Lecția 2. Cuvântul plin de putere al lui Dumnezeu

TEXT DE MEMORAT: „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!” (Psalmii 51:10).

„Ispitele par adesea irezistibile pentru că, prin neglijarea rugăciunii și a studiului Bibliei, cel ispitit nu poate să își amintească cu ușurință promisiunile lui Dumnezeu și să îl înfrunte pe Satan cu armele Scripturii.” — Marea luptă, p. 600 engl. (cap. 37, Scripturile – un scut).

Studiu recomandat: Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 123-128 engl. (cap. 15, Valoarea studiului Bibliei).

Duminică 8 ianuarie

1. SOLDAȚI AI CRUCII

a. De ce anume trebuie să fim în mod constant conștienți, în timpul staționării noastre pe pământ? 1 Petru 5:8. Din această cauză, cu ce compară Pavel viața unui creștin? 2 Timotei 2:3.

1 Petru 5:8: „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.”

2 Timotei 2:3: „Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos.”

„Nimic nu poate fi mai lipsit de ajutor, nimic nu poate fi mai dependent, decât sufletul care își simte nevrednicia și care se bazează în mod complet pe meritele sângelui unui Mântuitor răstignit și înviat. Viața creștină este o viață de luptă, de conflict continuu. Este o bătălie și un marș. Însă fiecare act de ascultare de Hristos, fiecare act de tăgăduire de sine de dragul Său, fiecare încercare bine suportată, fiecare victorie câștigată asupra ispitei, este un pas în marșul spre gloria victoriei finale.” — That I May Know Him, p. 253.

b. Doar cum putem fi victorioși la sfârșit? Efeseni 6:11-17.

Efeseni 6:11-17: „Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.”

„Cei care vor să își pună întreaga armură a lui Dumnezeu și să devoteze zilnic ceva timp meditației, rugăciunii și studiului Scripturilor vor fi în legătură cu cerul și vor avea o influență salvatoare, transformatoare asupra celor din jurul lor. Gânduri mărețe, aspirații nobile, percepții clare despre adevăr și [despre] datoria față de Dumnezeu vor fi ale lor... Această clasă va avea o îndrăzneală sfântă de a veni în prezența Celui Infinit. Ei vor simți că lumina și gloriile cerului sunt pentru ei, și ei vor deveni rafinați, elevați, înnobilați de această familiarizare intimă cu Dumnezeu. Acesta este privilegiul adevăraților creștini.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 112, 113 engl. (cap. 10, Căsătorii neînțelepte).

Luni 9 ianuarie

2. PUTERE ÎN CUVÂNT

a. Cât de pătrunzător este Cuvântul atunci când este cu adevărat primit în suflet? Evrei 4:12.

Evrei 4:12: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”

„Dacă se meditează asupra lor în inimă, cuvintele inspirației vor fi ca pâraie care curg de la râul de apă de viață. Salvatorul nostru S-a rugat ca mințile ucenicilor Săi să fie deschise pentru a înțelege Scripturile. Și oricând studiem Biblia cu o inimă rugătoare, Duhul Sfânt este aproape pentru a ne deschide semnificația cuvintelor pe care le citim.” — Înalta noastră chemare, p. 205 engl. (cap. 199, Cum să studiem Biblia).

„Adevărul practic trebuie să fie adus în viață, și Cuvântul, asemenea unei săbii ascuțite, cu două tăișuri, trebuie să îndepărteze surplusul de eu care există în caracterele noastre.

Cuvântul îl face umil pe cel mândru, blând și căit pe cel rău și depravat, ascultător pe cel neascultător. Obiceiurile păcătoase naturale pentru om sunt întrețesute cu practica zilnică. Însă Cuvântul îndepărtează poftele carnale. El deosebește gândurile și intențiile minții. El desparte încheieturile și măduva, îndepărtând poftele cărnii, făcându-i pe oameni dispuși să sufere pentru Domnul lor.” — Comentarii Biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol. 7, p. 928 engl. (cap. referitor la Evrei 4).

b. La început, cât de repede a creat Cuvântul cerul și pământul? Geneza 1:1; Psalmi 33:6, 9.

Geneza 1:1: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.”

Psalmi 33:6, 9: „Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului şi toată oştirea lor, prin suflarea gurii Lui. ... 9 Căci El zice şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă.”

c. Din ce material a creat Dumnezeu lumile folosind cuvântul Său? Evrei 11:3. După ce a creat lumile, a lăsat Dumnezeu creația să se susțină singură? Evrei 1:3.

Evrei 11:3: „Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.”

Evrei 1:3: „El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi, în locurile preaînalte.”

„Aceeași energie creatoare care a adus la existență lumea este exercitată încă pentru a menține universul și a continua operațiunile naturii. Mâna lui Dumnezeu călăuzește planetele în mersul lor ordonat prin ceruri. Nu din cauza vreunei puteri inerente continuă pământul an după an mișcarea sa în jurul soarelui și produce darurile sale bogate. Cuvântul lui Dumnezeu controlează elementele. El face rodnice văile și [face] ‚verdeața să crească pe munți’ (Psalmi 147:8). Prin puterea Sa prosperă vegetația, apar frunzele și înfloresc florile.” — Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 185 engl. (cap. 25, Predând lecții din natură).

Marți 10 ianuarie

3. RECUNOSCÂND PĂCATUL

a. Care era dorința lui David după ce comisese păcatul împotriva lui Dumnezeu și împotriva Batșebei? Psalmi 51:1-4.

Psalmi 51:1-4: „Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, șterge fărădelegile mele! Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea și curăță-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc bine (engl. KJV: „căci îmi recunosc”) fărădelegile și păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea Ta; așa că vei fi drept în hotărârea Ta și fără vină în judecata Ta.”

b. Citind expresiile de căință ale lui David care sunt păstrate în raportul divin, care au fost cele mai profunde preocupări ale sale – consecințele pe care le avea de înfruntat, sau restaurarea relației sale cu Dumnezeu? Psalmi 51:5-10.

Psalmi 51:5-10: „Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea. Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă dar să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu! Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat; spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada! Fă-mă să aud veselie şi bucurie şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu se vor bucura! Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele! Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!”

(v. 10 engl. KJV: „Creează în mine o inimă curată, o, Dumnezeule, și reînnoiește un spirit corect în mine.”)

„Timp de un an întreg după căderea sa, David a trăit în aparentă siguranță; nu era niciun semn exterior al neplăcerii lui Dumnezeu. Însă sentința divină plana asupra sa. Cu grăbire și în mod sigur se apropia o zi a judecății și a retribuției (plății), pe care nicio căință nu o putea întoarce, agonie și rușine care urma să întunece întreaga sa viață pământească. Cei care, indicând spre exemplul lui David, încearcă să își micșoreze vina propriilor lor păcate, ar trebui să învețe din raportul biblic faptul că drumul fărădelegii este greu. Chiar dacă ei, asemenea lui David, s-ar întoarce din cursul lor rău, rezultatul păcatului, chiar în această viață, va fi amar și greu de purtat.” — Patriarhi și profeți, p. 723, 724 engl. (cap. 71, Păcatul și căința lui David).

„Căința lui David a fost sinceră și profundă. Nu a existat niciun efort de a diminua gravitatea fărădelegii sale. Nicio dorință de a scăpa de judecățile care îl amenințau nu a motivat rugăciunea sa. Ci el a văzut enormitatea fărădelegii sale împotriva lui Dumnezeu; el a văzut mânjitura sufletului său; el era scârbit de păcatul său. El nu s-a rugat doar pentru iertare, ci pentru curăție a inimii. David nu a renunțat disperat la luptă. În promisiunile lui Dumnezeu pentru păcătoșii căiți, el a văzut dovada iertării și acceptării sale.” — Ibid., p. 725 engl. (cap. 71, Păcatul și căința lui David).

„David a fost iertat de fărădelegea sa pentru că și-a umilit inima înaintea lui Dumnezeu în căință și zdrobire a sufletului, și a crezut că promisiunea lui Dumnezeu urma să se împlinească. El și-a mărturisit păcatul, s-a căit, și a fost reconvertit. În extazul asigurării iertării, el a exclamat: ‚Binecuvântat este cel a cărui fărădelege este iertată, al cărui păcat este acoperit. Binecuvântat este omul căruia Domnul nu-i impută nicio nelegiuire, și în al cărui spirit nu este nicio înșelăciune. (Psalmi 31:1, 2, engl. KJV). Binecuvântarea vine din pricina iertării; iertarea vine prin credința că păcatul, mărturisit și căit, este purtat de marele Purtător de păcate. Astfel de la Hristos vin toate binecuvântările noastre. Moartea Sa este un sacrificiu ispășitor pentru păcatele noastre. El este marele Intermediar prin care primim îndurarea și favoarea lui Dumnezeu.” — Înalta noastră chemare, p. 83 (cap. 77, Măsuri complete de iertare).

Miercuri 11 ianuarie

4. PUTEREA DE A SCHIMBA INIMA UMANĂ

a. Ce oferă speranță despre posibilitatea de a transforma viața murdară, plină de păcat, într-o viață de puritate? Iov 14:4; Ieremia 13:23; Ezechiel 36:26, 27.

Iov 14:4: „Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.”

Ieremia 13:23: „Poate un etiopian să-şi schimbe pielea sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi, care sunteţi deprinşi să faceţi răul?”

Ezechiel 36:26, 27: „Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele.”

„Este adevărat că se poate să existe o corectitudine exterioară a comportamentului fără puterea reînnoitoare a lui Hristos. Iubirea de influență și dorința după stima altora pot produce o viață bine ordonată. Respectul de sine ne poate conduce să evităm aparența răului. O inimă egoistă poate îndeplini acțiuni generoase. Prin ce mijloace vom hotărî, atunci, de partea cui suntem?” — Calea către Hristos, p. 58 engl. (cap. 7, Testul uceniciei).

„Dumnezeu a luat suficiente măsuri pentru un război cu succes împotriva răului care este în lume. Biblia este depozitul de armură, de unde ne putem echipa pentru luptă.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 502 engl. (cap. 49, Ultima scrisoare a lui Pavel).

b. Care este singurul mod în care inima umană coruptă poate fi schimbată cu una care se delectează în neprihănire? Ioan 3:3.

Ioan 3:3: „Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

„Lucrurile pe care cândva le urau, acum le iubesc, și lucrurile pe care cândva le iubeau, le urăsc. Cel mândru și care se aprecia pe sine devine blând și umil cu inima. Cel vanitos și îngâmfat devine serios și reținut. Bețivul devine sobru și cel destrăbălat, pur.” — Calea către Hristos, p. 58 (cap. 7, Testul uceniciei).

c. Care sunt dovezile acelei schimbări? Galateni 5:22, 23.

Galateni 5:22, 23: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.”

„Vechea natură, născută din sânge și voia cărnii, nu poate moșteni împărăția lui Dumnezeu. Vechile căi, tendințele păcătoase, vechile obiceiuri, trebuie abandonate; pentru că harul nu se moștenește. Nașterea din nou constă în a avea motive noi, gusturi noi, tendințe noi. Cei care sunt născuți la o viață nouă prin Duhul Sfânt au devenit părtași ai naturii divine, și în toate obiceiurile și practicile lor ei vor da dovadă de relația lor cu Hristos. Când oamenii care pretind a fi creștini păstrează toate defectele lor naturale de caracter și dispoziție, prin ce se deosebește poziția lor de cea a celui din lume? Ei nu apreciază adevărul ca pe unul care îi sfințește, care îi rafinează. Ei nu au fost născuți din nou.” — Comentarii Biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol. 6, p. 1101 engl. (cap. referitor la 2 Corinteni 5).

Joi 12 ianuarie

5. NĂSCUȚI PRIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

a. Ce are putere de a îndeplini o schimbare atât de radicală în inima coruptă a individului nelegiuit? Romani 1:16; Ioan 1:1; 15:3; 1 Petru 1:23.

Romani 1:16: „Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului.”

Ioan 1:1: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.”

Ioan 15:3: „Acum voi sunteţi curaţi din pricina cuvântului pe care vi l-am spus.”

1 Petru 1:23: „Fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.”

„Biblia este cea mai minunată dintre toate istoriile, pentru că ea este producția lui Dumnezeu, nu a minții finite. Ea ne poartă înapoi în trecut prin secole spre începutul tuturor lucrurilor, prezentând istoria vremurilor și scene care altfel nu ar fi fost niciodată cunoscute. Ea revelează slava lui Dumnezeu în lucrările providenței Sale pentru a salva o lume căzută. Ea prezintă în cel mai simplu limbaj puterea tare a evangheliei, care, primită, ar tăia lanțurile care îi leagă pe oameni de carul lui Satan.” — Principii fundamentale ale educației creștine, p. 377 engl. (cap. 46, Educația serioasă și temeinică).

b. Ce activează Cuvântul în noi, și de ce este atât de necesar acest lucru pentru o viață victorioasă? Romani 10:17; 1 Ioan 5:4. Cum menținem același tip de victorie pentru restul vieții noastre? Coloseni 2:6.

Romani 10:17: „Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.”

1 Ioan 5:4: „pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră.”

Coloseni 2:6: „Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El.”

„Pe măsură ce credința primește și asimilează astfel principiile adevărului, ele devin o parte din ființă și puterea motivatoare a vieții. Cuvântul lui Dumnezeu, primit în suflet, modelează gândurile, și intră în dezvoltarea caracterului.

Privind constant spre Isus cu ochiul credinței, noi vom fi întăriți. Dumnezeu va face cele mai prețioase revelații poporului său care flămânzește și însetează. Ei vor descoperi că Hristos este un Salvator personal. Pe măsură ce se hrănesc cu cuvântul Său, ei descoperă că acesta este duh și viață. Cuvântul distruge natura firească, pământească, și împarte (împărtășește) o viață nouă în Hristos Isus. Duhul Sfânt vine la suflet ca un Mângâietor. Prin influența transformatoare a harului Său, chipul lui Dumnezeu este reprodus în ucenic; el devine o creatură nouă. Dragostea ia locul urii, și inima primește asemănarea divină.” — Hristos, Lumina lumii, p. 391 engl. (cap. 41, Criza din Galilea).

Vineri 13 ianuarie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cât de serioasă este lupta creștinului cu răul?

2. Ce importanță ocupă cuvântul lui Dumnezeu în acest război?

3. Cum este posibil să înțelegem adâncimea naturii distructive a păcatului?

4. Cum are loc transformarea sufletului?

5. Cum menținem relația noastră cu Hristos?