Lecția 12. Concentrându-ne asupra cerului

Text de memorat: „Fiți și voi răbdători, întăriți-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape” (Iacov 5:8).

„Ai nevoie să fii permanent îmbrăcat cu neprihănirea lui Hristos. Ai nevoie să ții minte că ești copil al lui Dumnezeu, și că trebuie să posezi un spirit gingaș, amabil, răbdător. Ai grijă cu atenție ca egoismul și lăcomia să nu locuiască în sufletul tău.” — Manuscript Releases, vol. 13, p. 288.

Recomandare pentru studiu: Experiențe și viziuni, p. 72, 73 (cap. Rugăciunea și credința).

Duminică 15 decembrie

1. TIMP PENTRU REEVALUARE!

a. Ce se va întâmpla în curând cu lucrurile atât de prețuite și adesea râvnite din antichitate — și de ce anume ar trebui să ne amintească aceasta? Isaia 31:6, 7.

Isaia 31:6, 7: „Întoarceți-vă la Acela de la care v-ați abătut mult, copii ai lui Israel! Căci în ziua aceea, fiecare își va lepăda idolii de argint și de aur, pe care vi i-ați făcut cu mâinile voastre nelegiuite.”

„Iubirea egoistă de bani direcționată greșit este rădăcina tuturor relelor. Bogăția se va dovedi o binecuvântare dacă o considerăm ca fiind a Domnului, pentru a fi primită cu recunoștință și înapoiată cu recunoștință Dătătorului.

Însă ce valoare are bogăția nespusă, dacă este strânsă în locuințe scumpe și rezerve bancare? Cât cântăresc acestea în comparație cu salvarea unui suflet pentru care Fiul infinitului Dumnezeu a murit?” — Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 453 (secțiunea 7, Chemări la slujire, subcap. Ajutor pentru câmpurile misionare).

„Cei care aleg să prezinte scuze și să continue în păcat și în conformare cu lumea, vor fi lăsați cu idolii lor... Când Hristos va veni în slava Sa și în slava Tatălui Său, înconjurat de toți îngerii cerești care Îl escortează cu voce de triumf pe drumul Său, în timp ce sunete cu cea mai încântătoare muzică ating urechile, toți vor fi atunci interesați; nu va exista niciun spectator indiferent. Speculațiile nu vor captiva atunci sufletul. Grămezile de aur ale celui zgârcit, care au fost hrană pentru ochii săi, nu mai sunt atrăgătoare. Palatele pe care oamenii mândri ai lumii le-au ridicat, și care au fost idolii lor, sunt abandonate cu scârbă și dezgust.”— Ibid., vol. 2, p. 41 (cap. 3, Vânzând dreptul de întâi născut).

Luni 16 decembrie

2. ÎNAINTE DE A FI PREA TÂRZIU...

a. Cum îi prezintă Scriptura pe cei care, prin amânare, își pierd șansa de a-L onora pe Dumnezeu cu bunurile lor? Osea 4:17; Matei 25:11, 12.

Osea 4:17: „Efraim s-a lipit de idoli: lasă-l în pace!”

Matei 25;11, 12: „Mai pe urmă, au venit și celelalte fecioare și au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!”

b. Descrieți rezultatul final al tuturor care se agață în mod egoist de bunurile lor materiale — inclusiv cei care mărturisesc adevărul prezent. Iacov 5:3.

Iacov 5:3: „Aurul și argintul vostru au ruginit; și rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-ați strâns comori în zilele din urmă!”

„[Iacov 5:1-3 citat]. Am văzut că aceste cuvinte îngrozitoare se aplică în mod special bogaților care mărturisesc a crede adevărul prezent. Domnul îi cheamă să își folosească mijloace pentru a avansa cauza Sa. Oportunitățile li se prezintă, dar ei își închid ochii față de nevoile cauzei, și se prind ferm de comoara lor pământească. Dragostea lor pentru lume este mai mare decât dragostea lor pentru adevăr, decât dragostea pentru semenii lor, sau decât dragostea lor pentru Dumnezeu. El cere posesiunile lor, însă în mod egoist și lacom, ei rețin ceea ce au. Ei dau un pic din când în când pentru a-și liniști conștiința, dar ei nu au biruit dragostea lor pentru această lume. Ei nu sacrifică pentru Dumnezeu. Domnul a ridicat pe alții, care prețuiesc viața veșnică, și care pot simți și realiza ceva din valoarea sufletului, și ei și-au oferit cu generozitate mijloacele lor pentru a avansa cauza lui Dumnezeu. Lucrarea se încheie; și în curând, mijloacele celor care și-au oprit bogățiile, fermele lor mari, vitele etc., nu vor mai fi dorite. L-am văzut pe Domnul întorcându-se spre aceștia în mânie, în furie, și repetând aceste cuvinte: ‚Mergeți de acum, voi bogaților.’ El a chemat, dar voi nu ați vrut să ascultați. Dragostea de această lume a înecat vocea Sa. Acum El nu mai are nicio utilitate pentru voi, și vă lasă să mergeți, poruncindu-vă: ‚Mergeți de acum, voi, bogaților.’

O, am văzut că era un lucru groaznic să fii astfel părăsit de Domnul—un lucru îngrozitor să te agăți de posesiune materială trecătoare aici, când El a spus că dacă vom vinde și vom da milostenie, putem strânge în cer o comoară. Mi s-a arătat că pe măsură ce lucrarea se încheie și adevărul înaintează cu mare putere, acești bogați își vor aduce mijloacele și le vor pune la picioarele servilor lui Dumnezeu, implorându-i să le accepte. Răspunsul de la servii Domnului va fi: ‚Mergeți de acum, bogaților. Mijloacele voastre nu mai sunt necesare. Le-ați reținut când puteați să faceți bine cu ele avansând cauza lui Dumnezeu. Cei nevoiași au suferit; ei nu au fost binecuvântați de mijloacele voastre. Dumnezeu nu va accepta acum bogățiile voastre. Mergeți de acum, voi, bogaților.’ ” — Mărturii pentru comunitate, vol.1, p 174, 175 (cap. 30, Tânărul bogat).

Marți 17 decembrie

3. ÎNVĂŢÂND REGULA DE AUR

a. Cum îi tratează cei prosperi adesea pe cei pe care îi angajează — sau pe cei care cumpără de la ei — și ce trebuie să nu uităm niciodată? Iacov 5:4-6; Matei 7:12.

Iacov 5:4-6: „Iată că plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile, și pe care le-ați oprit-o prin înșelăciune, strigă! Și strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oștirilor. Ați trăit pe pământ în plăceri și în desfătări. V-ați săturat inimile chiar într-o zi de măcel. Ați osândit, ați omorât pe cel neprihănit care nu vi se împotrivea!”

Matei 7:12: „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea și Prorocii.”

„Dumnezeu nu este în toate bogățiile care se strâng. Satan are adesea mult mai mult de a face cu strângerea de avuții decât Dumnezeu. Multe din acestea se obțin prin asuprirea zilierului în salariul său. Omul care e în mod natural lacom își obține bogățiile asuprindu-l pe cel angajat, și profitând de oriunde poate, adăugând cu aceasta o comoară care îi va mânca trupul ca și când ar fi foc.

Un curs în mod strict onest, onorabil, nu a fost urmat de unele persoane. Aceștia trebuie să apuce un curs foarte diferit și să lucreze grabnic pentru a răscumpăra timpul. Mulți păzitori ai Sabatului sunt vinovați în aceasta. Se profită de frații lor mai săraci, și cei care au abundență cer mai mult decât valoarea reală a lucrurilor, mai mult decât ar plăti ei pentru aceleași lucruri, în timp ce aceiași frați sunt stânjeniți și întristați din cauza lipsei de mijloace. Dumnezeu cunoaște toate aceste lucruri. Fiecare act egoist, fiecare stoarcere lacomă, vor aduce răsplata lor. 

Am văzut că este un lucru crud și nedrept să nu ai considerație pentru situația unui frate. Dacă el este întristat sau sărac, totuși face ce poate mai bine, ar trebui să se facă o îngăduință pentru el, și nu ar trebui să i se ceară valoarea întreagă a lucrurilor pe care poate le cumpără de la cel bogat; ci aceștia ar trebui să aibă compasiune pentru el. Dumnezeu va aproba astfel de gesturi de amabilitate, și făptașul nu își va pierde răsplata. Însă împotriva multor păzitori ai Sabatului stă înscris un raport exact de fapte lacome.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 175, 176 (cap. 30, Tânărul bogat).

b. În vremurile de demult, cum împărțeau credincioșii în mod generos unii cu alții? 2 Corinteni 8:1, 2.

 

2 Corinteni 8:1, 2: „Fraților, voim să vă aducem la cunoștință harul pe care l-a dat Dumnezeu în bisericile Macedoniei. În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare și sărăcia lor lucie au dat naștere la un belșug de dărnicie din partea lor.”

„Mi-a fost atrasă atenția înapoi, spre timpul când erau doar puțini cei care ascultau adevărul și care îl îmbrățișau. Ei nu aveau multe în ce privește bunurile acestei lumi. Nevoile cauzei erau împărțite între puțini. Atunci a fost necesar ca unii să își vândă casele și terenurile și să obțină unele mai ieftine, care să le slujească drept adăpost sau cămin, în timp ce mijloacele lor erau în mod voluntar și generos împrumutate Domnului pentru a publica adevărul, și pentru a ajuta și în alte moduri la avansarea cauzei lui Dumnezeu. În timp ce îi priveam pe acești [oameni] jertfitori de sine, am văzut că ei suferiseră privațiuni pentru beneficiul cauzei. Am văzut un înger stând alături de ei, indicându-le în sus, și spunând: ‚Voi aveți pungi în cer! Voi aveți pungi în cer, care nu se învechesc! Răbdați până la sfârșit, și mare va fi răsplata voastră!’”— Ibid., p. 176 (cap. 30, Tânărul bogat).

Miercuri 18 decembrie

4.  O VIRTUTE ESENŢIALĂ PENTRU ASTĂZI

a. În dezvoltarea caracterului nostru, de ce este răbdarea atât de importantă? Iacov 5:7.

Iacov 5:7: „Fiți, dar, îndelung răbdători, fraților, până la venirea Domnului. Iată că plugarul așteaptă roada scumpă a pământului, și o așteaptă cu răbdare, până primește ploaie timpurie și târzie.”

„ ‚Plugarul așteaptă roada scumpă a pământului, și o așteaptă cu răbdare, până primește ploaia timpurie și târzie.’ (Iacov 5:7). Tot astfel trebuie să aștepte creștinul cu răbdare roada cuvântului lui Dumnezeu în viața sa. Adesea când ne rugăm pentru darurile Duhului, Dumnezeu lucrează pentru a ne răspunde rugăciunilor noastre aducându-ne în circumstanțe care dezvoltă aceste roade; însă noi nu înțelegem scopul Său, și ne mirăm, și suntem descurajați. Totuși nimeni nu poate dezvolta aceste roade, decât prin procesul de creștere și rodire. Partea noastră este de a primi cuvântul lui Dumnezeu și de a ne ține strâns de el, de a ne supune complet pentru a fi controlați de el, și scopul Său în noi va fi îndeplinit.

‚Dacă mă iubește cineva,’ a spus Hristos, ‚el va păzi cuvintele Mele; și Tatăl Meu îl va iubi, și noi vom veni la el, și vom locui cu el.’ (Ioan 14:23). Fascinația unei minți mai puternice, perfecte, va fi asupra noastră; pentru că noi avem o legătură vie cu sursa tăriei care îndură toate. În viața noastră divină, vom fi aduși în captivitate față de Isus Hristos. Nu vom mai trăi viața comună de egoism, ci Hristos va trăi în noi. Caracterul nostru va fi reprodus în natura noastră. Astfel vom aduce roadele Duhului Sfânt - ‚unii treizeci, alții șaizeci, și alții o sută.’ ” — Parabolele Domnului, p. 61 (cap. 2, Semănătorul a ieșit să semene).

b. Când suntem tentați să fim frustrați sau descurajați de amploarea pe care o ia răul pe această planetă, de ce este atât de utilă încrederea răbdătoare? Iacov 5:8. Luca 21:19.

Iacov 5:8: „Fiți și voi îndelung răbdători, întăriți-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.”

Luca 21:19: „Prin răbdarea voastră, vă veți câștiga sufletele voastre.”

„Lumea a devenit îndrăzneață în încălcarea legii lui Dumnezeu. Datorită îndelungii Sale răbdări, oamenii au călcat în picioare autoritatea Sa. Ei s-au întărit unul pe altul în opresiune și cruzime față de moștenirea Sa, spunând: „Cum știe Dumnezeu? Și există cunoaștere la Cel Preaînalt?” (Psalmi 73:11 engl. KJV). Însă există o linie dincolo de care ei nu pot trece. Timpul este aproape, când ei vor fi atins limita prevăzută. Chiar acum, ei aproape au întrecut limitele îndelungii-răbdări a lui Dumnezeu, limitele harului Său, limitele îndurării Sale. Domnul Se va interpune, pentru a-Și apăra onoarea pentru a-l elibera pe poporul Său, și a reprima răbufnirile de nelegiuire.” — Ibid., p. 177, 178 (cap. 14, Nu îi va răzbuna Dumnezeu pe cei ai Săi?).

Joi 19 decembrie

5. EXEMPLE CARE SĂ NE ÎNTĂREASCĂ

a. În cadrul bisericii, asupra a ce ne concentrăm noi prea adesea — și ce ar trebui să ne amintim, în schimb? Leviticul 19:18; Iacov 5:9, 10.

Leviticul 19:18: „Să nu te răzbuni și să nu ții necaz pe copiii poporului tău. Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Eu sunt Domnul.”

Iacov 5:9, 10: „Nu vă plângeți unii împotriva altora, fraților, ca să nu fiți judecați: iată că Judecătorul este chiar la ușă. Frații mei, luați ca pildă de suferință și de răbdare pe prorocii care au vorbit în Numele Domnului.”

„Abel, primul creștin dintre copiii lui Adam, a murit ca martir. Enoh a umblat cu Dumnezeu, și lumea nu l-a cunoscut. Noe a fost luat în râs ca fanatic și alarmist. ‚Alții au suferit, neacceptând izbăvirea; ca să poată obține o înviere mai bună’. (Evrei 11:36, 35).

În fiecare secol, mesagerii aleși ai lui Dumnezeu au fost luați în batjocură și persecutați, totuși prin suferința lor cunoștința de Dumnezeu a fost răspândită departe. Fiecare ucenic al lui Hristos trebuie să pășească în rânduri și să ducă mai departe aceeași lucrare, știind că vrăjmașii ei nu pot face nimic împotriva adevărului, ci doar pentru adevăr. Dumnezeu intenționează ca adevărul să fie adus în față și să devină subiect de examinare și discuție, chiar prin batjocura care se aduce asupra lui. Mințile oamenilor trebuie să fie stârnite; fiecare controversă, fiecare reproș, fiecare efort de a restrânge libertatea de conștiință este un mijloc al lui Dumnezeu pentru a trezi mințile care altfel ar dormita.

Cât de adesea poate fi văzut acest rezultat în istoria mesagerilor lui Dumnezeu! Când nobilul și elocventul Ștefan a fost ucis cu pietre ca urmare a instigării din partea consiliului sinedriului, nu a existat nicio pierdere pentru cauza evangheliei. Lumina cerului care strălucea pe fața sa, compasiunea divină care a fost exprimată în rugăciunea sa de muribund, au fost ca o săgeată de convingere ascuțită pentru bigotul membru al sinedriului care stătea pe margine, și Saul, fariseul persecutor, a devenit un vas ales pentru a duce numele lui Hristos înaintea neamurilor și a regilor și a copiilor lui Israel.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 33, 34 (cap. 2, Fericirile).

Vineri 20 decembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce este nevoie să realizez cu privire la valoarea banilor mei?

2. La ce se referă provocarea prezentată de Hristos în Iacov 5:1?

3. Care este slăbiciunea de care s-ar putea să mă fac vinovat în ce privește interacțiunile financiare?

4. La sfârșit, cum trebuie să strălucească răbdarea ca o virtute în poporul lui Dumnezeu?

5. De-a lungul istoriei, cum și-au menținut atenția concentrată martirii persecutați?