Lecția 10. Superioritatea sacrificiului lui Hristos

TEXT DE MEMORAT: „Dar acest om [Isus Hristos], dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu și așteaptă de acum ca vrăjmașii Lui să-I fie făcuți așternut al picioarelor Lui. Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți.” (Evrei 10:12-14).

„Pavel și conlucrătorii lui au proclamat învățătura neprihănirii prin credința în jertfa ispășitoare a lui Hristos. Ei L-au prezentat pe Hristos ca fiind Acela care, văzând starea lipsită de ajutor a neamului omenesc căzut, a venit să răscumpere pe bărbați și pe femei, trăind o viață de ascultare față de Legea lui Dumnezeu și plătind prețul vinovăției neascultării. Și, în lumina crucii, mulți care înainte nu cunoscuseră nimic despre adevăratul Dumnezeu, au început să înțeleagă măreția iubirii Tatălui.” — Faptele Apostolilor, p. 207 (cap. 20: Propovăduirea crucii).

Studiu recomandat: Hristos Lumina Lumii, p. 156-166 (cap. 16: În templul Său)

Duminică 3 martie

1. INEFICIENŢA SACRIFICIILOR DE ANIMALE

a. De ce sacrificiile oferite în sanctuarul pământesc nu au putut ierta păcatele? Evrei 10:1–4.

Evrei 10:1-4: „În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfățişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiți pe cei ce se apropie. Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curățați o dată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştință de păcate? Dar aducerea aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe; căci este cu neputință ca sângele taurilor şi al țapilor să şteargă păcatele.”

„Sângele animalelor nu a putut satisface cerințele lui Dumnezeu ca jertfă ispășitoare pentru încălcarea legii Sale. Viața unei vite era de mai puțină valoare decât viața păcătosului care păcătuiește, de aceea nu putea fi o răscumpărare pentru păcat. Putea fi acceptată de Dumnezeu numai ca un simbol a jertfei Fiului Său...

Dumnezeu l-a făcut pe om desăvârșit și neprihănit și, după ce a păcătuit, nu putea exista nicio jertfă pe care Dumnezeu să o accepte pentru el, dacă jertfa făcută nu ar fi ca valoare superioară omului, așa cum era el în starea lui de perfecțiune și inocență.” — Lift Him Up , p. 24 (10 ianuarie).

„Întregul plan al slujbei, al jertfelor, era o umbră a morții Mântuitorului pentru răscumpărarea lumii. Din momentul în care marele eveniment spre care arătau de atâtea veacuri aceste sacrificii urma să fie îndeplinit, ele nu mai aveau nicio valoare.” — Hristos, Lumina Lumii, p. 165 (În templul Său).

Luni 4 martie

2. MARELE PREOT CALIFICAT PE DEPLIN

a. Numai cine l-ar putea răscumpăra pe păcătos și de ce? Evrei 10:5–10.

Evrei 10:5-10: „De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat. Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinosuri, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat” (lucruri aduse toate după Lege), apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desființează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua. Prin această „voie” am fost sfințiți noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna.”

„Asupra lui Hristos nu s-a impus nicio cerință. El a avut puterea să-Și dea viața și să o ia din nou. Nu I S-a impus nicio obligație de a întreprinde lucrarea ispășirii. El a făcut un sacrificiu voluntar. Viața Lui a fost de o valoare suficientă pentru a-l salva pe om din starea lui căzută.” — Lift Him Up, p. 24 (10 ianuarie).

b. Ce anume I-a dat lui Hristos autoritatea de a fi Marele nostru Preot? Evrei 10:11–14.

Evrei 10:11-14: „Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare zi şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, care niciodată nu pot şterge păcatele, El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuți aşternut al picioarelor Lui. Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiți pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți.”

„Fiul nevinovat al lui Dumnezeu atârna pe cruce, trupul Său era sfârtecat în bătăi, mâinile acelea, atât de des întinse pentru binecuvântare, erau pironite pe cruce, picioarele acelea, neobosite în a sluji din iubire, erau țintuite pe lemn, acel cap împărătesc era străpuns de coroana de spini, buzele acelea tremurânde erau gata să strige de durere. Și toate suferințele îndurate — picăturile de sânge care se prelingeau din cap, din mâinile și picioarele Sale, chinurile care au zguduit ființa Sa și durerea de nedescris care I-a umplut sufletul atunci când Tatăl Și-a ascuns fața de El — vorbesc fiecărui copil al neamului omenesc, declarând: Pentru tine, Fiul lui Dumnezeu a consimțit să poarte această povară a vinovăției; pentru tine El a nimicit împărăția morții și a deschis porțile Paradisului. El, care a liniștit valurile furioase și a umblat pe crestele înspumate ale valurilor, care a făcut pe demoni să tremure și boala să înceteze, El, care a deschis ochii orbilor și care a chemat pe morți la viață, S-a oferit pe Sine ca jertfă pe cruce și a făcut lucrul acesta din iubire pentru tine. El, Purtătorul de păcat, a îndurat mânia judecății divine și, pentru tine, S-a făcut păcat.” — Hristos, Lumina Lumii, p. 755 (cap. 78: Golgota).

c. De ce, fiind pe deplin nevinovat, a murit Hristos pe cruce? 2 Corinteni 5:21; Isaia 53:5, 6, 8, 11.

2 Corinteni 5:21: „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.”

Isaia 53:5-6, 8, 11: „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiți. Noi rătăceam cu toții ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor... 8El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?...11Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştința Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulți oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.”

„Nu numai prin moartea pe cruce Și-a îndeplinit Hristos lucrarea de salvare a oamenilor. Nenorocirea, suferința și umilința au făcut parte din misiunea Lui. [Isaia 53:5 citat.] Această pedeapsă a purtat-o Hristos pentru păcatele celui călcător de lege, El a suportat pedeapsa pentru fiecare om și din acest motiv El poate răscumpăra fiecare suflet, indiferent de starea lui, dacă va accepta legea lui Dumnezeu ca standard al neprihănirii sale.” — Comentarii Biblice ale Vechiului Testament [E. G. White Comments], vol. 4, p. 1147, 1148 (Isaia cap. 53).

„Hristos a fost tratat așa cum meritam noi, pentru ca noi să putem fi tratați așa cum merita El. El a fost condamnat pentru păcatele noastre, la care El n-a contribuit cu nimic, pentru ca noi să putem fi îndreptățiți prin neprihănirea Lui, la care noi n-am contribuit cu nimic. El a suferit moartea care era a noastră, ca noi să putem primi viața care era a Lui.” — Hristos, Lumina Lumii, p. 25, cap. 1: „Dumnezeu cu noi”).

Marți 5 martie

3. ACCES GRATUIT LA TRONUL HARULUI

a. Avându-L pe Hristos ca Mare Preot, cum ne putem apropia de tronul harului? Efeseni 2:17, 18; Evrei 4:16; 10:19, 22.

Efeseni 2:17-18: „El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce erați departe, şi pace celor ce erau aproape. Căci, prin El, şi unii şi alții avem intrare la Tatăl, într-un Duh.”

Evrei 4:16: „Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.”

Evrei 10:19, 22: „Astfel, dar, fraților, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt... Să ne apropiem cu o inimă curată, cu credință deplină, cu inimile stropite şi curățate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată.”

„Voința noastră trebuie să fie în totul predată voinței divine, simțămintele noastre, dorințele, interesele și onoarea — identificate cu prosperitatea împărăției Domnului Hristos și onoarea cauzei Sale și atunci vom primi mereu de la El har și Domnul Hristos va primi recunoștința noastră.

Când această intimitate a legăturii și comuniunii este formată, atunci păcatele noastre sunt așezate asupra lui Hristos; și neprihănirea Sa ne este atribuită. El a fost făcut păcat pentru noi, pentru ca noi să putem fi făcuți neprihănirea lui Dumnezeu în El. Noi avem acces la Dumnezeu prin El; noi suntem primiți în Cel PreaIubit.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 229 (subcap. Un apel).

„Fiecare dintre voi să-și cerceteze propria lui inimă, să-și curețe templul mânjit al sufletului și să vegheze în rugăciune. Fiți hotărâți și căutați-L pe Isus până când Îl veți găsi; nu-I dați drumul până când iubirea Lui nu va locui în inimile voastre și până când spiritul Său nu supune viața voastră și nu va modela caracterul vostru. Apoi credeți și apropiați-vă cu îndrăzneală de tronul Său, știind că El vă va asculta rugăciunile.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 132 (subcap. Primejdii ce confruntă pe tineri).

b. Care va fi rezultatul conexiunii noastre cu Hristos? Evrei 10:23–25.

Evrei 10:23-25: „Să ținem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduința. Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții şi cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie.”

„Cei care nu simt nevoia să caute adunarea sfinților, cu prețioasa asigurare că Domnul Se va întâlni cu ei, arată cât de superficial prețuiesc ajutorul pe care li l-a oferit Dumnezeu.” — Comentarii Biblice ale Noului Testament, [E . G. White Comments], vol. 7, p. 934 (Evrei 10).

„Isus stă în Sfânta Sfintelor acum, ca să Se arate în prezența lui Dumnezeu pentru noi. Acolo El nu încetează să prezinte poporul clipă de clipă, deplin în Sine. Dar pentru că suntem astfel reprezentați în fața Tatălui, nu trebuie să ne imaginăm că trebuie să ne încredem în mila Lui și să devenim neglijenți, indiferenți și îngăduitori de noi înșine. Hristos nu este slujitorul păcatului. Suntem desăvârșiți în El, acceptați în Cel Preaiubit, numai când rămânem în El prin credință.

Perfecțiunea prin propriile noastre fapte bune nu o putem atinge niciodată. Sufletul care Îl vede pe Isus prin credință, respinge propria sa neprihănire. El se vede pe sine incomplet, pocăința lui insuficientă, credința sa cea mai puternică, dar slăbită, jertfa sa cea mai scumpă, o vede ca fiind slabă și se scufundă în smerenie la picioarele crucii. Dar o voce îi vorbește din profețiile Cuvântului lui Dumnezeu. Cu uimire, el aude solia: „Voi sunteți desăvârșiți în El”. Acum totul se odihnește în sufletul lui.” — Credința şi faptele, pp. 107, 108 (subcap. Aceasta este îndreptățirea).

Miercuri 6 martie

4. PĂSTRÂND BUNĂTATEA LUI DUMNEZEU ÎN MINTEA NOASTRĂ

a. Care va fi rezultatul dacă neglijăm o mântuire atât de mare? Evrei 2:3; 10:26–31.

Evrei 2:3: „Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o.”

Evrei 10:26-31: „Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştința adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecății şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiți. Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cât mai aspră pedeapsă credeți că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfințit, şi va batjocori pe Duhul harului? Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.” Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!”

„Dumnezeu lucrează prin manifestarea Duhului Său ca să-l mustre și să-l convingă pe păcătos; și dacă lucrarea Duhului este lepădată, în cele din urmă Dumnezeu nu mai poate face nimic pentru acel suflet. Ultimul mijloc al harului divin este folosit. Păcătosul rupe astfel orice legătură cu Dumnezeu, iar păcatul nu are nici un leac ca să se vindece singur. Nu mai există o rezervă de putere, prin care Dumnezeu să poată lucra pentru a-l convinge și converti pe păcătos. „Lăsați-l în pace” (Osea 4:17) — este porunca divină.” — Patriarhi şi Profeți, p. 405 (cap. 35: Răzvrătirea lui Core).

b. De ce ar trebui să ne amintim întotdeauna de izbăvirile lui Dumnezeu pentru noi – și ce exemplu dau pionierii adventiști în această privință? Evrei 10:32, 33.

Evrei 10:32-33: „Aduceți-vă aminte de zilele de la început, când, după ce ați fost luminați, ați dus o mare luptă de suferințe: pe de o parte, erați puşi ca privelişte în mijlocul ocărilor şi necazurilor, şi, pe de alta, v-ați făcut părtaşi cu aceia care aveau aceeaşi soartă ca voi.”

„Modul cum Se poartă Dumnezeu cu poporul Său ar trebui să fie adesea repetat. Cât de des erau arătate indicatoarele așezate de Domnul în felul Său de purtare cu vechiul Israel! Pentru ca nu cumva să uite istoria trecutului, El i-a poruncit lui Moise să pună evenimentele acestea în cântec, iar părinții să le dea copiilor lor ca învățătură. Ei trebuiau să strângă amintirile și să le facă cunoscute. Trebuia să se depună eforturi deosebite pentru a le păstra, pentru ca, atunci când copii ar fi întrebat cu privire la aceste lucruri, întreaga istorie să poată fi repetată. În felul acesta, se păstrau în minte puterea providențială și deosebita bunătate și îndurare a lui Dumnezeu în purtarea Lui de grijă și în liberarea poporului Său. Noi suntem îndemnați să ne aducem ’aminte de zilele de la început, când după ce ați fost luminați, ați dus o mare luptă de suferințe’. (Evrei 10:23). Pentru poporul Său din generația aceasta Domnul a lucrat ca un Dumnezeu făcător de minuni. Istoria trecută a cauzei lui Dumnezeu ar trebui să fie adesea adusă aminte poporului — tineri și bătrâni. Noi avem nevoie să repetăm deseori bunătatea lui Dumnezeu și să-L lăudăm pentru faptele Lui minunate.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 364 (subcap. Adunările în Sabat).

„În legătură cu experiența noastră din trecut, noi îndeplinim îndemnul apostolului: „Aduceți-vă aminte de zilele de la început, când, după ce ați fost luminați, ați dus o mare luptă de suferințe.” (Evrei 10:32).

Viețile noastre sunt întrețesute cu cauza lui Dumnezeu. Nu avem niciun alt interes pe lângă această lucrare. Iar când vedem ce pași a făcut cauza pornind de la un foarte neînsemnat început, întărindu-se și prosperând încet, dar sigur, când vedem succesul cauzei în slujba căreia am trudit, suferit și aproape că ne-am jertfit viețile, cine ne va opri sau interzice să ne lăudăm în Dumnezeu? Experiența pe care am căpătat-o în această cauză este prețioasă pentru noi. Am investit totul în ea.” — Mărturii pentru comunitate, vol.3, p. 318 (subcap. Pionieri ai cauzei).

Joi 7 martie

5. CĂI SIGURE

a. Cum putem fi în siguranță pe drumul către viața veșnică? Evrei 10:35–39.

Evrei 10:35-39: „Să nu vă părăsiți, dar, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit. „Încă puțină, foarte puțină vreme”, şi „Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credință; dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.” Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credință pentru mântuirea sufletului.”

„Nu acela care îmbracă armura poate să fie mândru de biruință, pentru că încă mai are o luptă de dus și o biruință de câștigat. Acela care rabdă până la sfârșit este cel ce va fi mântuit. … Dacă nu înaintăm din biruință în biruință, sufletul va da înapoi spre pierzare. Nu trebuie să stabilim niciun standard omenesc prin care să măsurăm caracterul. Am văzut destule lucruri pe care oamenii le numesc ‚desăvârșire’ pe pământul acesta. Legea sfântă a lui Dumnezeu este singurul standard prin care putem să stabilim dacă mergem sau nu pe calea Sa. Dacă suntem neascultători, caracterul nostru nu este în armonie cu Legea morală a guvernării lui Dumnezeu, iar a spune: ‚Sunt mântuit’ înseamnă a declara o minciună. Niciun călcător al Legii lui Dumnezeu, care este temelia guvernării Sale în cer și pe pământ, nu este mântuit.” — Solii Alese, vol. 1, p. 155 (subcap. Nu încetați să progresați).

b. Care sunt principalele caracteristici ale poporului lui Dumnezeu în aceste zile din urmă? Apocalipsa 12:17; 14:12.

Apocalipsa 12:17: „Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşița seminței ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi țin mărturia lui Isus Hristos.”

Apocalipsa 14:12: „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credința lui Isus.”

„Există doar două tabere pe pământ – cei care stau sub steagul pătat de sânge al lui Isus Hristos și cei care stau sub steagul negru al răzvrătirii.” — Manuscript Releases, vol. 14, p. 161.

„În acest moment, biserica trebuie să-și îmbrace hainele ei frumoase – ‚Hristos, neprihănirea noastră.’ Există diferențe clare și hotărâte care trebuie restaurate și exemplificate pentru lume în ceea ce privește susținerea poruncilor lui Dumnezeu și a credinței lui Isus.” — Christian Experience and Teachings, p. 207.

„Credința în capacitatea lui Hristos de a ne mântui din abundență, pe deplin și cu desăvârșire este credința lui Isus.” — Solii alese, cap. 3, p. 172 (subcap. Făgăduințe prețioase şi tablouri întunecate).

Vineri 8 martie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce sângele animalelor nu a fost adecvat pentru mântuire?

2. Explicați, în măsura în care putem înțelege, profunzimea jertfei lui Hristos pentru noi.

3. Ce apreciezi cel mai mult despre slujirea lui Hristos pentru tine?

4. De ce ar trebui să ne amintim vechile experiențe din viața noastră religioasă?

5. Ce nu realizează mulți astăzi despre mântuire?