Lecția 1. Un apostol al lui Isus Hristos

TEXT DE MEMORAT: „Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; și, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi.” (Luca 22:31, 32).

„Numai după ce Petru a fost condus la lepădare de sine și la o deplină încredere în puterea divină, el a primit chemarea de a lucra ca un subpăstor... De-abia după ce și-a dat seama de slăbiciunea sa, a putut el să înțeleagă nevoia credinciosului de a depinde în totul de Hristos.“ – Faptele apostolilor, p. 515 (cap. 51 – Un subpăstor credincios).

Studiu recomandat: Hristos, lumina Lumii, pp. 244-251 (cap. 25 – Chemarea la mare)

Duminică 31 martie

1. RĂSPUNZÂND CHEMĂRII LUI HRISTOS

a. Descrieți prima întâlnire a lui Simon Petru cu Isus. Ioan 1:40-42.

Ioan 1:40-42: „Unul din cei doi, care auziseră cuvintele lui Ioan și merseseră după Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru. El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon și i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia” (care tălmăcit înseamnă Hristos). Și l-a adus la Isus. Isus l-a privit și i-a zis: „Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa” (care tălmăcit înseamnă Petru).”

„Andrei a căutat să dea și altora din bucuria ce-i umplea inima. Căutându-l pe fratele său Simon, i-a strigat: „Noi am găsit pe Mesia”. Simon n-a așteptat să i se mai spună o dată. Auzise și el predica lui Ioan Botezătorul și s-a grăbit să meargă la Mântuitorul. Ochii lui Isus Hristos s-au oprit asupra lui, citindu-i caracterul și istoria vieții. Firea lui impulsivă, inima lui iubitoare și înțelegătoare, ambiția lui și încrederea în sine, istoria căderii lui, pocăința, activitatea și moartea lui de martir, pe toate acestea le-a citit Mântuitorul.“ – Hristos, Lumina Lumii, p.139 (cap. 14 – „Noi am găsit pe Mesia“).

b. În ce împrejurări i-a chemat Isus oficial, pe Petru și pe fratele său, să devină ucenicii Săi? Matei 4:18-20.

Matei 4:18-20: „Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, Isus a văzut doi frați: pe Simon, zis Petru, și pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari. El le-a zis: „Veniți după Mine, și vă voi face pescari de oameni.” Îndată ei au lăsat mrejele și au mers după El.”

„Ascultarea promptă și neîndoielnică a acestor oameni, fără a li se promite niciun fel de salariu, pare remarcabilă, dar cuvintele Domnului Hristos au fost o invitație care purta în sine o putere irezistibilă. Domnul Hristos dorea ca, prin legătura cu Sine, să facă din acești pescari umili mijloace prin care oamenii urmau să fie scoși din slujba lui Satan și aduși în slujba lui Dumnezeu.“ – Slujitorii Evangheliei, p.24 (secț. – O chemare sfântă).

Luni 1 aprilie

2. UN UCENIC SINCER ȘI ZELOS

a. Cum se considera Petru la începutul uceniciei sale? Luca 5:8.

Luca 5:8: „Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus și I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.”

„În zilele lui Hristos, conducătorii religioși ai poporului își închipuiau că sunt bogați în lucrurile spirituale. Rugăciunea fariseului: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni” (Luca 18:11), exprimă simțământul clasei sale și, într-o mare măsură, al întregii națiuni; dar în gloata din jurul Domnului Isus erau suflete care își simțeau sărăcia spirituală. Atunci când s-a descoperit puterea divină a Domnului Isus, cu prilejul pescuirii minunate, Petru a căzut la picioarele Mântuitorului, exclamând: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos”. Tot așa, în mulțimea adunată pe munte, erau mulți care, în prezența curăției Sale, simțeau că sunt „ticăloși, nenorociți, săraci, orbi și goi” (Apocalipsa 3:17).” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 6, 7 (cap. 2 – Fericirile).

b. Ce credea Petru cu privire la cine era Isus? Matei 16:13-16.

Matei 16:13-16: „Isus a venit în părțile Cezareii lui Filip și a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” Ei au răspuns: „Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții: Ilie; alții: Ieremia sau unul din proroci.” „Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceți că sunt?” Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!”.

„De la început, Petru a crezut că Isus e Mesia. Mulți alții, care fuseseră convinși de predicarea lui Ioan Botezătorul și-L primiseră pe Hristos, începuseră să se îndoiască de misiunea lui Ioan atunci când a fost închis și omorât și acum se îndoiau că Isus e Mesia... Mulți dintre ucenicii care așteptaseră cu mare înfrigurare ca Hristos să-Și ocupe locul pe tronul lui David, L-au părăsit când au înțeles că El nu are această intenție. Dar Petru și tovarășii lui nu au renunțat la loialitatea lor. Purtarea schimbătoare a celor care ieri proslăveau și azi condamnau, nu a distrus credința urmașului sincer al Mântuitorului. Petru a declarat: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu”. El n-a așteptat ca onorurile împărătești să-L încoroneze pe Domnul său, ci L-a primit când era în umilință.

Isus i-a răspuns lui Petru, zicând: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea și sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, care este în ceruri.

Adevărul mărturisit de Petru este temelia credinței credincioșilor. Hristos Însuși a zis că în aceasta constă viața veșnică. Dar faptul că cineva avea această cunoștință nu era un motiv de proslăvire de sine. Petru nu primise această descoperire datorită înțelepciunii sau datorită bunătății sale. Niciodată natura omenească nu poate, de la sine, să ajungă să cunoască cele dumnezeiești... Numai Duhul înfierii ne poate descoperi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu... Faptul că Petru a priceput slava lui Hristos era o dovadă că el fusese „învățat de Dumnezeu”.” – Hristos, Lumina Lumii, pp.411, 412 (cap 45. – Umbrele crucii).

Marți 2 aprilie

3. DORNIC DE RĂSPUNSURI

a. Ce exemple biblice arată spiritul curios al lui Petru și dezvăluie cum putem crește dezvoltând aceeași atitudine? Matei 15:15; 18:21; 19:27; Marcu 13:3, 4.

Matei 15:15: „Petru a luat cuvântul și I-a zis: „Deslușește-ne pilda aceasta.”

Matei 18:21: „Atunci Petru s-a apropiat de El și I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?”

Matei 19:27: „Atunci Petru a luat cuvântul și I-a zis: „Iată că noi am lăsat tot și Te-am urmat; ce răsplată vom avea?”

Marcu 13:3, 4: „Apoi a șezut pe Muntele Măslinilor în fața Templului. Și Petru, Iacov, Ioan și Andrei L-au întrebat deoparte: „Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri?”

„Niciun alt studiu nu va înnobila fiecare gând, fiecare simțământ și aspirație ca studiul Sfintelor Scripturi... Aici noi învățăm cum să facem viața aceasta mai bună și cum să ne asigurăm viața viitoare. Nicio altă carte nu poate să satisfacă căutările minții și năzuința inimii. Obținând o cunoaștere a Cuvântului lui Dumnezeu și ascultând apoi de el, oamenii se pot ridica din cele mai de jos adâncimi ale ignoranței și degradării, spre a deveni fii ai lui Dumnezeu...

Ca putere educatoare, Biblia nu are rival. Nimic nu va da o astfel de vigoare tuturor facultăţilor, ca a cere studenţilor să înţeleagă adevărurile uimitoare ale revelaţiei. Mintea se adaptează în mod treptat subiectelor de care i se îngăduie să se ocupe. Dacă este ocupată numai cu probleme obișnuite, excluzând subiectele mari și înălțătoare, ea se va pipernici și va slăbi. Dacă nu va fi pusă niciodată să se ocupe cu probleme dificile sau să fie lărgită pentru a înțelege adevăruri importante, după un timp, ea aproape își va pierde puterea de a se dezvolta...

În Cuvântul lui Dumnezeu, mintea găsește subiecte pentru cele mai profunde meditații, cum și pentru cele mai înalte aspirații.“ – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pp. 24, 25 (subcap. Biblia ca manual de studiu)

„Cei mai curioși pot învăța în siguranță în școala lui Hristos ceea ce se va dovedi de folos pentru binele lor prezent și veșnic.“ – An Appeal to Mothers, p. 32

b. Deși curiozitatea în problemele spirituale este încurajată (Ioan 5:39), când are curiozitatea sănătoasă a omului o limită? Deutoronom 29:29.

Deutoronom 29:29: „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale copiilor noștri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele Legii acesteia.“

„El [Satan] caută continuu să trezească un spirit de curiozitate nesfântă, o dorință nepotolită și plină de curiozitate de a pătrunde în tainele înțelepciunii și puterii divine. În eforturile lor de a descoperi ceea ce Dumnezeu a binevoit să păstreze ascuns, mulți pierd din vedere adevărurile pe care el le-a descoperit și care sunt esențiale pentru mântuire.“ – Patriarhi și profeți, pp. 54, 55 (cap. 3).

„Nu trebuie să încercăm să ridicăm cu mână îndrăzneață cortina în spatele căreia El Își ascunde măreția... Este o dovadă a milei Sale faptul că puterea Sa este ascunsă și că El este învăluit în norii teribili ai misterului și întunecimii; căci a ridica cortina care ascunde Prezența Divină înseamnă moarte.“ – The Review and Herald, 7 aprilie, 1885.

Miercuri 3 aprilie

4. PUȚINĂ CREDINȚĂ, MULTĂ ÎNCREDERE ÎN SINE

a. Ce ar trebui să învățăm din prima experiență consemnată a lui Petru de a umbla prin credință? Matei 14:28-31.

Matei 14:28-31: „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape.” „Vino!”, i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; și, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”

„El [Petru] ar fi trebuit să-și țină privirea spre Isus; dar a privit în jos, la valurile tulburate, și credința lui a slăbit.“ – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 273 (sect. – Natura înșelătoare a bogățiilor).

„Dacă nu își dedică întreaga viață preocupării de a privi la Mântuitorul Cel înălțat, primind prin credință meritele pe care este privilegiul lui să le ceară, capacitatea celui păcătos de a fi mântuit nu este mai mare decât cea a lui Petru de a merge pe apă, dacă nu își păstra cu fermitate privirile ațintite spre Domnul Isus. De aceea, planul lui Satan a fost acela de a ascunde chipul Mântuitorului și de a-i determina pe oameni să privească la oameni... Ani de zile biserica a privit la oameni și a așteptat mult de la ei, dar nu și-a îndreptat privirile spre Isus, în care sunt centrate speranțele noastre de a avea viața veșnică.“ – Mărturii pentru pastori și slujitorii evangheliei, p. 93 (secț. Respingerea luminii).

b. Pe măsură ce Petru era mai mult cu Isus, cum s-a supraestimat pe sine și capacitatea sa de a rezista unei încercări majore? Matei 26:33-35, 69-75.

Matei 26:33-35: „Petru a luat cuvântul și I-a zis: „Chiar dacă toți ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.” „Adevărat îți spun”, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Și toți ucenicii au spus același lucru.”

Matei 26:69-75: „Petru însă ședea afară în curte. O slujnică a venit la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus Galileeanul!” Dar el s-a lepădat înaintea tuturor și i-a zis: „Nu știu ce vrei să zici.” Când a ieșit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică și a zis celor de acolo: „Și acesta era cu Isus din Nazaret.” El s-a lepădat iarăși, cu un jurământ, și a zis: „Nu cunosc pe Omul acesta!” Peste puțin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat și au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că și tu ești unul din oamenii aceia, căci și vorba te dă de gol.” Atunci el a început să se blesteme și să se jure, zicând: „Nu cunosc pe Omul acesta!” În clipa aceea a cântat cocoșul. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și a ieșit afară și a plâns cu amar.”

„Nu este nimic așa de ofensator pentru Dumnezeu, sau atât de periculos pentru sufletul omenesc, ca mândria și încrederea în sine. Dintre toate păcatele, acesta este cel mai de plâns, cel mai greu de vindecat.“ – Parabolele Domnului Hristos, p.154 (cap. 13 – Doi închinători).

„Istoria niciunuia dintre ucenici nu ilustrează mai bine metoda de educare a lui Hristos ca istoria lui Petru. Îndrăzneț, agresiv și plin de încredere în sine, cu o percepție rapidă și gata să acționeze, prompt în a plăti cu aceeași monedă, dar generos când trebuia să arate iertare, Petru greșea adesea și primea mustrări... Răbdător, cu o iubire aparte, Mântuitorul lucra cu ucenicul Său impulsiv, căutând să-i controleze încrederea de sine și să-l învețe umilința, supunerea și dependența.

Lecția nu a fost învățată decât în parte. Încrederea în sine nu a fost dezrădăcinată.

Pentru ei toți, experiența lui Petru avea o lecție. Pentru încrederea de sine, încercarea înseamnă înfrângere sigură. Hristos nu putea opri lucrarea răului nepărăsit încă. Dar așa cum mâna Sa a fost întinsă pentru a salva atunci când valurile erau pe punctul să-l înghită pe Petru, tot astfel iubirea Lui s-a întins pentru salvarea lui, când apele mari treceau peste suflet.“ – Educația, p. 88, 89 (secț. – O ilustrare a metodelor Sale).

c. De ce nu garantează anii petrecuți ca membru în biserică o credință mai puternică? Romani 11:20-22; 1 Corinteni 10:12; 8:2.

Romani 11:20-22: „Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință: nu te îngâmfa, dar, ci teme-te! Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine. Uită-te, dar, la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut, și bunătate față de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat și tu.”

1 Corinteni 10:12: „Astfel, dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.“

1 Corinteni 8:2: „Dacă crede cineva că știe ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.“

Joi 4 aprilie

5. UN APOSTOL CONVERTIT

a. De ce nu ne împiedică Dumnezeu întotdeauna să ne urmăm propria cale, știind că aceasta poate duce la păcat și rușine? Isaia 48:17; Luca 22:31, 32.

Isaia 48:17: „Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: „Eu, Domnul Dumnezeul tău, te învăț ce este de folos și te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!“

Luca 22:31, 32: „Domnul a zis: „Simone, Simone, Satan v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; și, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi.”

„Hristos îi spusese lui Petru, înainte de a-L fi tăgăduit: „După ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi.” (Luca 22:32). Cuvintele acestea erau semne pentru lucrarea întinsă și rodnică pe care acest apostol urma să o aducă la îndeplinire în viitor pentru acei care aveau să vină la credință. Experiența proprie a lui Petru cu păcatul, suferința și pocăința l-au pregătit pentru această lucrare. De-abia după ce și-a dat seama de slăbiciunea sa a putut el să înțeleagă nevoia credinciosului de a depinde în totul de Hristos... Acum, întors la Dumnezeu și primit,.. el avea să trateze oile și mieii turmei încredințați grijii sale cu aceeași bunătate cu care Hristos Se purtase față de el.“ – Faptele apostolilor, pp. 515, 516 (cap. 51 – Un subpăstor credincios)

b. În anii săi de mai târziu, ce încurajare a dat, în scrisorile sale, Petru cel convertit, credincioșilor aflați în încercare? 1 Petru 3:14; 4:12-14.

1 Petru 3:14: „Chiar dacă aveți de suferit pentru neprihănire, ferice de voi! „N-aveți nicio teamă de ei și nu vă tulburați!“

1 Petru 4:12-14: „Preaiubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi; dimpotrivă, bucurați-vă, întrucât aveți parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucurați și să vă înveseliți și la arătarea slavei Lui. Dacă sunteți batjocoriți pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihnește peste voi.“

„Aceste epistole poartă simțământul de a fi fost scrise de unul care se împărtășise din belșug de suferințele lui Hristos, cum și de mângâierea Sa; unul a cărui întreagă ființă fusese transformată prin har și a cărui nădejde de viață veșnică era ceva sigur și de neclătinat.“ – Ibid., p. 517 (cap. 51 – Un subpăstor credincios).

Vineri 5 aprilie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Când aud vocea lui Isus chemându-mă în diverse împrejurări ale vieții, cum pot fi sigur că voi răspunde la fel de prompt și cu același zel ca Petru?

2. Ce ar trebui să nu uit niciodată, pe măsură ce numărul anilor mărturisirii mele de credință se înmulțesc?

3. În zilele noastre, într-o epocă de distragere constantă a atenției, încotro trebuie să îmi îndrept curiozitatea mea nativă, dacă sunt serios în privința mântuirii pentru veșnicie?

4. În ce aspecte ale vieții pot fi în pericol să am încredere în mine și să mă bizui pe propriile puteri?

5. Când fac o greșeală, cum pot trage învățături pozitive din acea experiență?