Lecția 2. După rânduiala lui Melhisedec

Text de memorizat: „Speranța pe care o avem ca pe o ancoră a sufletului, deopotrivă sigură și neclintită și care intră până dincolo de perdea, unde înainte-mergătorul a intrat pentru noi, adică Isus, făcut mare preot pentru totdeauna după rânduiala lui Melhisedec.” (Evrei 6:19, 20).

„Apostolii au lucrat în cariera lumii iudeilor și Neamurilor, scoțând pietre pentru a le pune pe temelie.” – Faptele apostolilor, p. 596 (cap. 58 – Biserica biruitoare).

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, pp. 411-416, 805, 806 (cap. 45 – Umbrele crucii; cap. 84 – Pace vouă).

Duminică 8 octombrie

1. PREOŢIA DOMNULUI HRISTOS

a. Ce anume face ca preoția lui Melhisedec să fie mai bună decât cea levitică? Evrei 6:19, 20; 7:7, 11, 19, 22, 27.

„Pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare și neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, unde Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut „Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”. (Evrei 6:19-20)

„Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare... 11Dacă, dar, desăvârșirea ar fi fost cu putință prin preoția leviților – căci sub preoția aceasta a primit poporul Legea – ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rânduiala lui Melhisedec”, și nu după rânduiala lui Aaron? ... 19căci Legea n-a făcut nimic desăvârșit – și, pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu... 22prin chiar faptul acesta, El S-a făcut chezașul unui legământ mai bun... 27care n-are nevoie, ca ceilalți mari preoți, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale, și apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut o dată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine însuși.” (Evrei 7:7, 11, 19, 22, 27)

b. Ce legătură are aceasta cu legile preoției? Evrei 7:12, 28.

„Pentru că, odată schimbată preoția, trebuia numaidecât să aibă loc și o schimbare a Legii... 28În adevăr, Legea pune mari preoți pe niște oameni supuși slăbiciunii; dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvârșit pentru veșnicie.” (Evrei 7:12, 28)

c. Ce profeție arată că această schimbare a fost prevăzută și de unde știm că se vorbește numai despre Domnul Isus? Psalmi 110:1, 4; Fapte 2:34–36; Evrei 6:20.

„Un psalm al lui David. Domnul a zis Domnului meu: „Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.” ... 4 Domnul a jurat, și nu-I va părea rău: „Tu ești preot în veac, în felul lui Melhisedec.” – (Psalmi 110:1, 4)

„Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis Domnului meu: „Șezi la dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.” Să știe bine, dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn și Hristos pe acest Isus pe care L-ați răstignit voi.” (Faptele apostolilor 2:34-36)

„Unde Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut „Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”. (Evrei 6:20)

„Marele preot era desemnat într-o manieră specială să-L reprezinte pe Hristos, care urma să devină Mare Preot de-a pururi după rânduiala lui Melhisedec. Acest ordin al preoției nu trebuia să treacă asupra altuia sau să fie înlocuit de un altul.” ‒ Comentarii Biblice ale Noului Testament, cap. ref. Evrei 4.

„Când Hristos Se stingea pe cruce, strigând cu glas tare: ‘S-a sfârșit’, lucrarea Sa fusese terminată. Calea a fost deschisă, perdeaua a fost ruptă în două. Oamenii se puteau apropia de Dumnezeu fără aducerea de jertfe, fără serviciul preoților pământești. Hristos Însuși era preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec. Cerul era căminul Său. Venise în această lume ca să-L descopere pe Tatăl. Lucrarea Sa în câmpul umilinței și al luptei luase acum sfârșit. El S-a înălțat la ceruri.” ‒ The Signs of the Times, 16 august 1899.

Luni 9 octombrie

2. TEMELIA SLUJIRII LUI MELHISEDEC

a. Care este temelia credinței creștine? Matei 16:16–18; 1 Corinteni 10:4; 3:11.

„Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!” Isus a luat din nou cuvântul și i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea și sângele ți-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. Și Eu îți spun: tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui.” (Matei 16:16-18)

„Și toți au băut aceeași băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; și stânca era Hristos.” (1 Corinteni 10:4)

„Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă și care este Isus Hristos.” (1 Corinteni 3:11)

„Adevărul mărturisit de Petru este temelia credinței credincioșilor. Hristos Însuși a declarat că în aceasta constă viața veșnică. Dar faptul că cineva avea această cunoștință nu era un motiv de proslăvire de sine. Petru nu primise această descoperire datorită înțelepciunii sau datorită bunătății sale. Niciodată natura omenească nu poate, de la sine, să ajungă să cunoască cele dumnezeiești.” ‒ Hristos, Lumina lumii, p. 412 (cap. 45 – Umbrele crucii).

b. De unde știm că temelia nu este chiar Petru? Matei 16:21–23; Ieremia 17:5.

„De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoților celor mai de seamă și din partea cărturarilor; că are să fie omorât și că a treia zi are să învie. Petru L-a luat deoparte și a început să-L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple așa ceva!” Dar Isus S-a întors și a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano: tu ești o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” (Matei 16:21-23)

„Așa vorbește Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor și își abate inima de la Domnul!” (Ieremia 17:5)

„Mulți pretind că un anumit loc în biserică le dă autoritatea de a dicta ce trebuie să creadă și ce trebuie să facă ceilalți oameni. Dumnezeu nu aprobă această pretenție. Mântuitorul declară: ‘Voi toți sunteți frați.’ Toți suntem expuși ispitei și supuși greșelii. Nu ne putem încrede în nici o ființă mărginită pentru a ne conduce. Stânca credinței este prezența vie a lui Hristos în biserică. În aceasta poate să se încreadă și cel mai slab, iar aceia care se socotesc cei mai tari se vor dovedi cei mai slabi, dacă nu fac din Hristos ajutorul lor.” – Ibid., p. 414 (cap. 45 – Umbrele crucii).

c. Cât de importantă este învățătura curată în această temelie? 1 Ioan 2:21; 2 Ioan 1:10, 11; Proverbe 4:18.

„V-am scris nu că n-ați cunoaște adevărul, ci pentru că îl cunoașteți și știți că nicio minciună nu vine din adevăr.” (1 Ioan 2:21)

„Dacă vine cineva la voi, și nu vă aduce învățătura aceasta, să nu-l primiți în casă și să nu-i ziceți: „Bun venit!” Căci cine-i zice: „Bun venit!”, se face părtaș faptelor lui rele.” (2 Ioan 1:10-11)

„Dar cărarea celor neprihăniți este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.” (Proverbe 4:18)  

d. Ce fel de biserică va fi pregătită să-L întâmpine pe Domnul Isus și de ce? Efeseni 5:26, 27; 1 Timotei 3:15.

„Ca s-o sfințească, după ce a curățat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană. (Efeseni 5:26-27)

„Dar, dacă voi zăbovi, să știi cum trebuie să te porți în Casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui Viu, Stâlpul și Temelia adevărului.” (1 Timotei 3:15)

„Dumnezeu va avea un popor pe pământ care să susțină Biblia și numai Biblia, ca standard al tuturor învățăturilor și ca temelie a tuturor reformelor. Părerile oamenilor învățați, deducțiile științei, crezurile sau hotărârile consiliilor ecleziastice, atât de numeroase și contradictorii, cum sunt și bisericile pe care ele le reprezintă, glasul majorității — nici una și nici toate laolaltă nu trebuie privite ca dovadă pentru sau împotriva vreunui punct al credinței religioase. Înainte de a primi orice învățătură sau precept, trebuie să cerem un clar ‘Așa zice Domnul’ în sprijinul ei.” – Tragedia veacurilor, p. 595 (cap. 37 – Scripturile, o apărare sigură).

Marți 10 octombrie

3. TEMELIA... (CONTINUARE)

a. Ce va face pentru noi o înțelegere personală a adevărului și unde putem găsi o înțelegere concisă a acestuia? Ioan 8:32; Psalmi 119:142.

„Veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:32)

„Dreptatea Ta este o dreptate veșnică, și Legea Ta este adevărul.” (Psalmi 119:142)

„Domnul Hristos a dorit ca biserica Sa să reflecte în lume plinătatea și îndestularea pe care le găsim în El. Noi primim mereu din bunătățile lui Dumnezeu și, împărțind și altora din ele, vom prezenta astfel lumii iubirea și binefacerea Domnului Hristos. În timp ce întregul cer este în plină misiune, trimițând soli în fiecare parte a pământului, pentru a duce mai departe lucrarea de răscumpărare, biserica viului Dumnezeu trebuie, de asemenea, să colaboreze cu Hristos. Noi suntem membri ai corpului Său spiritual. El este capul, controlând toate membrele trupului. Domnul Isus Însuși, în mila Sa infinită, lucrează la inimile oamenilor, făcând transformări spirituale atât de uimitoare, încât îngerii privesc la ele cu uimire și bucurie. Aceeași iubire neegoistă ce-L caracterizează pe Stăpânul nostru este văzută în caracterul și viața adevăraților Săi urmași. Domnul Hristos așteaptă ca oamenii să devină părtași naturii Sale divine în timp ce suntem încă pe acest pământ, în felul acesta nu numai reflectând slava Sa spre lauda lui Dumnezeu, ci și iluminând întunericul din lume cu razele cerului. Astfel vor fi împlinite cuvintele Domnului Hristos: ‘Voi sunteți lumina lumii.’” – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 731 (secț. – Darul nemăsurat de mare).

b. Unde călăuzește, în cele din urmă, Duhul Sfânt pe cineva și cum se mai numește El în Scriptură? Ioan 16:13; Evrei 12:23.

„Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare.” (Ioan 16:13)

„De Biserica celor întâi născuți, care sunt scriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniți, făcuți desăvârșiți.” (Evrei 12:23)

„Cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu, cei care trăiesc nu numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura Lui, alcătuiesc biserica Dumnezeului celui viu.” ‒ Comentarii Biblice ale Noului Testament, vol. 7, p. 949.

„O, câți au rănit inima lui Hristos pentru că doresc să-și urmeze propria cale și propria lor voință! Lăsați lupta să se întoarcă împotriva acestor trăsături ingrate de caracter, și atunci ei nu se vor mai împotrivi unul altuia în biserica Dumnezeului celui viu. Dacă ar exista în biserică doar astfel de principii care au caracterizat viața lui Isus Hristos, atunci s-ar regăsi o unitate neclintită. Lumea se împotrivește bisericii, vrând să o slăbească și să o distrugă, însă biserica lui Dumnezeu să se consolideze, să se adune laolaltă. Nu-i îngăduiți lui Satan să se arunce asupra membrilor bisericii. Nu dați nici o singură întărire de partea inamicului. Dați la o parte egocentrismul. Să nu credeți că unul sau doi oameni din biserică sunt toți oamenii care sunt conștiincioși în cadrul acesteia. Sunteți mult prea limitați în gândurile și faptele voastre.” ‒ Manuscript Releases, vol. 15, pp. 147, 148.

Miercuri 11 octombrie

4. PĂRTAȘI LA TEMELIE

a. Cine mai constituie o parte din temelia creștină și de ce sunt acolo? Efeseni 2:19, 20; 4:11, 12.

„Așadar, voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiți pe temelia apostolilor și prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.” (Efeseni 2:19-20)

„Și El a dat pe unii apostoli; pe alții, proroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.” (Efeseni 4:11-12)

b. De ce este nevoie să facem parte din această organizare și cum ne ajută părtășia? Efeseni 4:13–16.

„Până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El tot trupul, bine închegat și strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei, și se zidește în dragoste.” (Efeseni 4:13-16)

c. Cât de importantă este relația noastră cu biserica și de unde știm că nu se vorbește despre persoane, ci despre membri care formează un corp colectiv? Matei 16:18, 19; 18:17–20.

„Și Eu îți spun: tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui. Îți voi da cheile Împărăției cerurilor, și orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” (Matei 16:18-19)

„Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; și, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș. Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ va fi legat în cer; și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:17-20)

„În general, se acordă prea puțin respect opiniilor membrilor comunității. Lipsa de respect față de opiniile bisericii este ceea ce produce atât de multe necazuri printre frați. Ochii comunității pot fi în stare să distingă în membrii săi ceea ce persoana greșită nu ar putea să vadă. Câteva persoane pot fi tot atât de oarbe ca aceia care greșesc, dar majoritatea comunității este o putere care ar trebui să-și controleze membrii în mod individual.” ‒ Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 107 (secț. – Căsătorii neînțelepte).

d. Ce autoritate are biserica? Ioan 20:21-23.

„Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.” După aceste vorbe, a suflat peste ei și le-a zis: „Luați Duh Sfânt! Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate; și celor ce le veți ține, vor fi ținute.” (Ioan 20:21-23)

„‘Celor ce le veți ierta păcatele’, a zis Hristos, ‘vor fi iertate…și celor ce le veți ține vor fi ținute.’ Domnul Hristos nu acordă aici nici unui om dreptul de a-i judeca pe alții. În Predica de pe Munte, El a interzis acest lucru. [Judecarea] este prerogativa lui Dumnezeu. Dar bisericii organizate, El îi încredințează responsabilitatea pentru fiecare dintre membrii ei. Biserica are datoria de a-i avertiza, de a-i instrui și, dacă este posibil, de a-i recupera pe cei care cad în păcat. ‘Mustră, ceartă, îndeamnă’, spune Domnul, ‘cu toată blândețea și învățătura’ (2 Timotei 4:2). Purtați-vă în mod credincios când se comit rele. Avertizați fiecare suflet aflat în pericol. Nu lăsați pe nimeni să se înșele singur. Spuneți-i păcatului pe nume. Arătați ce a zis Dumnezeu cu privire la minciună, la călcarea Sabatului, la furt, la idolatrie și cu privire la orice alt rău. ‘Cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu’ (Galateni 5:21). Dacă persistă în păcat, judecata pe care ați rostit-o din Cuvântul lui Dumnezeu este pronunțată asupra lor în ceruri. Prin alegerea de a păcătui, ei neagă autoritatea Domnului Hristos, iar biserica trebuie să arate că ea nu aprobă faptele lor, altfel, ea însăși Îl dezonorează pe Domnul ei. Biserica trebuie să declare ce spune Dumnezeu despre păcat. Ea trebuie să trateze păcatul așa cum o îndrumă Dumnezeu, iar decizia ei este aprobată în ceruri. Cel care disprețuiește autoritatea bisericii, disprețuiește autoritatea lui Hristos Însuși.” ‒ Hristos, Lumina lumii, pp. 805, 806 (cap. 84 – Pace vouă).

Joi 12 octombrie

5. NAŢIUNEA LUI ISRAEL

a. Cum este această biserică adevărata națiune a lui Israel? Matei 21:43; 1 Petru 2:9, 5.

„De aceea, vă spun că Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite.” (Matei 21:43)

„Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” (1 Petru 2:9)

„Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă și să aduceți jertfe duhovnicești, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.” (1 Petru 2:5)

„Fariseii declaraseră că ei sunt copiii lui Avraam. Isus le-a spus că această pretenție putea fi susținută numai făcând lucrările lui Avraam. Adevărații copii ai lui Avraam aveau să trăiască la fel ca el, o viață de ascultare de Dumnezeu. Ei n-ar fi căutat să-L omoare pe Acela care rostea adevărul ce I-a fost dat de la Dumnezeu. Complotând împotriva lui Hristos, rabinii nu făceau faptele lui Avraam. Simpla descendență din Avraam nu avea nicio valoare. Fără o legătură spirituală cu el, care s-ar fi descoperit în manifestarea aceluiași spirit și săvârșirea acelorași fapte, ei nu erau copiii lui. Principiul acesta rămâne valabil și într-o problemă care a agitat multă vreme lumea creștină — problema succesiunii apostolice. Descendența din Avraam era dovedită nu prin nume și legături de rudenie, ci prin asemănarea în caracter. Tot astfel și succesiunea apostolică se întemeiază nu pe transmiterea autorității ecleziastice, ci pe legătura spirituală. O viață condusă de spiritul apostolilor, de credința și învățătura adevărului predicat de ei — aceasta este dovada adevărată a succesiunii apostolice. Aceasta este ceea ce face din oameni urmași ai primilor învățători ai Evangheliei.” ‒ Hristos, Lumina lumii, pp. 466, 467 (cap. 51 – Lumina lumii).

b. Cum putem să facem parte din această națiune? Matei 7:24–27; Fapte 2:37–41, 47; Galateni 3:26–29.

„De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, și le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care și-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, și nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care și-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au izbit în casa aceea; ea s-a prăbușit, și prăbușirea i-a fost mare.” (Matei 7:24-27)

„După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?” „Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Și, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna și zicea: „Mântuiți-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezați; și, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete... 47Ei lăudau pe Dumnezeu și erau plăcuți înaintea întregului norod. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.” (Faptele apostolilor 2:37-41, 47)

„Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu, prin credința în Hristos Isus. Toți care ați fost botezați pentru Hristos v-ați îmbrăcat cu Hristos. Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus. Și, dacă sunteți ai lui Hristos, sunteți „sămânța” lui Avraam, moștenitori prin făgăduință.” (Galateni 3:26-29)

„Una este să te alături bisericii și cu totul alt lucru este legătura cu Hristos. Nu toate numele trecute în registrele comunităților sunt trecute și în cartea vieții Mielului. Mulți, deși par a fi credincioși sinceri, nu păstrează o legătură vie cu Hristos. Ei s-au înscris, și-au trecut numele în registru, însă lucrarea lăuntrică a harului nu este săvârșită în inimă. Ca rezultat al acestei situații, ei nu sunt fericiți și le este greu să-I slujească lui Dumnezeu.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 278 (secț. – Credincioșie în lucrarea lui Dumnezeu).

Vineri 13 octombrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce era nevoie ca preoția să se schimbe?

2. Care este singura temelie în care putem să ne încredem?

3. Cum ne călăuzește cunoașterea întregului adevăr către biserica Dumnezeului celui viu?

4. Cum se face că biserica are o responsabilitate față de membrii ei?

5. Din cine este formată astăzi adevărata națiune a Israelului?