Lecția 11. Până când moartea ne va despărți

Text de memorizat: „Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” (Matei 19:6)

„Legământului căsătoriei trebuie să i se acorde toată atenția, deoarece căsătoria este un pas făcut pentru o viață întreagă. Atât bărbatul, cât și femeia trebuie să chibzuiască în mod serios dacă pot sta alipiți unul de celălalt prin vicisitudinile vieții, atât timp cât vor trăi.” – Căminul adventist, p. 340 (cap. 56 ‒ Divorțul).

Recomandare pentru studiu: Tragedia veacurilor, pp. 433-450 (cap. 25 – Legea lui Dumnezeu de neschimbat).

Duminică 10 decembrie

1. DEVENIND UN SINGUR TRUP

a. Cum au încercat fariseii să-l prindă în cursă pe Domnul Isus cu privire la subiectul divorțului și al recăsătoriei? Matei 19:1–3.

„După ce a sfârșit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galileea și a venit în ținutul Iudeii, dincolo de Iordan. După El au mers multe gloate; și acolo a vindecat pe cei bolnavi. Fariseii au venit la El și, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta pentru orice pricină?” (Matei 19:1-3)

b. Ce standard al moralității a folosit Domnul Isus pentru a clarifica poziția Sa? Matei 19:4.

„Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-ați citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască.” (Matei 19:4)

„Tema centrală a Bibliei, tema în jurul căreia gravitează oricare alta din întreaga carte, este planul de răscumpărare, refacerea în sufletul omului a chipului lui Dumnezeu. De la primul licăr de speranță din sentința pronunțată în Eden și până la ultima făgăduință slăvită a Apocalipsei, ‘Ei vor vedea fața Lui și Numele Lui va fi pe frunțile lor’ (Apocalipsa 22:4), sarcina fiecărei cărți și a fiecărui pasaj din Biblie este desfășurarea acestei teme minunate — ridicarea omului — puterea lui Dumnezeu, ‘care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos.’” ‒ Lift Him Up, p. 56.

c. Cum a exprimat Domnul Isus faptul că atunci când un cuplu se căsătorește, unirea este pe viață? Matei 19:5, 6.

„Și a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup”? Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” (Matei 19:5-6)

Luni 11 decembrie

2. UN LEGĂMÂNT CU DUMNEZEU

a. Care este viziunea lui Dumnezeu cu privire la divorț, arătând că unitatea familială deplină este o parte importantă a planului Său? Maleahi 2:16.

„Căci Eu urăsc despărțirea în căsătorie – zice Domnul Dumnezeul lui Israel – și pe cel ce își acoperă haina cu silnicie – zice Domnul oștirilor. De aceea, luați seama în mintea voastră și nu fiți necredincioși!” (Maleahi 2:16)

„Iubirea divină, ce emană de la Hristos, nu distruge niciodată iubirea omenească, ci o include, rafinată și curățită. Prin aceasta, dragostea omenească este înălțată și înnobilată. Iubirea omenească nu poate aduce niciodată roade prețioase, dacă nu este unită cu natura divină și dacă nu este cultivată pentru ceruri. Domnul Isus dorește să vadă căsătorii și cămine fericite. Căldura unei prietenii adevărate și iubirea care leagă inima soțului și a soției sunt o pregustare a cerului.” ‒ In Heavenly Places, p. 202.

b. Cum este afectată o persoană și după divorț de promisiunea legală făcută la căsătorie ‒ și pe cine, în afară de cuplu, mai include acea promisiune? Maleahi 2:13–15; Proverbe 2:16, 17.

„Iată acum ce mai faceți: acoperiți cu lacrimi altarul Domnului, cu plânsete și gemete, așa încât El nu mai caută la darurile de mâncare și nu mai poate primi nimic din mâinile voastre. Și dacă întrebați: „Pentru ce?”… Pentru că Domnul a fost martor între tine și nevasta din tinerețea ta, căreia acum nu-i ești credincios, măcar că este tovarășa și nevasta cu care ai încheiat legământ! Nu ne-a dat Unul singur, Dumnezeu, suflarea de viață și ne-a păstrat-o? Și ce cere acel Unul singur? Sămânță dumnezeiască! Luați seama, dar, în mintea voastră și niciunul să nu fie necredincios nevestei din tinerețea lui!” (Maleahi 2:13-15)

„ca să te scape și de nevasta altuia, de străina care întrebuințează vorbe ademenitoare, care părăsește pe bărbatul tinereții ei și uită legământul Dumnezeului ei.” (Proverbe 2:16-17)

„Legătura familială este cea mai strânsă, mai duioasă și mai sfântă din câte există pe pământ. A fost desemnată să fie o binecuvântare pentru omenire. Și este o binecuvântare ori de câte ori se pășește în legământul căsătoriei în mod inteligent, cu teamă de Dumnezeu și ținând seama în mod corespunzător de responsabilitățile implicate.” – Divina vindecare, pp. 356, 357 (secț. ‒ Căminul).

c. Cum au pretins deodată evreii că îi cred pe profeți? Matei 19:7.

„Pentru ce, dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărțire și s-o lase?” (Matei 19:7)

„Fariseii susținuseră că învățătura lui Hristos se împotrivea legii pe care Dumnezeu o dăduse prin Moise; dar îndrumarea dată leprosului vindecat de a duce un dar, așa cum cerea legea, dovedea netemeinicia acestei acuzații. Aceasta era o mărturie îndestulătoare pentru toți aceia care doreau să fie convinși.” – Hristos, Lumina lumii, p. 265 (cap. 27 – Poți să mă curățești).

„Pretinsul respect [al unui grup de farisei și cărturari] ascundea o uneltire josnică pentru nimicirea Domnului Hristos. Ei prinseseră această ocazie pentru a obține condamnarea Lui, gândind că, oricare I-ar fi hotărârea, aveau posibilitatea să-L acuze.” – Ibid., p. 460 (cap. 50 – Printre curse).

„Dumnezeu ori își învață biserica, mustrându-i greșelile și întărindu-i credința, ori nu. Lucrarea aceasta ori este de la Dumnezeu, ori nu este. Dumnezeu nu face nimic în asociere cu Satan. Lucrarea mea din ultimii treizeci de ani poartă ori pecetea lui Dumnezeu, ori pecetea vrăjmașului. În această problemă nu există lucrare pe jumătate. Mărturiile sunt ori ale Duhului lui Dumnezeu, ori ale diavolului. Ridicându-te împotriva slujitorilor lui Dumnezeu, tu faci fie lucrarea lui Dumnezeu, fie a diavolului. ‘După roadele lor îi veți cunoaște.’ Ce pecete poartă lucrarea ta? Se cuvine să privești critic la rezultatul conduitei tale.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 230 (secț. – Opoziție față de avertizări făcute cu credincioșie).

Marți 12 decembrie

3. PERMISIUNEA

a. Ce a scris Moise, de fapt, despre divorț și recăsătorie – și cum știm că această necurăție nu se referă la curvia înainte de căsătorie sau la adulter? Deuteronom 24:1–4; 22:20, 21; Leviticul 20:10.

„Când cineva își va lua o nevastă și se va însura cu ea și s-ar întâmpla ca ea să nu mai aibă trecere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva rușinos în ea, să-i scrie o carte de despărțire, și, după ce-i va da-o în mână, să-i dea drumul din casa lui. Ea să iasă de la el, să plece și va putea să se mărite după un alt bărbat. Dacă și acesta din urmă începe s-o urască, îi scrie o carte de despărțire și, după ce i-o dă în mână, îi dă drumul din casa lui; sau, dacă acest bărbat din urmă, care a luat-o de nevastă, moare, atunci bărbatul dintâi, care îi dăduse drumul, nu va putea s-o ia iarăși de nevastă, după ce s-a pângărit ea, căci lucrul acesta este o urâciune înaintea Domnului, și să nu faci vinovată de păcat țara pe care ți-o dă de moștenire Domnul Dumnezeul tău. (Deuteronomul 24:1-4)

„Dar dacă faptul este adevărat, dacă fata nu s-a găsit fecioară, să scoată pe fată la ușa casei tatălui ei; să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate și să moară, pentru că a săvârșit o mișelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. Să cureți astfel răul din mijlocul tău.” (Deuteronomul 22:20-21)

„Dacă un om preacurvește cu o femeie măritată, dacă preacurvește cu nevasta aproapelui său, omul acela și femeia aceea preacurvari să fie pedepsiți cu moartea.” (Leviticul 20:10)

b. În permisiunea acordată [cartea de despărțire], soția nu poate să se recăsătorească cu primul soț pentru niciun motiv, după ce a fost căsătorită cu un alt bărbat. Cum arată cuvântul „pângărit” că acest fapt era considerat încă un păcat? Leviticul 18:20.

„Să nu te împreunezi cu nevasta semenului tău, ca să te pângărești cu ea.” (Leviticul 18:20)

c. De ce a fost acordată această permisiune [carte de despărțire] de către Dumnezeu israeliților, când nu era după voia Lui? Ezechiel 20:24, 25; 14:1–5; Matei 19:8.

„pentru că n-au împlinit poruncile Mele și au lepădat învățăturile Mele, au pângărit Sabatele Mele și și-au întors ochii spre idolii părinților lor. Ba încă le-am dat și legi care nu erau bune și porunci prin care nu puteau să trăiască.” (Ezechiel 20:24-25)

„Câțiva din bătrânii lui Israel au venit la mine și au șezut înaintea mea. Și cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Fiul omului, oamenii aceștia își poartă idolii în inimă și își pironesc privirile spre ceea ce i-a făcut să cadă în nelegiuire! Să Mă las Eu să fiu întrebat de ei? De aceea vorbește-le și spune-le: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Orice om din casa lui Israel care își poartă idolii în inimă și care își pironește privirile spre ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui – dacă va veni să vorbească prorocului – Eu, Domnul, îi voi răspunde, în ciuda mulțimii idolilor lui, ca să prind în chiar inima lor pe aceia din casa lui Israel care s-au depărtat de Mine din pricina tuturor idolilor.” (Ezechiel 14:1-5)

„Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele; dar de la început n-a fost așa.” (Matei 19:8)

„De la respingerea primei solii îngerești, în biserici a avut loc o tristă schimbare. Când adevărul este disprețuit, rătăcirea este primită și apreciată. Dragostea pentru Dumnezeu și credința în Cuvântul Lui s-au răcit. Bisericile au întristat Duhul Domnului și, în mare măsură, acesta S-a retras. Cuvintele profetului Ezechiel se aplică în mod înfricoșător: ‘Fiu al omului, acești oameni și-au înălțat idolii în inima lor și au pus piatra de poticnire a nelegiuirii lor înaintea feței lor: să fiu Eu cumva luat la întrebări de ei? Eu, Domnul, îi voi răspunde celui care vine, conform cu mulțimea idolilor săi’ [Ezechiel 14:3, 4]. Poate că oamenii nu se închină idolilor de lemn și de piatră, dar toți cei care iubesc lucrurile lumii și se desfată în nelegiuire și-au ridicat idoli în inimile lor. Majoritatea pretinșilor creștini slujesc altor dumnezei în afară de Domnul. Mândria și luxul sunt prețuite, idolii sunt înălțați în biserică, iar locurile ei sfinte sunt întinate.

În vechime, Domnul a declarat slujitorilor Săi cu privire la Israel: ‘Căci conducătorii acestui popor îl fac să rătăcească; și cei conduși de ei sunt nimiciți.’ [Isaia 9:16] ‘Profeții profețesc fals și preoții stăpânesc prin mijloacele lor și poporul meu iubește aceasta; și ce veți face la sfârșit?’ [Ieremia 5:31]” – The Spirit of Prophecy, vol. 4, pp. 237, 238.

„Dacă iubim lucrurile lumii și ne complăcem în nelegiuire sau comuniune cu lucrările nefolositoare ale întunericului, am așezat piatra de poticnire a nelegiuirii înaintea feței noastre și am introdus idoli în inima noastră. Și dacă, printr-un efort categoric, nu-i îndepărtăm, nu vom fi niciodată recunoscuți ca fii și fiice ale lui Dumnezeu.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 164 (secț. – Adunările noastre de tabără).

Miercuri 13 decembrie

4. RECĂSĂTORIREA ESTE ADULTER

a. Cum demonstrează Domnul Isus că, atunci când o persoană divorțează din motive care nu implică imoralitate sexuală (călcarea poruncii a șaptea), persoana în cauză este în fapt responsabilă pentru adulterul care poate urma? Matei 5:31, 32.

„S-a zis iarăși: „Oricine își va lăsa nevasta să-i dea o carte de despărțire.” Dar Eu vă spun că oricine își va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; și cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurvește.” (Matei 5:31-32)

b. Cum se ajunge la aceeași concluzie în discuția de mai sus cu fariseii, când ne concentrăm pe ultima parte a versetului? Matei 19:9 (ultima parte).

„și cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurvește.” (Matei 19:9)

c. De unde știm că Isus nu a introdus permisiunea de a divorța și de a se recăsători atunci când soțul / soția este încă în viață și cum trebuie să privim aceste dovezi? 1 Corinteni 7:10, 11.

„Celor căsătoriți le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. (Dacă este despărțită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.) Și nici bărbatul să nu-și lase nevasta.” (1 Corinteni 7:10-11)

„Mulți privesc cu teamă și nesiguranță Cuvântul pe care Domnul îl rostește prin intermediul slujitorilor Lui. Și mulți vor amâna ascultarea lor față de avertismentele și mustrările primite, așteptând până când va fi înlăturată orice umbră de nesiguranță din mintea lor. Necredința care pretinde o cunoaștere desăvârșită nu va ceda niciodată în fața dovezilor pe care Dumnezeu este dispus să le ofere. El cere din partea poporului Lui o credință care se bazează pe temeinicia dovezilor, nu pe o cunoaștere desăvârșită. Acei urmași ai lui Hristos care acceptă lumina trimisă de Dumnezeu trebuie să asculte glasul divin care le vorbește în mijlocul nenumăratelor voci ce se împotrivesc cu tărie. Este nevoie de discernământ pentru a deosebi cu claritate vocea lui Dumnezeu.

Cei care nu acționează când îi cheamă Domnul, ci așteaptă dovezi mai sigure și oportunități mai favorabile, vor umbla în întuneric, căci lumina va fi retrasă. Dovezile date într-o zi, odată respinse, pot să nu mai fie repetate niciodată.” – Măturii pentru comunitate, vol. 3, p. 258 (secț. – Mărturii directe în biserică).

„În ceea ce privește divorțul, nu sunt pregătită să spun. Ea a primit toată lumina pe care am putut să o ofer, și este de prisos să mențin această chestiune tot timpul în fața ei când ea este hotărâtă să-și urmeze propria judecată. M-ai întrebat dacă eu cred că ar trebui să te căsătorești din nou, în cazul în care soția ta te-ar părăsi. Aș spune că nu văd nicio obiecție dacă cineva, cunoscând toate circumstanțele, ar alege să se căsătorească cu tine, dacă nu ai fi fost căsătorit anterior. Dar nu sunt pe deplin pregătită să mă pronunț dacă, din punct de vedere biblic, ai putea să te căsătorești din nou. [Persoana căreia i s-a adresat era eunuc /famen.] Mintea mea este atât de ocupată, încât nu pot să iau în considerare această controversată problemă a căsătoriilor și divorțurilor. Aș vrea să te pot ajuta, dar mă tem că nu este posibil.” ‒Manuscript Releases, vol. 13, p. 296.

Joi 14 decembrie

5. UN LEGĂMÂNT PE VIAŢĂ

a. Pentru cei care cunosc legea, cât timp rămâne un cuplu căsătorit și de ce este jurământul căsătoriei atât de ferm? Romani 7:1–3; Deuteronom 23:21, 22.

„Nu știți, fraților – căci vorbesc unor oameni care cunosc Legea – că Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăiește el? Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăiește el; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei. Dacă deci, când îi trăiește bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de lege, așa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul.” (Romani 7:1-3)

„Dacă faci o juruință Domnului Dumnezeului tău, să nu pregeți s-o împlinești; căci Domnul Dumnezeul tău îți va cere socoteală, și te vei face vinovat de un păcat. Dacă te ferești să faci o juruință, nu faci un păcat.” (Deuteronomul 23:21-22)

„În mintea celor tineri, căsătoria este îmbrăcată în romantism și este dificil a o detașa de această trăsătură cu care o acoperă închipuirea și a impresiona mintea cu acel simț al responsabilității care este implicat în legământul căsătoriei. Acest legământ leagă destinele a doi indivizi cu legături pe care nimic, în afară de moarte, nu ar trebui să le despartă.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 507 (secț. – Căsătorii nebiblice).

b. Cum întărește reacția ucenicilor ideea potrivit căreia căsătoria este pe viață – și de ce trebuie să adoptăm astăzi o astfel de poziție? Matei 19:10–12.

„Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul și nevasta lui, nu este de folos să se însoare.” El le-a răspuns: „Nu toți pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. Fiindcă sunt fameni, care s-au născut așa din pântecele maicii lor; sunt fameni, care au fost făcuți fameni de oameni; și sunt fameni, care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăția cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească.” (Matei 19:10-12)

c. Ce este necesar pentru a menține familia unită? Romani 5:20

„Ba încă și Legea a venit pentru ca să se înmulțească greșeala; dar unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult.” (Romani 5:20)

„Harul Domnului Hristos, și numai acesta, poate face din această instituție ceea ce Dumnezeu a desemnat ca ea să fie — un agent spre binecuvântarea și înălțarea omenirii. Și astfel, familiile de pe pământ, în unitate, pace și iubire, pot reprezenta familia din ceruri.

În zilele noastre, ca și pe vremea Domnului, starea societății prezintă o realitate tristă, dacă ne gândim la idealul cerului cu privire la această relație sacră. Totuși, chiar și pentru aceia care n-au găsit decât amărăciune și dezamăgire acolo unde speraseră să găsească părtășie și bucurie, Evanghelia Domnului Hristos oferă o mângâiere. Răbdarea și blândețea pe care Spiritul Său le poate da vor îndulci soarta amară. Inima în care locuiește Hristos va fi atât de plină, atât de mulțumită, de iubirea Sa, încât nu va fi mistuită de dorința de a atrage simpatie și atenție asupra ei. Și prin predarea sufletului lui Dumnezeu, înțelepciunea Sa poate să săvârșească ceea ce înțelepciunea omenească nu reușește să facă. Prin descoperirea harului Său, inimi care odinioară erau nepăsătoare, sau înstrăinate, pot fi unite prin legături care sunt mai ferme și mai durabile decât cele pământești — legăturile de aur ale unei iubiri care va suporta proba încercării.” ‒ Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 65 (cap. 3 – Spiritualitatea Legii).

Vineri 15 decembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce este jurământul căsătoriei un legământ pe viață?

2. De ce urăște Dumnezeu divorțul?

3. De ce oferă Dumnezeu oamenilor anumite permisiuni după ce El a afirmat explicit Legea Sa?

4. De ce recăsătorirea, în timp ce ambele părți sunt încă în viață, este considerată adulter?

5. De ce și cum trebuie să menținem unite familiile?