Lecția 8. Căsătorit cu Hristos

Text de memorizat: „Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!” (Psalmul 51:10).

„Tot ce trebuie făcut ca urmare a poruncii Sale, poate fi adus la îndeplinire prin puterea Sa.” – Parabolele Domnului Hristos, p. 333 (cap. 25 ‒ Talanții).

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, pp. 367-370 (cap. 14 – Apeluri pentru adevăr și credincioșie).

Duminică 19 noiembrie

1. LEGEA

a. Cum este definită legea căsătoriei? Geneza 2:24; Romani 7:1–3.

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup.” (Geneza 2:24)

„Nu știți, fraților – căci vorbesc unor oameni care cunosc Legea – că Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăiește el? Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăiește el; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei. Dacă deci, când îi trăiește bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de lege, așa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul.” (Romani 7:1-3)

b. Care este diferența între necunoștința sinceră cu privire la voia lui Dumnezeu și batjocorirea luminii revelate din Cer? Fapte 17:30; 2 Petru 3:3–6, 11, 14.

„Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască.” (Faptele apostolilor 17:30)

„Înainte de toate, să știți că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor și vor zice: „Unde este făgăduința venirii Lui? Căci, de când au adormit părinții noștri, toate rămân așa cum erau de la începutul zidirii!” Căci înadins se fac că nu știu că odinioară erau ceruri și un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă și cu ajutorul apei și că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă... 11Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă... 14De aceea, preaiubiților, fiindcă așteptați aceste lucruri, siliți-vă să fiți găsiți înaintea Lui fără prihană, fără vină și în pace.” (2 Petru 3:3-6, 11, 14)

„Dacă este dată o lumină și aceasta este lăsată la o parte sau respinsă, atunci urmarea este condamnarea și mâhnirea lui Dumnezeu; însă, înainte de a veni lumina, nu este păcat, căci ei nu au avut lumină pe care să o respingă.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 116 (cap. 16 – Timpul începerii Sabatului).

„Cel care refuză să caute viața, cel care nu va cerceta Scripturile să vadă ce este adevărul, de teamă să nu fie condamnat în practicile sale, va fi lăsat orbirii minții și înșelăciunilor lui Satan.” ‒ Solii alese, vol. 1, p. 313.

c. De ce este ignoranța voită atât de periculoasă? Ioan 15:22; 5:40.

„Dacă n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum n-au nicio dezvinovățire pentru păcatul lor.” (Ioan 15:22)

„Și nu vreți să veniți la Mine ca să aveți viața!” (Ioan 5:40)

„Cei care se poziționează intenționat acolo unde nu vor avea ocazia să audă adevărul, vor fi numărați printre cei care au auzit adevărul și s-au opus cu insistență dovezilor lui.” ‒ Comentarii Biblice ale Noului Testament, referitor la Ioan 15.

„Cei care au avut ocazia de a auzi adevărul și nu au făcut niciun efort să-I asculte sau să-l înțeleagă, gândind că, dacă nu-l vor asculta, nu vor fi trași la răspundere, vor fi găsiți vinovați înaintea Lui Dumnezeu, întocmai ca și cum l-ar fi auzit și l-ar fi respins.” ‒ The Review and Herald, 25 aprilie 1893.

Luni 20 noiembrie

2. PERSONIFICAREA

a. Într-o căsătorie literală, de ce trebuie să rămână femeia în relația de căsătorie chiar cu un soț necredincios (sau invers, și atât timp cât nu este o relație abuzivă încărcată de pericol)? 1 Corinteni 7:13, 14; 1 Petru 3:1.

„Și dacă o femeie are un bărbat necredincios, și el voiește să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei. Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă, și nevasta necredincioasă este sfințită prin fratele; altminteri, copiii voștri ar fi necurați, pe când acum sunt sfinți.” (1 Corinteni 7:13-14)

„Tot astfel, nevestelor, fiți supuse și voi bărbaților voștri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor.” (1 Petru 3:1)

„Dacă soția este necredincioasă sau împotrivitoare, soțul nu poate, ținând cont de legea lui Dumnezeu, să o dea deoparte doar pe baza acestui motiv. Pentru a fi în armonie cu legea lui Iehova, trebuie să rămână cu ea, dacă ea nu decide din proprie inițiativă să plece. El poate fi nevoit să sufere împotrivire și poate fi asuprit și întristat în multe moduri; el își va găsi tăria și susținerea la Dumnezeu, care este capabil să dea har pentru fiecare situație neprevăzută. El trebuie să fie un om cu o minte pură, cu principii cu adevărat hotărâte, ferme, și Dumnezeu îi va da înțelepciune cu privire la cursul pe care ar trebui să îl urmeze el. Impulsul nu va controla rațiunea sa, ci rațiunea va deține frâiele controlului în mâna sa puternică, pentru ca patima să fie ținută în frâu.” ‒ Căminul adventist, p.344, 345 engl. (cap. 56, Divorțul).

b. Cum trece apostolul Pavel de la o reprezentare literală la una spirituală – și pe cine simbolizează soția? Romani 7:4, 5; 2 Corinteni 11:2.

„Tot astfel, frații mei, prin trupul lui Hristos, și voi ați murit în ce privește Legea, ca să fiți ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morți; și aceasta, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, ațâțate de Lege, lucrau în mădularele noastre și ne făceau să aducem roade pentru moarte.” (Romani 7:4-5)

„Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfățișez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.” (2 Corinteni 11:2)

„Ei [membrii bisericii] nu trebuie să îmbrace haina de cetățeni, ci haina de nuntă. Ei au fost cununați cu Hristos, și haina neprihănirii Sale trebuie să îi îmbrace. Biserica este mireasa lui Hristos, și membrii ei trebuie să intre în jug cu Liderul lor. Dumnezeu ne avertizează să nu ne mânjim hainele.” ‒ The Gospel Herald, 28 mai 902.

„Afecțiunile noastre trebuie să curgă doar într-o singură direcție, pentru ca obligațiile noastre ca servi ai lui Hristos să nu fie încălcate. Insigna lumii nu ne va desemna niciodată drept copii ai lui Dumnezeu, supuși loiali ai împărăției Sale. Când Isus a venit, El a găsit păcate, spirit lumesc și disensiune în biserică; însă a fost lucrarea Sa aceea de a răsturna această ordine a lucrurilor. El dorea ca biserica Sa să fie în lume, dar nu din lume. El a spus: ‚Fiecare plantă pe care nu a plantat-o Tatăl meu ceresc, va fi smulsă din rădăcină.’ Biserica trebuia să fie ‚un teren divin delimitat în lume. Ea trebuia să fie ca o vie plantată de Vierul ceresc și cultivată de El. Ea trebuie să fie ca o pepinieră plantată cu copaci ai neprihănirii și, deși înconjurată de copaci răi din lume, care aduceau roade spre moarte, cu toate acestea, tot ce era în interiorul acestui teren îngrădit era menit să fie plantat de Domnul, purtând roade spre neprihănire. Urmașii lui Hristos trebuia să reveleze puterea harului transformator al lui Hristos pentru a schimba inimile corupte ale oamenilor’. ” ‒ The Review and Herald, 19 decembrie 1893.

Marți 21 noiembrie

3. VIAŢA CU PRIMUL SOŢ

a. Folosind simbolurile spirituale din Romani capitolul 7, descrieți viața sub prima căsătorie și de ce este atât de greu de biruit păcatul? Romani 6:12-16; 7:5, 14; Ieremia 17:9.

„Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor și să nu mai ascultați de poftele lui. Să nu mai dați în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca niște unelte ale nelegiuirii; ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca vii, din morți cum erați; și dați lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe niște unelte ale neprihănirii. Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har. Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum. Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva, ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?” (Romani 6:12-16)

„Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, ațâțate de Lege, lucrau în mădularele noastre și ne făceau să aducem roade pentru moarte... 14 Știm, în adevăr, că Legea este duhovnicească; dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului.” (Romani 7:5, 14)

„Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” (Ieremia 17:9)

„Omul cel vechi nu este mort în tine. Tu ai o formă de evlavie, dar nu puterea curățitoare a lui Dumnezeu. Tu poți să vorbești și să scrii plăcut, și în ceea ce ține de cuvintele tale, acestea pot fi corecte; însă adevăratul limbaj al inimii nu este rostit.” ‒ Mărturii, vol. 2, p.323 engl. (Cap. 47, Un ascultător uituc)

„Pentru a face binele, tu trebuie să trăiești o viață nouă, care să fie în armonie cu Dumnezeu. Natura ta perversă nu a fost transformată. Tu nu ești în pace cu Dumnezeu și cu tine însuți. Tu te afli în robia marelui vrăjmaș al sufletelor, în supunere față de omul vechi al păcatului. Tu nu ești un om liber în Hristos. Este nevoie de o schimbare spirituală în tine, înainte ca Dumnezeu să poată lucra cu tine.” – Mărturii cu privire la comportament sexual, adulter și divorț, pp. 170, 171 (cap. 26 – Un evanghelist).

b. Folosind din nou simbolurile spirituale, ce încearcă să facă primul soț și cum suntem eliberați de el? Romani 6:23 (prima parte); 6:6, 7, 11, 12, 18; Ioan 8:31, 32.

„Fiindcă plata păcatului este moartea...” (Romani 6:23 p.p.)

Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat... 11-12 Tot așa și voi înșivă, socotiți-vă morți față de păcat, și vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor și să nu mai ascultați de poftele lui... 18 Și, prin chiar faptul că ați fost izbăviți de sub păcat, v-ați făcut robi ai neprihănirii.” (Romani 6:6-7, 11, 12, 18)

„Și a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:31-32)

„Dacă ne îngăduim mânia, pofta, lăcomia, ura, egoismul sau oricare alt păcat, devenim robi ai păcatului. ‘Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni’ (Matei 6:24). Dacă îi slujim păcatului, nu putem să-I slujim lui Hristos. Creștinii vor simți imboldurile păcatului, deoarece carnea poftește împotriva Duhului; dar Duhul luptă împotriva cărnii, ducând un război continuu. Aici este necesar ajutorul din partea Domnului Hristos. Slăbiciunea omenească se unește cu puterea divină.” – Minte, caracter și personalitate, vol. 2, p. 516 (cap. 56 – Mânia).

„Acum trebuie să înveți marile lecții ale stăpânirii de sine, care ar fi trebuit stăpânite mai de timpuriu. Dumnezeu te-a adus unde mediul tău înconjurător avea să fie schimbat și unde puteai fi disciplinat prin Duhul Sfânt, ca să poți dobândi putere morală și stăpânire de sine, spre a te face un biruitor. Va fi necesar cel mai puternic efort, determinare perseverentă și neclintită, și cea mai puternică energie pentru a-ți stăpâni eul.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 92 (secț. – Procesul de punere la probă).

„Ar trebui să începi să-L cauți pe Dumnezeu acolo unde te afli. Trebuie să te naști din nou. Trebuie să aibă loc o reînnoire, o viață nouă să fie creată în interiorul tău, astfel încât să nu mai slujești păcatului sau poftelor firii pământești. Copiii tăi trebuie să fie convertiți. Ai o lucrare solemnă de îndeplinit.” ‒ The Signs of the Times, 22 iulie 1889.

Miercuri 22 noiembrie

4. LIBERTATEA

a. Ce este adevărul? Psalmul 119:142; Ioan 14:6.

„Dreptatea Ta este o dreptate veșnică, și Legea Ta este adevărul.” (Psalmi 119:142)

„Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6)

„Când un suflet a fost adus la Isus prin acest efort personal, lăsați ca Dumnezeu să lucreze cu această inimă consacrată, smerită; lăsați ca Domnul să-i ceară tocmai serviciul pe care îl socotește cel mai potrivit. Dumnezeu a făgăduit că harul Lui va fi îndeajuns pentru oricine vine la El. Cei care se predau lui Isus, care deschid ușa inimii și Îl invită să intre, vor fi în siguranță. El spune: ‘Eu sunt calea, adevărul și viața’ (Ioan 14:6). Avându-L pe Isus, ei vor avea adevărul. Ei vor fi desăvârșiți în El.” – Evanghelizarea prin literatură, p. 50 (cap. 7 – Consacrat pe deplin lui Dumnezeu).

„Domnul Hristos întruchipează sistemul complet de adevăr. El spune: ‘Eu sunt calea, adevărul și viața.’ Toți credincioșii adevărați se concentrează în jurul lui Hristos, caracterul lor este luminat de El; toți se întâlnesc în Hristos și gravitează în jurul lui Hristos. Adevărul vine din Cer pentru a purifica și curăța agentul uman de orice întinare morală. El îndeamnă la acțiuni binevoitoare, la iubire amabilă, tandră și grijulie față de cei nevoiași, cei săraci, cei în suferință. Aceasta este ascultarea practică față de cuvintele lui Hristos.” ‒ Solii Alese, vol. 3, pp. 198, 199 (cap. 22, Accentul pe tema salvării, 1890-1908).

b. Cum devenim liberi prin cunoașterea adevărului și care este nucleul mesajului nostru către lume? Ioan 12:32; 1 Corinteni 1:18; Galateni 6:14.

„Și după ce voi fi înălțat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toți oamenii.” (Ioan 12:32)

„Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 1:18)

„În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine, și eu față de lume!” (Galateni 6:14)

„Taina crucii explică toate celelalte taine. În lumina care izvorăște de la Calvar, atributele lui Dumnezeu, care ne umpluseră de teamă și de groază, apar frumoase și atrăgătoare. Mila, tandrețea și dragostea părintească se văd unite cu sfințenia, dreptatea și puterea. Când privim maiestatea tronului Său înălțat și onorat, Îi vedem caracterul în manifestările Lui iubitoare și înțelegem, ca niciodată mai înainte, însemnătatea acelui titlu scump: ‘Tatăl nostru.’

Se va vedea că Acela care este infinit în înțelepciune nu putea concepe un plan pentru salvarea noastră fără jertfirea Fiului Său. Răsplata pentru jertfa Sa este bucuria populării pământului cu ființe răscumpărate, sfinte, fericite și nemuritoare.” – Tragedia veacurilor, p. 652 (cap. 40 – Poporul lui Dumnezeu salvat).

„Când păcătosul, atras de puterea lui Hristos, se apropie de crucea înălțată a Domnului și se pleacă înaintea ei, el devine o făptură nouă. Atunci, îi este dată o inimă nouă. El devine o făptură nouă în Isus Hristos.” – Parabolele Domnului Hristos, p. 163 (cap. 13 – Doi închinători).

„Oricare ar fi subiectul prezentat, înălțați-L pe Isus ca centru al fiecărei nădejdi, ‘Rădăcina și Sămânța lui David, Luceafărul strălucitor de dimineață.’” ‒ Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 118 (cap. 3 – Sfintele scripturi).

Joi 23 noiembrie

5. OBICEIURILE VECHI

a. După ce omul vechi moare, înseamnă că nu mai păcătuim niciodată? Ce scop este necesar să atingem? 1 Ioan 2:1; Matei 5:48.

„Copilașilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit.” (1 Ioan 2:1)

„Voi fiți, dar, desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.” (Matei 5:48)

„Hristos, ca Mare Preot, dincolo de perdeaua sfântă, a înfăptuit o lucrare atât de semnificativă pe Golgota, încât, deși El trăiește în Dumnezeu, moare în mod constant față de păcat, astfel încât, dacă cineva păcătuiește, are un mijlocitor înaintea Tatălui.” ‒ Solii Alese, vol. 1, p. 343 (cap. 52: Hristos, Marele nostru Preot).

b. Cum poate influența unei relații să ne afecteze fie în mod negativ, fie în mod pozitiv? 2 Corinteni 3:18; Ioan 1:1, 14.

„Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18)

„La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu... 14 Și Cuvântul a fost făcut carne și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr (și noi am privit gloria lui, glorie ca a singurului-născut din Tatăl).” (Ioan 1:1, 14)

„Orice asociere sau prietenie pe care o formăm, oricât de restrânsă ar fi, exercită o anumită influență asupra noastră. Măsura în care cedăm acelei influențe va fi determinată de gradul de apropiere, de consecvența relației, cum și de iubirea și venerația noastră pentru cel cu care ne asociem. În felul acesta, prin cunoașterea și asocierea cu Domnul Hristos, putem deveni asemenea Lui, Exemplul desăvârșit.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pp. 222, 223 (secț. – Un apel).

c. Cum ne păzim să nu cădem? 1 Corinteni 15:31; Galateni 2:20.

„În fiecare zi eu sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraților, cât este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.” (1 Corinteni 15:31)

„Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine.” (Galateni 2:20)

„Privind necontenit la Isus cu ochii credinței, vom fi întăriți. Dumnezeu va da cele mai scumpe descoperiri credincioșilor Săi care flămânzesc și însetează. Ei vor descoperi că Hristos este un Mântuitor personal. Hrăninduse din Cuvântul Lui, ei constată că acesta este duh și viață. Cuvântul distruge natura firească, pământească, și dă o nouă viață în Isus Hristos. Duhul Sfânt vine în suflet ca un Mângâietor. Prin intermediul puterii transformatoare a harului Său, chipul lui Dumnezeu se reproduce în ucenic; el devine o făptură nouă.” – Hristos, Lumina lumii, p. 391 (cap 41 – Criza din Galilea).

Vineri 24 noiembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Comparați ignoranța reală pe care Dumnezeu o trece cu vederea cu refuzul de a cunoaște și înțelege.

2. De ce primul soț are o influență atât de puternică asupra naturii umane?

3. Explicați contrastul dintre un soț literal necredincios și primul soț spiritual.

4. Cum este adevărul pur și simplu o manifestare a lui Isus Hristos?

5. Cum ne afectează obiceiurile chiar și într-o relație înnoită cu Mântuitorul nostru?