Lecția 2. Apariția și eradicarea păcatului

Text de memorat: „Și să îmi facă un sanctuar; ca să locuiesc printre ei.” (Exodul 25:8 engl. KJV).

„Prin interacțiune îndelungată cu idolatrii, poporul lui Israel amestecase multe obiceiuri păgâne cu închinarea lor; de aceea, Domnul le dăduse la Sinai instrucțiuni clare cu privire la serviciul de jertfe.”—Patriarhi și profeți, p. 364 engl. (cap. 32, Legea și legămintele).

STUDIU RECOMANDAT: Patriarhi și profeți, p. 343-358 engl. (cap. 30, Sanctuarul și serviciile sale).

Duminică 2 iulie

1. LA ÎNCEPUT

a. Ce tip de lume a creat Dumnezeu chiar la început? Geneza 1:31; Eclesiastul 7:29.

Geneza 1:31: „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.”

Eclesiastul 7:29: „Numai iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.”

b. Deși Dumnezeu a intenționat ca rasa umană să trăiască veșnic, de ce au fost puși doi pomi în Grădina Eden? Geneza 2:9.

Geneza 2:9: „Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni la mâncare şi pomul vieţii în mijlocul grădinii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.”

„Când primii noștri părinți au fost puși în frumoasa grădină Eden, ei au fost testați cu privire la loialitatea lor față de Dumnezeu. Ei erau liberi să aleagă serviciul lui Dumnezeu sau, prin neascultare să se alieze cu vrăjmașul lui Dumnezeu și al omului. Dacă urma să se abțină de la ceea Dumnezeu interzisese, ei puteau să rămână proprietari ai frumosului lor cămin din Eden, și să rămână în favoarea lui Dumnezeu, însă dacă desconsiderau poruncile lui Dumnezeu, ei urma nu doar să își piardă dreptul asupra Edenului, ci chiar viața însăși. Pedeapsa pentru păcat fusese pusă în fața lor, și ei erau informați cu privire la chestiunile imense care atârnau de acțiunea lor de ascultare sau neascultare de cerințele lui Dumnezeu.”—The Signs of the Times, 12 mai 1890.

c. Când omenirea nu a ascultat, cum s-a dovedit acel lucru a fi păcat? Romani 5:12, 19.

Romani 5:12, 19: „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… 19Căci, după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.”

„Domnul cere în acest timp exact ceea ce cerea de la Adam în Eden — ascultare perfectă de legea lui Dumnezeu.”—Credința și faptele, p. 89 engl. (cap. 11, Ascultare și sfințire).

Luni 3 iulie

2. DUPĂ PĂCAT

a. De ce nu exista nicio cale de a scăpa de sentința de moarte? Geneza 2:17; Romani 6:23; 7:5 .

Geneza 2:17: „dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”

Romani 6:23: „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.”

Romani 7:5: „Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, aţâţate de Lege, lucrau în mădularele noastre şi ne făceau să aducem roade pentru moarte.”

„Rezultatul mâncării din pomul cunoștinței binelui și răului este evident în experiența omului. Există în natura sa o înclinație spre rău, o forță căreia, fără ajutor, el nu i se poate împotrivi.”—Educația, p. 29 engl. (cap. 4, Relația dintre educație și mântuire).

b. De ce rezultatul natural al păcatului este moartea? Ezechiel 18:20 (prima parte); 1 Ioan 5:12.

Ezechiel 18:20 p.p.: „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său!”

1 Ioan 5:12: „Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa.”

„Rebeliunea lui Satan urma să fie o lecție pentru univers de-a lungul tuturor secolelor viitoare, o mărturie perpetuă despre natura și rezultatele teribile ale păcatului. Desfășurarea stăpânirii lui Satan, efectele acesteia atât asupra oamenilor cât și asupra îngerilor, urmau să arate care trebuie să fie roada înlăturării autorității divine. Ea avea să dea mărturie despre faptul că de existența guvernării lui Dumnezeu și a legii Sale e legată bunăstarea tuturor creaturilor pe care le-a făcut El. Astfel istoria acestui experiment teribil de răzvrătire urma să fie o garanție continuă pentru toate ființele inteligente sfinte, care să le prevină de la a fi înșelate cu privire la natura încălcării [legii], pentru a-i scuti de comiterea păcatului și de suferirea pedepselor sale.”—Marea luptă, p. 499 engl. (cap. 29, Originea răului).

c. Ce anume cauzează despărțire de Dumnezeu, adică despărțire de viață? Isaia 59:2.

Isaia 59:2: „ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”

„Prin păcat, omul a fost separat de Dumnezeu. Dacă nu ar fi existat planul de mântuire, partea lui ar fi fost separare eternă de Dumnezeu, întunericul unei nopți care nu se mai termină. Prin sacrificiul Salvatorului, comuniunea cu Dumnezeu este făcută din nou posibilă. Nu ne putem apropia în persoană de prezența Sa; în [starea] noastră [de] păcat nu putem privi fața Sa; însă putem să Îl privim și să avem comuniune cu El prin Isus, Salvatorul.”—Educația, p. 28 engl. (cap. 4, Relația dintre educație și mântuire).

„Cei care se gândesc la rezultatul grăbirii sau împiedicării evangheliei se gândesc la aceasta raportându-se la ei înșiși și la lume. Puțini se gândesc la aceasta în raport cu Dumnezeu. Puțini se gândesc la suferința pe care păcatul i-a cauzat-o Creatorului nostru. Întregul cer a suferit în agonia lui Hristos; însă acea suferință nu a început, nici nu s-a sfârșit cu manifestarea Sa în natura umană. Crucea este o revelație [dată], pentru simțurile noastre tocite, despre durerea pe care chiar de la începuturile sale a provocat-o inimii lui Dumnezeu păcatul. Fiecare îndepărtare de la ceea ce e drept, fiecare faptă de cruzime, fiecare eșec al omenirii de a atinge idealul Său Îi aduce mâhnire.”—Ibid., p. 263 engl. (cap. 31, Lucrarea vieții).

d. Ce este păcatul? A fost scutit cineva de el? 1 Ioan 3:4; Romani 3:23.

1 Ioan 3:4: „Oricine face păcat face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.”

Romani 3:23: „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”

Marți 4 iulie

3. O CALE DE SCĂPARE

a. Cine este în realitate șarpele și ce a făcut el întregii lumi? Apocalipsa 12:9; 2 Petru 2:19; Romani 8:22.

Apocalipsa 12:9: „Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.”

2 Petru 2:19: „Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.”

Romani 8:22: „Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii.”

„Există în natura umană, atunci când este separată de Sursa adevărului, o opoziție continuă față de voința și căile lui Dumnezeu. Partea fizică, mintală și cea morală sunt toate sub controlul impulsurilor necontrolate. Afecțiunile sunt depravate, și fiecare facultate încredințată omului pentru o întrebuințare înțeleaptă este demoralizată. Omul este mort în fărădelegi și păcate. Înclinația mână, pasiunea deține controlul, și poftele sale sunt sub sceptrul unei puteri de care el nu este conștient. El vorbește despre libertate, despre libertatea de acțiune, în timp ce el este în cea mai degradantă sclavie. El nu își aparține sieși. Lui nu i se permite să vadă frumusețea adevărului; pentru că mintea firească este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu și nu este supusă legii Sale. El vede adevărul drept falsitate, și falsitatea drept adevăr. Mintea controlată de Satan este slabă în putere morală.”—The Review and Herald, 17 februarie 1891.

b. Ce ne face să rămânem în sclavie? Romani 6:16; 8:5.

Romani 6:16: „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?”

Romani 8:5: „În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului.”

c. Cum a fost prezentat universului pentru prima dată planul de mântuire și cine este sămânța femeii? Geneza 3:14, 15; 22:18; Galateni 3:8, 16, 29.

Geneza 3:14, 15: „Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale, să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

Geneza 22:18: „Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!’”

Galateni 3:8, 16, 29: „Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe neamuri prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.” ... 16Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui”. Nu zice: „Şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „Şi seminţei tale”, adică Hristos... 29Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.”

„În momentul în care Adam a cedat în fața ispitei lui Satan, și a făcut tocmai lucrul despre care Dumnezeu îi spusese să nu îl facă, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a stat între cei vii și cei morți, spunând: ‚Să cadă asupra Mea pedeapsa. Eu voi sta în locul omului. Mai dă-i un alt timp de probă.’ Încălcarea a pus întreaga lume sub sentința morții. Însă în cer s-a auzit o voce spunând: ‚Am găsit o răscumpărare.’ ”—The Signs of the Times, 27 iunie 1900.

d. Cum este descrisă de Pavel acea „vrăjmășie” (Geneza 3:15) care este implantată în fiecare credincios? Romani 12:2.

Romani 12:2: „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.”

„Nimic nu inspiră mai repede credință, decât exercitarea credinței.” —Profeți și regi, p. 351 engl. (cap. 30, Tabernacolul și serviciile sale).

„Credința care ne face în stare să primim darurile lui Dumnezeu este ea însăși un dar. O măsură din aceasta este dată fiecărei ființe umane. Ea crește pe măsură ce este exercitată în însușirea cuvântului lui Dumnezeu. Pentru a întări credința, trebuie să o aducem frecvent în contact cu cuvântul.” —Educația, p. 253, 254 engl. (cap. 30, Credința și rugăciunea).

Miercuri 5 iulie

4. SACRIFICIU DE SÂNGE

a. De ce este studiul Bibliei vital în planul de mântuire? Romani 10:17; 2 Timotei 4:2.

Romani 10:17: „Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.”

2 Timotei 4:2: „propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.”

b. Când și de ce a ales Isus să vină pentru a-i fi zdrobit călcâiul (Gen. 3:14, 15)? Evrei 2:14, 15; Romani 8:2, 3; 16:25, 26; Apocalipsa 13:8.

Evrei 2:14, 15: „Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor..”

Romani 8:2, 3: „În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii. Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe Însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului.”

Romani 16:25, 26: „Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos – potrivit cu descoperirea tainei care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri, dar a fost arătată acum prin scrierile prorocilor şi, prin porunca Dumnezeului celui veşnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor neamurilor, ca să asculte de credinţă.”

Apocalipsa 13:8 engl. KJV: „Și toți locuitorii pământului i se vor închina, toți aceia al căror nume n-a fost scris în cartea vieții Mielului care a fost înjunghiat de la întemeierea lumii.”

„Legământul harului nu este un adevăr nou, pentru că el a existat în mintea lui Dumnezeu din toată veșnicia. De aceea se numește el legământul veșnic.”—Credința prin care trăiesc, p.77 engl. (cap. Planul lui Dumnezeu pentru răscumpărarea omului).

„Moartea lui Hristos pe cruce a făcut sigură distrugerea celui care are puterea morții, a celui în care și-a găsit originea păcatul. Când Satan va fi distrus, nu va fi nimeni care să ispitească spre păcat; nu va fi necesar ca ispășirea să fie repetată; și nu va mai exista pericolul unei alte rebeliuni în universul lui Dumnezeu. Doar ceea ce poate restrânge în mod eficient de la păcat în această lume de întuneric, va preveni păcatul în cer. Semnificația morții lui Hristos va fi văzută de sfinți și îngeri. Oamenii căzuți nu ar putea avea un loc în paradisul lui Dumnezeu fără Mielul înjunghiat de la întemeierea lumii. Nu vom înălța, atunci, noi crucea lui Hristos? Îngerii îi atribuie onoare și slavă lui Hristos, pentru că nici măcar ei nu sunt în siguranță, decât privind la suferințele Fiului lui Dumnezeu. Prin eficiența crucii sunt păziți de apostazie îngerii. Fără cruce ei nu ar fi mai în siguranță contra răului decât erau îngerii înainte de căderea lui Satan. Perfecțiunea îngerească a cedat în cer. Perfecțiunea umană a cedat în Eden, paradisul fericirii. Toți cei care doresc siguranță pe pământ sau în cer trebuie să privească la Mielul lui Dumnezeu.”—Comentarii biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol. 5, p. 1132 engl. (cap. referitor la Ioan 3).

c. De ce era necesar un sacrificiu de sânge? Evrei 9:22.

Evrei 9:22: „Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de sânge, nu este iertare.”

„Din cauza vinei sale, omul căzut nu mai putea veni direct în fața lui Dumnezeu cu cererile sale; pentru că încălcarea legii divine din partea sa a pus o barieră de netrecut între Dumnezeul cel sfânt și călcătorul legii. Însă a fost pus la cale un plan pentru ca sentința de moarte să cadă asupra unui Înlocuitor. În planul de răscumpărare trebuia să existe vărsare de sânge, pentru că moartea trebuia să vină ca urmare a păcatului omului. Animalele pentru jertfele sacrificate trebuia să prefigureze pe Hristos. În victima ucisă, omul trebuia să vadă împlinirea de moment a cuvântului lui Dumnezeu, ‚Vei muri negreșit.’ Și scurgerea sângelui din victimă urma, de asemenea, să semnalizeze o ispășire. Nu exista nicio virtute în sângele animalelor; însă vărsarea sângelui animalelor urma să indice spre viitor, spre un Răscumpărător care avea să vină într-o zi în lume și să moară pentru păcatele oamenilor. Și astfel Hristos avea să justifice în mod complet legea Tatălui Său.” —Confrontation, p. 21, 22.

Joi 6 iulie

5. SIMBOLURI

a. De ce a fost introdus un animal de jertfă? Geneza 3:21; Evrei 2:14, 15.

Geneza 3:21: „Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.”

Evrei 2:14, 15: „Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.”

„Pentru Adam, aducerea primei jertfe a fost o ceremonie foarte dureroasă. Mâna sa trebuia să se ridice pentru a lua viața, pe care doar Dumnezeu o putea da. Era pentru prima dată când el era martor la o moarte, și el știa că dacă ar fi fost ascultător de Dumnezeu, nu ar fi fost nicio moarte de om sau animal. Pe când ucidea victima nevinovată, el tremura la gândul că păcatul său trebuia să verse sângele Mielului fără pată al lui Dumnezeu. Această scenă i-a dat o înțelegere mai profundă și mai vie a mărimii fărădelegii sale, pe care nimic altceva în afară de moartea iubitului Fiu al lui Dumnezeu nu o putea expia. Și el s-a mirat de infinita bunătate care ar da o astfel de răscumpărare pentru a-l salva pe cel vinovat. O stea de speranță a iluminat viitorul întunecat și îngrozitor, și l-a eliberat de nenorocirea-i completă.”—Patriarhi și profeți, p. 68 engl (cap. 4, Planul de mântuire).

b. De ce a fost un miel cel sacrificat, și cum fost făcut din aceasta un întreg serviciu ceremonial? Geneza 4:2-4; Ioan 1:29; Exodul 25:8.

Geneza 4:2-4: „A mai născut și pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar. După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare (engl. „o jertfă”) din roadele pământului. Abel a adus și el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui (engl. „Abel a adus și el din oile întâi născute ale turmei lui...”) și din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel și spre jertfa lui”.

Ioan 1:29: „A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!”

Exodul 25:8: „Să-Mi facă un sanctuar, ca Eu să locuiesc în mijlocul lor.” (engl. KJV).

„În timpul șederii sale pe munte, Moise a primit instrucțiuni pentru construirea unui sanctuar în care prezența divină urma să fie în mod special manifestată...

De aici înainte, poporul urma să fie onorat cu prezența constantă a Regelui lor.”—Patriarhi și profeți, p. 313, 314 engl. (cap. 27, Legea dată la Sinai).

c. De ce a fost folosit un tabernacol pentru a simboliza prezența lui Dumnezeu? Apocalipsa 21: 3, 4.

Apocalipsa 21:3, 4: „Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

Vineri 7 iulie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce au fost puși doi pomi în grădina Eden?

2. De ce este moartea rezultatul natural al încălcării voii și căilor lui Dumnezeu?

3. Ce este în realitate vrăjmașul care a fost în mod miraculos introdus în familia umană?

4. Cât de importantă este pentru restaurarea omenirii o jertfă de sânge adusă în mod corect?

5. De ce este mielul un simbol central al salvării și [este inclus] în toate serviciile ceremoniale?