Lecția 1. Originea păcatului și sfârșitul lui

Text de memorat: „Căci taina fărădelegii lucrează deja; trebuie numai ca cel ce o oprește acum să fie luat din drumul ei.” (2 Tesaloniceni 2:7).

„Armonia creației depinde de conformarea perfectă a tuturor ființelor, a orice — însuflețit sau neînsuflețit — cu legea Creatorului.” —Patriarhi și profeți, p. 52 engl. (cap. 3, Ispitirea și căderea).

Studiu recomandat: Marea luptă, p. 492-504 engl. (cap. 29, Originea răului).

Duminică 25 iunie

1. CARACTERUL LUI DUMNEZEU

a. Cum stă caracterul lui Dumnezeu în contrast cu păcatul — și ce înseamnă aceasta pentru noi? Daniel 9:7; Matei 5:48.

Daniel 9:7: „Tu, Doamne, eşti drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, nouă, tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate ţările în care i-ai izgonit din pricina fărădelegilor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine!”

Matei 5:48: „Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.”

„Dumnezeu îi va accepta doar pe cei care sunt hotărâți să țintească sus. El pune pe fiecare om sub obligația de a face tot ce poate mai bine. Perfecțiunea morală este cerută de la toți. Niciodată nu ar trebui să înjosim standardul neprihănirii, pentru a se adapta la tendințe moștenite sau cultivate spre rău. Trebuie să înțelegem că imperfecțiunea caracterului este păcat. Toate atributele neprihănite de caracter locuiesc în Dumnezeu ca un întreg perfect, armonios, și oricine Îl primește pe Hristos ca Salvator personal are privilegiul de a poseda aceste atribute.”—Parabolele Domnului, p. 330 engl. (cap. 25, Talanții).

b. Întrucât Dumnezeu este absolutul în perfecțiune, care este singurul tip de porunci pe care El le poate da? Psalmi 119:172; Romani 7:12; Iacov 1:13.

Psalmi 119:172: „Să cânte limba mea Cuvântul Tău, căci toate poruncile Tale sunt drepte!”

Romani 7:12: „Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.”

Iacov 1:13: „Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni.”

„Legea lui Dumnezeu, prin însăși natura ei, este neschimbabilă. Ea este o revelație a voinței și caracterului Autorului ei. Dumnezeu este dragoste și legea Sa este dragoste. Cele două mari principii sunt dragostea de Dumnezeu și dragostea de om. ‚Dragostea este împlinirea legii.’ (Romani 13:10). Caracterul lui Dumnezeu este neprihănire și adevăr; astfel este natura legii Sale.... O astfel de lege, fiind expresia minții și voinței lui Dumnezeu, trebuie să fie la fel de durabilă ca Autorul ei.”—Marea luptă, p. 467 engl. (cap. 27, Redeșteptări moderne).

Luni 26 iunie

2. ARMONIE ÎN GUVERNAREA LUI DUMNEZEU

a. Care este relația dintre membrii Dumnezeirii? Ioan 17:21.

Ioan 17:21: „Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu , Tată, eşti în Mine şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.”

„Cel mai convingător argument pe care îl putem da lumii despre misiunea lui Hristos se găsește în unitate perfectă. O astfel de unire, cum există între Tatăl și Fiul, trebuie să se manifeste între toți cei care cred adevărul. Cei care sunt astfel uniți în ascultare implicită de cuvântul lui Dumnezeu, vor fi umpluți cu putere.”—Bible Training School, 1 februarie 1906.

„V-ați gândit ce înseamnă aceasta pentru noi: că în această rugăciune este inclus fiecare fiu și fiecare fiică a lui Adam, care crede în Hristos ca Salvator personal, și face pașii necesari [de] căință, convertire, credință și botez? Noi suntem botezați în numele Tatălui, și al Fiului, și al Duhului Sfânt, și aceste trei Puteri mari, infinite sunt în mod unit angajate prin jurământ să lucreze în favoarea noastră, dacă noi vrem să cooperăm cu ele.”—Sermons and Talks, vol. 2, p. 167.

b. Ce principii formează baza guvernării lui Dumnezeu? 1 Ioan 4:16, 19; 5:3.

1 Ioan 4:16, 19: „Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el... 19Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.”

1 Ioan 5:3: „Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele.”

„ ‚Dumnezeu este dragoste.’ (1 Ioan 4:16). Natura Sa, legea Sa, este dragoste. A fost întotdeauna; va fi întotdeauna. ‚Cel înalt și măreț, care este din veșnicii’, ale cărui ‚căi sunt veșnice’, nu se schimbă. La El ‚nu este schimbare, nici umbră de întoarcere.’ (Isaia 57:15; Habacuc 3:6; Iacov 1:17 engl. KJV.).

Fiecare manifestare a puterii creatoare este o expresie a dragostei infinite.”—Patriarhi și profeți, p. 33 engl. (cap. 1, De ce a fost îngăduit păcatul?).

„Dumnezeu ar fi putut să îl distrugă pe Satan și pe simpatizanții săi cu la fel de multă ușurință cum aruncă cineva o pietricică la pământ; însă El nu a făcut aceasta. Rebeliunea nu trebuia să fie învinsă prin forță. Puterea de constrângere se găsește doar sub guvernarea lui Satan. Principiile Domnului nu sunt de acest fel. Autoritatea Sa se întemeiază pe bunătate, îndurare și dragoste; și prezentarea acestor principii este mijlocul de folosit. Guvernarea lui Dumnezeu este morală, și adevărul și dragostea trebuie să fie puterea dominantă.”—Hristos, Lumina lumii, p. 759 engl. (cap. 79, S-a sfârșit).

„Sufletul care Îl iubește pe Dumnezeu și lucrarea Sa va fi la fel de deschis și sincer ca [lumina] zilei. Nu va exista nicio ceartă pentru chestiuni minore, nicio ocolire sau evadare din fața cerințelor reale ale Scripturii. Cuvântul lui Dumnezeu este temelia a toată doctrina. Unii cred că este un semn de inteligență și pricepere din partea lor să ridice probleme secundare, și ei răstălmăcesc scripturile într-un mod anume, care pune un văl deasupra adevărului.”—The Ellen G. White 1888 Materials, p. 46.

Marți 27 iunie

3. UNDE ȘI-A AVUT PĂCATUL ORIGINEA?

a. De unde știm că pasajul biblic de mai jos nu vorbește despre regele literal al Tirului? Ezechiel 28:11-15.

Ezechiel 28:11-15: „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului şi spune-i: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Ajunseseşi la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.”

(1)  Dacă acest [pasaj] ar vorbi despre regele omenesc concret și nu despre un simbol, ce tip de persoană ar fi el, întrucât trebuia să fie născut dintr-o femeie? Psalmi 51:5; Romani 3:23.

Psalmi 51:5: „Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea.”

Romani 3:23: „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”

(2)  Cine a fost singura cealaltă ființă adusă în atenție în grădina Eden, care a fost cândva perfectă, și apoi a devenit păcătoasă? Apocalipsa 12:9; Geneza 3:14.

Apocalipsa 12:9: „Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.”

Geneza 3:14: „Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale, să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.”

„Primul păcătos a fost cineva pe care Dumnezeu îl înălțase mult. El este reprezentat prin simbolul prințului Tirului, prosperând în putere și măreție. Încetul cu încetul, Satan a ajuns să își îngăduie dorința după înălțare de sine... Deși toată slava sa era de la Dumnezeu, acest înger puternic a ajuns să o considere ca pe ceva ce-i aparține. Nefiind mulțumit cu poziția sa, deși [era] onorat deasupra oștirii cerești, el s-a încumetat să râvnească la omagiul cuvenit doar Creatorului. În loc de a căuta să Îl facă pe Dumnezeu suprem în afecțiunile și loialitatea tuturor ființelor create, el a încercat să își asigure pentru sine slujirea și loialitatea lor. Și râvnind la slava cu care Tatăl infinit Îl învestise pe Fiul Său, acest prinț al îngerilor a aspirat la poziția care era prerogativa doar a lui Hristos.”—Comentarii biblice ale Vechiului Testament [E.G.White Comments], vol. 4, p. 1162 engl. (cap. referitor la Ezechiel 28).

b. Ce rol special a avut Lucifer în guvernarea lui Dumnezeu înainte de căderea sa? Ezechiel 28:14 (compară cu serviciul sanctuarului din Exodul 25:10-22).

Ezechiel 28:14: „Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.”

Exodul 25:10-22: „Să facă un chivot de lemn de salcâm; lungimea lui să fie de doi coţi şi jumătate, lăţimea, de un cot şi jumătate şi înălţimea, de un cot şi jumătate. Să-l poleieşti cu aur curat, să-l poleieşti pe dinăuntru şi pe dinafară şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur. Să torni pentru el patru verigi de aur şi să le pui la cele patru colţuri ale lui: două verigi de o parte şi două verigi de cealaltă parte. Să faci nişte drugi de lemn de salcâm şi să-i poleieşti cu aur. Să vâri drugii în verigile de pe laturile chivotului, ca să slujească la ducerea chivotului; drugii vor rămâne în verigile chivotului şi nu vor fi scoşi din ele. Să pui în chivot mărturia pe care ţi-o voi da. Să faci un capac al ispăşirii din aur curat; lungimea lui să fie de doi coţi şi jumătate şi lăţimea lui, de un cot şi jumătate. Să faci doi heruvimi de aur, să-i faci de aur bătut la cele două capete ale capacului ispăşirii; să faci un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt; să faceţi heruvimii aceştia ieşind din capacul ispăşirii la cele două capete ale lui. Heruvimii să fie cu aripile întinse pe deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispăşirii, şi cu feţele întoarse una spre alta; heruvimii să aibă faţa întoarsă spre capacul ispăşirii. Să pui capacul ispăşirii pe chivot şi în chivot să pui mărturia pe care ţi-o voi da. Acolo Mă voi întâlni cu tine; şi de la înălţimea capacului ispăşirii, dintre cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul mărturiei, îţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel.”

c. De unde știm că el avea talent muzical special? Cum îl folosește el pe acesta în mod priceput în lucrarea sa de înșelare? Ezechiel 28:13; Daniel 3:5-7.

Ezechiel 28:13: „Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, și erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald și cu aur; timpanele și flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.” (engl. KJV „măiestria tamburinelor tale și a fluierelor tale era pregătită în tine în ziua când ai fost creat”).

Daniel 3:5-7: „În clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului şi a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului de aur pe care l-a înălţat împăratul Nebucadneţar. Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.” De aceea, în clipa când au auzit toate popoarele sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii şi a tot felul de instrumente de muzică, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s-au aruncat cu faţa la pământ şi s-au închinat chipului de aur pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar.”

„Mă simt alarmată când văd peste tot frivolitatea tinerilor și tinerelor care mărturisesc adevărul. Dumnezeu nu pare a fi în gândurile lor. Mințile lor sunt umplute de nonsens. Conversația lor este doar o vorbărie goală, în van. Ei au o ureche ascuțită pentru muzică, și Satan știe ce organe să stimuleze pentru a anima, captiva și fermeca mintea, așa încât Hristos să nu fie dorit. Năzuințele sufletului după cunoștință divină, după creștere în har, lipsesc.” —Căminul adventist, p. 407 engl. (cap. 67, Imagini și sunete fermecătoare).

Miercuri 28 iunie

4. RĂDĂCINA RĂULUI

a. Care este cauza originară a căderii lui Lucifer, când comparăm descrierile făcute de Ezechiel și Isaia despre acel eveniment? Ezechiel 28:16-19; Isaia 14:12-20.

Ezechiel 28:16-19: „Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare. Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor. Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai spurcat locaşurile sfinte, de aceea scot din mijlocul tău un foc care te mistuie şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc. Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit şi nu vei mai fi niciodată!»’”

Isaia 14:12-20: „Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănopţii; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.’ Dar ai fost aruncat în Locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului! Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte şi zic: ‘Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul şi zguduia împărăţiile, care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?’ Toţi împăraţii neamurilor, da, toţi se odihnesc cu cinste, fiecare în mormântul lui. Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură dispreţuită, ca o pradă luată de la nişte oameni ucişi cu lovituri de sabie şi aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare. Tu nu eşti unit cu ei în mormânt, căci ţi-ai nimicit ţara şi ţi-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi.”

„Puțin câte puțin, Lucifer a ajuns să își îngăduie dorința de înălțare de sine. Scriptura spune: ‚Inima ta a fost înălțată din cauza frumuseții tale, tu țiai corupt înțelepciunea din cauza strălucirii tale.’ (Ezechiel 28:17 BTF)... Deși toată slava sa era de la Dumnezeu, acest înger puternic a ajuns să o considere ca aparținându-i. Nemulțumit cu poziția sa, deși [era] onorat deasupra oștirii cerești, el s-a încumetat să râvnească la omagiul cuvenit doar Creatorului. În loc de a căuta să Îl facă pe Dumnezeu suprem în afecțiunile și loialitatea tuturor ființelor create, efortul său a fost de a-și asigura pentru sine slujirea și loialitatea lor. Și poftind slava cu care Tatăl infinit Îl investise pe Fiul Său, acest prinț al îngerilor aspira la puterea care era prerogativa doar a lui Hristos.” —Patriarhi și profeți, p. 35 engl. (cap. 1, De ce a fost îngăduit păcatul?).

b. Ce avertizări putem lua noi personal din această experiență? Proverbe 16:18; 1 Corinteni 10:12.

Proverbe 16:18: „Mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii.”

1 Corinteni 10:12: „Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.”

„Dacă Lucifer ar fi dorit în mod real să fie asemenea Celui Preaînalt, el nu și-ar fi părăsit niciodată locul desemnat în ceruri; pentru că spiritul Celui Preaînalt se manifestă în slujire neegoistă. Lucifer dorea puterea lui Dumnezeu, însă nu și caracterul Său. El căuta pentru sine locul cel mai înalt, și fiecare ființă care este mânată de spiritul său va face la fel.”—Hristos, Lumina lumii, p. 435, 436 engl. (cap. 48, Cine este cel mai mare?).

„Oricând mândria și ambiția sunt îngăduite, viața este mânjită, pentru că mândria, nesimțind nicio nevoie, închide inima împotriva binecuvântărilor infinite ale Cerului.”—Profeți și regi, p. 60 engl. (cap. 49, În zilele reginei Estera).

c. Cum a eliminat oastea cerească această notă discordantă din rândurile sale? Apocalipsa 12:7-9.

Apocalipsa 12:7-9: „Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.”

„Era cea mai înaltă infracțiune, a se răzvrăti contra guvernării lui Dumnezeu. Întregul cer părea în agitație. Îngerii mărșăluiau în companii, fiecare diviziune cu un înger comandant superior în fruntea lor. Satan lupta contra legii lui Dumnezeu, pentru că [era] ambițios să se înalțe pe sine, și nedispus să se supună autorității Fiului lui Dumnezeu, marele comandant al Cerului.”—The Spirit of Prophecy, vol. 1, p. 22.

Joi 29 iunie

5. SFÂRȘITUL RĂULUI

a. Cum a degenerat Satan și mai mult după ce a fost alungat din cer? Ioan 8:44.

Ioan 8:44: „Voi aveţi de tată pe diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”

„Satan, care este tatăl minciunilor, l-a înșelat pe Adam..., spunându-i că nu e nevoie ca el să asculte de Dumnezeu, că el nu ar muri dacă ar călca legea. Însă Adam a căzut, și prin păcatul său a deschis spre lumea noastră stăvilarele vaiului. Din nou, Satan i-a spus lui Cain că nu e nevoie să urmeze în mod expres porunca lui Dumnezeu, prezentând ca jertfă mielul ucis. Cain a ascultat de vocea înșelătorului... Avem nevoie să știm pentru noi înșine de ce voce ascultăm, dacă este vocea adevăratului și viului Dumnezeu, sau vocea marelui apostat.”—Evanghelizarea, p. 598 engl. (cap. 18, Având de-a face cu științe false, culte, ideologii și societăți secrete).

b. Cum și de ce va fi în cele din urmă distrusă această rădăcină a răului? Evrei 2:14; Maleahi 4:1-3; 2 Petru 3:9-14.

Evrei 2:14: „Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul.”

Maleahi 4:1-3: „Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde”, zice Domnul oştirilor, „şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură. Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd. Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa sub talpa picioarelor voastre în ziua pe care o pregătesc Eu”, zice Domnul oştirilor.”

2 Petru 3:9-14: „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţivă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.”

„Istoria marelui conflict dintre bine și rău, de la timpul când acesta a început prima dată în cer până la înfrângerea finală a rebeliunii și la eradicarea totală a păcatului, este de asemenea o demonstrare a iubirii neschimbătoare a lui Dumnezeu.”—Patriarhi și profeți, p. 33 engl. (cap. 1, De ce a fost îngăduit păcatul?).

c. Deși pare că răul nu este pedepsit imediat, ce promisiune dă Dumnezeu cu privire la eliminarea totală a acestuia? Eclesiastul 8:11; Naum 1:9.

Eclesiastul 8:11: „Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău.”

Naum 1:9: „Ce planuri faceţi voi împotriva Domnului? El le zădărniceşte! Nenorocirea nu va veni de două ori.”

„Marea luptă este finalizată. Păcatul și păcătoșii nu mai sunt. Întregul univers este curat. Un puls de armonie și bucurie străbate prin vasta creație. De la Cel care a creat totul curg viață și lumină și bucurie, prin întregul domeniu al spațiului nelimitat. De la cel mai mic atom până la cea mai mare lume, tot ce există, însuflețit sau neînsuflețit, în frumusețea lor neumbrită și bucuria perfectă, declară că Dumnezeu este iubire.”—Marea luptă, p. 678 engl. (cap. 42, Sfârșitul luptei).

Vineri 30 iunie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce tip de caracter are Dumnezeu?

2. Cum lucrează în mod armonios cele trei persoane din Dumnezeire?

3. Prin ce ilustrație descrie Ezechiel originea păcatului?

4. Care este unul dintre păcatele cel mai greu de biruit, fiind originea nelegiuirii?

5. Cum și de ce ajunge răul în cele din urmă la un sfârșit?