Lecția 11. Istoric al dietei

Text de memorat: „Prea iubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ți meargă bine și sănătatea ta să sporească tot așa cum sporește sufletul tău.” (3 Ioan 2).

„Când oamenii își predau inimile necredinței, ei se așază sub controlul lui Satan, și nimeni nu poate spune cât de departe îi va conduce el.”—The Review and Herald, 29 octombrie 1903.

Studiu recomandat: Patriarhi și profeți, p. 293-297, 377-382 (cap. 26, De la Marea Roșie la Sinai, cap. 33, De la Sinai la Cadeș).

Duminică 3 septembrie

1. RESTAURARE

a. De unde știm că înainte ca Hristos să vină trebuie să existe o restaurare a principiilor așa cum au fost date la început? Fapte 3:20, 21; Ieremia 6:16.

Fapte 3:20, 21: „şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor – despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime.”

Ieremia 6:16: „Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!” Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!” ”

b. Care a fost dieta inițială și de ce au devenit necesare ierburile? Geneza 1:29; 3:17, 18; Psalmi 104:14.

Geneza 1:29: „Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.”

Geneza 3:17, 18: „Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.”

Psalmi 104:14: „Tu faci să crească iarba pentru vite şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană.”

„Trebuie să studiem planul original al lui Dumnezeu pentru dieta omului. Cel care l-a creat pe om și care înțelege nevoile sale, i-a prescris lui Adam alimentația sa. [Geneza 1:29 citat.] Când a părăsit Edenul pentru a-și câștiga existența lucrând pământul sub blestemul păcatului, omul a primit permisiunea de a mânca, de asemenea, ‚iarba de pe câmp.’ (Geneza 3:18).

Cerealele, fructele, nucile și vegetalele constituie dieta aleasă pentru noi de Creatorul nostru. Aceste alimente, preparate într-un mod pe cât de simplu și de natural posibil, sunt cele mai sănătoase și mai hrănitoare. Ele oferă o tărie, o putere de rezistență, și o vigoare a intelectului, care nu sunt oferite de o dietă mai complexă și mai stimulantă.”—Pe urmele Marelui Medic, p.295, 296 engl. (cap. 23, Dieta și sănătatea).

c. De unde știm că nu era voia lui Dumnezeu să permită alimentele din carne? Ezechiel 20:24, 25; Deuteronom 12:20; Psalmi 106:14, 15; Romani 7:7.

Ezechiel 20:24, 25: „pentru că n-au împlinit poruncile Mele şi au lepădat învăţăturile Mele, au pângărit Sabatele mele şi şi-au întors ochii spre idolii părinţilor lor. Ba încă le-am dat şi legi care nu erau bune şi porunci prin care nu puteau să trăiască.”

Deuteronom 12:20: „Când Domnul Dumnezeul tău îţi va lărgi hotarele, cum ţi-a făgăduit, şi dorinţa să mănânci carne te va face să zici: ‘Aş vrea să mănânc carne!’ vei putea să mănânci după dorinţa ta.”

Psalmi 106:14, 15: „ci i-a apucat pofta în pustie şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate. El le-a dat ce cereau, dar a trimis o molimă printre ei.”

Romani 7:7: „Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!”

„Îndepărtându-se de planul divin prescris pentru dieta lor, Israeliții au suferit o mare pierdere.”—Ibid., p. 312 engl. (cap. 24, Carnea ca aliment).

d. De ce a interzis Dumnezeu consumul de grăsime și sânge? Leviticul 3:17; 17:11; Fapte 15:20.

Leviticul 3:17: „Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri, în toate locurile unde veţi locui. Cu niciun chip să nu mâncaţi nici grăsime, nici sânge.”

Leviticul 17:11: „Căci viața trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneți pe altar, ca să slujească de ispășire pentru sufletele voastre, căci prin viața din el face sângele ispășire.”

Fapte 15:20: „ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate şi de sânge.”

Luni 4 septembrie

2. GATA PENTRU ISUS?

a. De ce au fost nimiciți atât de mulți evrei în pustie? 1 Corinteni 10:5-10; Evrei 3:19.

1 Corinteni 10:5-10: „Totuşi cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie. Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei. Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul a şezut să mănânce şi să bea şi s-au sculat să joace.” Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii. Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin şerpi. Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de Nimicitorul.”

Evrei 3:19: „Vedem dar că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor.”

„Veghetorii de pe zidurile Sionului ar fi trebuit să fie primii care să prindă vestea venirii Salvatorului, primii care să își ridice vocea pentru a proclama [faptul] că El [e] aproape, primii care să îi avertizeze pe oameni să se pregătească pentru venirea Sa. Însă ei erau comozi, visând la pace și siguranță, în timp ce oamenii erau adormiți în păcatele lor. Isus a văzut biserica Sa, asemenea smochinului fără rod, acoperit de frunze pline de pretenții, totuși lipsit de rod prețios. Exista o respectare plină de lăudăroșie a formelor religiei, în timp ce lipsea spiritul adevăratei umilințe, căințe și credințe — singurul care putea să facă acceptabil serviciul pentru Dumnezeu. În locul atributelor Duhului se manifestau mândrie, formalism, vanitate, egoism, asuprire. O biserică ce aluneca în apostazie își închidea ochii față de semnele timpurilor. Dumnezeu nu i-a părăsit, nici nu a îngăduit credincioșiei Sale să dea greș; însă ei s-au îndepărtat de El, și s-au separat de dragostea Sa. În timp ce ei refuzau să se conformeze cu condițiile, promisiunile Sale nu s-au împlinit față de ei.”—Marea luptă, p. 315, 316 engl. (cap. 17, Vestitorii dimineții).

„Să ne amintim că timpul este scurt. Spuneți oamenilor că oportunitățile pentru slujire sunt neglijate. Toate națiunile trebuie să fie avertizate și instruite să Îl caute pe Domnul fără întârziere; pentru că acel înger puternic, care a înșelat atât de mulți din oastea îngerească, lucrează neobosit pentru a pune la lucru vicleșugurile sale seducătoare, cu care el dorește să înșele întreaga lume. Lucrarea despre care scrie profetul Zaharia, este un tip de restaurare spirituală care trebuie îndeplinită pentru Israel înainte de sfârșitul timpului.”—Manuscript Releases, vol. 1, p. 315.

b. Cum se aplică aceasta la noi, în timp ce ne pregătim pentru a doua venire? 1 Corinteni 10:11.

1 Corinteni 10:11: „Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.”

„Pentru a pregăti un popor să stea în ziua lui Dumnezeu, trebuie îndeplinită o mare lucrare de reformă. Dumnezeu a văzut că mulți din pretinsul Său popor nu lucrau pentru eternitate, și în îndurarea Sa El urma să le trimită un mesaj de avertizare pentru a-i trezi din amorțeala lor și a-i conduce să se pregătească pentru venirea Domnului.”—Marea luptă, p. 311 engl. (cap. 17).

„Istoria vechiului Israel este o ilustrație uimitoare pentru experiența din trecut a grupului de adventiști. Dumnezeu a condus poporul Său în mișcarea adventă, la fel cum i-a condus pe copiii lui Israel din Egipt. În marea dezamăgire, credința lor a fost testată la fel cum a fost [testată] cea a evreilor la Marea Roșie. Dacă se încredeau în continuare în mâna călăuzitoare care fusese cu ei în experiența lor trecută, ei urma să vadă mântuirea lui Dumnezeu.”—Ibid., p.457, 458 engl. (cap. 26, O lucrare de reformă).

Marți 5 septembrie

3. URCIORUL CU MANĂ

a. După plecarea din Egipt, ce au cerut la scurt timp evreii și ce a făcut Dumnezeu referitor la acest lucru? Exodul 16:3, 13-15.

Exodul 16:3, 13-15: „Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de n-am murit loviţi de mâna Domnului în ţara Egiptului, când şedeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-aţi adus în pustia aceasta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta.”... 13-15Seara au venit nişte prepeliţe şi au acoperit tabăra, şi dimineaţa s-a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberei. Când s-a luat roua aceasta, pe faţa pustiei era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de gheaţă albă pe pământ. Copiii lui Israel s-au uitat la ea şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?” căci nu ştiau ce este. Moise le-a zis: „Este pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană.” ”

„În timpul sclaviei lor în Egipt, Israeliții fuseseră constrânși să subziste cu cea mai nepretențioasă și simplă mâncare; însă atunci, apetitul puternic indus de lipsă și de munca grea o făcuseră gustoasă. Însă mulți dintre egiptenii care erau acum între ei fuseseră obișnuiți cu o dietă luxoasă; și aceștia au fost primii care să se plângă. Când a fost dată mana, chiar înainte ca Israel să ajungă la Sinai, Domnul le oferise carne ca răspuns la cererile lor gălăgioase; dar le-a fost oferită doar pentru o singură zi.

Dumnezeu ar fi putut la fel de ușor să îi aprovizioneze cu carne, ca și cu mană, însă a fost pusă o restricție asupra lor spre binele lor. Scopul Său era de a le furniza hrană mai potrivită pentru nevoile lor, decât dieta cauzatoare de agitație și febră, cu care mulți fuseseră obișnuiți în Egipt. Apetitul pervertit trebuia adus într-o stare mai sănătoasă, pentru ca ei să se poată bucura de hrana pusă inițial la dispoziție pentru om — roadele pământului, pe care Dumnezeu li le-a dat lui Adam și Evei în Eden. Pentru acest motiv Israeliții fuseseră privați, într-o mare măsură, de hrană de origine animală.”—Patriarhi și profeți, p. 377, 378 engl. (cap. 33, De la Sinai la Cadeș).

b. Cum le-au pregătit îngerii o dietă mai bună? Psalmi 78:25.

Psalmii 78:25: „Au mâncat cu toţii pâinea celor mari (engl. hrana îngerilor) şi le-a trimis mâncare să se sature.”

„Timp de patruzeci de ani li s-a amintit zilnic prin această măsură minunată de grija neîntreruptă și dragostea gingașă a lui Dumnezeu. În cuvintele psalmistului, Dumnezeu le-a dat ‚din grânele cerului. Omul a mâncat hrana îngerilor’ (Psalmi 78:24, 25 engl. KJV) — adică hrană pusă lor la dispoziție de către îngeri.”—Ibid., p. 297 engl. (cap. 26, De la Marea Roșie la Sinai).

c. Cum a fost creat un memorial al acestei alimentații? Exodul 16:32, 33; Evrei 9:4.

Exodul 16:32, 33: „Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: ‘Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmaşii voştri, ca să vadă şi ei pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncaţi în pustie, după ce v-am scos din ţara Egiptului.’” Şi Moise a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană şi aşază-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.”

Evrei 9:4: „El avea un altar de aur pentru tămâie şi chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot erau un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, şi tablele legământului.”

„În sfânta sfintelor am văzut un chivot; deasupra și pe lateral era din aur pur. La fiecare capăt al chivotului era un heruvim frumos, cu aripile întinse deasupra lui. Fețele lor erau întoarse una spre cealaltă, și ei priveau în jos. Între îngeri era o cădelniță de aur. Deasupra chivotului, unde stăteau îngerii, era o slavă foarte strălucitoare, care părea ca un tron unde stătea Dumnezeu. Isus stătea lângă chivot, și când rugăciunile sfinților se înălțau spre El, tămâia din cădelniță fumega și El oferea rugăciunile lor cu fumul tămâiei spre Tatăl Său. În chivot era urciorul cu mană, toiagul lui Aaron care înmugurise, și tablele de piatră care erau împăturate laolaltă ca o carte. Isus le-a deschis, și am văzut cele zece porunci scrise pe ele cu degetul lui Dumnezeu.”—Experiențe și viziuni, p. 32 engl. (cap. Viziuni ulterioare).

Miercuri 6 septembrie

4. OALELE CU CARNE DIN EGIPT

a. Cine au fost primii care s-au plâns de dieta lor? Care era tipul specific de carne și cum știm că ei nu doreau doar celelalte feluri de mâncare care erau preparate pe lângă ea? Numeri 11:4-6, 9-13.

Numeri 11:4-6, 9-13: „Adunăturii de oameni care se aflau în mijlocul lui Israel i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plângă şi să zică: „Cine ne va da carne să mâncăm? Ne aducem aminte de peştii pe care-i mâncam în Egipt şi care nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praji, de ceapă şi de usturoi. Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noştri nu văd decât mana aceasta.”... 9-13Când cădea roua noaptea în tabără, cădea şi mana. Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. Mânia Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat şi a zis Domnului: „Pentru ce mâhneşti Tu pe robul Tău şi pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: ‘Poartă-l la sânul tău, cum poartă doica pe copil, până în ţara pe care ai jurat părinţilor lui că i-o vei da’? De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: ‘Dă-ne carne ca să mâncăm!’ ”

„[Evreii] au ajuns sătui de hrana pregătită pentru ei de îngeri, și trimisă lor din Cer. Ei știau că era exact hrana pe care Dumnezeu dorea ca ei să o aibă, și că aceasta era sănătoasă pentru ei și pentru copiii lor. În ciuda greutăților lor din pustie, nu exista niciun om slab în toate semințiile lor. Satan, autorul bolii și al nenorocirilor, se va apropia de poporul lui Dumnezeu acolo unde poate avea cel mai mare succes. El a controlat apetitul într-o mare măsură de la timpul experimentului său de succes cu Eva, conducând-o să mănânce din fructul interzis. El a venit cu ispitele sale mai întâi la mulțimea amestecată, egiptenii care mărturiseau a crede, și i-a ațâțat la murmurări răsculătoare. Ei nu erau mulțumiți cu hrana sănătoasă pe care Dumnezeu le-o pusese la dispoziție. Apetitul lor depravat tânjea după o varietate mai mare, în special alimente din carne.”—The Spirit of Prophecy, vol. 1, p. 281.

b. Cum a îndeplinit Dumnezeu cererea lor, și care a fost rezultatul de această dată, ținând cont de faptul că ei erau instruiți mai bine decât atunci la început când au părăsit Egiptul? Numeri 11:18-20; Psalmi 78:27-31.

Numeri 11:18-20: „Să spui poporului: ‘Sfinţiţi-vă pentru mâine şi aveţi să mâncaţi carne, fiindcă aţi plâns în auzul Domnului şi aţi zis: «Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt!» Domnul vă va da carne şi veţi mânca. Aveţi să mâncaţi carne nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, ci o lună întreagă, până vă va ieşi pe nări şi vă veţi scârbi de ea, pentru că n-aţi ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru şi pentru că aţi plâns înaintea Lui, zicând: «Pentru ce am ieşit noi oare din Egipt?»’”

Psalmi 78:27-31: „A plouat peste ei carne ca pulberea şi păsări înaripate cât nisipul mării; le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor, de jur împrejurul locuinţelor lor. Ei au mâncat şi s-au săturat din destul: Dumnezeu le-a dat ce doriseră. Dar n-apucaseră să-şi astâmpere bine pofta, mâncarea le era încă în gură, când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari dintre ei şi a doborât pe tinerii lui Israel.”

„Cu această ocazie, Domnul a dat poporului ceea ce nu era pentru cel mai mare bine al lor, pentru că ei doreau să îl aibă. Ei nu doreau să se supună pentru a primi de la Dumnezeu doar acele lucruri care urma să se dovedească spre binele lor. Ei s-au pornit pe murmurări răzvrătite împotriva lui Moise, și împotriva lui Dumnezeu, pentru că nu au primit acele lucruri care s-ar fi dovedit o pagubă pentru ei. Poftele lor depravate îi controlau, și Dumnezeu le-a dat mâncare de carne, așa cum doreau ei, și i-a lăsat să sufere rezultatele satisfacerii apetitului lor pofticios. Febră arzătoare a secerat un număr foarte mare de oameni. Cei care fuseseră cei mai vinovați în murmurările lor, au fost uciși imediat ce au gustat carnea după care poftiseră. Dacă s-ar fi supus să Îl lase pe Domnul să aleagă pentru ei hrana lor, și ar fi fost recunoscători, și mulțumiți cu hrana din care puteau mânca nestingherit fără a fi vătămați, ei nu ar fi pierdut favoarea lui Dumnezeu, și nu ar fi fost pedepsiți pentru murmurările lor rebele, un număr mare dintre ei fiind uciși.”—Ibid., vol. 1, p. 284, 285.

c. Cum trebuie să numim acest act deliberat de rebeliune? Psalmi 78:17, 32.

Psalmi 78:17, 32: „Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n-au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Preaînalt în pustie... 32Cu toate acestea, ei n-au încetat să păcătuiască şi n-au crezut în minunile Lui.”

Joi 7 septembrie

5. SCRISE PENTRU TIMPUL NOSTRU

a. De unde știm că această avertizare cu privire la consecințele spirituale a fost scrisă anume pentru noi astăzi? 1 Corinteni 10:11; Psalmi 106:14, 15.

1 Corinteni 10:11: „Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.”

Psalmi 106:14, 15: „ci i-a apucat pofta în pustie şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate. El le-a dat ce cereau, dar a trimis o molimă printre ei.”

„Trebuie să avem grijă să nu suferim aceeași soartă ca vechiul Israel. Istoria neascultării și căderii lor a fost înregistrată pentru instruirea noastră, ca să putem evita să facem ce au făcut și ei. A fost scrisă pentru învățătura noastră, asupra cărora a venit sfârșitul lumii.’ Dacă trecem pe lângă aceste avertismente și mustrări, dezvoltând aceleași trăsături de caracter dezvoltate de israeliți, ce scuză putem invoca?”—The Review and Herald, 10 iulie 1900.

b. Când se pregăteau să intre în Canaanul pământesc, era păcat ca ei să își dorească să mănânce carne. Prezentați contrastul dintre aceasta și viața de pe noul pământ. Isaia 11:6; 65:25.

Isaia 11:6: „Atunci, lupul va locui împreună cu mielul, şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi împreună şi le va mâna un copilaş.”

Isaia 65:25: „Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul şi şarpele se va hrăni cu ţărână. Niciun rău, nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt”, zice Domnul.”

c. Ce oportunitate a dat Dumnezeu la granița țării promise și cât de mulți au intrat de fapt în ea? Deuteronom 30:19; Numeri 26:63-65.

Deuteronom 30:19: „Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţiam pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta.”

Numeri 26:63-65: „Aceştia sunt aceia dintre copiii lui Israel a căror numărătoare au făcut-o Moise şi preotul Eleazar în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului. Între ei, nu era niciunul din copiii lui Israel a căror numărătoare o făcuse Moise şi preotul Aaron în pustia Sinai. Căci Domnul zisese: „Vor muri în pustie şi nu va rămâne niciunul din ei, afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.”

„Dumnezeul care în pustie a dat copiilor lui Israel mana din cer încă trăiește și domnește...

Avem nevoie să privim spre cer în credință. Noi nu trebuie să fim descurajați din cauza aparentului eșec, nici nu ar trebui să ne pierdem inima din cauza amânării. Ar trebui să lucrăm cu voioșie, cu speranță, cu recunoștință, crezând că pământul deține în sânul său comori bogate pe care să le strângă lucrătorul credincios, depozite mai bogate decât aur sau argint. Munții și dealurile se schimbă; pământul îmbătrânește ca o haină; însă binecuvântarea lui Dumnezeu, Cel care întinde pentru poporul Său o masă în pustie, nu va înceta niciodată.”—Pe urmele Marelui Medic, p.200 engl. (cap. 12, Ajutor pentru șomeri și pentru cei lipsiți de adăpost).

Vineri 8 septembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce vrea Dumnezeu ca poporul său să își restaureze viața după felul din Eden?

2. Cum are legătură experiența evreilor din pustie cu noi acum?

3. De ce a creat Dumnezeu în chivot un memorial al manei?

4. Ce se întâmplă când acționăm în mod deliberat contra voii lui Dumnezeu?

5. De unde știm că este păcat să insistăm să mâncăm alimente din carne în aceste zile?