Conţinut

Lumina lumii

Lecţia 6. Pregătindu-ne pentru a fi purtători de lumină (II)

„O! de M-ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele! Într-o clipă aş înfrunta pe vrajmaşii lor, Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor. (Psalmii 81:13, 14).

„Cei pe care se bazează povara acestei lucrări [de reformă] nu vor tăcea atunci când se face răul, nici nu vor acoperi răul cu o mantie de iubire falsă.” - Profeţi şi regi, pg. 675 engl.

Recomandare pentru studiu: Parabolele lui Hristos , pg. 187-190 engl.

Duminică 2 februarie
1. DE LA UN STANDARD MAI SCĂZUT LA UNUL MAI ÎNALT

a. În planul lui Dumnezeu de a aşeza pe Israel în Canaan ca lumină a lumii, cum ar fi fost ajutaţi dacă ar fi acceptat planul Său de a-i conduce înapoi la dieta originală a lui Adam? Psalmii 78:23-25; 81:13, 14.

El a poruncit norilor de sus şi a deschis porţile cerurilor: a plouat peste ei mană de mâncare şi le-a dat grâu din cer. Au mâncat cu toţii pâinea celor mari, şi le-a trimis mâncare să se sature. (Psalmi 78:23-25)

O! de M-ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele! Într-o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor. (Psalmi 81:13-14)

„[Domnul] le-a luat carnea animalelor moarte pentru a le schimba ca-racterul şi pentru a le pune la lucru puterile superioare ale minţii. El le-a dat hrana îngerilor, mana căzută din cer.” – Comentariile biblice AZS [Comentariile E.G. White] , vol. 1, pg. 1113 engl.

b. Deoarece consumul de carne a fost permis temporar după potop în Geneza 9:3, 18:7, 27:9, de ce au fost copiii lui Israel pedepsiţi pentru că au cerut carne? Numeri 11:33; Psalmi 78:27-32, 106:14, 15.

Tot ce se mişcă şi are viaţă să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde. (Geneza 9:3)

Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tânăr şi bun şi l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă. (Geneza 18:7)

Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare gustoasă cum îi place. (Geneza 27:9)

Pe când carnea era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului; şi Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare. (Numeri 11:33)

A plouat peste ei carne, ca pulberea, şi păsări înaripate, cât nisipul mării; le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor, de jur împrejurul locuinţelor lor. Ei au mâncat şi s-au săturat din destul: Dumnezeu le-a dat ce doriseră. Dar n-apucaseră să-şi astâmpere bine pofta, mâncarea le era încă în gură, când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei şi a doborât pe tinerii lui Israel. Cu toate acestea, ei n-au încetat să păcătuiască şi n-au crezut în minunile Lui. (Psalmi 78:27-32)

Ci i-a apucat pofta în pustiu şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate. El le-a dat ce cereau; dar a trimis o molimă printre ei. (Psalmi 106:14-15)

„Când o persoană vede în mod clar care îi este datoria, să nu îndrăznească să meargă la Dumnezeu cu cererea de a fi scutit de a şi-o îndeplini. El ar trebui, mai degrabă, cu un spirit umil, supus, să ceară putere divină şi înţelepciune pentru a o împlini.” - Patriarhi şi profeţi, pg. 441 engl.

Luni 3 februarie
2. INDULGENŢĂ FAŢĂ DE INIMILE ÎMPIETRITE

a. Cum a dovedit Domnul, în unele privinţe, răbdare şi toleranţă în conducerea poporului Său, atunci când aceştia nu erau pregătiţi să se ridice la un standard mai înalt? Psalmii 81:11, 12; Ezechiel 14:4, 5.

Dar poporul Meu n-a ascultat glasul Meu, Israel nu M-a ascultat. Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor. (Psalmi 81:11-12)

De aceea vorbeşte-le şi spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Orice om din casa lui Israel care îşi poartă idolii în inimă şi care îşi pironeşte privirile spre ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui – dacă va veni să vorbească prorocului – Eu, Domnul, îi voi răspunde, în ciuda mulţimii idolilor lui, ca să prind în chiar inima lor pe aceia din casa lui Israel care s-au depărtat de Mine din pricina tuturor idolilor.” (Ezechiel 14:4-5)

b. Din cauza „împietririi inimii lor”, ce a permis Dumnezeu în cele din urmă copiilor lui Israel să mănânce? Din motive de sănătate, ce restricţii a pus Dumnezeu la ceea ce le permisese? Leviticul 11:1-4, 9, 10; 3:17; 22:8.

Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi le-a zis: „Vorbiţi copiilor lui Israel şi spuneţi-le: „Iată dobitoacele pe care le veţi mânca dintre toate dobitoacele de pe pământ: Să mâncaţi orice dobitoc care are unghia despicată, copita despărţită şi rumegă. Dar să nu mâncaţi din cele ce rumegă numai sau care au numai unghia despicată. Astfel, să nu mâncaţi cămila, care rumegă, dar n-are unghia despicată: s-o priviţi ca necurată. (Leviticul 11:1-4)

Iată vieţuitoarele pe care să le mâncaţi dintre toate cele ce sunt în ape. Să mâncaţi din toate cele ce au aripi (înotătoare) şi solzi şi care sunt în ape, fie în mări, fie în râuri. Dar să priviţi ca o urâciune pe toate cele ce n-au aripi şi solzi, din tot ce mişună în ape şi tot ce trăieşte în ape, fie în mări, fie în râuri. (Leviticul 11:9-10)

Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri, în toate locurile unde veţi locui: cu niciun chip să nu mâncaţi nici grăsime, nici sânge. (Leviticul 3:17)

Să nu mănânce dintr-o vită moartă sau sfâşiată, ca să nu se spurce cu ea. Eu sunt Domnul. (Leviticul 22:8)

„La aşezarea lor în Canaan, israeliţilor li s-a permis folosirea de hrană de origine animală, dar cu restricţii clare date cu scopul de a reduce rezultatele rele ale acesteia.” - Divina vindecare , pg. 311, 312 engl.

c. Ce fel de legi şi porunci le-a dat Dumnezeu prin Moise atunci când aceştia nu au fost pregătiţi să se ridice la un standard mai înalt? Ezechiel 20:23-25. Ce sfat ar trebui să-şi amintească mereu liderii bisericii şi evangheliştii? Ioan 14:17; 16:13.

În pustiu, Mi-am ridicat iarăşi mâna spre ei şi le-am jurat că am să-i împrăştii printre neamuri şi să-i risipesc în felurite ţări, pentru că n-au împlinit poruncile Mele şi au lepădat învăţăturile Mele, au pângărit Sabatele Mele şi şi-au întors ochii spre idolii părinţilor lor. Ba încă le-am dat şi legi care nu erau bune şi porunci prin care nu puteau să trăiască. (Ezechiel 20:23-25)

şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi. (Ioan 14:17)

Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. (Ioan 16:13)

„Nu trebuie să mergem mai repede decât îi putem lua cu noi pe cei ale căror conştiinţe şi minţi sunt convinse de adevărurile pe care le susţinem. Trebuie să lucrăm cu oamenii de la nivelul la care se găsesc. Unora dintre noi ne-a luat mulţi ani pentru a ajunge la poziţia în care ne aflăm acum cu privire la reforma sanitară. Lucrarea reformei în dietă este o lucrare care înaintează încet. Avem de luptat cu un apetit puternic; căci această lume este dedată lăcomiei în mâncare. Dacă ar fi să le acordăm celorlalţi la fel de mult timp cât am avut noi nevoie pentru a ajunge la starea actuală avansată în ce priveşte reforma, am fi foarte răbdători cu ei, şi le-am permite să pro -greseze pas cu pas, aşa cum am făcut şi noi, până când picioarele lor sunt bine fixate pe platforma reformei sanitare. Dar ar trebui să fim foarte atenţi să nu avansăm prea repede, ca să nu fim obligaţi să dăm înapoi. Când este vorba de reforme, ar fi mai bine să ne aflăm cu un pas în urma standardului decât cu unul înaintea lui. Şi dacă e să greşim, mai bine să o facem în favoa -rea oamenilor.” - Testimonies, vol. 3, pg. 20, 21 engl.

Marţi 4 februarie
3. ÎNAINTE DE A INTRA ÎN CANAAN

a. Pe lângă dieta originală, ce alte instituţii importante de la început urmau să fie restaurate printre ei, înainte de intrarea lui Israel în Canaan, aşa încât să poată fi apţi pentru a fi lumina lumii?

1) Odihna dată de Dumnezeu - Sabatul. Geneza 2:2, 3; Exodul 16:29, 30; Evrei 4:1-3, 9-11. De ce nu au reuşit să intre în odihna lui Dumnezeu într-un sens complet (atât la propriu cât şi spiritual)? Evrei 3:18, 19.

În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse. (Geneza 2:2-3)

Vedeţi că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă în ziua a şasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui, şi, în ziua a şaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găseşte.” Şi poporul s-a odihnit în ziua a şaptea. (Exodul 16:29-30)

Să luăm, dar, bine seama, că atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor; dar lor Cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit. Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El când a zis: „Am jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii. (Evrei 4:1-3)

Rămâne, dar, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Să ne grăbim, dar, să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare. (Evrei 4:9-11)

Şi cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră? Vedem, dar, că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor. (Evrei 3:18-19)

2) Instituţia căsătoriei. Deşi Moise a dorit o restaurare a căsătoriei, de ce nu au fost eforturile sale încununate de succes? Matei 19:4, 7, 8; Ezechiel 20:25. Ce eforturi ulterioare s-au făcut în acest sens? Maleahi 2:14-16.

Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască. (Matei 19:4)

„Pentru ce, dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire şi s-o lase?” Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa. (Matei 19:7-8)

Ba încă le-am dat şi legi care nu erau bune şi porunci prin care nu puteau să trăiască. (Ezechiel 20:25)

Şi dacă întrebaţi: „Pentru ce?”… Pentru că Domnul a fost martor între tine şi nevasta din tinereţea ta, căreia acum nu-i eşti credincios, măcar că este tovarăşa şi nevasta cu care ai încheiat legământ! Nu ne-a dat Unul singur, Dumnezeu, suflarea de viaţă şi ne-a păstrat-o? Şi ce cere acel Unul singur? Sămânţă dumnezeiască! Luaţi seama, dar, în mintea voastră şi niciunul să nu fie necredincios nevestei din tinereţea lui! „Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie – zice Domnul Dumnezeul lui Israel – şi pe cel ce îşi acoperă haina cu silnicie – zice Domnul oştirilor. De aceea, luaţi seama în mintea voastră şi nu fiţi necredincioşi!” (Maleahi 2:14-16)

b. Având în vedere împietrirea inimii Israelului antic, cum suntem uneori tentaţi să repetăm exemplul lor?

„Istoria vieţii din pustie a lui Israel a fost înregistrată pentru binele Is-raelului lui Dumnezeu până la sfârşitul timpului. Consemnarea modului în care a lucrat Dumnezeu cu pribegii din deşert, în umblarea lor încoace şi încolo, în expunerea lor la foame, sete şi oboseală, precum şi în manifestările izbitoare ale puterii Sale în vederea sprijinirii lor, este plină de avertismente şi instrucţiuni pentru poporul Lui din toate veacurile. Experienţa diversă a evreilor a fost o şcoală de pregătire pentru casa lor promisă din Canaan. Dumnezeu doreşte ca poporul Său din aceste zile să recapituleze, cu o inimă umilă şi un spirit primitor, încercările prin care a trecut Israelul din vechime, aşa încât ei să fie educaţi pentru pregătirea lor pentru Canaanul ceresc. Mulţi privesc înapoi la copiii lui Israel, şi se minunează de necredinţa şi murmurarea lor, considerând că ei nu ar fi fost atât de nerecunoscători; dar atunci când credinţa lor este pusă la probă, chiar şi în chestiuni mărunte, ei nu manifestă mai multă credinţă sau răbdare decât a făcut-o Israelul din vechime. Când sunt aduşi în strâmtorări, ei sunt nemulţumiţi de procesul pe care Dumnezeu l-a ales pentru a-i purifica.” - Patriarhi şi profeţi , pg. 293 engl.

Miercuri 5 februarie
4. PREGĂTIREA PENTRU NOUL PĂMÂNT

a. La timpul sfârşitului, înainte de intrarea noastră în Canaanul ceresc, vor fi complet restaurate instituţiile originale ale lui Dumnezeu? Matei 17:11; Faptele Apostolilor 3:20, 21. Care sunt acest ea?

Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile. (Matei 17:11)

şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor; despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime. (Faptele apostolilor 3:20-21)

1) Odihna lui Dumnezeu, Sabatul. Isaia 56:1, 6-8; 58:12-14.

Aşa vorbeşte Domnul: „Păziţi ce este drept şi faceţi ce este bine; căci mântuirea Mea este aproape să vină, şi neprihănirea Mea este aproape să se arate. (Isaia 56:1)

Şi pe străinii care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească şi să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi vor stărui în legământul Meu, îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.” Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu care strânge pe cei risipiţi ai lui Israel: „Voi mai strânge şi alte popoare la cei strânşi acum din el.” (Isaia 56:6-8)

Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit „Dregător de spărturi”, „Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit”. Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-L vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.” (Isaia 58:12-14)

2) Instituţia căsătoriei. 1 Corinteni 7:1, 2, 10, 11, 24, 29, 3 9.

Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie. Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. (1 Corinteni 7:1-2)

Celor căsătoriţi le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. (Dacă este despărţită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.) Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta. (1 Corinteni 7:10-11)

Fiecare, fraţilor, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat. (1 Corinteni 7:24)

Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta pentru ca cei ce au neveste să fie ca şi cum n-ar avea; (1 Corinteni 7:29)

O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar, dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul. (1 Corinteni 7:39)

3) Dieta fără carne dată iniţial lui Adam şi Eva. 1 Corinteni 10:5,6, 11; Isaia 22:12-14.

Totuşi cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustiu. Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei. (1 Corinteni 10:5-6)

Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor. (1 Corinteni 10:11)

Şi totuşi Domnul Dumnezeul oştirilor vă cheamă în ziua aceea să plângeţi şi să vă bateţi în piept, să vă radeţi capul şi să vă încingeţi cu sac. Dar iată, în schimb, veselie şi bucurie! Se înjunghie boi şi se taie oi, se mănâncă la carne şi se bea la vin – „Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri!” – Domnul oştirilor mi-a descoperit şi mi-a zis: „Nu, nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta până nu veţi muri, zice Domnul Dumnezeul oştirilor.” (Isaia 22:12-14)

„La vremea sfârşitului fiecare instituţie divină va fi restaurată. Spărtura făcută în lege la momentul în care Sabatul a fost schimbat de către om urmează să fie reparată. Rămăşiţa poporului lui Dumnezeu, stând în faţa lumii ca reformatori, trebuie să arate că Legea lui Dumnezeu este temelia oricărei reforme durabile şi că Sabatul poruncii a patra trebuie să stea ca un memorial al creaţiunii, o reamintire constantă a puterii lui Dumnezeu. Exprimându-se clar şi lămurit ei trebuie să prezinte nevoia de a asculta de toate preceptele Decalogului. Constrânşi de iubirea lui Hristos, ei vor coopera cu El în a zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte. Ei vor fi reparatori de spărturi, cei care fac ţara cu putinţă de locuit.” - Profeţi şi regi, pg. 678 engl.

b. Înţelegând că, în planul lui Dumnezeu, „fiecare instituţie divină urmează să fie restaurată”, cum sunt descrişi cei care dau lumii ultima solie a Evangheliei? Isaia 58:12; 61:4.

Ei vor zidi iarăşi vechile dărâmături, vor ridica iarăşi năruirile din vechime, vor înnoi cetăţi pustiite, rămase pustii din neam în neam. (Isaia 61:4)

„Profetul [Isaia] descrie aici un popor care, într-un timp în care toţi se îndepărtează de adevăr şi neprihănire, se străduieşte să restabilească principiile care stau la baza Împărăţiei lui Dumnezeu. Ei sunt dregătorii spărturii care a fost făcută în Legea lui Dumnezeu.” - Idem., pg. 677, 678.

„În contrast marcant cu această mulţime se află o mică grupă care nu se va abate de la loialitatea lor faţă de Dumnezeu. ‚Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.’ (Apocalipsa 14:12). Aceştia sunt cei despre care vorbeşte Isaia: ‚Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit ‚Dregător de spărturi’, ‚Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit’ (Isaia 58:12)”. - Signs of the Times, 8 februarie 1910.

Joi 6 februarie
5. „AM AUZIT GLASUL LUI”

a. Cine a fost Îngerul care a coborât pe muntele Sinai, ca să ne dea cuvintele lui Dumnezeu? Faptele Apostolilor 7:37-39, 3:22, 23; 1 Corinteni 10:1-4.

Acest Moise a zis fiilor lui Israel: „Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voştri un Proroc ca mine: de El să ascultaţi.” El este acela care, în adunarea israeliţilor din pustiu, cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai şi cu părinţii noştri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă. Părinţii noştri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit: şi, în inimile lor, s-au întors spre Egipt; (Faptele apostolilor 7:37-39)

În adevăr, Moise a zis părinţilor noştri: „Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voştri un Proroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune. Şi oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul norodului.” (Faptele apostolilor 3:22-23)

Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare, toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise; toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos. (1 Corinteni 10:1-4)

b. Cum ştim că Hristos nu a venit în această lume pentru a prezenta o nouă religie, ci mai degrabă pentru a restaura ceea ce se pierduse prin lucrările lui Satan? Luca 19:10; 1 Ioan 3:8; Matei 5:17.

Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut. (Luca 19:10)

Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. (1 Ioan 3:8)

Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. (Matei 5:17)

„Marele plan de răscumpărare are ca rezultat aducerea deplină a lumii înapoi în harul lui Dumnezeu. Tot ce a fost pierdut prin păcat este restabilit.” - Patriarhi şi profeţi, pg. 342 engl.

c. Care trebuie să fie experienţa şi responsabilitatea noastră ca îm-preună lucrători cu Hristos? Compară Ioan 16:13 cu Amos 4:12.

De aceea, îţi voi face astfel, Israele – şi fiindcă îţi voi face astfel, pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israele! (Amos 4:12)

„Noi avem un adevăr mai mare şi mai solemn decât orice adevăr încredinţat vreodată muritorilor, şi suntem răspunzători de modul în care tratăm acest adevăr. Fiecare dintre noi ar trebui să fie implicat cu pasiune în a salva suflete. Noi ar trebui să arătăm puterea adevărului asupra inimilor şi caracterelor noastre, în timp ce facem tot ce putem pentru a câştiga pe alţii să iubească adevărul.” - Testimonies, vol. 5, pg. 307.

Vineri 7 februarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum ar trebui să răspundem când vedem în mod clar care ne este datoria?

2. Ce foloseşte uneori Dumnezeu, atunci când conduce pe poporul Său, iar ei nu sunt pregătiţi să ia o poziţie mai înaltă?

3. Numiţi cele trei instituţii originale pe care Dumnezeu a dorit să restabilească înainte de a conduce poporul în Canaan.

4. Ce urmează a fi restaurat înainte de intrarea noastră în Canaanul ceresc?

5. A venit Hristos în această lume pentru a prezenta o nouă religie sau pentru a restaura ceea ce se pierduse?