Lecția 13. Stăruind până la final

Text de memorat: „Voi deci, preaiubiților, știind mai dinainte aceste lucruri, păziți-vă ca nu cumva să vă lăsați târâți de rătăcirea acestor nelegiuiți și să vă pierdeți tăria; ci creșteți în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum și în ziua veșniciei. Amin.” (2 Petru 3:17-18)

„Nu există sfințire Biblică pentru aceia care aruncă în urma lor o parte a adevărului.” — Comentarii Biblice ale Noului Testament, [E. G. White Comments], vol. 7, p. 947 (cap. referitor la 2 Petru 3).

Studiu recomandat: Faptele Apostolilor, pp. 557-567 (cap. 55 – Schimbat prin har).

Duminică 22 septembrie

1. GRĂBIND PROCESUL ÎN MOD PROACTIV

a. Având în vedere focul final, ce suntem chemați să facem? 2 Petru 3:12.

2 Petru 3:12: „așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, și trupurile cerești se vor topi de căldura focului?”

    „Acum, înainte de venirea Fiului omului, Evanghelia veșnică se va predica ‘oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod.’ (Apocalipsa 14:6, 14). Dumnezeu ‘a rânduit o zi în care să judece lumea.’ (Fapte 17:31) Domnul Hristos ne spune când se va apropia acea zi. El nu ne spune că toată lumea va fi convertită, ci că ‘Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.’ Vestind lumii evanghelia, stă în puterea noastră să grăbim venirea Domnului nostru. Noi nu trebuie numai să așteptăm, ci să și grăbim venirea zilei Domnului. (2 Petru 3:12 p.p.). Dacă biserica lui Hristos și-ar fi făcut lucrarea așa cum a rânduit Domnul, lumea întreagă ar fi fost deja avertizată, iar Domnul Isus ar fi venit pe pământ cu putere și slavă mare...

   Aceia care veghează în vederea venirii Domnului, își curăță sufletele, prin ascultare de adevăr. Cu vegherea atentă, ei combină o activitate plină de zel. Pentru că știu că Domnul este la ușă, zelul lor este înviorat să colaboreze cu ființele cerești în lucrarea pentru salvarea sufletelor.” – Hristos, Lumina lumii, pp. 633, 634 (cap. 69 – Pe Muntele Măslinilor).

Luni 23 septembrie

2. CE PRIVILEGIU!

a. Cum trebuie să grăbim fiecare dintre noi revenirea Domnului Hristos? Eclesiastul 11:1, 2, 6.

Eclesiastul 11:1, 2, 6: „Aruncă-ți pâinea pe ape, și după multă vreme o vei găsi iarăși! Împarte-o în șapte, și chiar în opt, căci nu știi ce nenorocire poate da peste pământ... ⁶Dimineața seamănă-ți sămânța, și până seara nu lăsa mâna să ți se odihnească, fiindcă nu știi ce va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune.”

    „Hristos a dat bisericii o însărcinare sfântă. Fiecare membru trebuie să fie un canal prin care Dumnezeu să poată împărtăși lumii comorile harului Său, bogățiile nepătrunse ale lui Hristos. Nu există nimic ce își dorește Mântuitorul atât de mult ca agenți care să prezinte lumii Spiritul și caracterul Său! Nu există nimic de care lumea să aibă atâta nevoie ca de manifestarea prin oameni a iubirii Mântuitorului. Întreg cerul așteaptă bărbați și femei prin care Dumnezeu să poată descoperi puterea creștinismului.

   Biserica este instrumentul lui Dumnezeu pentru vestirea adevărului, împuternicită de El să facă o lucrare deosebită; și, dacă ea este loială față de El, ascultătoare de toate poruncile Sale, atunci înăuntrul ei va dăinui excelența harului divin. Dacă ea va fi credincioasă îndatoririlor ei, dacă va cinsti pe Domnul Dumnezeul lui Israel, atunci nu există putere care să-i stea împotrivă.

   Râvna pentru Dumnezeu și pentru cauza Sa i-a făcut pe ucenici să dea cu o mare putere mărturie pentru Evanghelie. Oare nu ar trebui ca o asemenea râvnă să ardă și în inimile noastre, cu hotărârea de a spune istoria iubirii răscumpărătoare a lui Hristos și El răstignit? Este privilegiul fiecărui creștin nu numai să aștepte, ci să și grăbească venirea Mântuitorului.” — Faptele Apostolilor, p. 600 (cap. 58 – Biserica biruitoare).

b. Cum descrie Dumnezeu scopul Său pentru noi? Cântarea Cântărilor 6:10; Psalmii 60:4.

Cântarea cântărilor 6:10: „Cine este aceea care se ivește ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor?”

Psalmii 60:4: „Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l înalțe spre biruința adevărului.”

   Adevărul și minciuna se apropie de finalul conflictului. Să mărșăluim sub steagul însângerat al Prințului Emanuel, ... pentru că adevărul va triumfa.”– Sfaturi pentru o slujire creștină eficientă, p. 77 (cap. 9 – Chemarea la redeșteptare).

   „Dacă biserica se va îmbrăca cu haina neprihănirii lui Hristos, dânduse înapoi de la orice ascultare față de lume, înaintea ei stau zorile unei zile strălucitoare și glorioase. Făgăduința lui Dumnezeu făcută ei va sta nezdruncinată pentru veșnicie. El va face din ea o excelență veșnică, o bucurie a multor generații. Adevărul, lăsând în urmă pe cei care îl disprețuiesc și îl leapădă, va triumfa. Deși uneori pare întârziat, progresul lui nu a fost împiedicat. Când solia lui Dumnezeu întâmpină împotrivire, El îi dă noi puteri, pentru ca ea să poată exercita o și mai mare influență. Înzestrată cu o putere divină, ea își va croi drum printre cele mai puternice bariere și va birui orice obstacol.” — Faptele Apostolilor, p. 601 (cap. 58 – Biserica biruitoare).

Marți 24 septembrie

3. PUTERE ȘI SPERANŢĂ

a.Ce oferă putere fiecărui credincios dornic să se implice în misiunea de salvare a sufletelor? Isaia 53:11; 2 Corinteni 5:14, 15; 12:9.

Isaia 53:11: „Va vedea rodul muncii sufletului Lui și Se va înviora. Prin cunoștința Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulți oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu și va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. ”

2 Corinteni 5:14, 15: „Căci dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toți, toți deci au murit. Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei.”

2 Corinteni 12:9: „Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.”

   „Avem de întâmpinat și de suportat munci și conflicte, tăgăduire de sine și tainice încercări ale inimii. Vor fi întristări și lacrimi pentru păcatele noastre; vor fi lupte neîntrerupte și vegheri, toate amestecate cu remușcări și rușine din pricina deficiențelor noastre...

   Să lăsăm ca iubirea lui Hristos să ne constrângă să fim plini de compasiune și tandrețe, pentru a putea plânge pentru cei greșiți și care s-au îndepărtat de Dumnezeu. Un suflet are o valoare infinită. Aceasta poate fi estimată doar prin prețul plătit pentru răscumpărarea lui. Calvarul! Calvarul! Calvarul va lămuri adevărata valoare a unui suflet! ...

   Fără puterea harului asupra inimii, putere care să ne ajute în eforturile noastre și să ne sfințească lucrările, nu vom reuși să salvăm nici sufletele noastre, nici pe ale altora. Sistemul și ordinea sunt extrem de importante, însă nimeni să nu-și facă impresia că acestea vor împlini lucrarea fără ca harul și puterea lui Dumnezeu să atingă mintea și inima. Inima și firea pământească vor da greș în rutina rânduielilor și în împlinirea planurilor noastre, dacă puterea lui Dumnezeu nu inspiră și nu dă curajul de a lucra.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 3, pp. 187, 188 (cap. 17 – Lucrarea pentru cei greșiți; cap. 18 – Școala de Sabat).

b. De ce este speranța veșniciei atât de însuflețitoare? 2 Petru 3:13; Psalmii 149:4.

2 Petru 3:13: „Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea.”

Psalmii 149:4: „Căci Domnul are plăcere de poporul Său și slăvește pe cei nenorociți, mântuindu-i.”

   „Cei blânzi ‘vor moșteni pământul’. Prin dorința de înălțare de sine a intrat păcatul în lume și primii noștri părinți au pierdut stăpânirea asupra acestui pământ frumos, împărăția lor. Prin tăgăduire de sine, Hristos răscumpără ce era pierdut. Și El spune că noi trebuie să biruim așa cum a biruit El. Prin umilință și predare de sine, noi putem deveni moștenitori împreună cu El atunci când ‘cei blânzi vor moșteni pământul.’

   Pământul făgăduit celor blânzi nu va fi ca acesta, întunecat de umbra morții și a blestemului. ‘Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea.’...

   Nu mai este nici dezamăgire, nici întristare, nici păcat, nimeni care să zică: ‘Sunt bolnav’; nu mai sunt nici cortegii de înmormântare, nici plâns, nici moarte, nici despărțiri, nici inimi zdrobite; ci Isus este acolo, pacea este acolo.” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 17 (cap. 2 — Fericirile).

Miercuri 25 septembrie 

4. UN APEL SOLEMN

a. Ce subliniază Petru în epistola sa – și de ce? 2 Petru 3:14.

2 Petru 3:14: „De aceea, preaiubiților, fiindcă așteptați aceste lucruri, siliți-vă să fiți găsiți înaintea Lui fără prihană, fără vină și în pace.”

   „Noi nu știm în nicio zi cât de puternică va fi lupta noastră a doua zi. Satan trăiește și este activ și în fiecare zi noi trebuie să strigăm cu stăruință după ajutor la Dumnezeu și după tărie pentru a putea să ne împotrivim lui. Atâta timp cât domnește Satan, vom avea de supus eul, de întâmpinat obstacole și nu există loc pentru zăbavă și punct în care să putem ajunge și să spunem că am ajuns la țintă.

   Filipeni 3:12 — ‘Nu că am și dobândit toate acestea sau că am și ajuns desăvârșit, dar caut să le apuc, întrucât și eu am fost apucat de Hristos Isus.’

   Viața creștinului este un continuu marș înainte. Domnul Isus Își curățește și purifică poporul; iar atunci când chipul Său este pe deplin reflectat în ei, atunci sunt desăvârșiți și sfinți, pregătiți pentru mutarea de pe acest pământ. De la creștin se cere o mare lucrare. Noi suntem îndemnați să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului, desăvârșindu-ne sfințirea în temere de Dumnezeu.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 340 (cap. 65 – Nordul statului Wisconsin).

b. De ce răbdarea este vitală pentru sfințirea noastră? 2 Petru 3:15, 16; Luca 21:19.

2 Petru 3:15, 16: „Să credeți că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris și preaiubitul nostru frate Pavel, după înțelepciunea dată lui, ca și în toate epistolele lui, când vorbește despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înțeles pe care cei neștiutori și nestatornici le răstălmăcesc ca și pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.”

Luca 21:19: „Prin răbdarea voastră, vă veți câștiga sufletele voastre.”

   „În Scripturi, există unele lucruri care sunt greu de înțeles și pe care, după cum spune Petru, cei neștiutori și nestatornici le răstălmăcesc spre pierzarea lor. Noi nu putem explica, în această viață, însemnătatea fiecărui pasaj din Scriptură; dar nu există puncte vitale de adevăr practic, care să fie învelite în mister. Când, în providența lui Dumnezeu, va veni timpul ca lumea să fie pusă la probă privind adevărul pentru acel timp, minți vor fi inspirate prin Duhul Său să cerceteze Scripturile, chiar cu post și rugăciune, până când verigă după verigă sunt cercetate și unite într-un lanț perfect. Fiecare adevăr care privește în mod nemijlocit mântuirea sufletelor va fi făcut atât de clar, încât nimeni nu va fi nevoit să rătăcească sau să umble în întuneric.

   Când am urmărit lanțul profetic, adevărul descoperit pentru timpul nostru a fost clar înțeles și explicat. Noi suntem răspunzători pentru privilegiile de care ne bucurăm și pentru lumina care strălucește pe calea noastră.” – Ibid., vol. 2, p. 692 (cap. 80 – Nicio punere la probă după venirea lui Hristos).

   „‘Voia lui Dumnezeu’ cu privire la voi ‘este sfințirea voastră.’ (1 Tesaloniceni 4:3) Este aceasta și voința voastră?” – Faptele Apostolilor, p. 566 (cap. 55 – Schimbat prin har).

Joi 26 septembrie

5. STATORNIC ÎN SPERANŢĂ

a. Cum ne îndeamnă Petru la o statornicie vigilentă? 2 Petru 3:17.

2 Petru 3:17: „Voi deci, preaiubiților, știind mai dinainte aceste lucruri, păzițivă ca nu cumva să vă lăsați târâți de rătăcirea acestor nelegiuiți și să vă pierdeți tăria.”

   „Îndrumările arătate în Cuvântul lui Dumnezeu nu lasă niciun loc pentru compromis cu răul. Fiul lui Dumnezeu S-a descoperit pentru ca să-i poată atrage pe toți oamenii la Sine. El nu a venit pentru a legăna lumea ca să adoarmă, ci spre a arăta calea cea strâmtă pe care toți trebuie să meargă, ca să ajungă în cele din urmă la porțile cetății lui Dumnezeu. Copiii Săi trebuie să urmeze calea rânduită de El; cu prețul sacrificării unei vieți comode sau îngăduirii de sine egoiste, cu prețul oricărei trude și suferințe, ei trebuie să mențină o continuă luptă cu eul.” — Faptele Apostolilor, p. 565 (cap. 55 – Schimbat prin har).

b. În încheierea epistolei, care este apelul final al apostolului? 2 Petru 

3:18.

2 Petru 3:18: „ci creșteți în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nos- tru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum și în ziua veșniciei. Amin.”

   „Păcatele voastre pot fi ca un munte înaintea voastră; dar, dacă vă umiliți inima și vă mărturisiți păcatele, încrezându-vă în meritele unui Mântuitor răstignit și înviat, El vă va ierta și vă va curăți de orice nelegiuire. Dumnezeu cere din partea voastră o totală conformare față de Legea Sa. Legea aceasta este ecoul glasului Său, care vă spune: ‘Mai sfânt, tot mai sfânt.’ Doriți plinătatea harului lui Hristos! Inimile voastre să fie umplute cu o arzătoare dorință după neprihănirea Sa, a cărei lucrare, spune Cuvântul lui Dumne- zeu, este pace, și al cărei rod este seninătatea și încrederea pentru vecie.

Când sufletul vostru tânjește după Dumnezeu, veți găsi mai mult și tot mai mult din bogățiile nepătrunse ale harului Său. Contemplând aceste bogății, veți ajunge să le stăpâniți și veți descoperi meritele jertfei Mântuitorului, ocrotirea neprihănirii Sale, plinătatea înțelepciunii Sale și puterea Sa de a vă înfățișa înaintea Tatălui ‘fără cusur și fără pată.’” – Ibid., pp. 566, 567 (cap. 55 – Schimbat prin har).

Vineri 27 septembrie 

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce poate arăta că zelul nostru este cu adevărat însuflețit?

2. Ce pași concreți pot să fac pentru a grăbi revenirea Domnului?

3. În ciuda tuturor persecuțiilor și intimidărilor, cine va moșteni această planetă?

4. De ce trebuie să mă raportez foarte solemn la procesul de sfințire?

5. Pe măsură ce văd adâncimea păcătoșeniei mele, ce ar trebui să fac?