Lecția 12. Profeți inspirați

Text de memorat: „După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut și veacurile.” (Evrei 1:1, 2).

„Mesajele de sfat și mustrare date prin profeții care au prezentat în mod clar scopul Său etern în favoarea omenirii, sunt de o valoare specială pentru biserica lui Dumnezeu — păzitorii viei — de pe pământ de astăzi.”—My Life Today, p. 40.

STUDIU RECOMANDAT: Marea luptă, p. v-xii (Introducerea).

Duminică 10 septembrie

1. COMUNICÂND CU OMENIREA

a. Cum a comunicat Dumnezeu cu omenirea după ce a intrat păcatul? Evrei 1:1,2.

Evrei 1:1, 2: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.”

„Înainte de intrarea păcatului, Adam s-a bucurat de comuniune deschisă cu Creatorul său; însă întrucât omul s-a despărțit de Dumnezeu prin încălcare[a legii], rasa umană a fost separată de acest înalt privilegiu. Prin planul de răscumpărare, însă, s-a deschis o cale prin care locuitorii pământului pot încă să mai aibă legătură cu cerul.”—Marea luptă, v. engl. (Introducere).

b. Cum a comunicat Dumnezeu în mod personal cu omenirea? 1 Timotei 3:16; Coloseni 2:9.

1 Timotei 3:16: „Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.”

Coloseni 2:9: „Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.”

„De când a păcătuit Adam, rasa umană a fost separată de comuniunea cu Dumnezeu; interacțiunea dintre cer și pământ a avut loc prin Hristos; însă acum că Isus venise ‚în asemănarea cărnii păcătoase’ (Romani 8:3), Tatăl Însuși a vorbit. El comunicase înainte cu omenirea prin Hristos; acum El comunica cu omenirea în Hristos.”—Hristos, Lumina lumii, p. 116 engl. (cap. 12, Ispitirea).

c. Ce a fost necesar după ce Isus S-a întors la Tatăl și care a fost scopul Său? Ioan 14:6, 26; 15:26; 16:7, 12-14; Fapte 2:16-18.

Ioan 14:6, 26: „Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine... 26Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

Ioan 15:26: „Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.”

Ioan 16:7, 12-14: „Totuşi vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite... 12-14Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.”

Fapte 2:16-18: „Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: ‘În zilele de pe urmă’, zice Dumnezeu, ‘voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci.”

Luni 11 septembrie

2. DARUL PROFEȚIEI

a. Până la venirea lui Hristos, în ce măsură sunt vitale toate darurile spirituale? 1 Corinteni 1:4-8.

1 Corinteni 1:4-8: „Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v-a fost dat în Isus Hristos. Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă. În felul acesta, mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; aşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos. El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.”

b. Prin ce este identificată biserica finală a lui Dumnezeu și darul mărturiei lui Isus, pe care îl are ea? Apocalipsa 12:17; 19:10; 1 Tesaloniceni 5:2-5, 19-21.

Apocalipsa 12:17; 19:10: „Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.” (19:10) Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui, dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te!” (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.)”

1 Tesaloniceni 5:2-5, 19-21: „Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: „Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată, şi nu va fi chip de scăpare. Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului... 19-21 Nu stingeţi Duhul. Nu dispreţuiţi prorociile. Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.”

„În fața noastră sunt timpuri periculoase. Oricine are o cunoaștere a adevărului, ar trebui să se trezească, și să se pună pe sine, trup, suflet și spirit, sub disciplina lui Dumnezeu. Vrăjmașul este pe urma noastră. Trebuie să fim foarte treji, în gardă împotriva lui. Trebuie să îmbrăcăm toată armura lui Dumnezeu. Trebuie să urmăm indicațiile date prin Duhul profeției. Trebuie să iubim și să ascultăm adevărul pentru acest timp. Aceasta ne va feri de acceptarea de înșelăciuni puternice. Dumnezeu ne-a vorbit prin cuvântul Său. El ne-a vorbit prin mărturiile către comunitate, și prin cărțile care au ajutat la clarificarea datoriei noastre prezente și a poziției pe care trebuie să o ocupăm noi acum. Avertizările care ne-au fost date, rând după rând, precept după precept, ar trebui să fie ascultate. Dacă le desconsiderăm, ce scuză putem oferi?” — Slujitorii evangheliei, p. 308 engl. (cap. 8)

c. În loc de a merge la mijlocitori spirituali falși, încotro ar trebui să ne îndreptăm? Isaia 8:16, 19.

Isaia 8:16, 19: „Înveleşte această mărturie, pecetluieşte această descoperire între ucenicii Mei!” ... 19Dacă vi se zice însă: „Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, care şoptesc şi bolborosesc!”, răspundeţi: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morţi pentru cei vii?”

„[În providența lui Dumnezeu] sunt revelate cursele și schemele lui Satan, importanța desăvârșirii caracterului creștin, și mijloacele prin care se poate obține acest rezultat. Astfel Dumnezeu indică ce este necesar pentru a ne asigura binecuvântarea Sa. Există o dispoziție din partea multora de a lăsa ca sentimentele rebele să se stârnească, dacă păcatele lor sunt mustrate. Spiritul acestei generații este: ‚Vorbiți-ne lucruri blânde.’ Însă spiritul profetic vorbește doar adevărul. Nelegiuirea abundă, și dragostea multora care pretind că Îl urmează pe Hristos se răcește. Ei sunt orbi față de răutatea propriilor lor inimi și nu simt starea lor slabă și neajutorată. Dumnezeu în îndurare ridică vălul și le arată că există un ochi în spatele scenelor, care discerne vina lor ascunsă și motivele acțiunilor lor.”—Mărturii pt. comunitate, vol. 4, p. 13 engl. (cap.1, Bibliografii biblice).

„În providența Sa, Domnul a văzut de cuviință să învețe și să avertizeze oamenii în diferite moduri. Prin poruncă directă, prin scrierile sfinte, și prin spiritul profetic, El le-a făcut cunoscută voia Sa.

În vremurile din vechime, Dumnezeu a vorbit oamenilor prin gura profeților și apostolilor. În aceste zile, El le vorbește prin Mărturiile Spiritului Său. Nu a existat niciodată un timp când Dumnezeu Și-a instruit poporul într-un mod mai serios decât îi instruiește acum cu privire la voia Sa și la cursul pe care El dorește ca ei să îl urmeze.”—My Life Today, p. 40.

Marți 12 septembrie

3. TESTAT DE SCRIPTURĂ

a. Care este testul fundamental al unui adevărat profet? Isaia 8:20.

Isaia 8:20: „La lege şi la mărturie!” Căci, dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.”

„Mărturiile nu trebuie să reducă din însemnătatea Cuvântului lui Dumnezeu, ci să îl înalțe și să atragă mințile spre el.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 665 engl. (cap. 82, Natura și influența ‚Mărturiilor’).

b. Ce trebuie să facem dacă cineva se dovedește profet mincinos? Deuteronom 13:1-5; Romani 16:17; 2 Ioan 1:9-11.

Deuteronom 13:1-5: „Dacă se va ridica în mijlocul tău un proroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicând: ‘Haidem după alţi dumnezei – dumnezei pe care tu nu-i cunoşti – şi să le slujim!’, să n-asculţi cuvintele acelui proroc sau visător de vise, căci Domnul Dumnezeul vostru vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru. Voi să mergeţi după Domnul Dumnezeul vostru şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi şi de El să vă alipiţi. Prorocul sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răzvrătire împotriva Domnului Dumnezeului vostru, care v-a scos din ţara Egiptului şi v-a izbăvit din casa robiei, şi a voit să te abată de la calea în care ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să umbli. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.”

Romani 16:17: „Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei.”

2 Ioan 1:9-11: „Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă vine cineva la voi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!” Căci cine-i zice: „Bun venit!” se face părtaş faptelor lui rele.”

„[Dumnezeu] mi-a dat un mesaj de prezentat poporului Său. Timp de treizeci de ani, am primit cuvintele lui Dumnezeu și le-am rostit poporului Său. Am tremurat în fața responsabilității, pe care am acceptat-o cu multă rugăciune și meditație. Am stat ca ambasador al lui Dumnezeu, implorând în locul lui Hristos sufletele să fie împăcate cu Dumnezeu. Am avertizat cu privire la pericol, când Dumnezeu a prezentat în fața mea pericolele poporului Său. Lucrarea mi-a fost dată de Dumnezeu. Atunci, care va fi starea acelora care refuză să asculte cuvintele pe care Dumnezeu li le-a trimis, pentru că [acestea] le blochează calea sau le mustră păcatele?.. Dumnezeu fie Își învață biserica, mustrându-le păcatele și întărindu-le credința, sau nu o face. Lucrarea aceasta fie e de la Dumnezeu, sau nu este. Dumnezeu nu face nimic în parteneriat cu Satan. Lucrarea mea în ultimii treizeci de ani poartă fie sigiliul lui Dumnezeu, fie pe cel al vrăjmașului. Nu există jumătate de măsură în această chestiune. Mărturiile sunt de la Duhul lui Dumnezeu, sau de la diavolul.”—Ibid., vol. 4, p. 229, 230 engl. (cap. 21, Opoziția față de avertizări credincioase).

„[Prințul răului] depune acum ultimele sale eforturi pentru o luptă finală împotriva lui Hristos și a urmașilor Săi. Ultima mare înșelăciune se va deschide curând în fața noastră. Antihrist va îndeplini lucrările sale miraculoase în fața privirii noastre. Contrafacerea va semăna atât de mult cu adevărul, încât va fi imposibil să distingi între ele, fără Sfintele Scripturi. Prin mărturia acestora trebuie să fie testată fiecare afirmație și fiecare minune.”—Marea luptă, p. 593 engl. (cap. 37, Scripturile, o apărare sigură).

c. Cum sunt testați toți profeții noi și de ce? 1 Cor. 14:32; Ioan 10:27.

1 Corinteni 14:32: „Duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor.”

Ioan 10:27: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine.”

„Unii care pretind că fac din cuvântul lui Dumnezeu obiectul lor de studiu, sunt găsiți trăind în opoziție directă cu cele mai simple învățături ale sale. Atunci, pentru a-i lăsa pe bărbați și femei fără scuză, Dumnezeu dă mărturii clare și directe, aducându-i înapoi la cuvântul pe care ei au neglijat să îl urmeze.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 663 engl. (cap. 82, Natura și influența ‚Mărturiilor’).

„Nu este scos un adevăr nou; ci, Dumnezeu a simplificat prin Mărturii adevărurile deja date, și în modul Său propriu, le-a adus înaintea oamenilor pentru a trezi și a impresiona mintea cu ele, ca toți să poată fi fără scuze.” —Ibid., p. 665 engl. (cap. 82, Natura și influența ‚Mărturiilor’).

Miercuri 13 septembrie

4. ÎMPĂRĂȚIA DINĂUNTRU

a. De ce este important să credem într-un Salvator personal în viața noastră chiar acum, nu doar într-o figură istorică? Explicați. 1 Ioan 4:1-3; Efeseni 3:17; Coloseni 1:27; Ioan 15:4, 5.

1 Ioan 4:1-3: „Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh, ci să cercetaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi proroci mincinoşi. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu; şi orice duh care nu mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul antihristului, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum..”

Efeseni 3:17: „aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia puse în dragoste.”

Coloseni 1:27: „cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între neamuri, şi anume Hristos în voi, nădejdea slavei.”

Ioan 15:4, 5: „Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă , căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.”

„Hristos învăța și, ca de obicei, alții în afară de ucenicii Săi se adunaseră în jurul Său. El vorbise ucenicilor despre scenele în care ei aveau în curând să îndeplinească un rol. Ei urma să vestească departe adevărurile pe care El li le încredințase, și ei urma să fie aduși în conflict cu conducătorii acestei lumi. De dragul Său ei urma să fie chemați în curțile de judecată, și în fața magistraților și regilor. El le dăduse asigurarea unei înțelepciuni pe care nimeni nu o putea combate. Propriile Sale cuvinte, care au mișcat inimile mulțimilor, și au adus confuzie vrăjmașilor Săi vicleni, dădeau mărturie despre puterea acelui Duh care locuia în interior, pe care El Îl promisese urmașilor Săi. ”—Parabolele Domnului, p. 252 engl. (cap. 20, Câștig care este pierdere).

„Locuirea interioară a Duhului se va vedea prin revărsarea dragostei cerești. Plinătatea divină va curge prin agentul uman consacrat, pentru a fi dată mai departe altora.”—Ibid., p. 419 engl. (cap. 29, În întâmpinarea Mirelui).

„O propoziție din Scriptură este de o valoare mai mare decât zece mii de idei sau argumente ale omului. Cei care refuză să urmeze calea Domnului vor primi în cele din urmă sentința: ‚Depărtați-vă de la Mine.’ Însă când ne supunem căii lui Dumnezeu, Domnul Isus conduce mințile noastre și umple buzele noastre cu siguranță. Putem fi puternici în Domnul și în puterea tăriei Lui. Primindu-L pe Hristos, noi suntem îmbrăcați cu putere. Un Salvator interior face din puterea Sa proprietatea noastră. Adevărul devine marfa noastră de pus în circulație. Nicio nelegiuire nu se vede în viață. Suntem capabili să rostim cuvinte la timp pentru cei care nu cunosc adevărul. Prezența lui Hristos în inimă este o putere vitalizantă, întărind întreaga ființă.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 7, p. 71 engl. (secțiunea II, subcap. Înalta chemare a lucrătorilor din Sanatoriul nostru).

b. Cum a recunoscut Moise nevoia după prezența personală a lui Hristos? Exodul 33:13-16.

Exodul 33:13-16: „Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere înaintea Ta. Şi gândeşte-Te că neamul acesta este poporul Tău!” Domnul a răspuns: „Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” Moise i-a zis: „Dacă nu mergi Tu Însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici. Cum se va şti că am căpătat trecere înaintea Ta, eu şi poporul Tău? Oare nu când vei merge Tu cu noi şi când prin aceasta vom fi deosebiţi, eu şi poporul Tău, de toate popoarele de pe faţa pământului?” ”

„Moise avea un sentiment profund al prezenței personale a lui Dumnezeu. El nu privea doar de-a lungul secolelor spre manifestarea lui Hristos în trup, ci L-a văzut pe Hristos într-un mod special însoțind copiii lui Israel în toate călătoriile lor. Dumnezeu era real pentru el, întotdeauna prezent în gândurile lui. Când era înțeles greșit, când era chemat să înfrunte pericol și să suporte insulte de dragul lui Hristos, el a suportat fără murmure. Moise credea în Dumnezeu ca în unul de care el avea nevoie și care urma să îl ajute din cauza nevoii sale. Dumnezeu era pentru el un ajutor prezent.”—Ibid., vol. 5, p. 651 engl. (cap. 81, Prezența lui Dumnezeu — o realitate).

Joi 14 septembrie

5. MĂRTURIA DIRECTĂ

a. Care este perspectiva lui Dumnezeu cu privire la spiritul lumesc? 1 Ioan 4:5; Iacov 4:4. 1 Ioan 4:5: „Ei sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume şi lumea îi ascultă.”

Iacov 4:4: „Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.”

„Lumea nu trebuie introdusă în biserică și căsătorită cu biserica, formând o legătură de unire. Prin acest mijloc, biserica va deveni într-adevăr coruptă.”—Mărturii pentru predicatori, p. 265 engl. (cap. 10, Metodele corecte, subcap. Nevoia de discernământ spiritual).

„Se poate pune întrebarea: Nu trebuie să avem nicio uniune, de niciun fel, cu lumea? Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie ghidul nostru. Orice legătură cu cei infideli și cei necredincioși, care ne-ar identifica cu ei, este interzisă de Cuvânt. Trebuie să ieșim dintre ei, și să fim separați. În niciun caz nu trebuie să ne aliem cu ei în planurile lor de lucru. Însă nu trebuie să trăim vieți izolate. Trebuie să facem celor din lume tot binele care este posibil.” —Slujitorii evangheliei, p. 394 engl. (cap. 9, Metode, subcap. ‚Despărțiți-vă’).

b. De ce este unirea cu lumea o imposibilitate — și care este scopul unui profet în această privință? 2 Corinteni 6:14-18; Ezechiel 44:23.

2 Corinteni 6:14-18: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu.” De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul. Nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic.”

Ezechiel 44:23: „Vor învăţa pe poporul Meu să deosebească ce este sfânt de ce nu este sfânt şi vor arăta deosebirea dintre ce este necurat şi ce este curat.”

„Întrebarea care trebuie pusă acum este: Se conformează pretinșii urmași ai lui Hristos condițiilor cu care este rostită binecuvântarea? Se separă ei în spirit și în practică de lume? Cât de greu [este] să ieși și să fii separat de obiceiurile și practicile lumești. Să avem mare grijă, însă, ca Satan să nu ne ademenească și să ne înșele prin reprezentări greșite. Sunt în joc aici interese veșnice. Cerințele lui Dumnezeu trebuie să aibă prioritate; cerințele Sale trebuie să primească prima noastră atenție. Fiecare copil al lui Adam cel căzut trebuie, prin harul transformator al lui Hristos, să devină ascultător de toate cerințele lui Dumnezeu. Mulți își închid ochii față de cele mai clare învățături ale cuvântului Său pentru că le stă direct în cale crucea. Dacă ar ridica-o, ar apărea ciudați în ochii lumii; și ei ezită, și pun întrebări, și caută ceva scuză prin care să poată evita crucea. Satan este întotdeauna gata, și el prezintă motive plauzibile pentru care nu ar fi cel mai bine să asculți de cuvântul lui Dumnezeu exact așa cum scrie. Astfel, suflete sunt înșelate în mod fatal.”—The Review and Herald, 25 august 1885.

Vineri 15 septembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce este comunicarea atât de importantă în viața unui credincios?

2. Care este scopul spiritului profeției?

3. Cum testăm profeții și cum trebuie să procedăm în urma rezultatelor?

4. Cum afectează locuirea lui Hristos în noi experiența noastră creștină?

5. Cum îl învață adevărații profeți ai lui Dumnezeu pe poporul Său să se separe de lume?