Lecția 1. Fiul lui Dumnezeu: Creatorul Universului

TEXT DE MEMORAT: „La sfârșitul acestor zile, [Dumnezeu] ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut și veacurile.” (Evrei 1:2).

„Hristos a fost Acela care a întins cerurile și a pus temeliile pământului. Mâna Lui a fost aceea care a așezat lumile în spațiu și a modelat florile câmpului. „El întărește munții prin tăria Lui.” „A Lui este marea, El a făcut-o.” (Psalmii 65:6; 95:5). El a fost cel care a umplut pământul cu frumusețe și văzduhul cu cântece. Și pe toate lucrurile de pe pământ, din văzduh și cer, El a scris mesajul iubirii Tatălui.” — Hristos, Lumina Lumii, p. 20 (Cap. 1: „Dumnezeu cu noi”).

Studiu recomandat: Hristos, Lumina Lumii, p. 19-26 (Cap. 1: „Dumnezeu cu noi”).

Duminică 31 decembrie

1. COMUNICARE DE LA DUMNEZEU

a. După păcat, cum a vorbit Dumnezeu cu părinții noștri? Evrei 1:1; 2 Petru 1:21.

Evrei 1:1: „După ce a vorbit în vechime părinților noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri...”

2 Petru 1:21: „Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt.”

„Înainte de intrarea păcatului în lume, Adam se bucura de o comuniune liberă cu Făcătorul său, dar după ce omul s-a despărțit de Dumnezeu prin păcătuire, neamul omenesc a pierdut acest înalt privilegiu. Însă, prin Planul de Mântuire, a fost deschisă o cale prin care locuitorii pământului să poată avea iarăși legătură cu cerul. Dumnezeu a comunicat cu oamenii prin Duhul Său, iar prin descoperirile date slujitorilor Săi aleși, a fost dată lumii lumina divină. “Oamenii au vorbit de la Dumnezeu mânați de Duhul Sfânt”. ”(2 Petru 1:21)”. — Tragedia Veacurilor, 5.1 (Introducere)

b. Cum s-a revelat Dumnezeu Însuși în ultimele zile? Evrei 1:2; Ioan 14:8,9.

Evrei 1:2: „La sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.”

Ioan 14:8-9: „Doamne”, I-a zis Filip, „arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns.” Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu, dar: „Arată-ne pe Tatăl”?”

„Creatorul omului, El, care a proclamat legea veșnică pe Muntele Sinai, în agonia Sa când era pe moarte, a justificat dreptul Său de a ierta greșeala și păcatul.” — The Review and Herald, 26 august 1909.

Luni 1 Ianuarie

2. HRISTOS, TATĂL ȘI ÎNGERII

a. Care este relația dintre Hristos și Tatăl? Evrei 1:3, Ioan 10:30.

Evrei 1:3: „El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Ființei Lui şi care ține toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut curățarea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte...”

Ioan 10:30: „Eu şi Tatăl una suntem.”

„Ca ființă personală, Dumnezeu S-a revelat în Fiul Său. Eclipsarea slavei Tatălui, „și imaginea explicită a persoanei Sale”, Isus, ca Mântuitor personal, a venit în lume. Ca Mântuitor personal, El S-a înălțat în sus. Ca Mântuitor personal, El mijlocește în curțile cerești.” — Credința prin care trăiesc, p. 40 (3 februarie).

„Hristos a fost imaginea expresă a persoanei Tatălui Său; și El a venit în lumea noastră pentru a restabili în om chipul moral al lui Dumnezeu, pentru ca omul, deși căzut, să poată, prin ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, să devină imprimat cu chipul și caracterul divin — împodobit cu frumusețea dragostei divine.” — Comentarii Biblice N. T. [E. G. White], vol. 7, p. 921 (Evrei, cap. 1).

b. Care este poziția lui Hristos în raport cu îngerii? Evrei 1:4–6.

Evrei 1:4-6: „Ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor. Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul Meu; astăzi Te-am născut”? Şi iarăşi: „Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu”? Şi, când duce iarăşi în lume pe Cel întâi născut, zice: „Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine!”

„Primul capitol din Evrei pune în contrast poziția îngerilor cu poziția lui Hristos. Dumnezeu a rostit cuvinte despre Hristos care nu trebuie să fie aplicate îngerilor. Ei sunt ‘trimiși să slujească pentru cei care vor fi moștenitori ai mântuirii’, dar Hristos, ca Mijlocitor, este Marele Slujitor în lucrarea mântuirii. Duhul Sfânt este reprezentantul Său în această lume, pentru a îndeplini scopul divin de a aduce omului căzut putere de sus, pentru ca el să fie un biruitor. Toți cei care intră într-un legământ cu Isus Hristos devin copiii lui Dumnezeu prin adopție. Ei sunt curățiți prin puterea regeneratoare a Cuvântului, iar îngerii sunt însărcinați să le slujească.” — Ibid., p. 922 (Evrei, cap. 1).

„Dacă îngerul Gabriel ar fi fost trimis în această lume pentru a lua asupra sa natura umană și pentru a învăța cunoașterea lui Dumnezeu, cu câtă nerăbdare ar asculta oamenii instrucțiunile Lui. Presupunând că el ar fi în stare să ne dea un exemplu desăvârșit de curăție și sfințenie, simpatizând cu noi în toate necazurile, nenorocirile și suferințele noastre și suferind pedeapsa păcatelor noastre, cât de nerăbdători am fi să îl urmăm. Ce înălțare ar primi el...

Dar Unul care depășește tot ceea ce poate prezenta imaginația, a venit din cer în această lume. Cu aproape 2000 de ani în urmă, de la tronul lui Dumnezeu s-a auzit un glas de o importanță extraordinară și misterioasă: „Nu ai vrut sacrificiu și jertfe, dar mi-ai pregătit un trup... Iată, vin... să fac voia Ta, Doamne.’ ”— Lift Him up, p. 34 (20 ianuarie).

Marți 2 ianuarie

3. „TU EȘTI FIUL MEU”

a. Ce a fost profetizat de psalmist în legătură cu Isus Hristos? Psalmi 2:7. Când și cum a fost împlinită această profeție?

Psalmi 2:7: „Eu voi vesti hotărârea Lui” – zice Unsul – „Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.”

I. La întruparea Sa.

Evrei 1:6: „Şi, când duce iarăşi în lume pe Cel întâi născut, zice: „Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine!”

II. La botezul Lui.

Matei 3:16, 17: „De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.”

III. La învierea Sa.

Fapte 13:33: „Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus; după cum este scris în psalmul al doilea: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.”

Coloseni 1:18: „El este Capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel întâi născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.”

Apocalipsa 1:5: „Şi din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morți, Domnul împăraților pământului! A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său...”

IV. Preoția Lui.

Fapte 2:33: „Şi acum, odată ce S-a înălțat prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, a turnat ce vedeți şi auziți”

Filipeni 2:9: „De aceea şi Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume.”

Evrei 5:5, 6: „Tot aşa şi Hristos, nu Şi-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut”. Şi, cum zice iarăşi într-alt loc: „Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”.”

b. Cum se adresează Tatăl Fiului? Evrei 1:7–13.

Evrei 1:7-13: „Şi despre îngeri zice: „Din vânturi face îngeri ai Lui; şi dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui”; pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate; Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi.” Şi iarăşi: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină; le vei face sul ca pe o manta, şi vor fi schimbate; dar Tu eşti acelaşi; şi anii Tăi nu se vor sfârşi.” Şi căruia din îngeri i-a zis El vreodată: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale”?

„[Evrei 1:4–12 citat.] În acest limbaj este reprezentată atotputernicia Domnului Isus. El este prezentat studentului Bibliei ca fiind Creatorul lumii și era Conducătorul de drept al acesteia. [Evrei 1:13, 14 citat].” — Comentarii Biblice ale Noului Testament [E.G.White Comments], vol. 7, p. 921 (Evrei cap. 1).

c. Cine este Singurul căruia trebuie să Îi aducem închinare? Matei 4:10.

Matei 4:10: „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.”

„Satan i-a cerut lui Hristos să-i dea dovadă că El este Fiul lui Dumnezeu și, în acest caz, a avut dovada pe care a cerut-o. La porunca divină a lui Hristos, el a fost silit să asculte. El a fost respins și redus la tăcere. Nu avea putere să reziste ordinului hotărât de a pleca. El a fost silit ca, fără să rostească vreun alt cuvânt, să renunțe și să părăsească pe Răscumpărătorul lumii.” — Confrontation, p. 54.

d. Când profetul Ioan a fost înclinat să se închine îngerului Gabriel, ce avertisment a primit de la înger? Apocalipsa 19:10; 22:8–10.

Apocalipsa 19:10: „Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu frații tăi care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.)”

Apocalipsa 22:8-10: „Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi, după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu frații tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.” Apoi mi-a zis: „Să nu pecetluieşti cuvintele prorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape.”

e. De ce a acceptat Isus să I se aducă închinare? Matei 8:2, 3; Evrei 1:8–10.

Matei 8:2-3: „Şi un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți.” Isus a întins mâna, S-a atins de el şi a zis: „Da, vreau, fii curățat!” Îndată a fost curățată lepra lui.”

Evrei 1:8-10: „pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate; Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi.” Şi iarăşi: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.”

„Glasul lui Dumnezeu se aude rostind că dreptatea este împlinită. Satan este înfrânt. Cei ai lui Hristos de pe pământ, care muncesc și se luptă, sunt „primiți în Preaiubitul Lui.” (Efeseni 1:6). Înaintea îngerilor din cer și a reprezentanților lumilor necăzute, ei sunt declarați îndreptățiți. Unde este El, acolo va fi și biserica Sa. „Bunătatea și credincioșia se întâlnesc, dreptatea și pacea se sărută.” (Psalmii 85:10). Brațele Tatălui cuprind pe Fiul Său și se dă porunca: „Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine!” (Evrei 1:6).” — Hristos, Lumina Lumii, p. 834 (cap. 87: „La Tatăl meu şi la Tatăl vostru”).

Miercuri 3 ianuarie

4. ÎNGERI CEREȘTI, PREDICATORII LUI DUMNEZEU

a. Care este misiunea îngerilor lui Dumnezeu cu privire la cei credincioși? Evrei 1:14.

Evrei 1:14: „Nu sunt oare toți duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea?”

„Este necesară slujirea divină pentru a da putere și eficiență bisericii din această lume. Familia lui Dumnezeu de pe pământ, supusă ispitelor și încercărilor, este foarte aproape de inima Lui iubitoare. El a rânduit ca să fie păstrată comunicarea între inteligențele cerești și copiii Săi de pe acest pământ. Îngerii din curțile de sus sunt trimiși să slujească celor care vor fi moștenitori ai mântuirii, cei care, ca războinici credincioși, sunt părtași la suferința lui Hristos. Hristos este reprezentat ca locuind în poporul Său. Ei trebuie hrăniți cu hrană la timpul potrivit. Prin urmare, s-a stabilit o legătură între ei și biserica de sus. Dumnezeu are grijă de creația Sa umană, așa cum un gospodar are grijă de o vie.” — The Signs of the Times, 14 februarie 1900.

b. Ce este promis celor ce se tem de Dumnezeu? Psalmi 34:7.

Psalmi 34:7: „Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.”

„Stăpânirile și puterile cerului veghează asupra luptei pe care, în împrejurări ce par descurajatoare, o au de dus slujitorii lui Dumnezeu. Noi biruințe sunt dobândite, noi onoruri câștigate atunci când creștinii, grupându-se în jurul steagului Mântuitorului lor, pornesc să dea lupta cea bună a credinței. Toți îngerii cerului sunt în slujba poporului lui Dumnezeu, umil și credincios. Și, în timp ce oștirea de lucrători a Domnului, de aici, de jos, înalță cântecele lor de laudă, corul de sus se unește cu ei, proslăvind pe Dumnezeu și pe Fiul Său.

Avem nevoie să înțelegem misiunea îngerilor mai bine decât o facem acum. Ar fi bine să ne amintim că fiecare copil credincios al lui Dumnezeu trebuie să conlucreze cu ființele cerești. Nevăzutele oștiri ale luminii și puterii însoțesc pe cei blânzi și umili care cred făgăduințele lui Dumnezeu și se prind de ele. Heruvimi, serafimi și îngeri neîntrecuți în putere stau la dreapta lui Dumnezeu, „toți duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moșteni mântuirea”. (Evrei 1:14).”—Istoria Faptelor Apostolilor, p. 154 (cap. 15: Liberat din închisoare).

„Când te trezești dimineața, îți simți tu neputința și nevoia de putere de la Dumnezeu? Și cu smerenie, din toată inima, îți faci cunoscute nevoile tale Tatălui ceresc? Dacă da, îngerii îți vor consemna rugăciunile, iar dacă aceste rugăciuni nu au ieșit de pe buze prefăcute, când te vei afla în pericol de a greși în mod inconștient și de a exercita o influență care îi va determina pe alții să facă rău, îngerul tău păzitor va fi alături de tine, îndemnându-te către o cale mai bună, alegându-ți cuvintele potrivite și influențându-ți acțiunile.” — Solii către tineret, p. 90 (cap. 22: Un avertisment împotriva scepticismului).

Joi 4 ianuarie

5. PUTERNICI RĂZBOINICI CERESTI

a. Ce provocare i-a pus Sanherib, împăratul Asiriei, lui Ezechia, regele lui Iuda? Isaia 36:1–8.

Isaia 36:1–8: „În al paisprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva tuturor cetăților întărite ale lui Iuda, şi le-a luat. Şi împăratul Asiriei a trimis din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia, pe Rabşache cu o puternică oştire. Rabşache s-a oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul ogorului înălbitorului. Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, s-a dus la el cu logofătul Şebna şi cu Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul (arhivarul). Rabşache le-a zis: „Spuneți lui Ezechia: „Aşa vorbeşte marele împărat, împăratul Asiriei: „Ce este încrederea aceasta pe care te bizui?” Eu îți spun că acestea sunt vorbe în vânt: pentru război trebuie chibzuință şi putere. În cine ți-ai pus, dar, încrederea, de te-ai răsculat împotriva mea? Iată, ai pus-o în Egipt, ai luat ca sprijin această trestie ruptă, care înțeapă şi străpunge mâna oricui se sprijină pe ea! Aşa este faraon, împăratul Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. Dar poate că îmi vei spune: „Ne încredem în Domnul Dumnezeul nostru!” Dar nu este El acela ale cărui înălțimi şi altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda şi Ierusalimului: „Să vă închinați înaintea acestui altar”?” Acum fă o învoială cu stăpânul meu, împăratul Asiriei, şi-ți voi da două mii de cai; să vedem dacă poți face rost de călăreți ca să încalece pe ei!”

„Singura nădejde a lui Iuda era acum în Dumnezeu. Orice ajutor posibil din Egipt fusese tăiat și nici o altă națiune nu era aproape să-i întindă o mână prietenoasă.

Căpeteniile asiriene, sigure de tăria forțelor disciplinate, au pregătit o întâlnire cu căpeteniile lui Iuda, ocazie cu care au cerut cu obrăznicie predarea cetății. Această cerere a fost însoțită de blesteme hulitoare împotriva Dumnezeului evreilor. Datorită slăbiciunii și apostaziei lui Israel și Iuda, Numele lui Dumnezeu nu mai era de temut printre popoare, ci devenise un subiect de batjocură continuă. (Vezi Isaia 52:5).” — Profeți şi Regi, p. 352 (cap. 30: Izbăvirea de sub puterea Asiriei).

b. Când poporul lui Dumnezeu a fost amenințat cu distrugerea de către armata asiriană, unde a căutat Ezechia ajutor? Isaia 37:1–5; 2 Cronici 32:20.

Isaia 37:1-5: „Când a auzit împăratul Ezechia cuvintele acestea, şi-a sfâşiat hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus în Casa Domnului. A trimis pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Şebna, logofătul, şi pe cei mai bătrâni dintre preoți, acoperiți cu saci, la prorocul Isaia, fiul lui Amoț. Şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Ezechia: „Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ocară; căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei lor, şi totuşi mamele n-au putere să nască. Poate că Domnul Dumnezeul tău a auzit cuvintele lui Rabşache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel Viu, şi poate că Domnul Dumnezeul tău îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalță, dar, o rugăciune pentru rămăşița care a mai rămas.” Slujitorii împăratului Ezechia s-au dus deci la Isaia.”

2 Cronici 32:20: „Împăratul Ezechia şi prorocul Isaia, fiul lui Amoț, au început să se roage pentru lucrul acesta şi au strigat către cer.”

c. Cum a răspuns Domnul rugăciunilor copiilor Săi în această perioadă dificilă? 2 Împărați 19:6, 7; Isaia 37:6, 7.

2 Împărați 19:6-7: „Şi Isaia le-a zis: „Iată ce să spuneți stăpânului vostru: „Aşa vorbeşte Domnul: „Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit şi prin care M-au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei. Voi pune în el un duh care îl va face ca, la auzul unei veşti pe care o va primi, să se întoarcă în țara lui; şi-l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui.”

Isaia 37:6-7: „Şi Isaia le-a zis: „Iată ce veți spune împăratului vostru: „Aşa vorbeşte Domnul: „Nu te înspăimânta de cuvintele pe care le-ai auzit şi prin care M-au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei. Căci voi pune în el un duh de aşa fel, încât la o veste pe care o va primi, se va întoarce în țara lui; şi-l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui.”

„Dumnezeu a răspuns rugăciunilor slujitorilor Săi. Lui Isaia i-a fost dată solia pe care să o transmită lui Ezechia: [2 Împărați 19:6, 7 citat].” — Ibid., p. 354 (cap. 30: Izbăvirea de sub puterea Asiriei).

d. Câți îngeri a folosit Domnul pentru a-l învinge pe mândrul împărat asirian? Isaia 37:36–38; 2 Cronici 32:21.

Isaia 37:36-38: „Îngerul Domnului a ieşit şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi, când s-au sculat dimineața, iată că toți aceştia erau nişte trupuri moarte. Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, şi-a ridicat tabăra, a plecat şi s-a întors; şi a rămas la Ninive. Şi, pe când stătea cu fața la pământ rugându-se în casa lui Nisroc, dumnezeul său, fiii săi, Adramalec şi Şarețer, l-au lovit cu sabia şi au fugit în țara Ararat. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Esar-Hadon.”

2 Cronici 32:21: „Atunci Domnul a trimis un înger care a nimicit în tabăra împăratului Asiriei pe toți vitejii, domnitorii şi căpeteniile. Şi împăratul s-a întors ruşinat în țara lui. A intrat în casa dumnezeului său, şi cei ce ieşiseră din coapsele lui l-au ucis acolo cu sabia.”

„Chiar în noaptea aceea a venit eliberarea.” — Ibid., p. 361 (cap. 30: Izbăvirea de sub puterea Asiriei).

Vineri 5 ianuarie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Explicați cum vorbește Creatorul din Cer cu rasa umană de pe pământ.

2. Numiți diferențele semnificative dintre Isus și îngeri.

3. Ce este revelat despre relația dintre Tatăl și Fiul?

4. De ce ar trebui să fim noi mulțumitori pentru îngerii sfinți?

5. Ce putem învăța din criza cu care s-a confruntat Ezechia?