„Nu putea exista o încercare mai mare a credinței, decât aceasta. Văduva se purtase până atunci cu bunătate și cu dărnicie față de toți străinii. Acum, fără să mai țină seama de suferința pe care ar fi putut să o îndure împreună cu copilul ei și având încredere că Dumnezeul lui Israel Se va îngriji de nevoile ei, s-a confruntat cu încercarea supremă a ospitalității, făcând totul ‘după cuvântul lui Ilie’… Văduva din Sarepta și-a împărțit bucata de pâine cu Ilie și, în schimb, viața ei și a fiului ei a fost păstrată.” – Profeți și regi, pp. 130, 131 (cap. 10 – Glasul unei mustrări aspre).

c. De ce dă Dumnezeu bunuri sau averi oamenilor, inclusiv celor săraci? Marcu 10:21, 22; Luca 21:1–4.

„Isus S-a uitat țintă la el, l-a iubit și i-a zis: „Îți lipsește un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ți crucea și urmează-Mă.” Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuții.” (Marcu 10:21-22)

„Isus Și-a ridicat ochii și a văzut pe niște bogați care își aruncau darurile în vistierie. A văzut și pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bănuți. Și a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți ceilalți; căci toți aceștia au aruncat la daruri din prisosul lor; dar ea a aruncat, din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască.” (Luca 21:1-4)

„Dumnezeu le oferă pentru ca ei să le poată împărți și altora.” ‒ The Signs of the Times, October 31, 1900.

„Uneori Domnul încearcă pe poporul Său cu prosperitate în lucrurile vremelnice. Dar intenția Lui este ca ei să folosească corect darurile Sale. Averea lor, timpul lor, puterea lor și ocaziile lor, toate sunt ale lui Dumnezeu. Pentru toate aceste binecuvântări ei trebuie să dea socoteală Dătătorului. În timp ce lipsa și sărăcia se regăsesc printre frații noștri, iar noi refuzăm să-i ajutăm, atunci când nevoile noastre au fost împlinite, noi neglijăm o datorie descoperită clar în Cuvântul lui Dumnezeu. El ne dă în mod generos, ca să putem da altora. Binefacerea este cea care biruie egoismul, înnobilează și curăță sufletul. Unii abuzează de talanții dați de Dumnezeu; ei își închid ochii, ca să nu poată vedea nevoia cauzei Sale și întorc urechea, ca să nu poată auzi glasul Lui ‒ care le arată datoria pe care o au de a-i hrăni pe cei flămânzi și a-i îmbrăca pe cei goi. Unii dintre cei care mărturisesc a fi copii ai lui Dumnezeu par nerăbdători să-și investească banii în lume, ca nu cumva să-i returneze Dătătorului ca daruri și sacrificii. Ei uită misiunea lor divină, și dacă vor continua să urmeze poruncile inimilor lor egoiste și să cheltuiască timp prețios și mijloace pentru a-și satisface mândria, Dumnezeu le va trimite contrariul, și ei vor simți apăsarea lipsei din cauza nerecunoștinței lor. El va încredința talanții unor ispravnici mai credincioși, care vor recunoaște pretențiile Lui asupra lor.” ‒ Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pp. 619, 620 (secț. – Iubirea de lume).

Marți 31 octombrie

3. INVERSÂND (ÎNLĂTURÂND) BLESTEMUL

a. Există vreo modalitate de a inversa (înlătura) un blestem? Maleahi 3:10–12.

„Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; punețiMă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare. Și voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă (lăcusta), și nu vă va nimici roadele pământului, și vița nu va fi neroditoare în câmpiile voastre, zice Domnul oștirilor. Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veți fi o țară plăcută, zice Domnul oștirilor.” (Maleahi 3:10-12)

„Unii nu se comportaseră în mod cinstit cu vecinii lor, și ei și-au mărturisit aceste păcate și de atunci au restituit ceea ce trebuia. În cursul săptămânii următoare, unii dintre aceia care nu se purtaseră în mod drept cu ceea ce aparținea lui Dumnezeu, și în consecință s-au separat de El, au început să dea înapoi ceea ce reținuseră. Un frate nu mai dăduse zecimea de doi ani de zile. El i-a dat secretarului Conferinței nota cu zecimea reținută, la care s-a adăugat dobânda, ajungând la suma de 571,50 de dolari. I-am mulțumit lui Dumnezeu că fratele a avut curaj să facă lucrul acesta. Un altul a dat nota sa de 300 de dolari. Și altcineva, care se rătăcise atât de mult față de Dumnezeu, încât era puțină speranță că-și va întoarce vreodată picioarele pe calea neprihănirii, a dat nota sa de 1.000 de dolari.” ‒ Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 643 (secț. – Idei greșite cu privire la mărturisire).

b. Care este rezultatul dacă zecimea nu se duce unde ar trebui? Neemia 13:10.

„Am auzit de asemenea că părțile leviților nu li se dăduseră și că leviții și cântăreții însărcinați cu slujba fugiseră fiecare în ținutul lui.” (Neemia 13:10)

„Dacă ar fi fost urmat planul lui Dumnezeu, acum ar curge mijloace în tezaurul Său; și ar fi din abundență fonduri care să permită slujitorilor lui Dumnezeu să intre în câmpuri noi, și lucrătorilor să se unească cu predicatorii pentru a înălța stindardul adevărului în locurile întunecoase ale pământului.” – Ibid., vol. 6, p. 386 (secț. – Toate aparțin lui Dumnezeu).

„Unii au fost nemulțumiți și au zis: ‘N-am să mai dau zecimea, pentru că nu am încredere în modul în care sunt administrate lucrurile de către conducerea bisericii’. Dar, oare, Îl veți jefui pe Dumnezeu pe motivul că voi credeți că administrarea lucrării nu este corectă? Exprimați-vă nemulțumirea deschis și clar, într-un spirit corect, adresând-o persoanelor potrivite. Trimiteți-vă cererile cu privire la lucrurile care trebuie corectate și puse în ordine, dar nu vă sustrageți de la lucrarea lui Dumnezeu, dovedindu-vă necredincioși pentru că alții nu se poartă drept.” – Ibid., vol. 9, p. 249 (secț. – O obligație solemnă).

c. Ce este casa vistieriei și cine era responsabil asupra ei? Neemia 13:10–13.

„Am auzit de asemenea că părțile leviților nu li se dăduseră și că leviții și cântăreții însărcinați cu slujba fugiseră fiecare în ținutul lui. Am mustrat pe dregători și am zis: „Pentru ce a fost părăsită Casa lui Dumnezeu?” Și am strâns pe leviți și pe cântăreți, și i-am pus iarăși în slujba lor. Atunci tot Iuda a adus în cămări zeciuiala din grâu, din must și din untdelemn. Am dat cămările în grija preotului Șelemia, cărturarului Ţadoc și lui Pedaia, unul din leviți, și le-am adăugat și pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, căci le mergea numele că sunt credincioși. Ei au fost însărcinați să facă împărțirile cuvenite fraților lor.” (Neemia 13:10-13)

„Zecimea este sfântă, rezervată de Dumnezeu pentru Sine. Ea trebuie să fie adusă în vistieria Sa spre a fi folosită pentru susținerea slujitorilor Evangheliei în lucrarea lor. Multă vreme, Domnul a fost jefuit, deoarece unii nu înțeleg că zecimea este partea lui Dumnezeu.” – Ibid.

„Se face o mare greșeală când zecimea este deturnată de la scopul pentru care trebuie să fie folosită, și anume susținerea pastorilor. Astăzi, o sută de lucrători bine calificați ar trebui să fie în lucrare, acolo unde în prezent este doar unul.” – Ibid., p. 248 (secț. – O obligație solemnă).

Miercuri 1 noiembrie

4. STĂPÂNIREA

a. Cum vedem, în istoria grădinii Edenului, principiul dăruirii în semn de recunoaștere a stăpânirii lui Dumnezeu? Geneza 2:15–17; Leviticul 27:30.

„Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreșit.” (Geneza 2:15-17)

„Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului.” (Leviticul 27:30)

„Orice pom din Eden Domnul l-a creat plăcut la vedere și bun la mâncare, îndemnându-i pe Adam și Eva să se bucure din plin de bunătățile Lui. Dar a făcut o excepție. Din pomul cunoștinței binelui și răului ei nu trebuia să mănânce. Pomul acesta a fost rezervat de Dumnezeu ca o amintire constantă al faptului că El era stăpân peste toate. În felul acesta, El le-a dat ocazia să-și demonstreze credința și încrederea în El, prin perfecta lor ascultare de cerințele Sale.” ‒ Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 386 (secț. – Toate aparțin lui Dumnezeu).

b. Pentru cine a fost pusă deoparte zecimea – și de ce? Deuteronom 18:1, 2; Numeri 18:20–24.

„Preoții, leviții și toată seminția lui Levi, să n-aibă nici parte de moșie, nici moștenire în Israel; să se hrănească din jertfele mistuite de foc în cinstea Domnului și din darurile aduse Domnului. Să n-aibă moștenire în mijlocul fraților lor: Domnul va fi moștenirea lor, cum le-a spus.” (Deuteronomul 18:1-2)

„Domnul a zis lui Aaron: „Tu să n-ai nicio moștenire în țara lor și să n-ai nicio parte de moșie în mijlocul lor. Eu sunt moștenirea și partea ta de moșie în mijlocul copiilor lui Israel. Fiilor lui Levi le dau ca moștenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba Cortului întâlnirii. Copiii lui Israel să nu se mai apropie de Cortul întâlnirii, ca să nu se facă vinovați de vreun păcat și să moară. Ci leviții să facă slujba Cortului întâlnirii și să rămână încărcați cu fărădelegile lor. Ei să n-aibă nicio moștenire în mijlocul copiilor lui Israel: aceasta să fie o lege veșnică printre urmașii voștri. Leviților le dau de moștenire zeciuielile pe care le vor aduce copiii lui Israel, Domnului, prin ridicare; de aceea zic cu privire la ei: „Să n-aibă nicio moștenire în mijlocul copiilor lui Israel.” (Numeri 18:20-24)

„Zecimea este a Domnului, iar, dacă nu se pocăiesc, cei care o tratează cu lipsă de considerație vor fi pedepsiți cu pierderea comorii lor cerești. Faceți ca lucrarea să nu mai fie împiedicată prin deturnarea zecimii în diferite direcții, altele decât aceea în care Domnul a spus că trebuie să meargă. Să se facă planuri pentru aceste ramuri ale lucrării. Ele trebuie să fie susținute, dar nu din zecime. Dumnezeu nu S-a schimbat; zecimea încă trebuie să fie folosită pentru susținerea lucrării de păstorire. Deschiderea de noi câmpuri necesită mai multă eficiență pastorală decât avem acum și trebuie să existe fonduri în vistierie.” – Slujitorii Evangheliei, pp. 227, 228 (secț. – O obligație solemnă).

„Dumnezeu pune comorile Sale în mâinile oamenilor, dar cere ca o zecime să fie pusă cu credincioșie deoparte pentru lucrarea Lui. El cere ca partea aceasta să fie pusă în vistieria Lui. Ea trebuie să-I fie dată, ca aparținându-I; ea este sfântă și trebuie să fie folosită pentru scopuri sfinte, pentru susținerea acelora care duc solia mântuirii în toate părțile lumii. El rezervă partea aceasta, pentru ca mijloacele să se reverse fără încetare în casa vistieriei Sale, iar lumina adevărului să poată fi dusă celor de aproape și celor de departe. Ascultând cu credincioșie de cerința aceasta, noi recunoaștem că totul aparține lui Dumnezeu.” ‒ Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 386 (secț. – Toate aparțin lui Dumnezeu).

„O solie foarte clară și precisă mi-a fost dată pentru poporul nostru. Sunt îndrumată să le spun că ei fac o greșeală când folosesc zecimea în diferite scopuri care, deși sunt bune în ele însele, nu constituie scopul pentru care Domnul a spus că trebuie folosită zecimea. Cei care folosesc zecimea în acest fel se îndepărtează de la rânduiala Domnului. El îi va judeca pentru aceste lucruri.” – Ibid., vol. 9, p. 248 (secț. – Folosirea zecimii).

Joi 2 noiembrie

5. SLUJIREA

a. Cine trebuia să fie alături de leviți la strângerea zeciuielilor? Neemia 10:38.

„Preotul, fiul lui Aaron, va fi cu leviții când vor ridica zeciuiala; și leviții vor aduce zeciuială din zeciuială la Casa Dumnezeului nostru, în cămările casei vistieriei.” (Neemia 10:38)

b. Ce trebuia să facă leviții cu zecimea pentru a-i întreține pe preoți? Numeri 18:26–28.

„Să vorbești leviților și să le spui: „Când veți primi de la copiii lui Israel zeciuiala pe care v-o dau din partea lor, ca moștenire a voastră, să luați întâi din ea un dar pentru Domnul, și anume: a zecea parte din zeciuială; și darul vostru vi se va socoti ca grâul care se ia întâi din arie și ca mustul care se ia întâi din teasc. Astfel să luați și voi întâi un dar pentru Domnul, din toate zeciuielile pe care le veți primi de la copiii lui Israel, și să dați preotului Aaron darul pe care-l veți lua întâi din ele pentru Domnul.” (Numeri 18:26-28)

„Dumnezeu pune comorile Sale în mâinile oamenilor, dar cere ca o zecime să fie pusă cu credincioșie deoparte pentru lucrarea Lui… Și nu are Domnul dreptul să ceară acest lucru de la noi? Nu a dat El pe Singurul Său Fiu, pentru că ne iubea și dorea să ne salveze de la moarte? Și nu ar trebui ca darurile noastre de recunoștință să se reverse în tezaurul Său, pentru a fi scoase de acolo în vederea înaintării Împărăției Sale pe pământ? Întrucât Dumnezeu este stăpânul tuturor bunurilor noastre, n-ar trebui ca recunoștința față de El să ne îndemne să aducem daruri de mulțumire și de bunăvoie, recunoscând astfel dreptul Lui de proprietate asupra sufletului, trupului, spiritului și a tot ceea ce avem? Dacă ar fi fost urmat planul lui Dumnezeu, acum ar curge mijloace în tezaurul Său; și ar fi din abundență fonduri care să permită slujitorilor lui Dumnezeu să intre în câmpuri noi, și lucrătorilor să se unească cu predicatorii pentru a înălța stindardul adevărului în locurile întunecoase ale pământului.” ‒ Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 386 (secț. – Toate aparțin lui Dumnezeu).

c. Cum se aplică acest principiu la era creștină și care va fi rezultatul dacă suntem fideli în dăruire? 1 Corinteni 9:11–14; 2 Corinteni 9:6, 7.

„Dacă am semănat printre voi bunurile duhovnicești, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice? Dacă se bucură alții de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta; ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos. Nu știți că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte sunt hrăniți din lucrurile de la Templu și că cei ce slujesc altarului au parte de la altar? Tot așa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie.” (1 Corinteni 9:11-14)

„Să știți: cine seamănă puțin, puțin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie îl iubește Dumnezeu.” (2 Corinteni 9:6-7)

„Contribuțiile cerute de la evrei pentru scopuri religioase și de binefacere se ridicau, în total, la un sfert din veniturile lor. O așa taxă mare pusă pe umerii poporului ar fi putut duce la sărăcie, dar respectarea cu credincioșie a acestor reguli era, din contră, una din condițiile prosperității lor.” – Patriarhi și profeți, p. 527 (cap. 50 – Zecimi și daruri).

Vineri 3 noiembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce consecințe survin în viața noastră personală, odată cu reținerea zecimii și a darurilor?

2. Ce putem învăța din viața lui Ilie cu privire la importanța dăruirii?

3. Cum poate lua blestemul o altă turnură?

4. Pentru cine era rezervată în mod special zecimea?

5. Au fost zecimile și darurile concepute numai pentru serviciile de închinare locale?