Studii din Epistola lui Iacov

Lecția 9. Blândețea înțelepciunii

Text de memorat: „Cine dintre voi este înțelept și priceput? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea înțelepciunii” (Iacov 3:13).

„Salvatorul nostru i-a uimit pe oameni prin puritatea Sa și moralitatea Sa înaltă, în timp ce dragostea Sa și bunătatea Sa gingașă îi inspirau cu entuziasm. Cei mai săraci și mai umili dintre ei nu se temeau să se apropie de El.” — Slujitorii evangheliei (1892), p. 261 (cap. Modul de a lucra, subcap. Hristos ca Învățător).

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 167-177 Duminică (cap. 17, Dragostea de frați).

Duminică 24 noiembrie

1. „DISCERNĂMÂNT” DISTORSIONAT

a. Față de ce rău cu adevărat serios trebuie să fim foarte ferm în gardă — și de ce? Iacov 3:14, 15.

Iacov 3:14, 15: „Dar, dacă aveți în inima voastră pizmă amară și un duh de ceartă, să nu vă lăudați și să nu mințiți împotriva adevărului. Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească.”

„Cel care își deschide inima față de sugestiile vrăjmașului, adoptând bănuieli rele, și nutrind gelozie, frecvent interpretează greșit această preocupare pentru rău, numind-o prevedere specială, discriminare, sau discernământ în detectarea vinei și în înțelegerea motivelor greșite ale altora. El consideră că i-a fost acordat un dar prețios; și se trage mai departe tocmai de frații cu care ar trebui să fie în armonie; el se așază pe scaunul de judecător, și își închide inima împotriva celui despre care crede că e greșit, ca și când el ar fi deasupra ispitelor. Isus se separă de el și îl lasă să umble în scânteile aprinse de sine însuși.

Nimeni dintre voi să nu se mărească împotriva adevărului, declarând că acest spirit este o consecință necesară a procedării credincioase cu cei greșiți și a faptului că stau în apărarea adevărului. O astfel de înțelepciune are mulți admiratori, însă este foarte înșelătoare și vătămătoare. Ea nu vine de sus, ci este rodul unei inimi neregenerate. Sursa ei este însuși Satan.

Niciunul care e acuzatorul altora să nu își socotească meritul de a avea discernământ; căci făcând așa, el înveșmântează atributele lui Satan cu hainele neprihănirii. Vă somez, fraților, să curățiți templul sufletului de orice întinează; căci acestea sunt rădăcini de amărăciune.” — Comentarii Biblice ale Noului Testament [E.G.White Comments], vol.7, p. 936, 937 (cap. referitor la Iacov 3).

Luni 25 noiembrie

2. COMPORTAMENT TOXIC

a. Descrieți rezultatul inevitabil al invidiei și luptei. Iacov 3:16.

Iacov 3:16: „Căci acolo unde este pizmă și duh de ceartă, este tulburare și tot felul de fapte rele.”

„O persoană dintr-o instituție sau o biserică, ce dă frâu liber gândurilor lipsite de amabilitate vorbind de rău frații, poate să stârnească cele mai rele pasiuni ale inimii umane, și să răspândească aluatul răului, care va lucra în toți cei care se asociază cu ea. În acest mod, vrăjmașul a toată neprihănirea câștigă victoria, și rezultatul acestei lucrări este de a face fără efect rugăciunea Salvatorului atunci când s-a rugat ca ucenicii Săi să fie una la fel cum El este una cu Tatăl.” — Comentarii Biblice ale Noului Testament [E.G.White Com- ments], vol. 7, p. 937 (cap. referitor la Iacov 3).

b. În contrast cu tendințele umane instigate de vrăjmașul sufletelor, cum ar trebui să interacționăm cu alții? Ioan 13:34.

Ioan 13:34: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.”

„Tu judeci pe alții și faci comentarii cu privire la comportamentul și manierele lor, în timp ce nu înțelegi poziția sau lucrarea lor. Vezi lucrurile din punctul tău de vedere și apoi ești gata să pui la îndoială și să condamni cursul pe care îl urmează ei, fără să privești în mod deschis lucrurile, din toate părțile. Nu ai o cunoaștere a datoriilor altora și nu ar trebui să te simți responsabil de faptele lor, ci să îți îndeplinești datoria, lăsându-i pe alții în grija Domnului. Stăpânește-ți sufletul în răbdare, păstrează-ți pacea și calmul minții, și fii mulțumitor...

Ești extrem de sensibil, iar dacă se rostește un cuvânt care favorizează un alt curs decât cel pe care l-ai urmat tu, ești jignit. Simți că ți se bagă de vină, și că trebuie să te aperi, să îți salvezi viața; și în efortul tău serios de a-ți salva viața, o pierzi. Ai de făcut o lucrare de a muri față de eu și de a cultiva un spirit de îngăduință și răbdare.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 424 (cap. 56, Importanța stăpânirii de sine).

„Cei care se critică și se condamnă unii pe alții încalcă poruncile lui Dumnezeu și sunt o ofensă pentru El. Ei nu Îl iubesc nici pe Dumnezeu, nici pe semenii lor. Frați și surori, să curățăm gunoiul criticii și suspiciunii și al plângerii, și să nu ne expunem în afară nervii. Unii sunt atât de sensibili, că nu se poate vorbi rațional cu ei. Fiți foarte sensibili cu privire la ce înseamnă a asculta de legea lui Dumnezeu, și la încălcarea sau păzirea ei de către voi. Acesta este lucrul cu privire la care vrea Dumnezeu să fim sensibili.” — Comentarii Biblice ale Noului Testament [E.G.White Comments], vol. 7, cap. 937 (cap. referitor la Iacov 3).

Marți 26 noiembrie

3. DESCURCÂNDU-NE CU DEZAMĂGIRILE

a. Ce este scris despre cei care iubesc Legea lui Dumnezeu? Psalmi 119:165.

Psalmi 119:165: „Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta și nu li se întâmplă nicio nenorocire.”

„Depășiți ideea că nu sunteți tratat în mod corect, că vi s-a greșit, că cineva vrea să vă dea afară sau să vă vatăme. Voi vedeți prin ochi greșiți. Satan vă conduce să adoptați aceste perspective distorsionate asupra lucrurilor.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 424 (cap. 56, Importanța stăpânirii de sine).

„Lumea iubește păcatul și urăște neprihănirea, și aceasta a fost cauza ostilității față de Isus. Toți cei care refuză dragostea infinită vor considera creștinismul un element perturbator. Lumina lui Hristos mătură tot întunericul care acoperă păcatele lor, și nevoia de reformă devine evidentă. În timp ce acei care se supun influenței Duhului Sfânt încep război cu ei înșiși, cei care se agață de păcat se războiesc împotriva adevărului și a reprezentanților săi.

Astfel se creează ceartă, și urmașii lui Hristos sunt acuzați că ar fi cei ce tulbură poporul. Însă părtășia cu Dumnezeu este cea care le aduce vrăjmășia lumii. Ei suportă reproșul pentru Hristos. Ei merg pe calea pe care au umblat cei mai nobili de pe pământ. Nu cu durere, ci cu bucurie ar trebui să întâmpine ei persecuția. Fiecare încercare de foc este agentul lui Dumnezeu pentru curățirea lor. Fiecare îi pregătește pentru lucrarea lor de conlucrători cu Dumnezeu. Fiecare conflict are locul său în marea bătălie pentru neprihănire, și fiecare va adăuga la bucuria triumfului final. Având în vedere aceasta, testul credinței și al răbdării lor va fi acceptat cu bucurie, mai degrabă decât să fie temut și evitat.” — Hristos, Lumina lumii, p. 306 (cap. 31, Predica de pe Muntele Fericirilor).

b. Chiar când suntem, într-adevăr, tratați în mod nedrept, ce ar trebui să ne amintim? Matei 5:11, 12, 41; 1 Petru 4:12-15.

Matei 5:11, 12, 41: „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! Bucurați-vă și înveseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi... 41 Dacă te silește cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.”

1 Petru 4:12-15: „Preaiubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi; dimpotrivă, bucurați-vă, întrucât aveți parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucurați și să vă înveseliți și la arătarea slavei Lui. Dacă sunteți batjocoriți pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihnește peste voi. Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaș sau ca hoț, sau ca făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia.”

„Cel care este Capul divin indica urmașilor Săi spre viața Sa, truda Sa, tăgăduirea Sa de sine, luptele Sale, și suferințele Sale, prin dispreț, prin respingere, batjocură, insultă, bătaie de joc, înșelăciune, în sus pe cărarea Calvarului spre scena crucificării, pentru ca ei să poată fi încurajați să înainteze spre țintă pentru premiul și răsplata biruitorului. Victoria este asigurată prin credință și ascultare. Să dăm cuvintelor lui Hristos o aplicare la cazurile noastre individuale.” – The Review and Herald, 24 iulie 1888.

Miercuri 27 noiembrie

4. ÎNŢELEPCIUNE DE SUS

a. Care este prima caracteristică a înțelepciunii de sus — și de ce este aceasta esențială pentru noi? Iacov 3:17 p.p.; Matei 5:8.

Iacov 3:17 p.p.: „Înțelepciunea care vine de sus este, întâi, curată…”

Matei 5:8: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!”

„În cetatea lui Dumnezeu nu va intra nimic ce mânjește. Toți cei care vor fi rezidenți acolo vor fi devenit curați în inimă aici. În cel care învață de la Isus, se va manifesta un dezgust mereu crescând pentru maniere indiferente, limbaj nepotrivit și gândire nerafinată. Când Hristos rămâne în inimă, va exista puritate și rafinament al gândirii și manierelor.

Dar cuvintele lui Isus, ‚Ferice de cei cu inima curată’, au o însemnătate mai profundă — nu doar puri în sensul în care înțelege lumea puritatea, liberi de ceea ce este senzual, puri față de poftă, ci onești în scopurile și motivele ascunse ale sufletului, liberi de mândrie și preocupare cu sine, umili, neegoiști, asemenea copilașilor.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 24, 25 (cap. 2, Fericirile).

b. Explicați care trebuie să fie punctul nostru central când ne pregătim pentru Hristos. 1 Ioan 3:2, 3.

1 Ioan 3:2, 3: „Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea așa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El se curăță, după cum El este curat.”

„În experiența noastră zilnică, noi discernem bunătatea și compasiunea [lui Dumnezeu] în manifestarea providenței Sale. Noi Îl recunoaștem în caracterul Fiului Său. Duhul Sfânt ia adevărul cu privire la Dumnezeu și Cel pe care L-a trimis El, și îl deschide pentru înțelegere și inimă. Cei curați în inimă Îl văd pe Dumnezeu într-o relație nouă și iubitoare, ca Răscumpărător al lor; iar în timp ce ei discern puritatea și frumusețea caracterului Său, ei tânjesc să reflecte chipul Său. Ei Îl văd ca pe un Tată care tânjește să îmbrățișeze un fiu căit, și inimile lor sunt umplute de bucurie de negrăit și plină de slavă.

Cei curați cu inima Îl discern pe Creatorul în lucrările mâinii Sale, în lucrurile frumoase care compun universul. În cuvântul Său scris, ei citesc în linii mai clare revelația îndurării Sale, a bunătății Sale și a harului Său. Adevărurile care sunt ascunse de cei înțelepți și prudenți sunt revelate pruncilor. Frumusețea adevărului și caracterul său prețios, care nu sunt percepute de cei înțelepți în felul lumii, se desfășoară în mod constant în fața celor care au o dorință plină de încredere, asemenea copiilor, pentru a ști și a îndeplini voia lui Dumnezeu. Discernem adevărul devenind noi înșine părtași ai naturii divine.

Cei puri în inimă trăiesc ca în prezența vizibilă a lui Dumnezeu în timpul pe care El li-l oferă în această lume.” — Ibid., p. 26, 27 (cap. 2, Fericirile).

Joi 28 noiembrie

5. MAI MULTE CALITĂŢI ESENŢIALE

a. După puritate, numiți următoarele cinci calități ale înțelepciunii venite din cer, fără de care influența noastră este vătămată. Iacov 3:17 (partea de mijloc).

Iacov 3:17 (partea din mijloc) „... apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune…”

„Aveți nevoie de amabilitate, curtoazie, blândețe și umilință în Hristos. Aveți multe calificări care pot fi perfecționate pentru cel mai înalt serviciu dacă sunt sfințite pentru Dumnezeu. Ar trebui să simțiți nevoia de a vă apropia de frații voștri cu amabilitate și curtoazie, nu cu asprime și severitate. Voi nu realizați vătămarea pe care o cauzați prin spiritul vostru aspru, dominant, față de ei. Predicatorii din conferința voastră devin descurajați, pierzându-și curajul pe care l-ar putea avea dacă le-ați arăta respect, amabilitate, încredere și dragoste. Prin modul vostru de a vă purta, voi ați separat inimile fraților voștri de voi, așa încât sfatul vostru nu a avut mare influență asupra lor spre bine.” — Christian Leadership, p. 6, 7.

„Dacă așteptările voastre nu sunt îndeplinite, voi sunteți în pericol de a deveni descurajați și neliniștiți, dorindu-vă o schimbare. Trebuie să evitați dispoziția de a cenzura, de a doborî. Stați departe de orice miroase a spirit de denunț. Nu este plăcut lui Dumnezeu ca acest spirit să fie găsit în vreunul dintre servii Săi cu experiență îndelungată. Este potrivit ca tinerii, dacă sunt înzestrați cu umilință și podoabă interioară, să manifeste ardoare și zel; dar când un tânăr care are doar câțiva ani de experiență manifestă un zel pripit și un spirit gata de a denunța, aceasta este necuvenit și în mod clar dezgustător. Nimic nu poate să distrugă influența sa la fel de repede ca aceasta. Blândețea, gingășia, îngăduința, îndelunga răbdare, a nu fi ușor de provocat, a îndura toate lucrurile, a spera toate lucrurile, a suporta cu răbdare toate lucrurile—acestea sunt rodul care crește în pomul prețios al dragostei, care este de origine cerească. Acest pom, dacă este nutrit, se va dovedi un pom veșnic verde. Ramurile sale nu se vor degrada, frunzele sale nu se vor vesteji. El este nemuritor, veșnic, adăpat continuu de roua cerului.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 134, 135 (cap. 18, Adevărata dragoste).

Vineri 29 noiembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. În ce situații sunt eu ispitit să judec motivele și să numesc aceasta discernământ?

2. Cum se încalcă poruncile lui Dumnezeu prin obiceiul de a-i critica pe alții?

3. Când împotriva mea se manifestă un comportament toxic, ce ar trebui să îmi amintesc?

4. Ce înseamnă să fiu „cu inima curată”?

5. Cum pot să devin o persoană de care să fie mai ușor să te apropii— o persoană „ușor de înduplecat”?