Trăind viață creştină - Comori de adevăr (IV)

Lecția 13. Dezvoltând o conștiință curată

Text de memorizat: „Cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăți cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiți Dumnezeului celui viu!” (Evrei 9:14).

„Ispitele par adesea irezistibile pentru că, prin neglijarea rugăciunii și a studiului Bibliei, cel ispitit nu-și poate aminti cu ușurință făgăduințele lui Dumnezeu și nu-l poate întâmpina pe Satan cu armele Scripturii.” – Tragedia veacurilor, p. 600 (cap. 37 – Scripturile, o apărare sigură).

Recomandare pentru studiu: Tragedia veacurilor, pp. 197-210 (cap. 11 – Protestul prinților).

Duminică 24 decembrie

1. FUNDAMENTUL CREDINŢEI

a. Care este fundamentul credinței creștine? 2 Timotei 3:16, 17.

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei 3:16-17)

„Domnul Hristos îi cere poporului Său să creadă și să pună în practică acest Cuvânt al Său. Cei care acceptă și își însușesc Cuvântul, făcându-l o parte a fiecărei fapte, a fiecărei trăsături a caracterului lor, vor crește puternici în tăria lui Dumnezeu. Se va vedea că ceea ce cred ei este de origine cerească. Ei nu vor rătăci pe căi lăturalnice. Mintea lor nu se va îndrepta spre o religie a sentimentalismului și a exaltării emoționale. Ei vor sta, înaintea îngerilor și a oamenilor, ca niște oameni cu caractere creștine consecvente și puternice.

În cădelnița de aur a adevărului, așa cum este prezentată în învățăturile Domnului Hristos, avem ceea ce convinge și convertește sufletele. Prezentați, în simplitatea lui Hristos, adevărurile pe care El a venit să le proclame în această lume, și puterea soliei voastre se va face simțită. Nu prezentați teorii sau încercări pe care Domnul Hristos nu le-a menționat niciodată și care nu au temelie în Biblie. Noi avem de prezentat adevăruri mari și solemne. “Stă scris” este testul care trebuie să ajungă la fiecare suflet.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 300 (secț. – Cuvântul lui Dumnezeu – pavăza noastră).

b. Ce este necesar să fie în strânsă legătură cu studiul sârguincios al Bibliei? Matei 26:41; 1 Tesaloniceni 5:17.

„Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” (Matei 26:41)

„Rugați-vă neîncetat.” (1 Tesaloniceni 5:17)

Luni 25 decembrie

2. ANGAJAMENT

a. Ce este necesar pentru a trăi o experiență creștină autentică? Iacov 4:7 (prima parte); Luca 9:23.

„Supuneți-vă, dar, lui Dumnezeu.” (Iacov 4:7 p.p.)

„Apoi a zis tuturor: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze. (Luca 9:23)

„Lupta împotriva eului personal este cea mai mare și cea mai grea din câte s-au văzut vreodată. A supune eul și a renunța la tot pentru voia lui Dumnezeu cere o luptă. Supunerea eului și predarea a tot voinței lui Dumnezeu cer strădanii; dar înainte ca să fie reînnoit în sfințenie, sufletul trebuie să se supună lui Dumnezeu.” – Calea către Hristos, p. 43 (cap. 5).

„Luptele trebuie purtate în fiecare zi. Un mare război se desfășoară pentru fiecare suflet, între prințul întunericului și Prințul vieții.” ‒ The Review and Herald, 19 iulie 1892.

„Când sufletul se predă lui Hristos, o putere nouă ia în stăpânire inima cea nouă. Se produce o schimbare pe care omul nu o poate face niciodată prin sine însuși. Este o lucrare supranaturală, care aduce un element supranatural în natura omenească… Dar, dacă nu ne supunem stăpânirii lui Hristos, vom fi stăpâniți de cel rău. În mod inevitabil, noi trebuie să fim sub controlul uneia sau alteia dintre cele două puteri care se luptă pentru supremația lumii. Nu este necesar să alegem de bunăvoie să servim împărăției întunericului, pentru ca să ajungem sub stăpânirea ei. N-avem decât să neglijăm să ne aliem cu împărăția luminii. Dacă nu conlucrăm cu puterile cerești, Satan va lua în stăpânire inima și va face din ea locuința lui. Singura apărare împotriva răului este locuirea lui Hristos în inimă, prin credință în neprihănirea Lui.” – Hristos, Lumina lumii, p. 324 (cap. 33 – Cine sunt frații mei?)

b. În ce măsură trebuie menținut acest angajament? Apoc. 2:10.

„Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniță pe unii din voi, ca să vă încerce. Și veți avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, și-ți voi da cununa vieții.” (Apocalipsa 2:10)

„Când a luat pana, unul dintre prinți [la Dieta din Speier, în Germania anului 1529] a spus: ‘Dacă onoarea lui Isus Hristos, Domnul meu, o cere, sunt gata ... să-mi părăsesc bunurile și chiar viața. Voi renunța mai degrabă la supușii și la statele mele, mi-aș lăsa mai degrabă toiagul moștenit de la părinții mei’, a continuat el, ‘decât să primesc o altă învățătură în afară de aceea care este cuprinsă în această mărturisire.’ Atât de mare era credința și îndrăzneala acestor bărbați ai lui Dumnezeu.” ‒ Tragedia veacurilor, p. 207 (cap. 11 ).

„Chiar și o singură trăsătură rea de caracter, o singură dorință păcătoasă nutrită vor face în cele din urmă fără efect toată puterea Evangheliei. Nutrirea unei dorințe păcătoase arată înșelarea sufletului. Fiecare îngăduință a acestei dorințe întărește aversiunea sufletului față de Dumnezeu. Neplăcerile datoriei și plăcerile păcatului sunt funiile cu care Satan îi leagă pe oameni în cursele lui. Aceia care preferă mai degrabă să moară decât să facă un rău sunt singurii care vor fi găsiți credincioși.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 53 (secț. – O mărturie importantă).

Marți 26 decembrie

3. RESPECT FAŢĂ DE AUTORITATE

a. Cum trebuie să tratăm autoritatea guvernamentală și de ce? Evrei 13:17; Romani 13:1–7; Daniel 2:20, 21.

„Ascultați de mai marii voștri și fiți-le supuși, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci așa ceva nu v-ar fi de niciun folos.” (Evrei 13:17)

„Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Și stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotrivește stăpânirii, se împotrivește rânduielii puse de Dumnezeu; și cei ce se împotrivesc își vor lua osânda. Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, dar, să nu-ți fie frică de stăpânire? Fă binele, și vei avea laudă de la ea. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune și să pedepsească pe cel ce face rău. De aceea, trebuie să fiți supuși nu numai de frica pedepsei, ci și din îndemnul cugetului. Tot pentru aceasta să plătiți și birurile. Căci dregătorii sunt niște slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta. Dați tuturor ce sunteți datori să dați: cui datorați birul, dați-i birul; cui datorați vama, dați-i vama; cui datorați frica, dați-i frica; cui datorați cinstea, dați-i cinstea. (Romani 13:1-7)

„Daniel a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veșnicie în veșnicie! A Lui este înțelepciunea și puterea. El schimbă vremurile și împrejurările; El răstoarnă și pune pe împărați; El dă înțelepciune înțelepților și pricepere, celor pricepuți!” (Daniel 2:20-21)

b. Ce ar trebui să facă toți cei care au autoritate de conducere, când vine vorba de responsabilitatea pe care o au? 1 Corinteni 11:1.

„Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos.” (1 Corinteni 11:1)

„Puterea lui David era dată de Dumnezeu, dar pentru a fi exercitată în armonie cu Legea divină. Când el a ordonat lucruri contrare Legii lui Dumnezeu, ascultarea a devenit un păcat. ‘Stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu’ (Romani 13:1), dar nu înseamnă să ascultăm de ele împotriva Legii lui Dumnezeu. Apostolul Pavel, scriind corintenilor, scoate în evidență principiul de care trebuie să fim călăuziți. El zice: ‘Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos.’ (1 Corinteni 11:1)” – Patriarhi și profeți, p. 719 (cap. 71 – Păcatul și pocăința lui David).

c. Se extinde autoritatea respectivă până la conștiința unei persoane, adică la relația sa cu Dumnezeu? Fapte 5:28, 29; 23:1; 24:16.

„Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învățați pe norod în Numele acesta? Și voi iată că ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și căutați să aruncați asupra noastră sângele acelui Om.” Petru și apostolii ceilalți, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” (Fapte 5:28-29)

„Pavel s-a uitat țintă la sobor și a zis: „Fraților, eu am viețuit cu toată curăția cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, până în ziua aceasta…” (Fapte 23:1)

„De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.” (Fapte 24:16)

„[Când a depus mărturie la Worms, Martin Luther] reformatorul a răspuns: ‘Pentru că, prea luminata maiestatea voastră și înalta voastră putere, îmi cereți un răspuns clar, simplu și precis, vi-l voi da și este acesta: Nu-mi pot supune credința nici papei și nici conciliilor, deoarece este limpede ca lumina zilei că de multe ori au greșit și s-au contrazis unii pe alții. De aceea, dacă nu sunt convins cu mărturia Scripturii sau printr-un raționament clar, dacă nu sunt convins cu ajutorul pasajelor pe care le-am citat și dacă ele nu-mi supun conștiința Cuvântului lui Dumnezeu, nu pot și nu voi retracta, căci e periculos pentru un creștin să vorbească împotriva conștiinței lui. Aici stau și nu pot face altfel. Așa să-mi ajute Dumnezeu! Amin.’” – Tragedia veacurilor, p. 160 (cap. 8 – Luther înaintea Dietei).

„În probleme de conștiință, majoritatea nu are nicio putere.’ ... Ocrotirea libertății de conștiință este datoria statului, și aceasta este limita autorității lui în materie de religie. Orice guvernare pământească, ce încearcă să rânduiască sau să impună rânduielile religioase cu ajutorul autorității civile, jertfește chiar principiul pentru care creștinii evanghelici au luptat cu atâta noblețe.” – Ibid., p. 201 (cap. 11 – Protestul prinților).

„În locul acestor abuzuri, protestantismul așază puterea conștiinței mai presus de autoritatea lumească, iar autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu mai presus de biserica vizibilă.” – Ibid., p. 203 (cap. 11 – Protestul prinților).

„Conștiința este vocea lui Dumnezeu, care se aude în mijlocul conflictului pasiunilor omenești; când i se rezistă, Duhul lui Dumnezeu este întristat.” ‒ Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 120 (secț. – Mustrări și avertizări).

Miercuri 27 decembrie

4. CONȘTIINŢA

a. Putem să ne încredem întotdeauna în conștiința noastră? Tit 1:15; 2 Timotei 4:1, 2.

„Totul este curat pentru cei curați; dar pentru cei necurați și necredincioși, nimic nu este curat: până și mintea și cugetul le sunt spurcate.” (Tit 1:15)

„Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii și morții, și pentru arătarea și Împărăția Sa: propovăduiește Cuvântul, stăruie asupra lui la timp și nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura.” (2 Timotei 4:1-2)

„Unii spun: ‘Conștiința mea nu mă condamnă pentru nerespectarea poruncilor lui Dumnezeu.’ Însă, Cuvântul lui Dumnezeu ne descoperă că există conștiințe bune și conștiințe rele, iar faptul că cineva nu este mustrat de conștiință, pentru încălcarea poruncilor lui Dumnezeu, nu înseamnă că este nevinovat înaintea lui Dumnezeu.” – Minte, caracter și personalitate, vol. 1, p. 323 (cap. 34 – Conștiința).

„Frate al meu, sufletul tău trebuie să fie înviorat și credința ta mărită. Tu ți-ai scuzat neascultarea foarte mult timp, aducând diverse pretexte, încât ți-ai liniștit conștiința ca să se odihnească și să nu-ți mai aducă aminte de greșelile tale. Tu ai urmărit atât de mult timp propriul avantaj cu privire la păzirea Sabatului, încât mintea ta nu a mai fost impresionată de neascultare; dar tu nu ești mai puțin responsabil, pentru că singur te-ai adus în această situație. Începe de îndată să asculți de poruncile divine și încrede-te în Dumnezeu. Nu-I provoca mânia, ca să nu se abată asupra ta o pedeapsă teribilă. Întoarce-te la El cât încă nu e prea târziu, ca să găsești iertare pentru călcările tale de lege. El este bogat în îndurare; îți va da pacea și aprobarea Sa, dacă vii la El cu credință smerită.” ‒ Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 254 (secț. – Sfințenia poruncilor lui Dumnezeu).

b. Ce a introdus Dumnezeu în mod miraculos pentru a ne ajuta conștiința? Geneza 3:15; Ioan 1:9.

„Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.” (Geneza 3:15)

„Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.” (Ioan 1:9)

„Când Adam și Eva au fost așezați în grădina Edenului, ei erau nevinovați și fără păcat, în armonie desăvârșită cu Dumnezeu. Vrăjmășia nu-și avea existența în mod firesc în inimile lor. Însă, când au păcătuit, natura lor nu a rămas fără de păcat. Ei au devenit răi; pentru că s-au așezat de partea vrăjmașului căzut, făcând chiar lucrurile pe care Dumnezeu specificase că nu ar trebui să le înfăptuiască. Dacă nu ar fi intervenit Dumnezeu, omul ar fi format o alianță fermă cu Satan împotriva cerului...

Satan știa că, deși reușise să facă oamenii să păcătuiască, deși îi condusese să creadă în minciuna sa și să pună la îndoială voia lui Dumnezeu, deși reușise să corupă natura umană, se făcuse o anumită înțelegere, prin care ființele căzute să fie așezate pe un teren prielnic, natura lor să fie reînnoită în sfințenie…

Prin declarația: ‘Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei’, Dumnezeu S-a angajat să inițieze în inimile ființelor omenești un nou principiu – ura față de păcat, înșelăciune, prefăcătorie, și tot ceea ce poartă semnele vicleniei lui Satan.” ‒ Special Testimonies, Series B, nr. 2, p. 6.

Joi 28 decembrie

5. CONȘTIINŢA SĂ FIE EDUCATĂ

a. Este posibil să avem o conștiință bună? 1 Timotei 1:18, 19; 3:9.

„Porunca pe care ți-o dau, fiule Timotei, după prorociile făcute mai înainte despre tine, este ca, prin ele, să te lupți lupta cea bună și să păstrezi credința și un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, și au căzut din credință.” (1 Timotei 1:18-19)

„ci să păstreze taina credinței într-un cuget curat.” (1 Timotei 3:9)

„Cu Bibliile deschise în fața voastră, consultați rațiunea sfințită și o conștiință bună. Inima voastră trebuie să fie mișcată, sufletul vostru atins, rațiunea și mintea trezite de Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu; principiile sfinte prezentate în Cuvântul Său vor da lumină sufletului. Vă spun, frații mei, adevărata noastră sursă de înțelepciune, virtute și putere se află în crucea de pe Calvar. Domnul Hristos este Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. El spune: ‘Fără Mine nu puteți face nimic.’ Domnul Isus este singura garanție pentru succesul și înaintarea intelectuală.” – Lucrarea misionară medicală, p. 99 (secț. 5 – Avertizare împotriva sofistăriei spiritiste).

b. Cum se obține o conștiință curată? Evrei 9:14.

„Cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăța cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiți Dumnezeului celui Viu!” (Evrei 9:14)

„Cercetați-vă conștiințele în raport cu Cuvântul lui Dumnezeu și vedeți dacă viața și caracterele voastre sunt în armonie cu standardul neprihănirii pe care l-a descoperit Dumnezeu. Astfel, puteți constata dacă aveți o credință corectă și o conștiință bună. Nicio conștiință nu poate fi demnă de încredere, decât dacă se află sub influența harului divin. Satan profită de pe urma cunoștințelor lipsite de lumină și, în felul acesta, îi conduce pe oameni în tot felul de rătăciri, deoarece aceștia nu au făcut din Cuvântul lui Dumnezeu sfătuitorul lor. Mulți și-au inventat o evanghelie proprie, tot așa cum au înlocuit Legea lui Dumnezeu cu propriile lor legi.

Nu este suficient ca un om să se creadă în siguranță urmând îndemnurile propriei sale conștiințe... El trebuie să își dea răspuns la întrebarea: ‘Este conștiința mea în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu?’ Dacă nu este, atunci nu va fi în siguranță urmând îndemnurile ei, deoarece o asemenea conștiință este înșelătoare. Conștiința trebuie să fie iluminată de Dumnezeu. Este nevoie să se dedice timp studiului Scripturilor și rugăciunii. Astfel, rațiunea va fi întemeiată, întărită și sigură.” – Minte, caracter și personalitate, vol. 1, pp. 323, 324 (cap. 34 – Conștiința).

Vineri 29 decembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum ne fundamentăm credința creștină în viețile noastre?

2. De ce este supunerea esența creștinismului?

3. Care sunt limitele autorității guvernamentale și religioase?

4. Ce este necesar pentru a ghida conștiința noastră?

5. Cum dezvoltăm o conștiință bună?

Lecția 13. Dezvoltând o conștiință curată