Trăind viață creştină - Comori de adevăr (IV)

Lecția 12. Bucuria Domnului

Text de memorizat: „Fă-mă să aud veselie și bucurie și oasele pe care le-ai zdrobit Tu se vor bucura… Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale și sprijină-mă cu un duh de bunăvoință!” (Psalmul 51:8, 12).

„Dumnezeu nu ne cere să renunțăm la ceea ce ar fi spre binele nostru să păstrăm. În tot ceea ce face, El are în vedere binele copiilor Săi.” – Calea către Hristos, p. 46 (cap. 5 ‒ Consacrarea).

Recomandare pentru studiu: Calea către Hristos, pp. 115-126 (cap. 13 – Bucuria în Domnul).

Duminică 17 decembrie

1. ASCULTÂND CU BUCURIE

a. Ce fel de ascultare acceptă Dumnezeu și de ce? Deuteronom 28:45–47.

„Toate blestemele acestea vor veni peste tine, te vor urmări și te vor ajunge până vei fi nimicit, pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului Dumnezeului tău, pentru că n-ai păzit poruncile Lui și legile Lui, pe care ți le-a dat. Ele vor fi veșnic ca niște semne și minuni pentru tine și sămânța ta. Pentru că, în mijlocul belșugului tuturor lucrurilor, n-ai slujit Domnului Dumnezeului tău cu bucurie și cu dragă inimă,” (Deuteronomul 28:45-47)

„Adevărata religie îl aduce pe om în armonie cu legile fizice, spirituale și morale ale lui Dumnezeu. Ea deprinde la stăpânire de sine, pace sufletească și cumpătare. Religia înnobilează mintea, rafinează gustul și sfințește judecata. Ea face sufletul părtaș al curăției cerești. Credința în iubirea lui Dumnezeu și providența atotstăpânitoare ușurează povara grijii și ostenelii. Ea umple inima de bucurie și mulțumire în împrejurările cele mai însemnate, ca și în cele umile. Religia ajută direct la întărirea sănătății, la prelungirea vieții și la sporirea capacității de a ne bucura de toate binecuvântările ei. Ea deschide pentru suflet un izvor nesecat de fericire.” – Patriarhi și profeți, p. 600 (cap. 58 – Școlile profeților).

„O, dacă toți cei care n-au ales încă pe Hristos ar putea înțelege că El are ceva mai bun să le ofere decât cele după care aleargă ei înșiși! Când cel păcătos cugetă și acționează contrar voinței lui Dumnezeu, el aduce prin aceasta cea mai mare vătămare și nedreptate propriului său suflet. Nicio bucurie reală nu poate fi găsită pe calea interzisă de Acela care cunoaște ce este cel mai bine și plănuiește spre binele și fericirea creaturilor Sale. Calea fărădelegii este calea nenorocirii și nimicirii.” – Calea către Hristos, p. 46 (cap. 5 ‒ Consacrarea).

„Dumnezeu dorește să reverse asupra bărbaților și femeilor curentul bogat al iubirii Sale. El are o mare dorință să-i vadă găsindu-și plăcerea în a face voia Lui, folosind în serviciul Său fiecare frântură din puterea încredințată lor, învățând pe toți cei care vin în sfera lor de influență că modul în care pot fi considerați neprihăniți prin meritele lui Hristos este să asculte de lege.” – Îndrumarea copilului, p. 81 (secț. 4 – Ascultarea, lecția cea mai importantă).

Luni 18 decembrie

2. URMĂRI NATURALE

a. Cum este legată ascultarea de bucurie? Ioan 14:15; 15:10,11; Proverbele 21:15.

„Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” (Ioan 14:15)

„Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, și bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 15:10-11)

„Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine, dar pentru cei ce fac răul este o groază.” (Proverbe 21:15)

„Pe calea ascultării și a datoriei se află mulțumire și chiar bucurie.” ‒ Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 98 (cap. 12 – Comportamentul elevilor).

 „Principiul celor lumești este de a obține tot ce sunt în stare din lucrurile pieritoare ale acestei vieți. Dragostea egoistă de câștig este principiul călăuzitor în viețile lor. Însă bucuria cea mai curată nu se găsește în bogății și nici acolo unde lăcomia poftește neîntrerupt, ci acolo unde domnește mulțumirea și unde iubirea jertfitoare de sine este principiul conducător. Sunt mii de oameni care își petrec viețile în îngăduință față de propriile slăbiciuni și ale căror inimi sunt pline de nemulțumire. Ei sunt victimele egoismului și nemulțumirii în efortul inutil de a-și satisface mintea cu îngăduință. Însă nefericirea este întipărită chiar pe chipurile lor, iar în spatele lor este un deșert, pentru că umblarea nu le este roditoare în fapte bune.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 382 (secț. – Zecimi și daruri).

„Adevărata fericire este găsită numai în a fi bun și a face binele. Cea mai pură și deplină bucurie o simt cei care și-au îndeplinit cu credincioșie datoriile încredințate. Nicio muncă cinstită nu este degradantă. Josnică este lenevia, cea care îi determină pe oameni să considere drept nimicuri îndatoririle simple, de zi cu zi, ale vieții. Refuzul de a îndeplini aceste datorii cauzează o deficiență mentală și morală, care într-o zi va fi adânc resimțită. La un moment dat, în viața leneșului, diformitatea sa se va vedea bine conturată. Raportul vieții sale va menționa: ‘consumator, dar nu și producător.’” – Solii către tineret, pp. 210, 211 (cap. 65 – Răsplata hărniciei).

„Oare n-ai avut și momente luminoase în experiența ta? N-ai avut oare ocazii prețioase când inima ți-a tresăltat de bucurie răspunzând lucrării Duhului lui Dumnezeu? Când privești înapoi și răsfoiești capitolele cuprinzând experiența vieții tale, nu găsești oare și pagini plăcute? Nu cresc, oare, făgăduințele lui Dumnezeu, asemenea florilor plăcut mirositoare, pretutindeni de-a lungul cărării vieții tale? Nu vei lăsa tu, oare, ca frumusețea și dulceața să-ți umple inima de bucurie?” – Calea către Hristos, p. 117 (cap. 13 – Bucuria în Domnul).

b. Explicați atitudinea creștinului. Romani 12:8 (ultima parte); Neemia 8:10.

„Cine face milostenie s-o facă cu bucurie.” (Romani 12:8 u.p.)

„Ei le-au zis: „Duceți-vă de mâncați cărnuri grase și beți băuturi dulci și trimiteți câte o parte și celor ce n-au nimic pregătit, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru; nu vă mâhniți, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.” (Neemia 8:10)

„Se spune adesea despre Domnul Hristos că a plâns, dar că niciodată n-a fost văzut râzând. Într-adevăr, Mântuitorul nostru a fost un Om al durerilor și obișnuit cu suferința, deoarece și-a deschis inima pentru toate durerile oamenilor. Dar, cu toate că viața Sa a fost o viață de lepădare de sine și umbrită de dureri și griji, spiritul Său n-a fost însă niciodată zdrobit. Chipul Său nu era marcat de expresia durerii și a nemulțumirii, ci întotdeauna de o seninătate plină de pace. Inima Sa era un izvor de viață și, oriunde mergea, aducea cu Sine odihna și pacea, bucuria și voioșia.” – Ibid., p. 120 (cap. 13 – Bucuria în Domnul).

Marți 19 decembrie

3. LUCRÂND CU BUCURIE

a. Ce a oferit Dumnezeu, în desăvârșirea Edenului, pentru a-i face fericiți pe primii noștri părinți? Geneza 2:8, 15.

„Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; și a pus acolo pe omul pe care-l întocmise... 15 Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească.” (Geneza 2:8, 15)

„Locuitorilor Edenului le-a fost încredințată grija grădinii, ‘ca s-o lucreze și s-o păzească’. Ocupația lor nu era obositoare, ci plăcută și reconfortantă. Munca a fost dată de Dumnezeu ca o binecuvântare pentru om, să-i ocupe mintea, să-i fortifice corpul și să-i dezvolte capacitățile. În activitatea intelectuală și fizică, Adam a găsit una dintre cele mai înalte plăceri ale existenței sale sfinte. Și atunci când, ca urmare a neascultării sale, el a fost îndepărtat din frumosul său cămin și obligat să se lupte cu ariditatea pământului, ca să-și câștige pâinea cea de toate zilele, chiar această muncă, deși cu totul diferită de ocupația plăcută din grădina Edenului, era un scut împotriva ispitei și un izvor de fericire. Cei care consideră munca un blestem, chiar fiind ea însoțită de oboseală și durere, greșesc. Adesea, cei bogați privesc cu dispreț spre clasa muncitoare, dar faptul acesta este total în contradicție cu planul lui Dumnezeu în crearea omului… Creatorul nostru, care știe ce este spre binele și fericirea omului, i-a încredințat lui Adam lucrarea pe care o avea de făcut. Adevărata bucurie a vieții este aflată numai de bărbații și femeile care muncesc. Îngerii sunt lucrători sârguincioși; ei sunt slujitorii lui Dumnezeu în slujba fiilor oamenilor. Creatorul n-a pregătit niciun loc pentru practica lâncezitoare a leneviei.” ‒ Patriarhi și profeți, p. 50 (cap. 2 – Creațiunea).

b. Ce a venit să facă în această lume Domnul Isus și ce reacție a avut această lucrare asupra Sa? Luca 19:10; 15:5–7.

„Pentru că Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.” (Luca 19:10)

„După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri; și, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii și vecinii săi și le zice: „Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.” Tot așa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți care n-au nevoie de pocăință.” (Luca 15:5-7)

„Peste puțin timp, va trebui să-L întâlnim pe Domnul; și ce raport vom avea să-I prezentăm cu privire la modul în care am folosit timpul, talentele, influența noastră și averea noastră? Lucrarea de salvare a sufletelor ar trebui să fie bucuria noastră.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 481 (secț. – Apărând interesele fraților).

„Aceia care își predau viața unei serviri creștine cunosc ce înseamnă adevărata fericire. Interesele și rugăciunile lor se întind dincolo de eul personal. Ei înșiși cresc atunci când caută să-i ajute pe alții. Ei se familiarizează cu cele mai mari planuri, cu cele mai înflăcărate acțiuni cutezătoare, și cum să nu crească atunci când se așază în canalul divin al luminii și binecuvântării? Unii ca aceștia primesc înțelepciune din cer. Ei ajung să se identifice din ce în ce mai mult cu Hristos în toate planurile Lui. Nu e prilej pentru stagnare spirituală. Ambiția egoistă și slujirea de sine sunt mustrate prin contactul constant cu interesele absorbitoare, aspirațiile înălțătoare, care aparțin de activitățile înalte și sfinte.” – Ibid., vol. 9, p. 42 (secț. – Dezvoltarea prin serviciu).

Miercuri 20 decembrie

4. BUCURIE ÎN SUFERINŢĂ

a. La ce ne putem aștepta în această lume ca rezultat al umblării noastre creștine, cum ar trebui să ne facă aceasta să ne simțim – și de ce? 2 Timotei 3:12; 1 Petru 4:12, 13.

„De altfel, toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniți.” (2 Timotei 3:12)

„Preaiubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi; dimpotrivă, bucurați-vă, întrucât aveți parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucurați și să vă înveseliți și la arătarea slavei Lui.” (1 Petru 4:12-13)

„A fi încercați și testați face parte din disciplina noastră morală. În felul acesta putem învăța lecțiile cele mai valoroase și putem obține harurile cele mai prețioase, dacă ne vom apropia de Dumnezeu și vom răbda totul în puterea Lui.” – Schițe din viața mea, pp. 265, 266 (cap. 43 – Restabilirea sănătății).

„Partea strălucitoare și plăcută a religiei noastre va fi reprezentată de toți aceia care sunt zilnic consacrați lui Dumnezeu. Noi nu ar trebui să-L dezonorăm pe Dumnezeu prin relatarea sumbră a încercărilor care par dureroase. Toate necazurile care sunt primite ca învățături vor produce bucurie. Întreaga viață religioasă va fi încurajatoare, înălțătoare, înnobilatoare, parfumată cu cuvinte și fapte bune.” ‒ Mărturii pentru comunitate, vol. 6, pp. 365, 366 (secț. – Adunările în Sabat).

b. Cum ar trebui să reacționăm atunci când suferim pentru ceva pentru care nu merităm să suferim, și ce ne susține în această luptă? 1 Petru 2:20; Evrei 12:2.

„În adevăr, ce fală este să suferiți cu răbdare să fiți pălmuiți, când ați făcut rău? Dar, dacă suferiți cu răbdare, când ați făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.” (1 Petru 2:20)

„Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea, și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” (Evrei 12:2)

c. Ce ar trebui să ne amintim în cele mai întunecate momente ale noastre – și de ce? Ioan 16:20; Romani 8:28; Deuteronom 33:25; Psalmul 126:5.

„Adevărat, adevărat vă spun că voi veți plânge și vă veți tângui, iar lumea se va bucura; vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.” (Ioan 16:20)

„De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.” (Romani 8:28)

„Zăvoarele tale să fie de fier și de aramă, și puterea ta să țină cât zilele tale! (Deuteronomul 33:25)

„Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie.” (Psalmi 126:5)

„Nu ne putem permite să lăsăm ca spiritul nostru să fie supărat de nicio greșeală reală sau presupusă care s-a făcut față de noi. Eul este vrăjmașul de care trebuie să ne temem cel mai mult…

Nu trebuie să îngăduim ca simțămintele noastre să fie rănite cu ușurință. Noi trebuie să trăim nu pentru a ne apăra simțămintele sau reputația, ci pentru a salva suflete. Dacă vom fi interesați de salvarea sufletelor, vom înceta să luăm în considerare micile neînțelegeri care se ivesc adesea în relațiile noastre unii cu alții.” – Divina vindecare, p. 485 (secț. – În contact cu alții).

„Când vor vedea că Satan luptă în special împotriva lor, cei care stau în prima linie de bătaie vor înțelege că au nevoie de putere de la Dumnezeu și vor lucra prin puterea Sa. Biruințele pe care le vor câștiga nu-i vor face să se înalțe pe ei înșiși, ci îi vor determina să se bazeze cu mai multă siguranță pe Cel Atotputernic. O recunoștință adâncă și arzătoare va răsări în inima lor și vor fi bucuroși în mijlocul necazurilor prin care trec, atunci când sunt asaltați de vrăjmaș.” – Slujitorii Evangheliei, p. 266 (secț. ‒ Curajul).

„Este posibil să ajungi în mari greutăți în activitatea sau afacerea ta; perspectivele poate că devin din ce în ce mai întunecate și ești amenințat cu pierderi mari; dar nu trebuie să te descurajezi; aruncă grijile tale asupra lui Dumnezeu, rămâi calm și plin de voie bună. Roagă-te pentru înțelepciunea de a rezolva problemele vieții tale cu prudență, prevenind astfel pierderile și dezastrele. Fă tot ce poți din partea ta pentru a obține rezultate favorabile. Domnul Hristos a făgăduit ajutorul Său, dar nu ne-a scutit de eforturi. Atunci când, sprijinindu-te pe Hristos, Ajutorul nostru, ai făcut tot ce ai putut, primește cu bucurie rezultatul.” ‒ Calea către Hristos, p. 122 (cap. 13 – Bucuria în Domnul).

Joi 21 decembrie

5. DĂRUIND CU BUCURIE a. Care este un principiu simplu de investiție? Matei 13:8, 44; Luca 6:38.

„O altă parte a căzut în pământ bun și a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul, șaizeci, și altul, treizeci... 44 Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o țarină. Omul care o găsește o ascunde; și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea.” (Matei 13:8, 44)

„Dați, și vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6:38)

„O permanentă dăruire a darurilor lui Dumnezeu, oriunde lucrarea Lui sau nevoile omenirii cer ajutorul nostru, nu duce la sărăcie… Semănătorul își înmulțește sămânța aruncând-o în ogor. Tot la fel este cu cei care sunt credincioși în a da și altora din darurile lui Dumnezeu. Împărțind altora, își sporesc binecuvântările lor.” – Faptele apostolilor, p. 345 (cap. 32 – O biserică darnică).

b. Cât de important este actul dăruirii? Maleahi 3:8–11; 2 Corinteni 8:1–3.

Se cade să înșele un om pe Dumnezeu cum Mă înșelați voi? Dar voi întrebați: „Cu ce Te-am înșelat?” Cu zeciuielile și darurile de mâncare. Sunteți blestemați câtă vreme căutați să Mă înșelați, tot poporul în întregime! Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare. Și voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă (lăcusta), și nu vă va nimici roadele pământului, și vița nu va fi neroditoare în câmpiile voastre, zice Domnul oștirilor.” (Maleahi 3:8-11)

Fraților, voim să vă aducem la cunoștință harul pe care l-a dat Dumnezeu în bisericile Macedoniei. În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare și sărăcia lor lucie au dat naștere la un belșug de dărnicie din partea lor. Vă mărturisesc că au dat de bunăvoie, după puterea lor și chiar peste puterile lor. (2 Corinteni 8:1-3)

„Spiritul de sacrificiu dovedit de credincioșii macedoneni a fost rodul consacrării lor cu toată inima … Ei se bucurau că au privilegiul de a renunța chiar și la lucrurile de strictă necesitate pentru a veni în întâmpinarea nevoilor celorlalți. Când apostolul ar fi dorit să-i oprească, ei l-au rugat cu insistență să le accepte darurile. În simplitatea și onestitatea lor, cum și în iubirea lor pentru frați, au renunțat bucuroși la ei înșiși și au adus astfel din belșug roadele binefacerii.” – Ibid., pp. 343, 344 (cap. 32 – O biserică darnică).

„Planul de răscumpărare a fost în întregime voluntar din partea Mântuitorului nostru, și scopul lui Hristos este ca întreaga noastră generozitate să se arate prin daruri de bunăvoie.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 413 (secț. – Dăruirea sistematică).

c. Ce fel de daruri sunt plăcute înaintea lui Dumnezeu? 2 Corinteni 9:7.

„Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie îl iubește Dumnezeu.” (2 Corinteni 9:7)

„Dumnezeu nu are plăcere să-și împrospăteze vistieria cu valori dăruite cu de-a sila. Inimile loiale ale poporului Său, bucurându-se în adevărul mântuitor pentru acest timp, prin iubirea și recunoștința față de El pentru această lumină prețioasă, vor fi deschise și nerăbdătoare să ajute cu mijloacele lor la trimiterea adevărului către alții.” – Ibid.

„Creștinul va experimenta bucuria în măsura în care este un administrator credincios al bunurilor Domnului său.” – Sfaturi privind administrarea creștină a vieții, p. 136 (cap. 28 – Bogăția este un talant încredințat).

Vineri 22 decembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce este ascultarea cu bucurie o parte a creștinismului?

2. Cum găsim adevărata fericire?

3. Cum contribuie ocupația folositoare la mulțumire și fericire?

4. Doar în ce condiție generează încercările bucurie?

5. De ce este important să avem o atitudine dăruitoare?