Lecția 12. Când se văd slăbiciune și greșeli

TEXT DE MEMORAT: „Dacă trăim în Duhul, să și umblăm în Duhul. Să nu fim doritori de glorie deșartă, provocându-ne unii pe alții, invidiindu-ne unii pe alții.” (Galateni 5:25, 26 engl. KJV, rom. BTF).

„Nu trebuie să fim atât de zeloși pentru frații noștri și în acest zel să neglijăm lucrarea care e necesar să fie făcută pentru noi înșine. Greșeala altcuiva nu va face cazurile noastre cu nimic mai drepte.”—Astăzi cu Dumnezeu, p. 83 engl. (cap. 75, Creștinul amabil, politicos).

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 50-55 engl. (cap. 4, Vorbirea de rău), vol. 3, p. 93, 94 engl. (cap. 9, Lucrarea din Battle Creek), vol. 5, p. 246-248 engl. (cap. 26, Unitatea creștină), p. 603-613 engl. (cap. 75, Dragostea pentru cei greșiți).

Duminică 12 decembrie

1. NOI ÎNȘINE ȘI ALŢII

a. Ce apel nelimitat în timp, făcut de Pavel, răsună până în zilele noastre? Galateni 5:25, 26.

Galateni 5:25, 26: „Dacă trăim în Duhul, să și umblăm în Duhul. Să nu fim doritori de glorie deșartă, provocându-ne unii pe alții, invidiindu-ne unii pe alții.” (engl. KJV, rom. BTF).

„Cei care nu sunt spirituali par adesea a avea un zel care întrece cu mult zelul adevăraților copii ai lui Dumnezeu. Aceasta se întâmplă pentru că ei sunt hotărâți ca planurile și căile lor să aibă succes. Ei își spun: ‚Voi pune întreaga putere a ființei mele în acest plan, și voi lucra în continuu până când îl voi vedea având succes. Voi persista până când voi învinge.’ Însă toată religia pe care unul ca aceștia o are se găsește frecvent în zelul său ambițios despre care el crede că este după rânduiala lui Hristos. Luați acest [n.tr. zel], și nu mai rămâne nimic. Ei sunt ca fariseii care dădeau zecime din mentă, și mărar și chimen, însă neglijau chestiunile mai importante ale legii, judecata, îndurarea și dragostea de Dumnezeu (dragostea lui Dumnezeu).”—The Ellen G. White 1888 Materials, p. 1374, 1375.

„Toți cei care doresc să învețe de la Hristos trebuie să fie goliți de înțelepciunea omenească. Sufletul trebuie să fie curățat de toată vanitatea și mândria, și eliberat de tot ceea ce l-a absorbit mai înainte, și Hristos trebuie să fie întronat în inimă. Lupta constantă din suflet, care rezultă din egoism și auto-suficiență, trebuie să fie mustrată, și umilința și blândețea trebuie să ia locul obișnuitei noastre stime de sine.”—Sermons and Talks, vol. 1, p. 271, 272.

Luni 13 decembrie

2. ÎNVĂŢÂND CALEA DOMNULUI

a. Ce tip de experiență înfruntă aproape toți, uneori? Psalm 69:5, 16-19.

Psalm 69:5, 16-19: „Dumnezeule, Tu cunoști nebunia mea și greșelile mele nuŢi sunt ascunse.... Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine și nu-Ţi ascunde fața de robul Tău! Căci sunt în necaz: grăbește de m-ascultă! Apropie-Te de sufletul meu și izbăvește-l! Scapă-mă, din pricina vrăjmașilor mei! Tu știi ce ocară, ce rușine și batjocură mi se face; toți potrivnicii mei sunt înaintea Ta.”

„Oricare ar fi temerile și încercările tale, desfășoară-ți cazul în fața Domnului. Spiritul tău va fi înarmat să suporte. Calea va fi deschisă ca tu să te desprinzi din stânjeneală și dificultate.”—Hristos, Lumina lumii, p. 329 engl. (cap. 34, Invitația).

b. Având această realitate în minte, descrieți cum ar trebui să procedăm cu o persoană care a făcut o greșeală. Galateni 6:1; Matei 18:15.

Galateni 6:1: „Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți ca să nu fii ispitit și tu.”

Matei 18:15: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău.”

„Dacă ești mâhnit din cauză că semenii sau prietenii tăi greșesc spre vătămarea lor, dacă sunt luați prin surprindere și cad într-o greșeală, urmați regula biblică: ‚Spune-i greșeala între tine și el singur’ [Matei 18:15 engl. KJV]. Când mergi la cel despre care presupui că a greșit, vezi să îi vorbești întrun spirit blând și umil; pentru că mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. Cel greșit nu poate fi restaurat în niciun alt mod decât cu spiritul blândeții, al gingășiei și al dragostei tandre. Fii atent în manierele tale. Evită orice în privire sau gest, cuvânt sau ton, care aduce a mândrie sau auto-suficiență. Păzește-te împotriva unui cuvânt sau a unei priviri care te-ar înălța pe tine, sau ar pune bunătatea și neprihănirea ta în contrast cu neajunsurile lor. Păzește-te chiar și de cea mai îndepărtată apropiere de dispreț, aroganță, sau desconsiderare. Cu grijă evită orice aparență de mânie; și chiar dacă folosești un limbaj direct, să nu existe niciun reproș, nicio acuzație insultătoare, nicio dovadă de aprindere, decât cea a unei dragoste serioase. Mai presus de toate, să nu existe nicio umbră de ură sau de rea voință, nicio amărăciune sau acreală în exprimare. Nimic în afară de amabilitate și gingășie nu poate să se reverse dintr-o inimă plină de dragoste. Totuși, toate aceste roade prețioase nu trebuie să ne împiedice de la a vorbi în modul cel mai serios, solemn, ca și când îngerii și-ar îndrepta ochii asupra voastră, și voi ați acționa având în vedere judecata viitoare. Țineți minte că succesul mustrării depinde în mare măsură de spiritul cu care aceasta este dată. Nu neglijați rugăciunea serioasă ca să posedați o minte umilă, și ca îngerii lui Dumnezeu să meargă înaintea voastră pentru a lucra asupra inimilor la care încercați să ajungeți, și astfel să le impresioneze prin impresiile cerești, ca eforturile voastre să poată avea succes. Dacă se realizează vreun bine, nu vă atribuiți vouă meritele. Doar Dumnezeu trebuie să fie înălțat. Doar Dumnezeu a făcut totul.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 52, 53 engl. (cap. 4, Vorbirea de rău).

Marți 14 decembrie

3. REGULA DE AUR A VORBIRII

a. Ce ar trebui să ne ajute să rezistăm ispitei de a spune altora despre greșelile unei persoane? Luca 6:31; Proverbe 25:9.

Luca 6:31: „Ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel.”

Proverbe 25:9: „Apără-ți pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe față taina altuia.”

„Te-ai scuzat pentru vorbirea de rău despre fratele sau sora sau semenul tău față de alții, înainte de a merge la persoane în cauză și a face pașii pe care Dumnezeu i-a poruncit în mod absolut. Tu spui: ‚Păi, nu am vorbit  cu nimeni până când am fost atât de împovărat încât nu m-am putut abține.’ Ce te-a împovărat? Nu a fost o neglijare clară a datoriei tale, a unui ‚Așa zice Domnul’? Ai fost sub vina păcatului pentru că nu ai mers și nu i-ai spus celui ce a greșit despre greșeala lui între tine și el singur. Dacă nu ai făcut aceasta, dacă nu ai ascultat de Dumnezeu, cum ai putea fi altfel decât împovărat, cu excepția cazului în care inima ta era atât de împietrită în timp ce încălcai porunca lui Dumnezeu sub picioare, și în inima ta îl urai pe fratele sau pe semenul tău? Și ce cale ai găsit pentru a te despovăra? Dumnezeu te mustră pentru păcatul tău de omitere, [concretizat] în faptul că nu i-ai spus fratelui tău greșeala sa, și tu te scuzi și te mângâi printr-un păcat de comitere, [concretizat] în faptul că ai spus unei alte persoane greșeala fratelui tău! Este aceasta calea corectă pentru a-ți cumpăra comoditatea (ușurarea, despovărarea)—prin comiterea unui păcat?”—Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 53 engl. (cap. 4, Vorbirea de rău).

b. Când ne apropiem de cineva prezentându-i greșeala sa, cum se poate să reacționeze acea persoană? Proverbe 14:16. Cu toate acestea, care este datoria noastră, indiferent de risc?

Proverbe 14:16: „Înțeleptul se teme și se abate de la rău, dar nesocotitul este îngâmfat și fără frică.”

„Ajutați-i pe cei care au greșit, spunându-le de experiențele voastre. Arătați-le cum, atunci când ați făcut greșeli grave, răbdarea, amabilitatea și spiritul gata de a ajuta, manifestate de cei cu care lucrați, v-au dat curaj și speranță.”—Pe urmele Marelui Medic, p. 494, 495 engl. (cap. 41, În contact cu alții).

„Toate eforturile voastre de a-i salva pe cei greșiți pot fi fără succes. Ei pot să vă întoarcă rău pentru bine. Ei pot fi înfuriați, mai degrabă decât convinși. Și dacă ei ascultă fără un scop (rezultat) bun, și continuă cursul rău pe care au pornit? Aceasta se va întâmpla frecvent. Uneori chiar cea mai blândă și mai gingașă mustrare nu va avea un efect bun. În acel caz, binecuvântarea pe care ai dorit ca celălalt să o primească urmând un curs al neprihănirii, încetând de a mai face răul și învățând să facă binele, se va întoarce asupra ta. Dacă cei greșiți persistă în păcat, tratează-i cu amabilitate, și lasă-i în grija Tatălui tău ceresc. Tu ți-ai eliberat sufletul; păcatul lor nu mai zace asupra ta; tu nu ești acum părtaș al păcatului lor.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 53, 54 engl. (cap. 4, Vorbirea de rău).

Miercuri 15 decembrie

4. UMILIŢI DE PROPRIA NOASTRĂ SLĂBICIUNE MORALĂ

a. De ce trebuie să biruim cultura bârfei? Tit 3:2; Iacov 4:11.

Tit 3:2: „Să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătați, plini de blândețe față de toți oamenii.”

Iacov 4:11: „Nu vă vorbiți de rău unii pe alții, fraților! Cine vorbește de rău pe un frate sau judecă pe fratele său vorbește de rău Legea sau judecă Legea. Și, dacă judeci Legea, nu ești împlinitor al Legii, ci judecător.”

„Nu vorbiți rău despre nimeni. Nu ascultați rău despre nimeni. Dacă nu sunt ascultători, nu vor fi nici vorbitori de rău. Dacă cineva vorbește de rău în prezența ta, oprește-l. Refuză să asculți, oricât de calmă ar fi maniera sa și oricât de blânde accentele sale. El poate declara atașament, și totuși poate arunca aluzii subtile și poate ataca în ascuns caracterul.

Refuză în mod hotărât să asculți, chiar dacă cel ce șoptește se plânge că ar fi împovărat până când vorbește. Cu adevărat împovărat! Cu un secret blestemat, care desparte chiar prietenii. Mergi, tu cel împovărat, și eliberează-te de povara ta în modul rânduit de Dumnezeu. Mergi și spune-i fratelui tău greșeala lui între tine și el singur.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 54 engl. (cap. 4, Vorbirea de rău).

b. Ce se întâmplă doar dacă cel greșit refuză să asculte? Matei 18:16, 17.

Matei 18:16, 17: „Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii și, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș.”

„Dacă se întâmplă ca aceasta să nu aibă succes, ia mai apoi pe unul sau doi prieteni, și spune-i în prezența lor. Dacă acești pași nu au succes, atunci spune [acest lucru] bisericii. Niciun necredincios nu trebuie să cunoască nici cel mai mic detaliu al chestiunii. A-l spune bisericii trebuie să fie ultimul pas făcut. Nu faceți cunoscut acest lucru vrăjmașilor credinței noastre.” —Ibid.

c. Explicați ce anume poate face ca o restaurare reală să aibă loc sau, pe de altă parte, să nu se realizeze. Galateni 6:2, 3.

Galateni 6:2, 3: „Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel legea lui Hristos. Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înșală singur.”

„Rețineți că lucrarea de restaurare trebuie să fie povara noastră. Această lucrare nu trebuie făcută într-un mod mândru, ceremonios, stăpânitor. Nu spuneți, prin comportamentul vostru, ‚Am puterea și o voi folosi,’ și nu revărsați acuzațiile voastre asupra celui greșit... Lucrarea pusă în fața noastră de făcut pentru frații noștri, nu este de a-i arunca la o parte, nici de a-i apăsa cu descurajare sau disperare spunând: ‚M-ai dezamăgit, și nu voi încerca să te ajut.’ Cel care se prezintă ca plin de înțelepciune și tărie, și care îl apasă pe cel care este asuprit și întristat, și tânjind după ajutor, manifestă spiritul fariseului, și se înfășoară în haina demnității sale proprii. În sinea sa el Îi mulțumește lui Dumnezeu că nu este așa cum sunt alți oameni, și presupune că modul său de comportare este demn de laudă și că el este prea puternic să fie ispitit. [Galateni 6:3 citat.]”—Ibid., vol. 6, p. 398, 399 engl. (secțiunea 6, Sfaturi și avertizări, cap. Dragostea între frați).

Joi 16 decembrie

5. ÎNVĂŢÂND UMILINŢĂ MAI PROFUNDĂ

a. Cum putem evita a ne face fără valoare mărturia pentru Hristos? Galateni 6:4, 5.

Galateni 6:4, 5: „Fiecare să-și cerceteze fapta lui, și atunci va avea cu ce să se laude numai în ceea ce-l privește pe el, și nu cu privire la alții; căci fiecare își va purta sarcina lui însuși.”

„Unul dintre cele mai mari blesteme din lumea noastră (și acesta se vede în biserică și în societate peste tot) este dragostea de supremație. Oamenii devin absorbiți în căutarea de a-și asigura putere și popularitate. Spiritul acesta s-a manifestat în rândurile păzitorilor Sabatului, pentru mâhnirea și rușinea noastră. Însă succesul spiritual vine doar la cei care au învățat blândețea și umilința în școala lui Hristos.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 397 engl. (secțiunea 6, Avertismente și sfaturi, subcap. Atitudinea noastră față de autoritățile civile).

„Cel care se consideră superior în judecată și experiență, comparativ cu frații săi, și disprețuiește sfatul și mustrarea, dovedește că se află într-o înșelăciune periculoasă. Inima este înșelătoare. El ar trebui să își testeze caracterul și viața după standardul Bibliei... Fiecare om va trebui, în cele din urmă, să stea sau să cadă pentru sine însuși, nu conform părerii care îl susține sau care i se împotrivește, nu conform judecății vreunui om, ci conform caracterului său real în ochii lui Dumnezeu.”—Ibid., vol. 5, p. 247, 248 engl. (cap. 26, Unitatea creștină).

b. Cum poate influența noastră să aducă altora speranță reală? Galateni 6:6-10.

Galateni 6:6-10: „Cine primește învățătura în Cuvânt să facă parte din toate bunurile lui și celui ce-l învață. Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va și secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viața veșnică. Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Așadar, cât avem prilej, să facem bine la toți, și mai ales fraților în credință.”

„Până la judecată nu veți cunoaște niciodată influența unui curs amabil, plin de considerație față de cei inconsecvenți, nerezonabili, nedemni. Când întâlnim ingratitudine și trădarea încrederii sacre, suntem stârniți să ne arătăm disprețul sau indignarea. Cei vinovați se așteaptă la aceasta: ei sunt pregătiți pentru așa ceva. Însă îndelunga răbdare plină de amabilitate îi surprinde și adesea trezește impulsurile lor cele mai bune și stârnește în ei dorința profundă după o viață mai nobilă.”—Pe urmele Marelui Medic, p. 495 engl. (cap. 41, În contact cu alții) .

Vineri 17 decembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce caracteristică a lui Lucifer trebuie să fie smulsă din rădăcini din fiecare creștin?

2. Înainte de a mă gândi să corectez pe cineva, ce trebuie să iau mai întâi în considerare?

3. De ce nu pot să îmi atribui merite, chiar dacă aparent cuvintele mele ajută pe cineva?

4. Cu ce ocazii se poate să fi fost vinovat de a fi dat ajutor culturii bârfei?

5. De ce s-ar putea ca cele mai umilitoare timpuri din viața mea să fi fost cele mai bune pentru mine?