Lecţia 8. Pocăinţa şi pedepsirea lui David

 

„Să se prindă de puterea Mea, ca să facă pace cu Mine; da, va face pace cu Mine.” (Isaia 27:5).

„Toţi cei care se află sub mustrarea lui Dumnezeu şi-şi umilesc sufletul prin mărturisire şi căinţă aşa cum a făcut David, să fie siguri că există speranţă pentru ei.” – To Be Like Jesus, pg. 383.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pg. 727-745 engl. (cap. 72).

Duminică 18 mai
1. „Tu ești omul acela”

a. Cum a tulburat dintr-o dată Dumnezeu simţământul fals de pace pe care l-a avut David, imediat după ce a comis păcate mari? 2 Samuel 12:1-4. Ca răspuns, ce sentinţă a pronunţat David asupra sa fără să-şi dea seama? 2 Samuel 12:5, 6.

1 Domnul a trimis pe Natan la David. Şi Natan a venit la el şi i-a zis: „Într-o cetate erau doi oameni, unul bogat şi altul sărac. 2 Bogatul avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi. 3 Săracul n-avea nimic decât o mieluşea, pe care o cumpărase; o hrănea şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din aceeaşi bucată de pâine cu el, bea din acelaşi pahar cu el, dormea la sânul lui şi o privea ca pe fata lui. 4 A venit un călător la omul acela bogat. Şi bogatul nu s-a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui, ca să pregătească un prânz călătorului care venise la el; ci a luat oaia săracului şi a gătit-o pentru omul care venise la el.” (2Sam 12:1-4)/

5 David s-a aprins foarte tare de mânie împotriva omului acestuia şi a zis lui Natan: „Viu este Domnul, că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte. 6 Şi să dea înapoi patru miei, pentru că a săvârşit fapta aceasta şi n-a avut milă.” (2Sam 12:5-6)

b. Ce mărturie directă i-a dat profetul natan lui David? Cum a răspuns David? 2 Samuel 12:7-10, 13 (p.p.); psalmii 51:4.

7 Şi Natan a zis lui David: „Tu eşti omul acesta! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Eu te-am uns împărat peste Israel şi te-am scăpat din mâna lui Saul; 8 te-am făcut stăpân pe casa stăpânului tău, am pus la sânul tău nevestele stăpânului tău şi ţi-am dat casa lui Israel şi Iuda. Şi dacă ar fi fost puţin atâta, aş mai fi adăugat. 9 Pentru ce, dar, ai dispreţuit tu cuvântul Domnului, făcând ce este rău înaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie, hetitul; ai luat de nevastă pe nevasta sa, şi pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon. 10 Acum, niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentru că M-ai dispreţuit şi pentru că ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, hetitul.” (2Sam 12:7-10).

13 David a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Şi Natan a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul, nu vei muri. (2Sam 12:13).

4 Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta. (Ps 51:4).

„Conştiinţa îi spuneau adevăruri dureroase şi umilitoare lui David. În timp ce supuşii lui credincioşi se mirau de această răsturnare subită a sorţii, pentru împărat nu era o taină. Deseori avusese presimţirea că va veni un timp ca acesta. Pentru el fusese de mirare că Dumnezeu a avut atât de mult îndelungă răbdare faţă de păcatele lui şi că amânase atât de mult răsplata cuvenită…

Mulţi făcători de rele îşi scuză păcatele arătând spre căderea lui David, dar cât de puţini sunt aceia care dau pe faţă pocăinţa şi umilinţa lui David. Cât de puţini sunt gata să suporte mustrarea şi răsplata cu răbdare şi curaj ca el.” – Idem., pg. 737 engl. (cap. 72). 

Luni 19 mai
2. Consecinţe amare

a. Cum a fost afectată personalitatea lui David de păcatele lui? psalmii 51:3, 17.

3 Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. (Ps 51:3).

17 Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită. (Ps 51:17).

„În David însuşi avusese loc o mare schimbare. Era zdrobit sufleteşte pentru că îşi dădea seama de păcatul său şi de larg răspândita lui influenţă. Se simţea umilit în ochii supuşilor lui. Influenţa lui fusese slăbită.” – Idem., pg. 723 engl. (cap. 71).

b. Cum şi-a pierdut David, prin purtarea lui păcătoasă, respectful poporului şi, în special, al fiilor lui? psalmii 27:6-7. Ce consecinţeau urmat imediat şi de ce? 2 Samuel 12:14.

6 Iată că mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui, în sunetul trâmbiţei, voi cânta şi voi lăuda pe Domnul. 7 Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem: ai milă de mine şi ascultă-mă! (Ps 27:6-7).

14 Dar, pentru că ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească, săvârşind fapta aceasta, fiul care ţi s-a născut va muri.” (2Sam 12:14).

„Acum, cunoscându-i păcatul, supuşii lui aveau să fie ispitiţi să păcătuiască mult mai fără frâu. Slăbise şi autoritatea lui în propria casă, cât şi de a pretinde respect şi ascultare din partea fiilor lui. Gândul că este

vinovat l-a făcut să tacă atunci când ar fi trebuit să condamne păcatul; i-au slăbit braţele ca să nu poată aplica dreptatea în casa lui. Exemplul lui rău şi-a exercitat influenţa asupra fiilor lui, iar Dumnezeu nu avea să intervină pentru a împiedica urmările.” – Idem.

„Dumnezeu şi cuvântul Său fuseseră huliţi, sufletele s-au împietrit în necredinţă şi mulţi, sub mantaua evlaviei, au devenit îndrăzneţi în păcat.” – Idem.

c. De ce a permis Dumnezeu ca istoria căderii lui David să fie trecută în Biblie? 1 Corinteni 10:12.

12 Astfel, dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă. (1Cor 10:12).

„Cei care, arătând spre exemplul lui David, încearcă să minimalizeze vina propriilor păcate, ar trebui să înveţe din raportul biblic că drumul păcatului este plin de durere. Chiar dacă s-ar întoarce, asemenea lui David, de la calea lor rea, urmările păcatului, chiar şi în viaţa aceasta, vor fi amare şi greu de suportat. Dumnezeu a dorit ca istoria căderii lui David să slujească drept avertizare, ca nici chiar cei pe care i-a binecuvântat şi favorizat în mod deosebit, să nu se simtă în siguranţă şi să neglijeze vegherea şi rugăciunea.” – Idem., pg. 724 engl. (cap. 71). 

Marţi 20 mai
3. Pedepsire prin răscoală

a. Cum a răzbunat fiul lui David, absalom nelegiuirea comisă faţă de sora lui de către amnon? 2 Samuel 13:28, 29. Ce s-a întâmplat la trei ani după fuga lui absalom de la David? 2 Samuel 13:37-39; 4:23, 24, 28.

28 Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luaţi seama când se va înveseli inima lui Amnon de vin şi când vă voi zice: „Loviţi pe Amnon!” atunci să-l omorâţi; să nu vă temeţi de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari şi arătaţi-vă oameni de inimă!” 29 Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Şi toţi fiii împăratului s-au sculat, au încălecat fiecare pe catârul lui şi au fugit. (2Sam 13:28-29).

37 Absalom fugise şi s-a dus la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheşurului. Şi David jelea în fiecare zi pe fiul său. 38 Absalom a stat trei ani la Gheşur, unde se dusese după ce fugise. 39 Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mângâiase de moartea lui Amnon. (2Sam 13:37-39).

23 Ioab s-a sculat, a plecat în Gheşur şi a adus pe Absalom înapoi la Ierusalim. 24 Dar împăratul a zis: „Să se ducă în casa lui şi să nu-mi vadă faţa.” Şi Absalom s-a dus în casa lui şi n-a văzut faţa împăratului. (2Sam 14:23-24).

28 Absalom a locuit doi ani la Ierusalim, fără să vadă faţa împăratului. (2Sam 14:28).

b. După o împăcare aparentă cu tatăl lui, cum a „furat Absalom inima” poporului lui Israel? 2 Samuel 14:33; 15:1-6. Ce atitudine din partea lui David era, în parte, cauza răscoalei lui absalom? eclesiastul 8:11.

33 Ioab s-a dus la împărat şi i-a spus lucrul acesta. Şi împăratul a chemat pe Absalom, care a venit la el şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui. Împăratul a sărutat pe Absalom. (2Sam 14:33).

1 După aceea, Absalom şi-a pregătit care şi cai şi cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. 2 Se scula dis-de-dimineaţă şi stătea la marginea drumului la poartă. Şi ori de câte ori avea cineva vreo neînţelegere şi se ducea la împărat la judecată, Absalom îl chema şi zicea: „Din ce cetate eşti?” După ce-i răspundea: „Sunt din cutare seminţie a lui Israel”, 3 Absalom îi zicea: „Iată, pricina ta este bună şi dreaptă; dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta.” 4 Absalom zicea: „De m-ar pune pe mine judecător în ţară! Orice om care ar avea o neînţelegere şi o judecată ar veni la mine, şi i-aş face dreptate.” 5 Şi când se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mâna, îl apuca şi-l săruta. 6 Absalom se purta aşa cu toţi aceia din Israel care se duceau la împărat să ceară dreptate. Şi Absalom câştiga inima oamenilor lui Israel. (2Sam 15:1-6).

11 Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău.( Ecl 8:11).

„Prin influenţa lui Ioab, lui Absalom i s-a îngăduit din nou să vină în prezenţa tatălui său; dar, deşi exista o împăcare exterioară, el a continuat cu uneltirile lui ambiţioase. Acum şi-a asumat un titlu aproape regal, având care şi cai şi cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. Şi, în timp ce regele era tot mai dornic după singurătate şi linişte, Absalom căuta în mod viclean să câştige favoarea poporului. Influenţa atitudinii lui David de nepăsare şi nehotărâre s-a extins asupra supuşilor săi; neglijenţa şi delăsarea se dădeau pe faţă în administrarea justiţiei. Cu pricepere, Absalom întorcea spre folosul său orice pricină de nemulţumire.” – Idem., pg. 729 engl. (cap. 72).

c. Ce instrucţiuni a transmis absalom tuturor seminţiilor lui Israel prin spionii lui? 2 Samuel 15:10. atunci când a primit vestea răscoalei lui absalom, ce s-a hotărât David să facă pentru a nu adduce vărsare de sânge în Ierusalim? 2 Samuel 15:13, 14.

10 Absalom a trimis iscoade în toate seminţiile lui Israel, să spună: „Când veţi auzi sunetul trâmbiţei, să ziceţi: „Absalom s-a făcut împărat la Hebron!” (2Sam 15:10).

13 Cineva a venit şi a dat de ştire lui David şi a zis: „Inima oamenilor lui Israel s-a întors spre Absalom.” 14 Şi David a zis tuturor slujitorilor lui care erau cu el la Ierusalim: „Sculaţi-vă să fugim, căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiţi-vă de plecare; altfel, nu va întârzia să ne ajungă şi va arunca nenorocirea peste noi şi va trece cetatea prin ascuţişul sabiei.” (2Sam 15:13-14).

„David s-a trezit dintr-o dată văzând că răscoala izbucneşte chiar lângă tronul lui. Propriul lui fiu – fiul pe care îl iubise şi în care avusese încredere – plănuise să-i ia coroana şi, fără îndoială, chiar şi viaţa. În această mare primejdie, David s-a scuturat de depresia care-l cuprinsese de mult timp, redobândind spiritul din tinereţe, pregătindu-se să facă faţă acestei situaţii urgente şi groaznice… Hotărârea a fost luată. Ororile războiului nu aveau să cadă asupra cetăţii alese. El va pleca din Ierusalim şi, în felul acesta, va pune la încercare fidelitatea poporului său, dându-i ocazia să se alăture pentru a-i veni în ajutor.” – Idem., pg. 731 engl. (cap. 72). 

Miercuri 21 mai
4. Răscoala înăbușită

a. a tunci când David şi oamenii lui fugeau, de ce a trimis pe anumiţi prieteni înapoi la Ierusalim?

1. p e bărbaţii care purtau chivotul. 2 Samuel 15:24, 25, 29.

24 Ţadoc era şi el acolo, şi cu el toţi leviţii, ducând chivotul legământului lui Dumnezeu; şi au aşezat jos chivotul lui Dumnezeu, şi Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieşit din cetate. 25 Împăratul a zis lui Ţadoc: „Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi şi mă va face să văd chivotul şi Locaşul Lui. (2Sam 15:24-25).

29 Astfel Ţadoc şi Abiatar au dus înapoi chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim şi au rămas acolo. (2Sam 15:29).

„Dumnezeu, care Se afla între heruvimi, a spus despre Ierusalim: ‚Acesta este locul Meu de odihnă’ (Psalmii 132:14); şi fără autoritatea divină nici preotul şi nici regele nu avea dreptul de a muta de acolo simbolul prezenţei Sale.” – Idem., pg. 732.

2. Huşai. 2 Samuel 15:32-37. Care a fost sfatul lui? De ce? 2 Samuel 17:7, 14-16, 23.

32 Când a ajuns David pe vârf, unde s-a închinat înaintea lui Dumnezeu, iată că Huşai, architul, a venit înaintea lui, cu haina sfâşiată şi capul acoperit cu ţărână. 33 David i-a zis: „Dacă vei veni cu mine, îmi vei fi o povară. 34 Dimpotrivă, vei nimici pentru mine sfaturile lui Ahitofel, dacă te vei întoarce în cetate şi vei zice lui Absalom: „Împărate, eu voi fi robul tău; odinioară am fost robul tatălui tău, dar acum sunt robul tău.” 35 Preoţii Ţadoc şi Abiatar nu vor fi acolo cu tine? Tot ce vei afla din casa împăratului spune preoţilor Ţadoc şi Abiatar. 36 Şi fiindcă ei au acolo la ei pe cei doi fii ai lor, pe Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, şi pe Ionatan, fiul lui Abiatar, prin ei îmi veţi trimite tot ce veţi afla.” 37 Huşai, prietenul lui David, s-a întors, dar, în cetate. Şi Absalom a intrat în Ierusalim. (2Sam 15:32-37).

7 Huşai a răspuns lui Absalom: „De data aceasta, sfatul pe care ţi l-a dat Ahitofel nu este bun.” (2Sam 17:7).

14 Absalom şi toţi oamenii lui Israel au zis: „Sfatul lui Huşai, architul, este mai bun decât sfatul lui Ahitofel.” Dar Domnul hotărâse să nimicească bunul sfat al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea peste Absalom. 15 Huşai a zis preoţilor Ţadoc şi Abiatar: „Ahitofel a dat cutare şi cutare sfat lui Absalom şi bătrânilor lui Israel, şi eu i-am sfătuit cutare şi cutare lucru. 16 Acum trimiteţi îndată ştire lui David şi spuneţi-i: „Nu sta noaptea în câmpiile pustiului, ci du-te mai departe, ca nu cumva împăratul şi tot poporul care este cu el să fie în primejdie să piară.” (2Sam 17:14-16).

23 Ahitofel, când a văzut că sfatul lui n-a fost urmat, a pus şaua pe măgar şi a plecat acasă în cetatea lui. Şi-a pus casa în rânduială şi s-a spânzurat. Când a murit, l-au îngropat în mormântul tatălui său. (2Sam 17:23).

„Din nou, David a fost constrâns să recunoască în aceste nenorociri ale lui rezultatele propriului păcat. Trădarea lui Ahitofel, cel mai capabil şi mai abil dintre conducătorii politici, pornea din răzbunare pentru ruşinea făcută familiei prin dezonoarea Batşebei, al cărei bunic era… La cererea lui David, Huşai s-a întors la Ierusalim ca să-şi ofere serviciile lui Absalom şi să zădărnicească sfatul iscusit al lui Ahitofel.” – Idem., pg. 735.

b. Ce a spus regele unuia dintre soldaţii lui care dorea să-l omoare pe omul care îl blestema pe David? 2 Samuel 16:9, 11, 12.

9 Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a zis împăratului: „Pentru ce blestemă acest câine mort pe domnul meu, împăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul.” (2Sam 16:9).

11 Şi David a zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor săi: „Iată că fiul meu, care a ieşit din trupul meu, vrea să-mi ia viaţa; cu cât mai mult beniamitul acesta! Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a zis. 12 Poate că Domnul Se va uita la necazul meu şi-mi va face bine în locul blestemelor de azi.” (2Sam 16:11-12).

„Spiritul care îl face pe om să se bucure de nenorocirea cuiva, să-l ocărască sau să-l amărască când se află în nenorocire este spiritul lui Satan.” – Idem., pg. 736 engl. (cap. 72).

c. a vând o şansă să scape, cum şi-a împărţit David forţele? Ce instrucţiune a dat el cu privire la fiul său absalom? 2 Samuel 17:24; 18:1, 2, 5.

24 David ajunsese la Mahanaim, când a trecut Absalom Iordanul, însoţit de toţi bărbaţii lui Israel. (2Sam 17:24).

1 David a numărat poporul care era cu el şi a pus peste ei căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute. 2 A pus o treime din popor sub porunca lui Ioab, o treime sub Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi o treime sub Itai, din Gat. Şi împăratul a zis poporului: „Vreau să ies şi eu împreună cu voi.” (2Sam 18:1-2).

5 Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai: „Pentru dragostea pe care o aveţi faţă de mine, purtaţi-vă blând cu tânărul Absalom!” Şi tot poporul a auzit porunca împăratului, dată tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom. (2Sam 18:5). 

Joi 22 mai
5. O nouă lecţie pentru israelul modern

a. Care a fost rezultatul luptei dintre forţele regale şi armata răsculătorilor? 2 Samuel 18:7, 8.

7 Acolo, poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David şi a fost o mare înfrângere în ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni. 8 Lupta s-a întins pe tot ţinutul, şi pădurea a mâncat mai mult popor în ziua aceea decât a mâncat sabia. (2Sam 18:7-8).

b. Care a fost sfârşitul lui absalom, instigatorul la răscoală? 2 Samuel 18:9-11, 14, 16, 17.

9 Absalom s-a pomenit în faţa oamenilor lui David. Era călare pe un catâr. Catârul a pătruns sub ramurile încâlcite ale unui mare stejar, şi capul lui Absalom s-a prins de stejar; a rămas astfel spânzurat între cer şi pământ, şi catârul care era sub el a trecut înainte. 10 Un om, văzând lucrul acesta, a venit şi a spus lui Ioab: „Iată, am văzut pe Absalom spânzurat de un stejar.” 11 Şi Ioab a zis omului care i-a adus ştirea aceasta: „L-ai văzut! De ce, dar, nu l-ai tăiat pe loc? Ţi-aş fi dat zece sicli de argint şi un brâu.” (2Sam 18:9-11).

14 Ioab a zis: „Nu voi zăbovi atâta cu tine!” Şi a luat trei săgeţi în mână şi le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viaţă în mijlocul stejarului. (2Sam 18:14).

16 Ioab a sunat din trâmbiţă; şi poporul s-a întors, încetând astfel să mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab. 17 Au luat pe Absalom, l-au aruncat într-o groapă mare din mijlocul pădurii şi au pus peste el o grămadă foarte mare de pietre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui. – (2Sam 18:16-17).

c. Ce lecţie putem învăţa din istoria lui absalom în lucrarea noastră ca evanghelişti astăzi? Romani 15.4.

4 Şi tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde. (Rom 15:4).

„Mereu şi mereu, Israelul din vechime a fost chinuit de murmurele răsculătoare… În multe cazuri, bărbaţi cu renume, conducători în Israel, s-au întors împotriva conducerii providenţiale ale lui Dumnezeu şi s-au luptat să dărâme ceea ce ei zidiseră cândva cu zel. Am văzut unele din aceste lucruri repetându-se de multe ori în experienţa noastră… Biserica va cunoaşte totuşi vremuri tulburi. Va profeţi în sac. Dar, deşi va trebui să facă faţă ereziilor şi persecuţiilor, deşi trebuie să se lupte cu cel necredincios şi apostat, totuşi, cu ajutorul lui Dumnezeu, ea va zdrobi capul lui Satan. Domnul va avea un popor foarte loial, cu o credinţă la fel de tare precum stânca de granit.” – Testimonies, vol. 4, pg. 594 engl. (cap.: „Societăţile de tractate”).

Vineri 23 mai
Întrebări de revizuire personală

1. Atunci când profetul natan i-a spus lui David: „tu eşti omul acela”, ce acuzaţie a adus el împotriva regelui?
2. Descrieţi consecinţele care au urmat după marele păcat săvârşit de David asupra domniei sale ca rege.
3. Cum a adus această pată serioasă din reputaţia regelui David ocara asupra religiei iudeo-creştine?
4. Cu ce scop a îngăduit Dumnezeu ca istoria căderii lui David să fie inclusă în Biblie?
5. În ce sens a fost istoria lui absalom înregistrată ca o mustrare pentru liderii bisericii, pentru evanghelişti şi credincioşi în general?