Lecția 12. Veniți să (ne) judecăm împreună

TEXT DE MEMORAT: „Veniți acum, și să ne judecăm împreună (să stăm de vorbă rațional), spune Domnul: chiar dacă păcatele voastre ar fi cum e cârmâzul, se vor face ca zăpada; chiar dacă ar fi ca purpura, se vor face ca lâna.” (Isaia 1:18 engl. KJV).

„Legea lui Dumnezeu era temelia acestui [nou] legământ, care era pur și simplu un aranjament pentru a-i aduce pe oameni în armonie cu voia divină, așezându-i acolo unde ei puteau să asculte de legea lui Dumnezeu.” — Patriarhi și profeți, p. 371 engl. (cap. 32, Legea și legămintele) [Sublinierea adăugată].

Studiu recomandat: Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 45-77 (cap. 3, Spiritualitatea legii).

Duminică 19 martie

1. DOUĂ LEGĂMINTE

a. Pentru a fi îndreptățit în fața lui Dumnezeu, ce tip de acord este necesar din partea noastră? Psalmi 50:5.

Psalmi 50:5: „Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!”

b. Pentru a face un astfel de acord, ce atitudine trebuie să avem noi? Isaia 1:18.

Isaia 1:18: „Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.”

c. Ce tip de opțiuni de legământ ni se oferă? Evrei 8:6-13.

Evrei 8:6-13: „Dar, acum, Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât legământul al cărui Mijlocitor este El e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune. În adevăr, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea. Căci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: „Iată, vin zile”, zice Domnul, „când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou, nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul Meu şi nici Mie nu Mi-a păsat de ei”, zice Domnul. „Dar iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile”, zice Domnul: „Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. Şi nu va mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său zicând: ‘Cunoaşte pe Domnul!’ Căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei. Pentru că le voi ierta nelegiuirile şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor.” Prin faptul că zice: „Un nou legământ”, a mărturisit că cel dintâi este vechi, iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.”

„Termenii ‚vechiului legământ’ erau ‚ascultă și trăiește’: ‚Dacă un om va face, el va trăi în ele’ (Ezechiel 20:11; Leviticul 18:5); însă ‚blestemat să fie cel care nu confirmă toate cuvintele acestei legi ca să le facă.’ (Deuteronomul 27:26 engl. KJV.) ‚Noul legământ’ era întemeiat pe ‚promisiuni mai bune’ — promisiunea iertării de păcate și a harului lui Dumnezeu de a reînnoi inima și de a o aduce în armonie cu principiile legii lui Dumnezeu. ‚Acesta va fi legământul pe care îl voi face cu casa lui Israel: După acele zile, zice Domnul, voi pune legea Mea în interiorul lor, și o voi scrie în inimile lor... Eu voi ierta nelegiuirea lor și Eu nu îmi voi mai aduce aminte de păcatul lor.’ (Ieremia 31:33, 34 engl. KJV.)” — Patriarhi și profeți, p. 372 engl. (cap. 32, Legea și legămintele).

Luni 20 martie

2. DE CE ESTE NECESAR UN LEGĂMÂNT?

a. Ce ne separă (împiedică) să fim în părtășie cu Creatorul nostru? Isaia 59:2. Ce merităm noi? Geneza 2:17; Romani 6:23.

Isaia 59:2: „ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”

Geneza 2:17: „dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”

Romani 6:23: „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.”

„În clipa în care Adam a cedat ispitei lui Satan și a făcut tocmai lucrul despre care Dumnezeu spusese să nu îl facă, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a stat între cei vii și cei morți, spunând: ‚Să cadă asupra Mea pedeapsa. Eu voi sta în locul omului. Dă-i o altă perioadă de probă.’ Încălcarea (fărădelegea) așezase întreaga lume sub sentința de moarte. Însă în cer s-a auzit o voce spunând: ‚Am găsit o răscumpărare.’ Cel care nu a cunoscut niciun păcat a fost făcut păcat pentru omul căzut. ‚Dumnezeu a iubit atât lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.’ Hristos Și-a dat la o parte roba regală și coroana împărătească, și a renunțat la [poziția] Sa de comandă de [peste] întregul cer. El Și-a îmbrăcat divinitatea cu umanitate, ca să poată purta toate infirmitățile și să sufere toate ispitele omenirii. El a fost un Om al durerilor, și obișnuit cu mâhnirea. El era rănit pentru fărădelegile noastre, și zdrobit pentru păcatele noastre. Pedeapsa care ne dădea pacea a fost asupra Sa și prin rănile Lui suntem vindecați. De dragul nostru El a devenit sărac, pentru ca prin sărăcia Lui noi să fim făcuți bogați. Pentru noi, El a părăsit adorarea îngerilor pentru insultele și blestemele unei gloate biciuite spre nebunie de preoți și conducători.” — The Signs of the Times, 27 iunie 1900.

b. Ce măsură a luat Dumnezeu de la început pentru a abate sentința morții? Iov 33:24; compară de asemenea cu 1 Ioan 4:19; Apocalipsa 13:8.

Iov 33:24: „Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului: ‘Izbăveşte-l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!’ ”

1 Ioan 4:19: „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.”

Apocalipsa 13:8: „Şi i se vor închina toţi cei ce locuiesc pe pământ, cei ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieţii Mielului înjunghiat de la întemeierea lumii.” (BTF)

„Planul de mântuire nu a fost un gând venit ulterior, un plan formulat după căderea lui Adam. El era o descoperire a ‚tainei care a fost ținută în tăcere de-a lungul timpurilor eterne.’ (Romani 16:25, R.V.). El era o desfășurare a principiilor care din veacurile eterne au fost temelia tronului lui Dumnezeu. De la început, Dumnezeu și Hristos au știut de apostazia lui Satan. Dumnezeu nu a ordonat ca păcatul să existe, ci i-a prevăzut existența, și a luat măsuri pentru a face față teribilei situații de urgență. Atât de mare a fost dragostea Sa pentru lume, încât El S-a angajat prin legământ să Îl dea pe singurul Său Fiu, ‚pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.’ Ioan 3:16.” — Hristos, Lumina lumii, p. 22 engl. (cap. 1, Dumnezeu cu voi).

Marți 21 martie

3. SĂMÂNȚA FEMEII

a. Când acel șarpe vechi, Diavolul, i-a înșelat pe primii noștri părinți în Eden, ce promisiune a făcut Dumnezeu, care oferă speranță rasei umane? Geneza 3:15.

Geneza 3:15: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

„Tendințele noastre naturale, dacă nu sunt corectate de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, au în ele semințele morții morale. Dacă noi nu devenim conectați în mod vital cu Dumnezeu, noi nu putem să rezistăm efectelor nesfințite ale iubirii de sine, ale îngăduirii de sine și a ispitei de a păcătui.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 315, 316 engl. (sect. 5, Cunoașterea esențială, subcap. Niciun timp de pierdut).

b. Cine este această sămânță a femeii? Geneza 22:18; Galateni 3:8, 16; Evrei 2:14.

Geneza 22:18: „Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!’”

Galateni 3:8, 16: „Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe neamuri prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.” ... Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui”. Nu zice: „Şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „Şi seminţei tale”, adică Hristos.”

Evrei 2:14: „Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul.”

„De când a fost predicată prima predică a evangheliei, când în Eden a fost declarat că sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui, Hristos fusese înălțat drept calea, adevărul și viața. El era calea atunci când a trăit Adam, când Abel a prezentat lui Dumnezeu sângele mielului ucis, reprezentând sângele răscumpărătorului. Hristos era calea pe care erau salvați patriarhii și profeții. El este singura cale pe care noi putem avea acces la Dumnezeu.” —Hristos, Lumina lumii, p. 663 engl. (cap. 73, Să nu vi se tulbure inima).

c. Întrucât Avraam nu s-a încrezut în nimeni altcineva decât în Hristos pentru iertarea păcatelor (Galateni 3:6-8), care a fost rezultatul acelui tip de credință? Geneza 26:5.

Geneza 26:5: „pentru că Avraam a ascultat de porunca Mea şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele şi legile Mele.”

„Moartea lui Hristos pe cruce a asigurat distrugerea aceluia care are puterea morții, care era cel în care și-a avut originea păcatul. Când Satan va fi distrus, nu va fi nimeni care să ispitească spre rău; ispășirea nu va fi nevoie să fie repetată niciodată; și nu va mai exista pericolul unei alte rebeliuni în universul lui Dumnezeu. Singurul lucru care poate în mod eficient să restrângă păcatul în această lume de întuneric, va împiedica păcatul în cer. Semnificația morții lui Hristos va fi înțeleasă de sfinți și îngeri. Oamenii căzuți nu ar putea să aibă un cămin în paradis fără Mielul ucis de la întemeierea lumii. Să nu înălțăm noi atunci crucea lui Hristos? Îngerii îi acordă onoare și glorie lui Hristos, pentru că nici chiar ei nu sunt în siguranță, decât dacă privesc la suferințele Fiului lui Dumnezeu. Prin eficacitatea crucii, îngerii sunt păziți de apostazie. Fără cruce, ei nu ar fi mai în siguranță față de rău decât erau îngerii înainte de căderea lui Satan. Perfecțiunea îngerească a eșuat în cer. Perfecțiunea umană a eșuat în Eden, paradisul de fericire. Toți cei care doresc siguranță pe pământ sau în cer trebuie să privească la Mielul lui Dumnezeu.” — Comentarii Biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol. 5, p. 1132 engl. (cap. referitor la Ioan 3).

Miercuri 22 martie

4. RATIFICAREA LEGĂMÂNTULUI

a. Deși acest legământ a fost făcut cu Adam și reînnoit cu Avraam, când a putut fi el ratificat — și ca urmare numit noul, sau al doilea legământ? Evrei 9:16.

Evrei 9:16: „În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut.”

„Deși acest legământ a fost făcut cu Adam și reînnoit cu Avraam, el nu a putut fi ratificat până la moartea lui Hristos. El existase prin promisiunea lui Dumnezeu de când fusese făcută prima aluzie la răscumpărare; el fusese acceptat prin credință; totuși, când a fost ratificat de Hristos, el este numit un legământ nou.” — Patriarhi și profeți, p. 370, 371 engl. [Sublinierea autorului].

b. Dacă nu a fost ratificat până la moartea lui Isus, cum s-a aplicat el la acei copii ai Împăratului ceresc înainte de cruce? Evrei 6:13-18.

Evrei 6:13-18: „Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a jurat pe Sine Însuşi şi a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa.” Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa. Oamenii, ce-i drept, obişnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământul este o chezăşie care pune capăt oricărei neînţelegeri dintre ei. De aceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărârii Lui, a venit cu un jurământ, pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba şi în care este cu neputinţă ca  Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte.”

„Legământul avraamic a fost ratificat prin sângele lui Hristos, și a fost numit ‚al doilea’ sau ‚noul’ legământ, pentru că sângele prin care a fost sigilat a fost revărsat după sângele primului legământ. Că noul legământ era valid în zilele lui Avraam este evident din faptul că a fost confirmat atât de promisiune cât și de legământul lui Dumnezeu — cele ‚două lucruri imutabile, și în care era imposibil ca Dumnezeu să mintă.’ (Evrei 6:18).” — Patriarhi și profeți, p. 371 engl. (cap. 32, Legea și legămintele).

„Cuvântul Său este dat ca garanție. Munții se vor îndepărta și dealurile vor fi mutate, însă bunătatea Sa nu se va îndepărta de la poporul Său, nici legământul Său de pace nu va fi mutat. Vocea Sa se aude: ‚Te-am iubit cu o iubire veșnică’ (Ieremia 31:3). ‚Cu bunătate veșnică voi avea îndurare față de tine’ (Isaia 54:8). Cât de uimitoare este această iubire, încât Dumnezeu Se coboară să îndepărteze orice motiv de îndoială și întrebări din temerile și slăbiciunile umane și prinde mâna tremurândă care este întinsă spre El în credință; și El ne ajută să ne încredem în El prin asigurări și garanții multiple. El a făcut cu noi un legământ trainic, cu condiția ascultării noastre, și El vine în întâmpinarea noastră în propria noastră înțelegere a lucrurilor. Noi credem că un legământ sau o promisiune din partea semenilor noștri, dacă este înregistrată, are totuși nevoie de o garanție. Isus a ieșit în întâmpinarea tuturor acestor temeri specifice, și a confirmat promisiunea Sa cu un legământ: ‚În care Dumnezeu, dorind ca în mod mai abundent să arate moștenitorilor promisiunii imutabilitatea sfatului Său, l-a confirmat cu un jurământ...’ Ce altceva ar putea face Domnul mai mult pentru a ne întări credința în promisiunile Sale?” — That I May Know Him, p. 262.

Joi 23 martie

5. TABLELE INIMII

a. Mulțumită sacrificiului lui Hristos pe cruce, ce oportunitate primim? Evrei 9:15.

Evrei 9:15: „Şi tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită.”

b. Ce apel face Dumnezeu la fiecare dintre noi personal, când evaluăm responsabilitatea noastră înaintea lui Dumnezeu? 2 Corinteni 6:2.

2 Corinteni 6:2: „Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.”

„Aceeași lege care a fost gravată pe tablele de piatră este scrisă de Duhul Sfânt pe tablele inimii. În loc de a încerca să ne întemeiem neprihănirea noastră proprie, noi acceptăm neprihănirea lui Hristos. Sângele nostru ispășește păcatele noastre. Ascultarea Sa este acceptată pentru noi. Atunci inima reînnoită de Duhul Sfânt va aduce ‚roadele Duhului.’ Prin harul lui Hristos, noi vom trăi în ascultare de legea lui Dumnezeu scrisă în inimile noastre. Având Spiritul lui Hristos, noi vom umbla așa cum a umblat El. Prin profet, El declara despre Sine: ‚Mă desfătez să fac voia Ta, O, Dumnezeul Meu: da, Legea Ta este în inima Mea.’ (Psalmi 40:8 engl. KJV.) Și când [era] între oameni, El a spus: ‚Tatăl nu M-a lăsat singur; pentru că Eu totdeauna fac acele lucruri care Îi plac.’ (Ioan 8:29).

Apostolul Pavel prezintă în mod clar relația dintre credință și lege sub noul legământ. El spune: ‚Fiind îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.’ ‚Facem noi, atunci, fără valoare legea, prin credință? Nicidecum: da, noi întărim legea.’ ‚Căci ceea ce legea nu putea să facă, prin faptul că era slabă prin trup’ – ea nu putea să îl îndreptățească pe om, pentru că în natura sa păcătoasă el nu putea să țină legea – ‚Dumnezeu trimițând pe propriul Său Fiu în asemănarea cărnii păcătoase și pentru păcat, a condamnat păcatul în carne; pentru ca neprihănirea legii să poată fi împlinită în noi, care urmăm nu după carne (firea pământească), ci după Duhul.’ (Romani 5:1 engl. KJV; 3:31 engl. KJV; 8:3, 4 engl. KJV.”) — Patriarhi și profeți, p. 372, 372 engl. (cap. 32, Legea și legămintele) [Sublinierile adăugate de autor].

Vineri 24 martie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce experiențe ai avut în legătură cu încheierea de legăminte cu Dumnezeu?

2. Din ce motiv era pregătit Dumnezeu, atunci când Adam a păcătuit?

3. Ce ilustrații a folosit Dumnezeu pentru a menține în mod continuu în minte venirea lui Mesia?

4. De unde știm că Avraam era sub noul legământ?

5. Ce tip de legământ sau acord ești tu pregătit să faci cu Creatorul tău?