Lecția 11. Dragoste fierbinte

TEXT DE MEMORAT: „Mai presus de toate, să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.“ (1 Petru 4:8).

„Influențele iubirii au o putere minunată, căci acestea sunt divine.“ – Educația, p. 114 (secț. – Alte parabole).

Studiu recomandat: Educația, pp. 113-118 (secț. – Alte parabole).

Duminică 9 iunie

1. PROFUNZIMEA DRAGOSTEI – MĂREȚUL INDICATOR

a. Cum a corupt păcatul profunzimea iubirii noastre? Geneza 3:12.

Geneza 3:12: „Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat.”

„Iubirea, recunoștința și credincioșia față de Creator, toate au devenit subordonate iubirii lui [Adam] pentru Eva. Ea era o parte din el și el nu putea suporta gândul despărțirii [după ce ea mâncase din fructul oprit]... El s-a hotărât să împărtășească soarta ei; dacă ea trebuia să moară, el avea să moară împreună cu ea.

[Mai târziu, înaintea lui Dumnezeu] Adam nu putea nici să nege, nici să scuze păcatul său; dar, în loc să dea pe față pocăință, el a făcut tot posibilul să arunce vina asupra soției și, în acest fel, asupra lui Dumnezeu Însuși.“ – Patriarhi și profeți, pp. 56, 57 (cap. 3 – Ispitirea și căderea).

b. Care este cea mai simplă modalitate de a verifica dacă sunt un creștin adevărat? 1 Ioan 2:9; 4:20; Ioan 13:35.

1 Ioan 2:9; 4:20: „Cine zice că este în lumină, și urăște pe fratele său, este încă în întuneric până acum... Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu”, și urăște pe fratele său, este un mincinos; căci, cine nu iubește pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?“

Ioan 13:35: „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.”

„Aseară am visat că o mică grupă era adunată pentru a avea o întâlnire religioasă. Cineva a intrat și s-a așezat într-un colț întunecat, unde ar atrage puțină atenție. Nu exista un spirit de libertate. Spiritul Domnului era limitat. Au fost făcute câteva remarci... A devenit evident că nu era dragostea lui Isus în inimile celor care pretindeau să creadă adevărul și era, ca rezultat sigur, o absență a spiritului lui Hristos... Adunarea nu fusese o înviorare pentru nimeni.

Când întâlnirea era pe cale să se încheie, străinul s-a ridicat și, cu o voce plină de durere și de lacrimi, le-a spus că aveau o mare lipsă în sufletele lor și în propria lor experiență.“ – This Day With God, p. 157.

Luni 10 iunie

2. ÎNȚELEGEREA PRINCIPIULUI IUBIRII

a. Pe ce principiu este construit conceptul de iubire în lumea aceasta? Luca 6:32-34.

Luca 6:32-34: „Dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. Dacă faceți bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii fac așa. Și dacă dați cu împrumut acelora de la care nădăjduiți să luați înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii dau cu împrumut păcătoșilor, ca să ia înapoi întocmai.“

b. Pe ce principiu este construită iubirea adevărată, divină? Matei 5:44, 45; Ioan 15:13; 1 Ioan 4:7-11.

Matei 5:44, 45: „Dar Eu vă spun: iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.“

Ioan 15:13: „Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi.“

1 Ioan 4:7-11: „Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu. Și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu. Cine nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Preaiubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții.“

„Iubirea este mai mult decât un impuls, o emoție. Este un principiu viu, activ, care lucrează. Nu este ghidată de sentimente, ci de voință. În ea este cuprinsă hotărârea serioasă a unei minți supuse și înmuiate, care apucă puterea Celui Nemărginit, spunând: Te voi sluji chiar până la moarte.“ – The Signs of the Times, 20 iunie 1900.

„Dacă fiecare dintre cei care caută Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui ar fi întotdeauna gata să lucreze lucrările lui Hristos, cât de ușoară ar deveni calea către cer! Binecuvântările lui Dumnezeu ar curge în suflet, iar laudele Domnului ar fi mereu pe buzele voastre. Atunci ați sluji pe Dumnezeu din principiu. S-ar putea ca sentimentele voastre să nu fie întotdeauna pline de bucurie; nori ar putea uneori să umbrească orizontul experienței voastre; dar speranța creștinului nu se bazează pe fundația de nisip a sentimentelor. Cei care acționează din principiu vor contempla gloria lui Dumnezeu dincolo de umbre și se vor sprijini pe cuvântul sigur al făgăduinței. Ei nu vor fi descurajați de la a-L onora pe Dumnezeu, oricât de întunecată ar părea calea. Adversitatea și încercarea le vor oferi doar ocazia să arate sinceritatea credinței și iubirii lor.“ – The Review and Herald, 20 octombrie 1910.

c. Dacă noi, botezați fiind, avem încă dificultăți în a ierta, a ne supune și a arăta iubire și îngăduință, ce ne lipsește? Romani 8:7-10; 1 Ioan 4:8.

Romani 8:7-10: „Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună. Deci cei ce sunt pământești nu pot să placă lui Dumnezeu. Voi însă nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morții, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.“

1 Ioan 4:8: „Cine nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.“

„Adevărata sfințire îi unește pe credincioși cu Hristos și unul cu altul în legăturile unei simpatii tandre. Această unire face să curgă continuu în inimă torente bogate de dragoste creștină, care se revarsă apoi în dragoste unul pentru altul.

Calitățile pe care este esențial să le posede toți sunt cele care au marcat deplinătatea caracterului lui Hristos – dragostea Lui...

Este cea mai mare și mai fatală înșelăciune să se presupună că un om poate avea credință pentru viață veșnică fără a poseda dragostea asemănătoare cu a lui Hristos pentru frații săi.“ – Comentarii Biblice, Noul Testament, (referința la Ioan 13) vol. 5, p. 1141.

Marți 11 iunie

3. UN PRINCIPIU DE ÎNVĂȚAT

a. Ce principiu sfânt ne îndeamnă Petru să învățăm și să exersăm în viața noastră de zi cu zi? 1 Petru 4:8 (prima parte); 1:22.

1 Petru 4:8 p.p.: „Mai presus de toate, să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții...”

1 Petru 1:22: „Deci ca unii care prin ascultarea de adevăr v-ați curățat sufletele prin Duhul, ca să aveți o dragoste de frați neprefăcută, iubiți-vă cu căldură unii pe alții, din toată inima.“

b. În ce sens dragostea „va acoperi o sumedenie de păcate”? 1 Petru 4:8 u.p. comparați cu Proverbe 17:9; Iacov 5:19, 20.

1 Petru 4:8 u.p.: „căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.“

Proverbe 17:9: „Cine acoperă o greșeală, caută dragostea, dar cine o pomenește mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni.“

Iacov 5:19, 20: „Fraților, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, și-l întoarce un altul, să știți că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte și va acoperi o sumedenie de păcate.“

„Dacă crezi că fratele tău te-a rănit, mergi la el cu bunătate și iubire, și poți ajunge la o înțelegere și la împăcare. Când tratezi pe cei rătăciți, ar trebui să ții întotdeauna cont de faptul că tratezi pe Hristos în persoana sfinților Lui. Mergi la fratele tău pe care îl consideri greșit și vorbește-i cu dragoste în particular, dacă reușești să rezolvi problema, l-ai câștigat pe fratele tău fără să expui slăbiciunile lui, iar înțelegerea dintre voi a determinat acoperirea unei mulțimi de păcate, fără ca alții să observe. Alții nu vor avea nevoie să știe de dificultățile tale și, astfel, să fie avertizați să privească cu suspiciune tot ceea ce crezi că cel vinovat ar putea face și să dea o interpretare greșită motivațiilor lui.“ – The Review and Herald, 24 februarie 1891.

„Scriptura învață clar că acela care greșește trebuie tratat cu îngăduință și compasiune. Dacă este urmată calea corectă, inima aparent încăpățânată poate fi câștigată la Isus. Dragostea Lui acoperă o mulțime de păcate. Harul Său nu conduce niciodată la expunerea greșelilor cuiva, dacă aceasta nu este necesar pentru bine altora.“ – Sfaturi pentru părinți, educatori și studenți, p. 267 (cap. 36 – Disciplina creștină).

„‚Mai presus de toate’, scrie apostolul, ‚să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții.’ (1 Petru 4:8). Nu ascultați rapoartele aduse împotriva unui frate sau a unei surori. Fiți foarte prudenți în modul în care luați în considerare un reproș împotriva aproapelui vostru. Întrebați pe cel care aduce acuzația dacă a urmat cuvântul lui Dumnezeu în această privință. Hristos a lăsat instrucțiuni explicite cu privire la ceea ce ar trebui făcut. Mergeți la fratele vostru și spuneți-i vina între el și voi singuri. Nu vă scuzați de la aceasta, spunând: Nu există nicio greșeală personală între cel acuzat și mine. Regulile date de Hristos sunt atât de definite, atât de explicite, încât această scuză nu este validă.“

„Fie că greșeala este sau nu între voi și cel acuzat, îndemnul lui Hristos este același. Fratele tău are nevoie de ajutor. Spune-i lui, nu altcuiva, că sunt răspândite zvonuri despre el. Oferă-i oportunitatea să explice.“ – In Heavenly Places, p. 292.

Miercuri 12 iunie

4. UN FRUCT ESENȚIAL AL IUBIRII

a. La ce trăsătură de caracter indică Petru ca un bun indiciu despre iubirea lui Dumnezeu care locuiește în inimă? 1 Petru 4:9.

1 Petru 4:9: „Fiți primitori de oaspeți între voi, fără cârtire.“

b. De ce este ospitalitatea o virtute creștină vitală? Evrei 13:2; Romani 12:13.

Evrei 13:2: „Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii, prin ea, au găzduit fără să știe pe îngeri.“

Romani 12:13: „Ajutați pe sfinți când sunt în nevoie. Fiți primitori de oaspeți.“

„Chiar și printre cei care se pretind a fi creștini, adevărata ospitalitate este puțin practicată. Între credincioșii noștri, prilejul de a dovedi ospitalitate nu e privit așa cum ar trebui, ca un privilegiu și o binecuvântare. Este de-a dreptul prea puțină sociabilitate, prea puțină dispoziție de a face loc pentru încă doi sau trei la masa familiei, fără jenă sau fără a face paradă cu aceasta. Unii spun că ʼe prea mult necazʼ...

Dumnezeu nu are plăcere de interesul egoist, arătat atât de des față de mine și de „familia mea”. Fiecare familie care cultivă spiritul acesta are nevoie să fie convertită prin principiile curate, exemplificate în viața lui Hristos. Acei care se închid în ei înșiși, care nu sunt dispuși să fie atrași de spiritul găzduirii de oaspeți, pierd multe binecuvântări.“ – Mărturii pentru comunitate, vol. 6, pp. 343, 344 (secț. – Cultivarea ospitalității).

„Am cunoscut persoane care fac mare caz de mărturisirea lor, ale căror inimi sunt așa de ambalate în iubire de sine și egoism...Toată viața lor s-au gândit și au trăit numai pentru ei înșiși. A te sacrifica spre a face bine altora sau a te lipsi pe tine spre a-i ajuta pe alții – nici vorbă de așa ceva la ei... Idolul lor este eul. Săptămâni, luni și ani prețioși trec în veșnicie, dar ei n-au în ceruri nici un raport despre fapte binefăcătoare, de sacrificiu pentru binele altora, de hrănirea celor flămânzi, de îmbrăcare a celor goi, sau de primirea în casă a celor străini.“ – Ibid., vol. 2, p. 26 (secț. – Lucrând pentru Hristos).

c. Ce „ospitalitate” superficială, falsă este practicată de multe familii creștine? Iov 1:4; 2 Împărați 20:13-15.

Iov 1:4: „Fiii săi se duceau unii la alții și dădeau, rând pe rând, câte un ospăț. Și pofteau și pe cele trei surori ale lor să mănânce și să bea împreună cu ei.“

2 Împărați 20:13-15: „Ezechia a ascultat pe soli și le-a arătat locul unde erau lucrurile lui de preț, argintul și aurul, mirodeniile și untdelemnul cel scump, casa lui cu arme și tot ce se afla în vistieriile lui: n-a fost nimic pe care să nu li-l fi arătat Ezechia în casa lui și în toate moșiile lui. Prorocul Isaia a venit în urmă la împăratul Ezechia și i-a zis: „Ce au zis oamenii aceia și de unde au venit la tine?” Ezechia a răspuns: „Au venit dintr-o țară depărtată, din Babilon.” Isaia a mai zis: „Ce au văzut în casa ta?” Ezechia a răspuns: „Au văzut tot ce este în casa mea: n-a fost nimic în vistieriile mele pe care să nu li-l fi arătat.”

„Este o tăgăduire a lui Hristos aceea de a face pregătiri pentru oaspeți, pregătiri care cer din timpul care, pe bună dreptate, aparține Domnului...

Necazuri și poveri care nu sunt necesare sunt create din dorința de a se făli cu întreținerea vizitatorilor. Din dorința de a pregăti multe feluri de bucate pentru masă, gospodina muncește peste măsură; din cauza multelor feluri pregătite, oaspeții mănâncă mai mult decât ar trebui, iar rezultatul este boala și suferința, pe de o parte din cauza muncii peste măsură și pe altă parte din cauza mâncării peste măsură. Aceste ospețe complicate sunt împovărătoare și dăunătoare.“ – Ibid., vol. 6, p. 343 (secț. – Cultivarea ospitalității).

Joi 13 iunie

5. SLUJIREA CREȘTINĂ ADEVĂRATĂ

a. Numiți un aspect despre cum este manifestată dragostea în viața unui creștin adevărat. 1 Petru 4:10.

1 Petru 4:10: „Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.“

„Dumnezeu a rânduit fiecărui om lucrarea lui, potrivit cu capacitatea lui. Prin învățătură și practică, oamenii trebuie să se califice să facă față oricărui caz care s-ar ivi; și este nevoie de plănuire înțeleaptă pentru a pune pe fiecare om în sfera lui potrivită, ca să poată obține o experiență care-l va pregăti să poarte o răspundere.“ – Mărturii pentru comunitate, vol. 9, pp. 221, 222 (secț. – Problema rasială).

„Mai ales tinerii ar trebui să simtă că trebuie să-și educe mințile și să profite de fiecare oportunitate de a deveni inteligenți, pentru a aduce o slujire plăcută Celui care și-a dat viața Lui prețioasă pentru ei...

Fiecare să îmbunătățească orice oportunitate cu care l-a binecuvântat Dumnezeu, în providența Lui, pentru a dobândi tot ceea ce este posibil în domeniul revelației sau științei... Fiecare talent dat oamenilor trebuie exercitat pentru a crește în valoare și tot progresul să fie oferit din nou lui Dumnezeu. Dacă ai deficiențe în maniere, în voce, în educație, nu trebuie să rămâi mereu în această situație. Trebuie să te străduiești neîncetat pentru a atinge un standard mai înalt atât în educație, cât și în experiența religioasă... Dumnezeu nu a prevăzut o cale prin care cineva să aibă o scuză pentru a face un lucru neglijent; și totuși, multe astfel de lucruri au fost oferite Lui de cei care lucrează în cauza Lui, dar nu sunt plăcute înaintea Lui.“ – Principii fundamentale ale educației creștine, pp. 213-215 (subcap. Nevoia de lucrători instruiți).

b. Care ar trebui să fie singurul scop al întregii noastre slujiri? 1 Petru 4:11; Coloseni 3:23.

1 Petru 4:11: „Dacă vorbește cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujește cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava și puterea în vecii vecilor! Amin.“

Coloseni 3:23: „Orice faceți să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.“

Vineri 14 iunie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Care este diferența dintre iubirea divină și „iubirea” lumească?

2. Ce principiu stă la baza dragostei creștine?

3. Cum pot cultiva obiceiuri mai nobile de ospitalitate?

4. Ce tipuri de slujire creștină ar fi bine să dezvolt?

5. Cum pot să mă asigur că munca mea este pentru Dumnezeu și nu este nepăsătoare și neglijentă?