Lumina lumii

Lecţia 1. Primii evanghelişti

Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.” Romani 5:19.

„De îndată ce a existat păcat, a existat şi Mântuitor. Hristos ştia că urma să sufere, şi totuşi El a devenit înlocuitorul omului. De îndată ce Adam a păcătuit, Fiul lui Dumnezeu S-a prezentat pe Sine ca şi garant pentru rasa umană.” - Comentariile biblice AZS [Comentariile E. G. White], vol. 1, pg. 1084 engl.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pg. 63-70 engl.

Duminică 29 decembrie

1. ADAM, PRIMUL EVANGHELIST

a. Cum a fost mesajul Evangheliei veşnice predicat pentru prima data de către Adam şi Eva? Geneza 3:15; (compară cu Galateni 3:16).

Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”  (Geneza 3:15).

Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui.” Nu zice: „şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „şi seminţei tale”, adică Hristos. – (Galateni 3:16).

„Deşi tristeţea şi întunericul planau ca vălul morţii asupra viitorului, totuşi, în făgăduinţa Mântuitorului, Steaua speranţei lumina viitorul întunecat...

Ce iubire! Ce bunătate uimitoare! Împăratul slavei dorea să se smerească în faţa omenirii căzute! El urma să calce pe urmele lui Adam. El urma să ia natura căzută a omului, şi să se angajeze să-l învingă pe duşmanul puternic care a triumfat asupra lui Adam. El avea să-l învingă pe Satan şi, prin aceasta, deschidea calea pentru răscumpărarea din ruşinea eşecului şi căderii lui Adam, a tuturor celor ce urmau să creadă în El.” – Comentariile biblice AZS [Comentarii E. G. White], vol. 1, pg. 1084, 1085 engl.

 

b. Ca primul purtător al mesajului Evangheliei, cum a împărtăşit Adam această solie cu copiii lui? Deuteronom 6:6, 7.

Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. (Deuteronomul 6:6,7).

„Lui [Adam] i s-a poruncit să-şi educe urmaşii pe calea Domnului; şi el a păstrat cu mare grijă ceea ce Dumnezeu îi descoperise şi le-a repetat aceasta generaţiilor următoare.” - Patriarhi şi profeţi, pg. 82 engl. 

Luni 30 decembrie
2. ABEL ŞI SET

a. Ce fel de oameni a avut Dumnezeu printre urmaşii lui Adam?

„În ciuda nelegiuirii ce predomina, a existat un şir de descendenţi sfinţi care, elevaţi şi înnobilaţi prin comuniunea cu Dumnezeu, au trăit ca în societatea cerului. Ei au fost oameni cu un intelect extraordinar, cu aptitudini minunate. Ei au avut o misiune mare şi sfântă - aceea de a dezvolta un caracter neprihănit, de a da o lecţie de evlavie, nu numai pentru oamenii din timpul lor, ci şi pentru generaţiile viitoare.” - Patriarhi şi profeţi, pg. 84 engl.

b. În ce fel a fost Abel un martor credincios al mesajului Evangheliei? Geneza 4: 4,10; 1 Ioan 3:12; Evrei 11:4.

Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui; - (Geneza 4:4).

Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine. –(Geneza 4:10).

…nu cum a fost Cain, care era de la cel rău şi a ucis pe fratele său. Şi pentru ce l-a ucis? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau neprihănite. –(1 Ioan 3:12)

Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort. –(Evrei 11:4)

„Abel a înţeles marile principii ale răscumpărării. El s-a recunoscut ca păcătos, şi a văzut păcatul şi pedeapsa sa, moartea, stând între sufletul său şi comuniunea cu Dumnezeu. El a adus jertfa ucisă, viaţa sacrificată, recunoscând astfel cerinţele legii care fusese încălcată. Prin sângele vărsat a privit la jertfa viitoare, Hristos, murind pe crucea de la Golgota, şi punându-şi încrederea în ispăşirea care urma să fie făcută acolo, el a primit mărturia că era neprihănit şi jertfa lui fusese acceptată.” - Idem., pg. 72 engl.

c. Ce încurajare putem dobândi din viaţa lui Set? Geneza 4:25.

Adam s-a împreunat iarăşi cu nevasta sa; ea a născut un fiu şi i-a pus numele Set; „căci”, a zis ea, „Dumnezeu mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.” –(Geneza 4:25).

„Set a fost la statură mai nobil decât Cain şi Abel şi semăna cu Adam mai mult decât ceilalţi fii ai săi. El avea o fire nobilă, călcând pe urmele lui Abel. Cu toate acestea, el nu a moştenit mai multă bunătate decât Cain. În ceea ce priveşte crearea lui Adam se spune: ‚l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu’ (Geneza 5:1), dar omul, după cădere, ‚a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui...’ (versetul 3). În timp ce Adam a fost creat fără păcat, după chipul lui Dumnezeu, Set, ca şi Cain, a moştenit natura căzută a părinţilor săi. Însă el a mai primit şi cunoştinţe despre un Răscumpărător precum şi învăţătură despre neprihănire. Prin harul divin el L-a slujit şi onorat pe Dumnezeu, şi a lucrat, aşa cum ar fi făcut-o Abel dacă ar fi trăit, pentru a întoarce minţile oamenilor păcătoşi să respecte şi să asculte de Creatorul lor.” - Idem., pg. 80 engl.

Marţi 31 decembrie
3. ENOH

a. Ce adevăruri profetice au fost predicate de Enoh? Iuda 14, 15.

Şi pentru ei a prorocit Enoh, al şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi de toate faptele nelegiuite pe care le-au făcut în chip nelegiuit şi de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi.” (Iuda 1:14,15)

„Enoh a devenit un propovăduitor al neprihănirii, făcând cunoscut oamenilor ceea ce Dumnezeu i-a descoperit.” - Idem., pg. 86 engl .

 

b. Care a fost temelia credincioşiei lui Enoh ca evanghelist? Geneza 5:22. Cum înţelegeţi afirmaţia: „Enoh a umblat cu Dumnezeu”?

După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; şi a născut fii şi fiice. –(Geneza 5:22).

„Umblarea lui Enoh cu Dumnezeu nu era în transă sau viziune, ci în toate îndatoririle vieţii sale de zi cu zi. El nu a devenit pustnic, izolându-se cu totul de lume, pentru că avea o lucrare de făcut pentru Dumnezeu în lume. În familie şi în relaţiile cu oamenii, ca soţ şi tată, ca prieten, ca cetăţean, el a fost slujitorul statornic, neclintit al Domnului. Inima lui era în armonie cu voia lui Dumnezeu, pentru că „merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3)... Mâhnit adânc de răutatea mereu crescândă a celor nelegiuiţi, şi temându- se ca nu cumva necredinţa lor să nu-i micşoreze respectul pentru Dumnezeu, Enoh a evitat permanent asocierea cu ei, şi a petrecut mult timp în singurătate, în meditaţie şi rugăciune. Astfel, el s-a încrezut în Domnul, căutând să cunoască mai bine voia Sa pentru a o împlini.” – Idem., pg. 85 engl.

c. Ce paralelă se poate face între Enoh şi cei drepţi în viaţă la venirea lui Hristos? Geneza 5:24 ; Evrei 11:5; 1 Tesaloniceni 4:17.

Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu. –(Geneza 5:24).

Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu. (Evrei 11:5).

Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. (1 Tesaloniceni 4:17).

„Caracterul evlavios al acestui profet [Enoh] reprezintă starea de sfinţenie care trebuie dobândită de către cei care urmează să fie „răscumpăraţi de pe pământ” (Apocalipsa 14:3) la a doua venire a lui Hristos. Atunci, la fel ca în lumea dinainte de potop, nelegiuirea va exista pretutindeni... Dar, la fel ca Enoh, poporul lui Dumnezeu se va strădui să aibă curăţia inimii şi supunere faţă de voia Sa, până când vor reflecta asemănarea cu Hristos. Ca Enoh, ei vor avertiza lumea cu privire la a doua venire a Domnului şi a pedepselor care urmează să cadă asupra celor păcătoşi, şi, prin exemplul şi conversaţia lor sfântă ei vor condamna păcatele celor nelegiuiţi. După cum Enoh a fost ridicat la cer înainte de distrugerea lumii prin apă, la fel, neprihăniţii cei vii vor fi ridicaţi de pe pământ înainte de distrugerea lui prin foc.” - Idem., pg. 88, 89 engl.

 

Miercuri 1 ianuarie

4. NOE, UN ÎNVĂŢĂTOR AL NEPRIHĂNIRII

a. La cine se referă Biblia ca „fii ai lui Dumnezeu”, şi care ar trebui să fie atitudinea lor? Romani 8:14; 1 Ioan 3:1; 2 Corinteni 6:14, 17,18.

Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. (Romani 8:14)

Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. –(1 Ioan 3:1).

Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? (2 Corinteni 6:14).

De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic.” (2 Corinteni 6:17,18).

 

b. După moartea lui Adam, ce greşeală afiilor lui Dumnezeuarată că distincţia dintre slujitorii Domnului şi slujitorii lui Satan dispărea rapid? Geneza 6:1, 2.

Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, -fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. (Geneza 6:1,2).

„Copiii lui Set, atraşi de frumuseţea fiicelor urmaşilor lui Cain, l-au mâniat pe Domnul căsătorindu-se cu ele. Mulţi dintre slujitorii lui Dumnezeu au fost amăgiţi să păcătuiască de femeile ademenitoare aflate permanent înaintea lor şi şi-au pierdut caracterul lor deosebit şi sfânt. Amestecânduse cu cei depravaţi, au devenit asemenea lor în spirit şi în fapte; restricţiile puse de porunca a şaptea nu au fost luate în considerare, ‚şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales.’(Geneza 6:2). Copiii lui Set au ‚mers pe calea lui Cain’ (Iuda 11), ei şi-au aţintit mintea asupra prosperităţii şi distracţiei lumeaşti şi au neglijat poruncile Domnului.” - Patriarhi şi profeţi, pg. 81, 82 engl.

c. Din cauza răutăţii ce predomina în omenire, pe cine a chemat Dumnezeu să predice o solie de avertizare? Geneza 6:5-8; 2 Petru 2:5. În ce fel este aceasta o paralelă la ceea ce se întâmplă în zilele noastre? Matei 24:37-39; 2 Petru 3:3-6.

Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui. Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.” Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului. –(Geneza 6:5-8).

dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi; - (2 Petru 2:5).

Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului. (Matei 24:37-39).

Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor - 2 şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci, de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!” Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei -şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă. (2 Petru 3:3-6)

„Înainte de potop, Dumnezeu l-a trimis pe Noe să avertizeze lumea, ca oamenii să fie conduşi la pocăinţă, şi să scape astfel de distrugerea care îi ameninţa... Timp de o sută douăzeci de ani predicatorul neprihănirii a avertizat lumea cu privire la distrugerea iminentă, dar mesajul său a fost respins şi dispreţuit.” – Idem., pg. 102 engl.

„Păcatele care au cerut răzbunare asupra lumii antediluviene există astăzi. Frica de Dumnezeu este izgonită din inimile oamenilor, şi Legea Sa este tratată cu indiferenţă şi dispreţ. Caracterul extrem de lumesc al acelei generaţii este egalat de cel al generaţiei prezente.” - Idem., pg. 101 engl. 

Joi 2 ianuarie
5. Noe , purtător de cuv ânt pentru Hristos

a. Cine vorbea prin Noe, şi cum? Evrei 1:1; 2 Petru 1:21.

După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, (Evrei 1:1).

Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt. –(2 Petru 1:21).

„[1 Ioan 3:8 citat]. Hristos a fost angajat în războiul din zilele lui Noe. Vocea lui a fost cea care a vorbit locuitorilor lumii vechi prin mesaje de avertizare, mustrare, şi invitaţie. El a dat oamenilor un timp de har de 120 de ani, în care să se poată pocăi. Dar ei au ales înşelăciunile lui Satan, şi au pierit în apele potopului.” - Comentariile biblice AZS [Comentarii E.G: White], vol. 1, pg. 1089.

b. În timp ce Noe a fost mişcat de Duhul Sfânt să predice, cum îi descrie Biblia pe ascultătorii săi? 1 Petru 3:18-20, 4:6, Isaia 42:7.

Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, -care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt. (1 Petru 3:18-20).

Căci tocmai în vederea aceasta a fost vestită Evanghelia şi celor morţi, pentru ca să fie judecaţi ca oameni în trup, dar să trăiască după Dumnezeu în duh. (1 Petru 4:6).

să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric. (Isaia 42:7).

c. Ce ar fi făcut Evanghelia pentru ascultătorii lui Noe, şi ce va face pentru noi, dacă o vom accepta? Isaia 61:1; Efeseni 2:1-5.

„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război, izbăvirea; -(Isaia 61:1).

Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, -măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). –(Efeseni 2:1-5).

„Aşa cum Dumnezeu L-a înviat pe Hristos din morţi, ca să aducă viaţă şi nemurire care să lumineze prin Evanghelie, şi astfel să poată mântui pe poporul Său de păcatele lor, tot aşa şi Hristos a trezit fiinţele umane căzute la viaţa spirituală, însufleţindu-le cu viaţa Sa, umplând inimile lor cu speranţă şi bucurie.” - The Review and Herald, 31 martie 1904.

Vineri 3 ianuarie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum au păstrat urmaşii lui Adam vie povestirea creaţiei şi a căderii lui Adam şi Eva?

2. Cum putem folosi metoda lui Adam de evanghelizare în viaţa noastră de astăzi?

3. Care a fost mesajul lui Enoh către generaţia sa?

4. Cum i-a avertizat Hristos, prin Noe, pe oamenii legaţi în lanţurile păcatului?

5. Pentru cât timp a stăruit Duhul Sfânt în zilele lui Noe pe lângă cei care erau „morţi în greşeli şi în păcate”?

Lecţia 1. Primii evanghelişti