Lecția 13. Răbdând prin credință

Text de memorat: „Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)

„Rugăciunea umilă, aprinsă, va salva sufletul de la moarte, și mărturisirea și restituirea vor ascunde o mulțime de păcate.” — The Review and Herald, 16 decembrie 1902.

Recomandare pentru studiu: Pe urmele Marelui Medic, p. 225- 233 (cap. 16, Rugăciunea pentru cei bolnavi). Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 271-293 (cap. 27, Biserica laodiceană).

Duminică 22 decembrie

1. SPERANŢĂ

a. Pentru ce virtute este cunoscut în mod special Iov — și ce ne spune aceasta despre Dumnezeu? Iacov 5:11.

Iacov 5:11: „Iată, noi numim fericiți pe cei ce au răbdat. Ați auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov și ați văzut ce sfârșit i-a dat Domnul și cum Domnul este plin de milă și de îndurare.”

„[Domnul] așteaptă cu dragoste neobosită să audă mărturisirile celor rătăcitori și să accepte căința lor. El așteaptă o recunoștință din partea noastră, la fel cum o mamă așteaptă un zâmbet de recunoaștere de la copilul ei iubit. El dorește ca noi să înțelegem cât de serios și de gingaș dorește inima Sa după noi. El ne invită să ne ducem încercările noastre la simpatia Sa, durerile noastre la dragostea Sa, rănile noastre la vindecarea Sa, slăbiciunea noastră la tăria Sa, goliciunea noastră la plinătatea Sa. Niciodată nu a fost cineva vreodată dezamăgit dintre cei care au venit la El. ‚Ei au privit spre El, și s-au luminat; și fețele lor nu s-au rușinat.

Cei care Îl caută pe Dumnezeu în secret, spunându-I Domnului nevoile lor și implorând ajutor, nu vor implora în zadar.’ ” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 84, 85 (cap. 4, Adevăratul motiv în slujire).

b. Cum sunt cuvintele lui Iacov un ecou al cuvintelor lui Hristos cu privire la exactitatea afirmațiilor noastre? Iacov 5:12; Matei 5:37.

Iacov 5:12: „Mai presus de toate, frații mei, să nu vă jurați nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun altfel de jurământ. Ci „da” al vostru să fie „da”, și „nu” să fie „nu” ca să nu cădeți sub judecată.”

Matei 5:37: „Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.”

„Tot ceea ce fac creștinii trebuie să fie la fel de transparent ca lumina soarelui.” — Ibid., p. 68 (cap. 3, Caracterul spiritual al Legii).

Luni 23 decembrie

2. CREDINŢĂ VS. ÎNCUMETARE

a. Dacă suferim prin boală, cum și de ce suntem încurajați să venim la marele Dătător al vieții? Iacov 5:13-15; Psalmi 103:1-3.

Iacov 5:13-15: „Este vreunul printre voi în suferință? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă! Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav, și Domnul îl va însănătoși; și, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.”

Psalmi 103:1-3: „Binecuvântă, suflete, pe Domnul, și tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt! Binecuvântă, suflete, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui! El îți iartă toate fărădelegile tale, El îți vindecă toate bolile tale.”

„Dumnezeu este la fel de dispus să restaureze sănătatea bolnavilor acum, ca atunci când Duhul Sfânt a rostit aceste cuvinte prin psalmist. Și Hristos este acum același medic plin de compasiune ca în timpul slujirii Sale pământești. În El este balsam vindecător pentru fiecare boală, putere restauratoare pentru fiecare infirmitate. Ucenicii Săi din acest timp trebuie să se roage pentru cei bolnavi la fel cum s-au rugat ucenicii din vechime. Și vor urma recuperări; pentru că ‚rugăciunea credinței îi va salva pe cei bolnavi.’ Avem puterea Duhului Sfânt, asigurarea calmă a credinței, care poate cere făgăduințele lui Dumnezeu. Promisiunea Domnului, ‚Își vor pune mâinile pe cei bolnavi și aceștia se vor însănătoși’ (Marcu 16:18) este la fel de demnă de încredere acum ca în zilele apostolilor.” — Pe urmele Marelui Medic, p. 226 (cap. 16, Rugăciunea pentru cei bolnavi).

b. Când căutăm sănătatea, despre ce echilibru trebuie să fim conștienți? Psalmi 66:18.

Psalmi 66:18: „Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul.”

„Nu merităm îndurarea [Domnului], însă în măsura în care ne predăm Lui, El ne primește. El va lucra pentru și prin cei care Îl urmează.

Însă putem cere împlinirea acestei făgăduințe doar în măsura în care trăim în ascultare de cuvântul Său... Dacă îi oferim doar o ascultare parțială, cu jumătate de inimă, promisiunile Sale nu se vor împlini față de noi.”— Ibid., p. 227.

„Modul în care a lucrat Isus a fost de a predica cuvântul și de a alina suferința prin lucrări miraculoase de vindecare. Însă sunt instruită că acum noi nu putem lucra în acest mod; pentru că Satan va exercita puterea Sa prin îndeplinirea de miracole. Servii lui Dumnezeu de astăzi nu ar putea lucra prin miracole, pentru că vor fi făcute lucrări contrafăcute de vindecare, cu pretenția că sunt divine.

Pentru acest motiv, Domnul a marcat o cale pe care poporul Său trebuie să conducă lucrarea de vindecare fizică împreună cu predicarea cuvântului. Trebuie să fie întemeiate sanatorii, și cu aceste instituții trebuie puși în legătură lucrători care vor duce mai departe adevărata lucrare misionară. Astfel se creează o influență ocrotitoare în jurul celor care vin la sanatorii pentru tratamente.

Acesta este mijlocul pe care l-a asigurat Dumnezeu, prin care lucrarea medical-misionară a evangheliei să fie făcută pentru multe suflete.” — Slujirea medicală, p. 14 (secțiunea 1, cap. Puterea vindecătoare și sursa ei, subcap. Mijlocul pentru lucrarea misionar-medicală a evangheliei).

Marți 24 decembrie

3. DOUĂ TIPURI DIFERITE DE CURAJ

a. Numiți un aspect vital al vindecării, care este în mod trist trecut cu vederea. Iacov 5:16.

Iacov 5:16: „Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.”

„Cât de greșiți sunt cei care își imaginează că mărturisirea păcatului va reduce demnitatea lor, și le va micșora influența între semenii lor. Agățându-se de această idee greșită, deși își văd greșelile, mulți nu le mărturisesc, ci trec mai degrabă pe lângă greșelile pe care le-au comis față de alții, amărându-și astfel propriile vieți și umbrind viețile altora. Mărturisirea păcatelor nu îți va știrbi demnitatea. La o parte cu această falsă demnitate. Cazi pe Stâncă și fii sfărâmat, și Hristos îți va da adevărata demnitate cerească. Mândria, stima de sine sau neprihănirea proprie să nu îl împiedice pe nimeni de la mărturisirea păcatului său, ca să poată cere promisiunea: ‚Cel care își acoperă păcatele nu va prospera; dar oricine le mărturisește și le părăsește, va găsi îndurare.’ Nu ascundeți nimic de Dumnezeu și nu neglijați mărturisirea greșelilor voastre față de frații voștri. ‚Mărturisiți-vă greșelile unii altora, și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați’ Câte un păcat este lăsat nemărturisit pentru a-l confrunta pe păcătos în ziua socotelilor finale; mult mai bine e să îți confrunți păcatele acum, să le mărturisești și să le pui deoparte, în timp ce Sacrificiul ispășitor pledează în favoarea ta. Nu omiteți să aflați voia lui Dumnezeu cu privire la acest subiect. Sănătatea sufletului vostru și mântuirea altora depind de cursul pe care îl urmați în această chestiune.” — Solii alese, vol. 1, p. 326, 327 (cap. 49, Predarea și mărturisirea).

b. Când era preocupat de apostazia spirituală a națiunii sale, ce acțiune a întreprins Ilie — și cum l-a păstrat Dumnezeu? 1 Regi 17:1-3

1 Regi 17:1-3: „Ilie, tișbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel al cărui slujitor sunt, că în anii aceștia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.” Și cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe: „Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit și ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului.”

„În agonie a sufletului, [Ilie] l-a implorat pe Dumnezeu să oprească din cursul său rău pe poporul cândva favorizat, să îi cerceteze cu judecățile sale, dacă e nevoie, ca ei să poată fi conduși să vadă în adevărata sa lumină îndepărtarea lor de Cer. El tânjea să îi vadă întorși la pocăință înainte ca ei să meargă atât de departe în comiterea răului, încât să Îl provoace pe Dumnezeu să îi distrugă cu totul…

Lui Ilie i-a fost încredințată misiunea de a-i transmite lui Ahab mesajul ceresc de judecată... La palat, el nu a solicitat intrare, nici nu a așteptat să fie anunțat oficial. Îmbrăcat în veșmintele aspre purtate de obicei de profeții acelui timp, el a trecut de gărzi, aparent neobservat, și a stat pentru un moment în fața regelui uluit.” — Profeți și regi, p. 120, 121 (cap. 9, Ilie, Tișbitul).

Miercuri 25 decembrie

4. ÎNVĂŢÂND DE LA ILIE

a. De ce ne sunt date ca exemplu rugăciunile înălțate de Ilie spre Dumnezeu pentru trezirea națiunii sale apostaziate? Iacov 5:17

Iacov 5:17: „Ilie era un om supus acelorași slăbiciuni ca și noi; și s-a rugat cu stăruință să nu plouă, și n-a plouat deloc în țară trei ani și șase luni.”

„Apeluri adesea repetate, mustrări și avertizări nu reușiseră să îl aducă pe Israel la căință. Sosise timpul ca Dumnezeu să îi vorbească prin intermediul judecăților. Întrucât închinătorii lui Baal pretindeau că roua și ploaia, comorile cerului, nu veneau de la Iehova, ci de la forțele stăpânitoare ale naturii, și că prin energia creatoare a soarelui pământul era îmbogățit și făcut să rodească abundent, blestemul lui Dumnezeu urma să cadă greu asupra țării mânjite. Semințiile apostate ale lui Israel aveau să vadă nebunia încrederii în puterea lui Baal pentru binecuvântările temporare. Până când ei nu se întorceau la Dumnezeu cu căință și nu Îl recunoșteau ca sursa a toată binecuvântarea, nu urma să cadă asupra țării nici rouă, nici ploaie.” — Profeți și regi, p. 120 (cap. 9: Ilie, Tișbitul).

b. După ce Israel își reînnoise loialitatea față de Dumnezeu, cum sunt rugăciunile lui Ilie din nou un exemplu pentru noi? Iacov 5:18; 1 Regi 18:39-45.

Iacov 5:18: „Apoi s-a rugat din nou, și cerul a dat ploaie, și pământul și-a dat rodul.”

1 Regi 18:39-45: „Când a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu fața la pământ și au zis: „Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!” „Puneți mâna pe prorocii lui Baal”, le-a zis Ilie, „niciunul să nu scape!” Și au pus mâna pe ei. Ilie i-a coborât la pârâul Chison și i-a înjunghiat acolo. Apoi Ilie a zis lui Ahab: „Suie-te de mănâncă și bea; căci se aude vuiet de ploaie.” Ahab s-a suit să mănânce și să bea. Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului și, plecându-se la pământ, s-a așezat cu fața între genunchi și a zis slujitorului său: „Suite-te și uită-te înspre mare.” Slujitorul s-a suit, s-a uitat și a zis: „Nu este nimic!” Ilie a zis de șapte ori: „Du-te iarăși.” A șaptea oară, slujitorul a zis: „Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om.” Ilie a zis: „Suie-te și spune lui Ahab: „Înhamă și coboară-te, ca să nu te oprească ploaia.” Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul și a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car și a plecat la Izreel.”

„De șase ori, [Ilie] s-a rugat cu seriozitate, și totuși nu era niciun semn că i-a fost îndeplinită cererea, însă cu o credință puternică el și-a prezentat cererea înaintea tronului harului. Dacă ar fi abandonat în descurajare după a șasea oară, rugăciunea sa nu ar fi primit răspuns, însă el a perseverat până când a venit răspunsul. Avem un Dumnezeu a cărui ureche nu este închisă la rugăciunile noastre; și dacă punem la încercare cuvântul Său, El va onora credința noastră. El vrea ca noi să avem toate interesele noastre întrețesute cu interesele Sale, și atunci El ne poate binecuvânta în siguranță; pentru că noi nu vom lua pentru noi gloria atunci când binecuvântarea ne aparține, ci Îi vom aduce lui Dumnezeu toată lauda. Dumnezeu nu ne răspunde întotdeauna rugăciunilor noastre după ce Îl chemăm prima oară; pentru că dacă ar face aceasta, am putea considera ca de la sine înțeles că am avea un drept la toate binecuvântările și favorurile pe care El le-a revărsat asupra noastră. În loc de a ne cerceta inimile pentru a vedea dacă am nutrit vreun rău, și am îngăduit vreun păcat, am deveni neglijenți, și nu am realiza dependența noastră de El, și nevoia noastră de ajutorul Său.

Ilie s-a umilit până când era în stare de a nu lua pentru sine gloria. Aceasta este condiția cu care Domnul ascultă rugăciunea, pentru că atunci Îi vom aduce Lui slava.” — Comentarii Biblice ale Vechiului Testament [E. G. White Comments], vol. 2, p. 1034, 1035 (cap. referitor la 1 Regi 17).

Joi 26 decembrie

5. a. MANIFESTÂND GINGĂȘIA CA A LUI HRISTOS

În mijlocul dezamăgirii adunate asupra noastră de oamenii plini de defecte dintr-o lume căzută, cu ce apel final își încheie Iacov scrisoarea adresată nouă? Iacov 5:19, 20.

Iacov 5:19, 20: „Fraților, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, și-l întoarce un altul, să știți că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte și va acoperi o sumedenie de păcate.”

„Nu dați celor greșiți nicio ocazie de descurajare. Nu permiteți ca o împietrire fariseică să pătrundă și să îl rănească pe fratele vostru. Nu permiteți niciunui rânjet amar să se înalțe în minte sau inimă. Nicio urmă de dispreț să nu se manifeste în voce. Dacă vorbiți vreun cuvânt de-al vostru, dacă luați o atitudine de indiferență, sau arătați suspiciune sau lipsă de încredere, aceasta poate să se dovedească ruina unui suflet. El are nevoie de un frate cu inima plină de simpatie a unui Frate mai Mare, care să îi atingă inima sa umană. Faceți-l să simtă strângerea puternică a unei mâini pline de simpatie, și să audă șoapta: Să ne rugăm. Dumnezeu vă va da amândurora o experiență bogată. Rugăciunea ne unește pe unii cu alții și cu Dumnezeu. Rugăciunea Îl aduce pe Isus de partea noastră, și dă sufletului epuizat și confuz tărie nouă pentru a birui lumea, carnea și pe diavolul. Rugăciunea abate atacurile lui Satan.

Când cineva se întoarce de la imperfecțiunile umane pentru a-L contempla pe Hristos, are loc o transformare divină în caracter. Spiritul lui Hristos lucrând asupra inimii o conformează cu chipul Său. Atunci, efortul vostru să fie de a-L înălța pe Isus. Ochiul minții să fie îndreptat asupra ‚Mielului lui Dumnezeu care îndepărtează păcatul lumii.’ (Ioan 1:29 engl. KJV). Și în timp ce vă angajați în această lucrare, amintiți-vă că ‚cel care convertește un păcătos de la eroarea căii sale, va salva un suflet de la moarte și va ascunde o mulțime de păcate.’ (Iacov 2:20 engl. KJV....) În iertarea lui Dumnezeu, inima celui greșit este atrasă aproape de marea inimă a Dragostei Infinite. Torentul de compasiune divină curge în sufletul păcătosului, și de la el spre sufletele altora.” — Parabolele Domnului, p. 250, 251 (cap. 19, Măsura iertării).

Vineri 27 decembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. În ce momente din viața mea am văzut îndurarea abundentă a lui Dumnezeu față de mine?

2. În ce moduri aș putea fi vinovat de încumetare în ce privește sănătatea mea?

3. Cum a primit răspuns rugăciunea lui Ilie în favoarea națiunii sale?

4. De ce a fost nevoie ca Ilie să se roage de atât de multe ori pentru venirea ploii?

5. Față de cine ar trebui să am o atitudine mai plină de milă, și de ce?