Lecția 2. Lecții din pustie

TEXT CHEIE: „Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.” (Romani 15:4).

________________________________________________

Pentru a ușura studierea lecției, puteți merge direct la studiul zilei accesând butonul respectiv:
(browser-ul Internet Explorer nu suportă această funcție, flosiți — Opera, Mozila Firefox)
 
________________________________________________

Iosua 4:5-7 "Şi le-a zis: „Treceţi înaintea chivotului Domnului, Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului, şi fiecare din voi să ia o piatră pe umăr, după numărul seminţiilor copiilor lui Israel, 6. pentru ca acesta să fie un semn de aducere aminte în mijlocul vostru. Când vor întreba copiii voştri într-o zi: „Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi?” 7. să le spuneţi: „Apele Iordanului s-au despicat în două înaintea chivotului legământului Domnului; când a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s-au despicat în două, şi pietrele acestea să fie totdeauna o aducere aminte pentru copiii lui Israel.”"

Maleahi 3:16 "Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta, şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul, şi cinstesc Numele Lui."

NOTĂ: „Fiecare izbăvire, fiecare binecuvântare pe care Dumnezeu a oferit-opoporului Său în trecut ar trebui să fie menţinută proaspătă în memorieca o asigurare sigură că El va revărsa binecuvântări mai multe, mai bogateşi mai mari. Binecuvântările Domnului sunt adaptate la nevoile poporuluiSău.” – Comentarii biblice VT, pag. 295, 296.

     b. De ce este atât de important studiul istoriei?

Eclesiastul 1:9 "Ce a fost, va mai fi, şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare."

Romani 15:4 "Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde."

NOTĂ: „Fiecare parte a Bibliei este dată prin inspiraţie de către Dumnezeuşi este de folos. Vechiul Testament nu ar trebui să primească mai puţinăatenţie decât Noul. Când studiem Vechiul Testament vom găsi izvoare vii ţâşnind acolo unde cititorul nepăsător nu vede decât deşert.” – Educaţia,pag. 191 (cap.: „Studierea şi predarea Bibliei”).
„Lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ prezintă, de la un veac la altul,o asemănare izbitoare în fiecare mare reformă sau mişcare religioasă. Principiile felului de purtare al lui Dumnezeu cu oamenii sunt întotdeauna la fel.” – Marea luptă, pag. 342.

1 Corinteni 10:6-15 "Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei. 7. Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul a şezut să mănânce şi să bea; şi s-au sculat să joace.” 8. Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii. 9. Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin şerpi. 10. Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de Nimicitorul. 11. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor. 12. Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă. 13. Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.  14. De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli. 15. Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată: judecaţi voi singuri ce spun."

Evrei 3:9-12, 16, 17 "unde părinţii voştri M-au ispitit, şi M-au pus la încercare, şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! 10. De aceea M-am dezgustat de neamul acesta, şi am zis: „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele! 11. Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” 12. Luaţi seama dar, fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toţi aceia, care ieşiseră din Egipt prin Moise? 17. Şi cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră, şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?"

NOTĂ:„Satan era hotărât să rămână stăpân peste ţara Canaanului, dar când aceasta a devenit locuinţa copiilor lui Israel, iar legea lui Dumnezeu a ajuns legea ţării, el l-a urât pe Israel cu o ură crudă şi perfidă şi a plănuit nimicirea lor. Prin intermediul spiritelor rele au fost introduşi zeii străini; şi din cauza nelegiuirii, poporul ales a fost împrăştiat în cele din urmă din Ţara Făgăduinţei.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 688, 689 engl. (cap. 67: „Vrăjitoria în vechime şi în timpurile noastre”).
„Păcatul necredinţei, prin care încrederea lor în Fiul lui Dumnezeu a fost nimicită, a dus pe Israel în rătăcire. Chiar atunci când ei trebuia să-L laude pe Dumnezeu şi să mărească numele Domnului, vorbind despre bunătatea Sa, povestind despre puterea Sa, ei au fost găsiţi în necredinţă, murmurând şi
plângându-se. Înşelătorul căuta ca prin orice cale posibilă să semene discordia între ei, să trezească invidia şi ura în inimile lor faţă de Moise, şi să stârnească răscoala împotriva lui Dumnezeu.” – The Signs of the Times, 25 aprilie 1895.
„Unii anticipează întotdeauna răul sau măresc greutăţile care există cu adevărat, aşa încât ochii lor sunt orbiţi faţă de multele binecuvântări care pretind recunoştinţa lor. Piedicile pe care le întâlnesc, în loc de a-i conduce să caute ajutorul de la Dumnezeu, singurul Izvor al puterii, îi despart de El, pentru că le trezesc neliniştea şi nemulţumirea. Facem bine că nu credem? De ce să fim nerecunoscători şi neîncrezători? Isus este prietenul nostru; tot cerul este interesat de binele nostru; iar teama şi neliniştea Îl întristează pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Nu ar trebui să ne lăsăm pradă îngrijorării care doar ne roade şi ne chinuieşte, însă nu ne ajută să ne purtăm încercările. Să nu tolerăm deloc neîncrederea în Dumnezeu, care ne determină să facem din pregătirea pentru lipsuri viitoare scopul principal al vieţii, ca şi cum fericirea noastră ar consta din aceste lucruri pământeşti.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 293, 294 engl. (cap. 26: „De la Marea Roşie la Sinai”).

Marți 8 iulie
3. UN POPOR DEOSEBIT

    a. Întrucât principiile lui Dumnezeu sunt deosebite de principiile lumii, la ce ne cheamă El?  

Amos 3:3 "Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiţi?"

2 Corinteni 6:14-17 "Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? 15. Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? 16. Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” 17. De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi."

Marcu 14:38 "Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.”"

NOTĂ:„Credinţa noastră sfântă strigă: Despărţire.” – Testimonies, vol. 1, pag. 240engl. (cap.: „Consacrare deplină”).
„Urmaşilor lui Hristos li se cere să iasă din lume, să fie despărţiţi, să nu se atingă de nimic necurat, ca să aibă parte de făgăduinţa de a fi fii şi fiice ale Celui Preaînalt, membrii ai familiei regale. Însă, dacă ei nu îndeplinesc condiţiile, ei nu vor realiza şi nici nu vor putea realiza împlinirea făgăduinţei.” – Idem., vol. 2, pag. 441 (cap.: „Un apel către biserică”).
„Satan se luptă să o repete în zilele noastre această istorie [a spiritelor rele care aduc dumnezei străini pentru a-l face pe poporul ales al lui Dumnezeu să calce legea]. Dumnezeu îşi conduce poporul afară din urâciunea lumii, ca să ţină legea Sa; din această cauză, mânia ‚pârâşului fraţilor’ nu cunoaşte limite… Ţara făgăduinţei antitipică se află chiar înaintea noastră, iar Satan este hotărât să nimicească pe poporului lui Dumnezeu şi să-l despartă de moştenirea lui.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 689 engl. (cap. 67: „Vrăjitoria în vechime şi în timpurile noastre”).

    b. Care este urmarea unirii de bună voie cu lumea?

Iacov 4:4 "Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu."

NOTĂ:„Oricine intră de bună voie în astfel de relaţii [nesfinte] va simţi că este nevoie să se conformeze, într-o oarecare măsură, la conduita şi obiceiurile tovarăşilor lui. Timpul petrecut în felul acesta este mai rău decât irosit. Sunt nutrite gânduri şi rostite cuvinte care tind să dărâme fortăreaţa principiului şi să slăbească citadela sufletului.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 563 engl. (cap. 54: „Samson”).
„Părinţilor care locuiesc în oraşe, Domnul le trimite strigătul de avertizare: Adunaţi-vă copiii în propriile voastre case; adunaţi-i departe de cei care dispreţuiesc poruncile lui Dumnezeu, care învaţă şi exercită răul. Ieşiţi din oraşe cât de repede cu putinţă.” – Dietă şi hrană, pag. 400 engl. (cap. 23: „Carnea ca aliment”).

    c. Ce întrebări ar trebui să ne punem?

2 Corinteni 13:5 "Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi."

NOTĂ:„Datoria fiecărui copil al lui Dumnezeu este să întrebe: ‚Prin ce anumesunt despărţit de lume?’ Să suferim puţină lipsă de comoditate şi să fim departea sigură.” – Testimonies, vol. 1, pag. 278 engl. (cap.: „Puterea exemplului”).

Miercuri 9 iulie
4. MAREA ROSIE MODERNĂ

    a. De ce a fost nevoie ca Israel să pribegească 40 de ani prin pustie?

Numeri 32: 11-13 "„Oamenii aceştia care s-au suit din Egipt, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, nu vor vedea ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci n-au urmat în totul calea Mea, 12. afară de Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, şi Iosua, fiul lui Nun, care au urmat în totul calea Domnului. 13. Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel, şi i-a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, până la stingerea întregului leat de oameni care făcuseră rău înaintea Domnului."

NOTĂ: „[Cei mai mulţi dintre Israeliţi] se plânseseră de nimicuri, iar acum Dumnezeu le dădea un motiv să plângă. Dacă ar fi plâns pentru păcatul lor când le-a fost pus înainte cu credincioşie, această sentinţă [de a pribegi înpustie timp de 40 de ani] nu ar fi fost pronunţată.” – Patriarhi şi profeţi, pag.392 engl. (cap. 34: „Cele douăsprezece iscoade”).

    b. Ce a marcat intrarea în timpul de încercare al lui Israel în pustie şi ce a marcat încheierea lui? Cum îşi găseşte aceasta paralela în istoria credincioşilor
adventişti?

Exodul 14:21, 22, 29-30 "Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, şi apele s-au despărţit în două. 22. Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor. 29. Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor. 30. În ziua aceea, Domnul a izbăvit pe Israel din mâna Egiptenilor; şi Israel a văzut pe Egipteni morţi pe ţărmul mării."

Iosua 3:15-17 "Când preoţii, care duceau chivotul, au ajuns la Iordan, şi când li s-au muiat picioarele în marginea apei, – căci Iordanul se varsă peste toate malurile lui în tot timpul secerişului, 16. – apele care se pogoară din sus s-au oprit, şi s-au înălţat grămadă, la o foarte mare depărtare de lângă cetatea Adam, care este lângă Ţartan; iar cele ce se pogorau spre marea câmpiei, care este marea Sărată, s-au scurs de tot. Poporul a trecut în faţa Ierihonului. 17. Preoţii care duceau chivotul legământului Domnului s-au oprit pe uscat, în mijlocul Iordanului, în timp ce tot Israelul trecea pe uscat, până a isprăvit tot poporul de trecut Iordanul."

Iosua 4:18 "Când au ieşit preoţii, care duceau chivotul legământului Domnului, din mijlocul Iordanului, şi când au călcat cu talpa picioarelor pe uscat, apele Iordanului s-au întors la locul lor, şi s-au revărsat ca mai înainte peste toate malurile lui."

NOTĂ: „Istoria Israelului din vechime este o ilustrare izbitoare a experienţei din trecut a trupului adventist. Dumnezeu Şi-a condus poporul în mişcarea adventă, la fel cum i-a condus pe copiii lui Israel din Egipt. În timpul marii dezamăgiri, credinţa lor a fost încercată aşa cum a fost şi cea a evreilor la Marea Roşie. Dacă s-ar fi încrezut totuşi în mâna călăuzitoare care fusese cu ei în experienţa lor trecută, ei ar fi văzut mântuirea lui Dumnezeu. Dacă toţi cei care acţionaseră în unire în lucrarea din 1844 ar fi primit solia celui de-al treilea înger şi ar fi vestit-o în puterea Duhului Sfânt, Domnul ar fi adăugat putere eforturilor lor. Un torent de lumină ar fi strălucit asupra lumii. Locuitorii pământului ar fi fost avertizaţi cu ani în urmă, lucrarea de încheiere ar fi luat sfârşit, iar Hristos ar fi venit pentru a-Şi răscumpăra poporul. Nu a fost voinţa lui Dumnezeu ca Israel să pribegească patruzeci de ani în pustie; El dorea să-i conducă direct în ţara Canaanului şi să-i aşeze acolo, ca popor sfânt şi fericit. Însă ‚ei nu au putut intra din pricina necredinţei’ (Evrei 3:19). Din cauza abaterii şi apostaziei lor, ei au pierit în pustie, şi alţii au fost ridicaţi ca să intre în Ţara Făgăduinţei. În acelaşi fel, nu afost voinţa lui Dumnezeu ca venirea lui Hristos să fie amânată atât de multşi ca poporul Lui să rămână atât de mulţi ani în această lume de păcat şidurere. Însă necredinţa i-a despărţit de Dumnezeu. Pentru că au refuzat săfacă lucrarea pe care le-a dat-o El, alţii au fost ridicaţi ca să vestească solia. Din milă faţă de lume, Hristos întârzie venirea Sa, pentru ca păcătoşii să aibă ocazia să audă avertizarea şi să găsească în El un adăpost înainte de ase revărsa mânia lui Dumnezeu.” – Marea luptă, pag. 456.

Joi 10 iulie
5. INCERCĂRI ASEMĂNĂTOARE

    a. Cu ce probleme se va confrunta poporul lui Dumnezeu în aceste zile de pe urmă? 

Numeri 11:4 "Adunăturii de oameni, care se aflau în mijlocul lui Israel, i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plângă, şi să zică: „Cine ne va da carne să mâncăm?"

1 Corinteni 10:6 "Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei."

NOTĂ: „Nu a fost voia lui Dumnezeu ca venirea lui Hristos să fie astfel amânată. Dumnezeu nu a intenţionat ca poporul Său, Israel, să pribegească patruzeci de ani în pustie. El a făgăduit să-i ducă direct în ţara Canaanului şi să-i aşeze acolo ca un popor sfânt, sănătos şi fericit. Însă cei cărora li s-a predicat mai întâi, nu au intrat ‚din pricina necredinţei.’ Inima lor era plină de murmure, răscoală şi ură, iar El nu a putut să-Şi împlinească legământul faţă de ei. Patruzeci de ani de necredinţă, murmure şi răscoală au interzis poporului Israel intrarea în ţara Canaanului. Aceleaşi păcate au întârziat intrarea Israelului modern în Canaanul ceresc. În nici unul din cele două cazuri nu au fost de vină făgăduinţele lui Dumnezeu. Ci necredinţa, caracterul lumesc, lipsa deconsacrare, şi lupta din mijlocul pretinsului popor al Domnului ne-au ţinut înaceastă lume de păcat şi durere atât de mulţi ani.” – Evanghelizarea, pag. 430.
   
    b. Problema israeliţilor în pustie a fost pofta (1 Corinteni 10:6). Înacest context, cărei pofte va trebui să-i facem faţă în timpul nostru?

Filipeni 3:19 "Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ."

1 Samuel 15:23 "Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimii. Fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului, te leapădă şi El ca împărat”."

NOTĂ: „Atunci când Dumnezeu i-a condus pe copiii lui Israel afară din Egipt, El a dorit să-i aşeze în ţara Canaanului ca popor curat, fericit şi sănătos. Să ne uităm la mijloacele prin care urma să realizeze acest lucru. El i-a supus unui curs de disciplinare, care, dacă ar fi fost urmat cu voioşie, ar fi avut ca rezultat binele atât al lor cât şi al urmaşilor lor. El a îndepărtat de la ei mâncarea de carne într-o mare măsură. El le dăduse carne în urma protestelor lor zgomotoase, chiar înainte să ajungă la Sinai, însă aceasta le-a fost oferita numai o zi. Dumnezeu ar fi putut să le furnizeze carne la fel de uşor ca mana, însă poporului i-a fost pusă această restricţie spre binele lui. Intenţia lui Dumnezeu a fost aceea de a le da acea hrană care era mai potrivită pentru nevoile lor decât dieta febrilă cu care mulţi se obişnuiseră în Egipt. Apetitulpervertit trebuia adus într-o stare mai sănătoasă ca ei să se poată bucura dehrana oferită la început omului – fructele pământului, pe care Dumnezeule-a dat lui Adam şi Evei în Eden.” – Dietă şi hrană, pag. 377, 378 engl. (cap. 23:„Carnea ca aliment”).
„Având istoria copiilor lui Israel înaintea noastră, să luăm aminte şi sănu facem aceleaşi păcate, urmând aceeaşi cale a necredinţei şi răzvrătirii.”

Vineri 11 iulie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

a. Cum poate fi studiul istoriei de mare valoare pentru noi?
b. Ce parte a istoriei biblice este citată ca exemplu pentru biserica lui Dumnezeu din aceste zile de pe urmă?
c. Cum îi afectează pe credincioşi asocierea lor de bună voie cu necredincioşii?
d. Ce eveniment din istoria Israelului modern se compară cu trecerea Mării Roşii?
e. Care sunt păcatele care întârzie cea de-a doua venire a lui Hristos?