Lecții din cartea Faptele Apostolilor (II)

Lecția 2. Clarificând doctrinele

Text de memorat: „Acum vă implor, fraților, prin numele Domnului nostru Isus Hristos, ca voi toți să vorbiți același lucru și să nu fie dezbinări între voi, ci să fiți desăvârșit uniți în aceeași minte și în aceeași judecată.” (1 Corinteni 1:10 engl. KJV, rom. BTF)

„Frații ar trebui să se stimeze unii pe ceilalți, să se sfătuiască împreună, și să se roage împreună până când există unitate între ei.”—The Review and Herald, 15 decembrie 1885.

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, p. 188-197 engl. (cap. 19, Iudei și neamuri); Mărturii pentru predicatori, p. 426-443 engl. (cap. 16, Ridicați standardul).

Duminică 4 iulie

1. IDEI DIFERITE

a. Ce idee au promovat anumiți iudei între creștini — și de ce a cauzat aceasta disensiune? Fapte 15:1; Tit 1:10, 11.

Fapte 15:1: „Câțiva oameni veniți din Iudeea învățau pe frați și ziceau: „Dacă nu sunteți tăiați împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți.”

Tit 1:10, 11: „În adevăr, mai ales printre cei tăiați împrejur, sunt mulți nesupuși, flecari și amăgitori, cărora trebuie să li se astupe gura. Ei buimăcesc familii întregi, învățând pe oameni, pentru un câștig urât, lucruri pe care nu trebuie să le învețe.”

„Erau în zilele lui Pavel acei care discutau în mod constant circumciziunea, și ei puteau aduce multe argumente din Biblie pentru a arăta obligativitatea ei pentru evrei; însă această învățătură nu avea nicio relevanță în acel timp; pentru că Hristos murise pe crucea Calvarului, și circumciziunea în carne nu putea să mai fie de vreo valoare în continuare.

Serviciul tipic și ceremoniile care erau în legătură cu el au fost abolite la cruce. Marele Miel antitipic al lui Dumnezeu devenise jertfă pentru omul vinovat, și umbra și-a găsit sfârșitul în ceea ce era realitate. Pavel căuta să aducă mințile oamenilor la marele adevăr pentru acel timp; însă cei care pretindeau a fi urmași ai lui Isus erau cu totul absorbiți în predicarea tradiției evreilor și a obligativității circumciziunii.”— Comentarii biblice ale Noului Testament, vol. 6, p. 1061 engl. (cap. referitor la Romani 15).

„Cu o mare certitudine, acești învățători care susțineau iudaizarea (convertirea la religia iudaică) pretindeau că pentru a fi salvată, o persoană trebuia să fie circumcisă și trebuia să păzească întreaga lege ceremonială.” – Istoria faptelor apostolilor, p. 188, 189 engl. (cap. 19, Iudei și neamuri).

Luni 5 iulie

2. O NEVOIE DE A EXTINDE ÎNŢELEGEREA

a. Ce era necesar pentru a asigura armonia în ceea ce privește circumcizia și legea ceremonială care indica spre prima venire a lui Hristos ca Miel al lui Dumnezeu? 1 Corinteni 1:10; Fapte 15:2.

1 Corinteni 1:10: „Acum vă implor, fraților, prin numele Domnului nostru Isus Hristos, ca voi toți să vorbiți același lucru și să nu fie dezbinări între voi, ci să fiți desăvârșit uniți în aceeași minte și în aceeași judecată” (engl. KJV, rom. BTF.)

Fapte 15:2: „Pavel și Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe și păreri deosebite, și frații au hotărât ca Pavel și Barnaba și câțiva dintre ei să se suie la Ierusalim, la apostoli și prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînțelegeri.”

b. Ce vești au putut aduce ucenicii din Antiohia? Fapte 15:3, 4.

Fapte 15:3, 4: „După ce au fost petrecuți de Biserică până afară din cetate, și-au urmat drumul prin Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea neamurilor la Dumnezeu, și au făcut o mare bucurie tuturor fraților. Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de Biserică, de apostoli și de prezbiteri și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.”

„Când au sosit la Ierusalim, delegații din Antiohia au relatat în fața adunării bisericilor despre succesul care îi însoțise în slujire, și despre confuzia rezultată din faptul că anumiți farisei convertiți declarau că cei convertiți dintre neamuri trebuie să fie circumciși și să țină legea lui Moise ca să poată fi salvați.” –Sketches from the Life of Paul, p. 64.

c. Chiar și după ce au auzit noutățile despre împlinirea profeției prin convertirile între cei dintre neamuri, asupra a ce insistau încă fariseii credincioși — și de ce? Fapte 15:5.

Fapte 15:5: „Atunci, unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat și au zis că neamurile trebuie să fie tăiate împrejur și să li se ceară să păzească Legea lui Moise.”

„Convertiții iudei nu erau în general înclinați să se miște atât de repede pe cât deschidea providența lui Dumnezeu calea. Din rezultatul muncii apostolilor între neamuri era evident faptul că cei convertiți dintre aceștia de pe urmă (n.tr. neamuri) îi depășeau cu mult la număr pe convertiții evrei. Evreii se temeau că dacă restricțiile și ceremoniile legii lor nu erau făcute obligatorii pentru neamuri, ca o condiție a calității de membru, particularitățile naționale ale evreilor, care până aici îi deosebiseră de toți ceilalți oameni, ar dispărea în cele din urmă dintre cei care primeau solia evangheliei.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 189 engl. (cap. 19, Evrei și neamuri).

„Evreii se mândriseră cu serviciile lor de origine divină; și ei concludeau că întrucât Dumnezeu specificase cândva modul iudeu de închinare, era imposibil ca El să autorizeze vreodată o schimbare în vreuna din specificațiile cu privire la acesta. Ei deciseră că creștinismul trebuie să se asocieze cu legile și ceremoniile iudaice. Ei erau înceți în a discerne sfârșitul acelor lucruri care fuseseră abolite prin moartea lui Hristos, și în a înțelege faptul că toate jertfele lor ceremoniale prefiguraseră moartea Fiului lui Dumnezeu, în care tipul își întâlnise antitipul, făcând fără valoare ceremoniile rânduite în mod divin și jertfele din religia iudaică.”—Sketches from the Life of Paul, p. 64, 65.

Marți 6 iulie

3. LUPTA PENTRU UNITATE

a. Ce a făcut delegația de creștini cu privire la neînțelegerea lor — și de ce este important acest lucru pentru noi toți? Romani 15:5, 6; Fapte 15:6.

Romani 15:5, 6: „Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă facă să aveți aceleași simțăminte unii față de alții, după pilda lui Hristos Isus, pentru ca toți împreună, cu o inimă și cu o gură, să slăviți pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.”

Fapte 15:6: „Apostolii și prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.”

„Domnul ne-a dat în cuvântul Său instrucțiuni clare, fără echivoc, de care ascultând putem păstra unitatea și armonia în biserică. Frați și surori, ascultați voi de aceste dispoziții inspirate? Sunteți voi cititori ai Bibliei și împlinitori ai cuvântului? Luptați voi să împliniți rugăciunea lui Hristos ca urmașii Săi să fie una?”—Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 248 engl. (cap. 26, Unitatea creștină).

b. Ce puteau mărturisi atât Petru, cât și Barnaba și Pavel, cu privire la dovada lucrării Duhului Sfânt între neamuri? Fapte 15:7-12.

Fapte 15:7-12: „După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru și le-a zis: „Fraților, știți că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă. Și Dumnezeu, care cunoaște inimile, a mărturisit pentru ei și le-a dat Duhul Sfânt ca și nouă. N-a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le-a curățit inimile prin credință. Acum dar, de ce ispitiți pe Dumnezeu și puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi nu l-am putut purta? Ci credem că noi, ca și ei, suntem mântuiți prin harul Domnului Isus.” Toată adunarea a tăcut și a ascultat pe Barnaba și pe Pavel, care au istorisit toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neamurilor.”

„Fiecare suflet salvat în sistemul religios trecut era salvat de Hristos la fel de sigur cum suntem și noi salvați de El astăzi.”— Comentarii Biblice ale Noului Testament [E.G.White Comments], vol. 6, p. 1061 engl. (cap. referitor la Fapte 15).

c. Numiți un factor care a ridicat o provocare legitimă pentru atingerea armoniei depline între convertiții iudei și neamurile convertite. Romani 14:19-21.

Romani 14:19-21: „Așadar să urmărim lucrurile care duc la pacea și zidirea noastră. Să nu nimicești pentru o mâncare lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sunt curate. Totuși a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău. Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin și să te ferești de orice lucru care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.”

„Neamurile erau obișnuite să mănânce carnea animalelor care fuseseră sugrumate, în timp ce evreii fuseseră instruiți în mod divin cu privire la hrana pe care trebuia să o folosească. Ei erau minuțioși ca, atunci când erau ucise animale, sângele să fie scurs din corp, altfel carnea nu era considerată sănătoasă. Dumnezeu dăduse evreilor aceste instrucțiuni, cu scopul de a le păstra sănătatea și tăria. Evreii considerau că era un păcat a folosi sângele ca un articol alimentar. Ei considerau că sângele însemna viață, și că vărsarea sângelui era ca urmare a păcatului.

Neamurile, din contră, practicau colectarea sângelui care curgea din victima sacrificată, și îl beau sau îl foloseau pentru pregătirea hranei. Evreii nu puteau schimba obiceiurile pe care le respectaseră atâta timp, și pe care le adoptaseră sub îndrumarea specială a lui Dumnezeu. Ca urmare, după cum stăteau atunci lucrurile, dacă evreii și neamurile ajungeau să mănânce la aceeași masă, cei dintâi ar fi fost șocați și ofensați de obiceiurile și comportamentul celor de pe urmă.”—Sketches from the Life of Paul, p. 65, 66.

Miercuri 7 iulie

4. AJUNGÂND LA UN CONSENS

a. Dincolo de ideea sângelui ca hrană, ce alte obiceiuri ale neamurilor cauzau îngrijorare considerabilă între convertiții iudei? 1 Corinteni 8:9-13; 6:18.

1 Corinteni 8:9-13: „Luați seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi. Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoștință, că șezi la masă într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor? Și astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoștințe a ta; el, fratele pentru care a murit Hristos! Dacă păcătuiți astfel împotriva fraților și le răniți cugetul lor slab, păcătuiți împotriva lui Hristos. De aceea, dacă o mâncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască.”

1 Corinteni 6:18: „Fugiți de curvie! Orice alt păcat pe care-l face omul este un păcat săvârșit afară din trup, dar cine curvește păcătuiește împotriva trupului său.”

„Mulți dintre convertiții evrei trăiau între oameni ignoranți și superstițioși care aduceau frecvent jertfe și daruri idolilor. Preoții acestei forme păgâne de închinare practicau un comerț vast cu darurile aduse lor, și evreii se temeau că cei convertiți dintre păgâni urma să degradeze creștinismul prin cumpărarea lucrurilor care fuseseră oferite idolilor, încurajând prin aceasta, într-o oarecare măsură, practicile păgâne...

Neamurile, și în special grecii, erau extrem de imorale, și exista pericolul ca unii, neconvertiți în inimă, să facă o mărturisire de credință fără să renunțe la practicile lor idolatre. Creștinii evrei nu puteau tolera imoralitatea care nu era nici măcar considerată ca un delict de către păgâni.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 191, 192 engl. (cap. 19, Evrei și neamuri).

„Trăim într-un veac al imoralității, și adulți și tineri sunt îndrăzneți în păcat. Dacă tinerii noștri nu sunt păziți cu sfințenie, dacă ei nu sunt întăriți cu principii ferme, dacă nu se manifestă o grijă mai mare în alegerea tovarășilor lor și a literaturii cu care își hrănesc mintea, ei vor fi expuși unei societăți ale cărei principii morale sunt la fel de corupte cum erau principiile morale ale locuitorilor Sodomei.”—Solii pentru tineret, p. 85 engl. (cap. 22, O avertizare împotriva scepticismului).

„Toți cei ce trăiesc în curvie vor fi în afara Cetății lui Dumnezeu.”—Mărturii pentru Predicatori, p. 431 engl. (cap. 16, Înălțați standardul, subcap. Adevărul în inimă sfințește).

b. Ce decizie echilibrată a recomandat Iacov? Fapte 15:13, 19, 20.

Fapte 15:13, 19, 20: „Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul și a zis: „Fraților, ascultați-mă! (19, 20) De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăți acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu, ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate și de sânge.”

„Iacov, în această situație, pare a fi fost ales să decidă asupra chestiunii care a fost adusă în fața consiliului. Sentința dată de el a fost ca legea ceremonială, și în special orânduirea circumciziunii, să nu fie în niciun caz impusă neamurilor, sau nici măcar recomandată. Iacov a încercat să impresioneze mințile fraților săi cu faptul că neamurile, întorcându-se la Dumnezeu de la idolatrie, au făcut o mare schimbare în credința lor; și că trebuia exercitată multă grijă ca să nu tulbure mințile lor cu întrebări îndoielnice și încâlcite, ca ei să nu se descurajeze de la a-L urma pe Hristos.

Neamurile, cu toate acestea, nu trebuia să urmeze un curs care să fie considerabil în conflict cu părerile fraților lor iudei... Li s-a cerut să țină poruncile și să trăiască vieți sfinte.”—Sketches from the Life of Paul, p. 69.

Joi 8 iulie

5. UNIŢI ÎN ADEVĂRUL PREZENT

a. Ce rezoluție a fost aprobată de delegația de creștini credincioși? Fapte 15:22, 23, 28-31.

Fapte 15:22, 23, 28-31: „Atunci, apostolii și prezbiterii și întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câțiva dintre ei și să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel și Barnaba. Și au ales pe Iuda, zis și Barsaba, și pe Sila, oameni cu vază  între frați. Și au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii și frații: către frații dintre neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria și în Cilicia, plecăciune! (28-31) Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie, adică să vă feriți de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate și de curvie, lucruri de care, dacă vă veți păzi, va fi bine de voi. Fiți sănătoși.” Ei deci și-au luat rămas-bun de la Biserică și s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulțimii adunate. După ce au citit-o, frații s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea.”

b. Ce trebuie să înțelegem, văzând că unii erau încă nemulțumiți de verdictul final cu privire la ritualurile ceremoniale deja împlinite în jertfa lui Hristos? Galateni 6:12-15; 5:6.

Galateni 6:12-15: „Toți cei ce umblă după plăcerea oamenilor vă silesc să primiți tăierea împrejur numai ca să nu sufere ei prigonire pentru crucea lui Hristos. Căci nici ei, care au primit tăierea împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc doar ca voi să primiți tăierea împrejur, pentru ca să se laude ei cu trupul vostru. În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu, față de lume! Căci în Hristos Isus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă.”

Galateni 5:6: „Căci, în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preț, ci credința care lucrează prin dragoste.”

„Nu a fost chemat întregul corp de creștini să voteze asupra chestiunii. ‚Apostolii și bătrânii (prezbiterii)’, bărbați cu influență și judecată, au formulat și au emis decretul, care apoi a fost în mod general acceptat de bisericile creștine. Cu toate acestea, nu toți au fost mulțumiți de decizie; exista o facțiune (partidă) de frați ambițioși și încrezători în sine, care nu au fost de acord cu ea. Aceștia și-au asumat să se angajeze în lucrare pe propria lor răspundere. Ei se complăceau în multă murmurare și găsire de greșeli, propunând planuri noi și încercând să dărâme lucrarea bărbaților pe care îi rânduise Dumnezeu să îi învețe pe alții mesajul evangheliei. De la început biserica a avut de întâmpinat astfel de obstacole și va fi întotdeauna similar până la sfârșitul timpului.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 196, 197 engl. (cap. 19, Evrei și neamuri).

„Legea ceremonială, dată de Dumnezeu prin Moise, cu sacrificiile și rânduielile ei, avea să fie obligatorie pentru evrei până când tipul a întâlnit antitipul în moartea lui Hristos ca Miel al lui Dumnezeu pentru a îndepărta păcatul lumii. Atunci toate jertfele și sacrificiile ceremoniale aveau să fie abolite.”—The Review and Herald, 27 septembrie 1881.

„A continua aceste rituri [ale legii ceremoniale] ar fi o insultă față de Iehova.” — Comentarii Biblice ale Noului Testament [E.G. White Comments], vol. 5, p. 1140 engl. (cap. referitor la Ioan 13).

Vineri 9 iulie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce jug nenecesar încercau unii dintre primii creștini să impună tuturor, ca cerință?

2. În ce moduri aș putea fi în pericol de a nutri o atitudine fariseică?

3. De ce era util ca apostolii și prezbiterii (bătrânii) să se strângă laolaltă și să discute?

4. Curvia este prevalentă (răspândită) astăzi, însă ce trebuie să spună biserica despre ea?

5. De ce nu ar trebui să fiu surprins de dizidenții existenți astăzi?