Lecția 3. Calea cea nouă și vie

Text de memorat: „Căci, dacă atunci când eram vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui.” (Romani 5:10).

„Privind în mod constant la Isus cu ochiul credinței, vom fi întăriți. Dumnezeu va face cele mai prețioase revelații poporului Său flămând, însetat. Ei vor descoperi că Hristos este un Salvator personal. În timp ce se hrănesc din Cuvântul Său, ei vor descoperi că acesta este spirit și viață. Cuvântul distruge firea naturală, pământească, și împarte o nouă viață în Hristos Isus... Prin influența transformatoare a harului Său, chipul lui Dumnezeu este reprodus în ucenic; el devine o nouă creatură.”—Hristos, Lumina lumii, p. 391 engl. (cap. 41, Criza din Galilea).

Studiu recomandat: Hristos, Lumina lumii, p. 383-394 engl. (cap. 41, Criza din Galilea).

Duminică 9 iulie

1. STÂNCA VEACURILOR

a. Ce ilustrație este folosită pentru a prezenta tăria temeliei credinței creștine? Exodul 17:5, 6; Deuteronom 32:4; 1 Corinteni 3:11; 10:4.

Exodul 17:5, 6: „Domnul a zis lui Moise: „Treci înaintea poporului şi ia cu tine vreo câţiva din bătrânii lui Israel; ia-ţi în mână şi toiagul cu care ai lovit râul şi porneşte! Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stânca Horebului; vei lovi stânca şi va ţâşni apă din ea, şi poporul va bea.” Moise a făcut aşa în faţa bătrânilor lui Israel.”

Deuteronom 32:4: „El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârşite, Căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat.”

1 Corinteni 3:11: „Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos.”

1 Corinteni 10:4: „şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei, şi stânca era Hristos.”

„Acea stâncă era un simbol al Celui care prin moartea Sa urma să facă să curgă râuri vii de mântuire spre toți cei însetați. Cuvintele lui Hristos erau apa de viață... Lovindu-L pe Hristos, Satan s-a gândit să Îl distrugă pe Prințul vieții; însă din stânca lovită a curs apă vie.”—Hristos, Lumina lumii, p. 454 engl. (cap. 49, La sărbătoarea corturilor).

b. Cum a ales Isus să vină în această lume — și de ce? Luca 2:9-12.

Luca 2:9-12: „Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.”

„Ar fi fost o umilire aproape infinită pentru Fiul lui Dumnezeu să ia natura umană, chiar atunci când Adam stătea în inocența sa în Eden. Însă Isus a acceptat umanitatea atunci când rasa umană era slăbită de patru mii de ani de păcat. Asemenea fiecărui copil al lui Adam, El a accepta rezultatele acțiunii marii legi a eredității. Care erau aceste rezultate, se vede în istoria strămoșilor Săi pământești. El a venit cu o așa moștenire ereditară, ca să aibă parte de durerile și ispitele noastre, și să ne dea un exemplu de viață fără de păcat.”—Ibid., p. 48, 49 engl. (cap. 4, Vi s-a născut un Mântuitor).

Luni 10 iulie

2. ÎNDEPLININD MINUNI

a. Ce ar trebui să realizăm despre cel care urma să pregătească pentru Mesia calea — și care era legătura între lucrarea sa și miracole? Maleahi 4:5; Matei 11:14; Luca 7:28; Ioan 10:41.

Matei 4:5: „Atunci, diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului.”

Matei 11:14: „Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, care trebuia să vină.”

Luca 7:28: „Vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.”

Ioan 10:41: „Mulţi veneau la El şi ziceau: „Ioan n-a făcut niciun semn, dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta era adevărat.”

„Ioan [Botezătorul] s-a separat de prieteni și de articolele de lux ale vieții. Simplitatea îmbrăcămintei sale, o haină țesută din păr de cămilă, era o mustrare permanentă pentru extravaganța și etalarea preoților evrei, și a oamenilor în general. Dieta sa, constând doar din vegetale, din locuste și miere sălbatică, era o mustrare pentru îngăduirea apetitului și pentru lăcomia care predomina pretutindeni... Cei care trebuie să pregătească pentru a doua venire a lui Isus calea, sunt reprezentați de credinciosul Ilie, la fel cum Ioan a venit în spiritul lui Ilie pentru a pregăti calea pentru prima venire a lui Hristos. Marele subiect al reformei trebuie agitat, și mintea publicului trebuie să fie trezită.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 62 engl. (cap. 5, Cauza în New York).

b. Ce activități ale lui Isus au condus adesea oamenii să se încreadă în El ca Mesia? Ioan 6:2, 26, 30.

Ioan 6:2, 26, 30: „O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi... 26Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat... 30„Ce semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? ”

c. Care este pericolul dacă ne încredem în minuni ca temelie a credinței noastre? Matei 24:24; Apocalipsa 16:13, 14; 13:11-14.

Matei 24:24: „Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi, vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.”

Apocalipsa 16:13, 14: „Apoi am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu niște broaște. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite (engl.KJV „minuni”) și care se duc la împărații pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic.”

Apocalipsa 13:11-14: „Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel și vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei și făcea ca pământul și locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Săvârșea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în fața oamenilor. Și amăgea pe locuitorii pământului prin semnele (engl. „minuni”) pe care i se dăduse să le facă în fața fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie și trăia.”

„Este imposibil să oferim o idee despre experiența poporului lui Dumnezeu care va fi în viață pe pământ atunci când gloria cerească și o repetare a persecuțiilor din trecut se contopesc. Satan, înconjurat de îngerii răi, și pretinzând a fi Dumnezeu, va îndeplini minuni de tot felul, pentru a înșela, dacă e cu putință, chiar pe cei aleși. Poporul lui Dumnezeu nu își va găsi siguranța în împlinirea de minuni, pentru că Satan va contraface minunile care vor fi îndeplinite.”—Ibid., vol. 9, p. 16 engl. (secțiunea 1, Pentru venirea Regelui, subcap. Ultima criză).

„Mulți vor fi abordați de spiritele diavolilor personificând rudele sau prietenii iubiți, și declarând cele mai periculoase erezii. Acești vizitatori vor apela la cele mai gingașe simpatii și vor îndeplini minuni pentru a-și susține pretențiile. Trebuie să fim pregătiți pentru a le rezista cu adevărul Biblic că morții nu știu nimic și că cei care apar astfel sunt spirite de demoni.”—Marea luptă, p. 560 engl. (cap. 34, Pot morții să ne vorbească?).

„Aici nu sunt prezise simple acte de șarlatanie. Oamenii sunt înșelați de minunile pe care agenții lui Satan au puterea să le facă, nu de cele pe care ei pretind că le fac.”—Ibid., p. 553 engl. (cap. 34, Pot morții să ne vorbească?).

Marți 11 iulie

3. CALVARUL

a. Ce criză a credinței urma să Îl conducă în cele din urmă pe Isus la cruce? Ioan 6: 51-53; Matei 27:22.

Ioan 6:51-53: „Eu sunt Pâinea vie, care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.” La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?” Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.”

Matei 27:22: „Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit”, i-au răspuns cu toţii.”

„Prejudecata fariseilor era mai adâncă decât indicau întrebările lor; ea își avea rădăcinile în perversitatea inimilor lor. Fiecare cuvânt și faptă a lui Isus stârneau în ei antagonism; pentru că spiritul pe care îl nutreau ei nu putea găsi în El nicio coardă care să vibreze.”—Hristos, Lumina lumii, p. 387 engl. (cap. 41, Criza din Galilea).

„Evreii necredincioși refuzau să înțeleagă orice altceva în afara sensului cel mai literal al cuvintelor Salvatorului. Prin legea ceremonială li se interzicea să guste sânge, și ei... au interpretat limbajul lui Hristos ca pe o vorbire [echivalentă cu un] sacrilegiu, și s-au certat între ei pe seama ei.”—Ibid., p. 390 engl. (cap. 41, Criza din Galilea).

b. Cu ce scop a ales Isus să moară? Evrei 9:22; Apocalipsa 7:14.

Evrei 9:22: „Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de sânge, nu este iertare.”

Apocalipsa 7:14: „Doamne”, i-am răspuns eu, „tu ştii.” Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului.”

„S-au luat măsuri ca noi să ne spălăm. Izvorul a fost pregătit cu un cost infinit, și povara spălării zace asupra noastră, care suntem imperfecți înaintea lui Dumnezeu. Domnul nu își propune să îndepărteze aceste pete de mânjitură fără ca noi să facem ceva din partea noastră. Trebuie să ne spălăm hainele în sângele Mielului. Putem să ne prindem de meritele sângelui lui Hristos prin credință, și prin harul Său și prin puterea Sa noi putem avea tărie de a birui erorile noastre, păcatele noastre, imperfecțiunile noastre de caracter, și [putem] ieși victorioși, [după ce] ne-am spălat hainele în sângele Mielului.” —Mărturii pentru comunitate, vol.3, p. 183 engl. (cap. 15, Institutul de sănătate).

c. I-a condus moartea lui Hristos pe oameni să se încreadă în El ca Salvator? Luca 24:2, 3, 21.

Luca 24:2, 3, 21: „Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt, au intrat înăuntru şi n-au găsit trupul Domnului Isus... 21Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.”

„Probleme păreau să se adune peste probleme. În ziua a șasea a săptămânii, ei Îl văzuseră pe Stăpânul lor murind; în prima zi a următoarei săptămâni, ei se văzuseră deposedați de corpul Său, și erau acuzați că ei l-ar fi furat de dragul de a înșela oamenii. Faptul de a corecta mereu impresiile false care câștigau teren contra lor îi făceau să dispere.”—Hristos, Lumina lumii, p. 794 engl. (cap. 82, De ce plângi?).

„După moartea lui Hristos, ucenicii erau aproape complet biruiți de descurajare. Stăpânul lor fusese respins, condamnat și crucificat. Preoții și conducătorii declaraseră în mod disprețuitor: ‚A salvat pe alții; pe Sine însuși nu se poate salva. Dacă este Regele lui Israel, să se coboare de pe cruce, și vom crede în El.’ ” (Matei 27:42). Soarele speranței ucenicilor apusese, și noaptea se așternuse asupra inimilor lor. Adesea, ei repetau cuvintele: ‚Noi credeam că El era cel care avea să răscumpere pe Israel.’ (Luca 24:21).”—Istoria faptelor apostolilor, p. 25 engl. (cap. 3, Marea însărcinare).

Miercuri 12 iulie

4. ÎNVIEREA

a. Ce tip de temelie este Isus pentru cel credincios? Matei 16:18; Efeseni 2:19, 20; 1 Petru 2:5, 6.

Matei 16:18: „Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.”

Efeseni 2:19, 20: „Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună-cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.”

1 Petru 2:5, 6: „Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El nu va fi dat de ruşine.” ”

b. Cât de important este pentru credința noastră un Salvator viu? 1 Corinteni 15:12-20.

1 Corinteni 15:12-20: „Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor? Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică şi zadarnică este şi credinţa voastră. Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază. Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi. Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii! Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.”

c. Moartea lui Hristos aduce împăcare; ce aduce învierea Sa? Romani 5:8-10; Ioan 11:25, 26.

Romani 5:8-10: „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.”

Ioan 11:25, 26: „Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” ”

„Valdenzii tânjeau să frângă pâinea vieții pentru aceste suflete flămânde, să deschidă pentru ei mesajele de pace din promisiunile lui Dumnezeu, și să le indice spre Hristos ca singura lor speranță de salvare. Ei susțineau că doctrina potrivit căreia faptele bune pot ispăși încălcarea legii lui Dumnezeu, se baza pe falsitate. Încrederea în meritele omenești blochează vederii dragostea infinită a lui Hristos. Isus a murit ca sacrificiu pentru om deoarece rasa umană căzută nu poate face nimic pentru a se recomanda lui Dumnezeu. Meritele unui Salvator răstignit și înviat sunt temelia credinței creștine. Dependența sufletului de Hristos este la fel de reală, și legătura sa cu El trebuie să fie atât de strânsă, ca cea a unui membru cu trupul, sau a ramurii cu vița.”—Marea luptă, p.73 engl. (cap. 4, Valdenzii).

„Deasupra mormântului deschis al lui Iosif, Hristos proclamase în triumf: ‚Eu sunt învierea și viața.’ Aceste cuvinte puteau fi rostite doar de Divinitate. Toate ființele create trăiesc prin voința și puterea lui Dumnezeu. Ele sunt primitoare dependente ale vieții lui Dumnezeu. De la cel mai înălțat serafim până la cea mai umilă ființă însuflețită, toți sunt alimentați de la Sursa de viață. Doar Cel care este una cu Dumnezeu putea să spună: ‚Am puterea să îmi dau viața, și am puterea să o reiau.’ În divinitatea Sa, Hristos poseda puterea de a frânge legăturile morții.”—Hristos, Lumina lumii, p. 785 engl. (cap. 81, A înviat Domnul).

„Divinitatea lui Hristos este garanția credinciosului de viață eternă [Ioan 11:25, 26 citat]. Hristos privește înainte spre timpul celei de-a doua veniri a Sa. Atunci, morții cei drepți vor fi înviați în neputrezire, și drepții cei vii vor fi strămutați la cer fără a vedea moartea. Minunea pe care Hristos era pe punctul de a o face în învierea lui Lazăr din morți reprezenta învierea tuturor celor drepți morți. Prin cuvântul Său și prin faptele Sale, El S-a declarat Autorul învierii. Cel care urma El însuși să moară în scurt timp pe cruce, stătea cu cheile morții, biruitor asupra mormântului, și își afirma dreptul și puterea de a da viață veșnică.”—Ibid., p. 530 engl. (cap. 58, „Lazăre, vino afară”).

„Prin umanitatea Sa, Hristos a atins umanitatea; prin divinitatea Sa, El Se prinde de tronul lui Dumnezeu. Ca Fiu al omului, El ne-a dat un exemplu de ascultare; ca Fiul al lui Dumnezeu, El ne dă puterea de a asculta.”—Ibid., p. 24 engl. (cap. 1, „Dumnezeu cu noi”).

Joi 13 iulie

5. SLUJIRE CEREASCĂ

a. La ce ne conduce credința într-un Mântuitor viu? Romani 5:11; Evrei 8:1, 2, 6, 9-11; 1 Petru 1:3, 4.

Romani 5:11: „Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.”

Evrei 8:1, 2, 6, 9-11: „Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al Locului Preasfânt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul... 6 Dar, acum, Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât legământul al cărui Mijlocitor este El e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune... 9-11nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul Meu şi nici Mie nu Mi-a păsat de ei”, zice Domnul. „Dar iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile”, zice Domnul: „Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. Şi nu va mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său zicând: ‘Cunoaşte pe Domnul!’ Căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei.”

1 Petru 1:3, 4: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.”

„Când ucenicii s-au întors la Ierusalim, oamenii se uitau asupra lor cu uimire. După procesul și răstignirea lui Hristos, se credea că ei urma să fie zdrobiți și rușinați. Vrăjmașii lor se așteptau să vadă pe fețele lor o expresie de durere și înfrângere. În loc de aceasta, erau doar bucurie și triumf. Fețele lor străluceau de o fericire ce nu era născută pe pământ. Ei nu jeleau speranțele lor dezamăgite, ci erau plini de laudă și recunoștință față de Dumnezeu. Cu bucurie, ei relatau minunata istorie a învierii lui Hristos și a înălțării Sale la cer, și mărturia lor era primită de mulți.

Ucenicii nu mai aveau nicio neîncredere cu privire la viitor. Ei știau că Isus este în cer, și că simpatiile Sale erau încă de partea lor. Ei știau că aveau un prieten la tronul lui Dumnezeu, și erau nerăbdători să prezinte Tatălui cererile lor în numele lui Isus.”—Hristos, Lumina lumii, p. 832, 833 engl. (cap. 87, La Tatăl Meu și la Tatăl vostru).

b. Ce trebuie să facem pentru a avea conștiința curățită de amintirea păcatului? Matei 21:42, 44; Evrei 10:16, 19, 20.

Matei 21:42, 44: „Isus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi că: ‘Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri’?... 44Cine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea, iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.”

Evrei 10:16, 19, 20: „„Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile”, zice Domnul: „Voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor”... 19-20Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său.”

„Imediat ce comiți păcat, ar trebuie să fugi spre tronul harului, și să Îi spui lui Isus despre aceasta. Ar trebui să fii umplut cu părere de rău pentru păcat, pentru că prin păcat ți-ai slăbit propria ta spiritualitate, i-ai mâhnit pe sfinții îngeri, și ai rănit și zdrobit inima iubitoare a Răscumpărătorului tău. Când I-ai cerut iertare lui Isus cu sufletul căit, crede că El te-a iertat. Nu te îndoi de îndurarea Sa divină, nici nu refuza mângâierea iubirii Sale infinite.”—Solii alese, vol. 3, p. 196 engl. (cap. 22, Accentul pe tema salvării—1890-1908).

c. De ce am avut nevoie ca Salvatorul nostru viu să trăiască mai întâi ca o ființă umană pe pământ? Evrei 2:17, 18; 4:14-16; Romani 8:34.

Evrei 2:17, 18: „Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ceea ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Şi prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.”

Evrei 4:14-16: „Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.”

Romani 8:34: „Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!”

Vineri 14 iulie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce este nașterea lui Hristos într-un staul insuficientă pentru a salva omenirea?

2. De ce sunt minunile făcute de Hristos insuficiente pentru salvare?

3. Cât de importantă este moartea lui Hristos pentru împăcarea noastră cu Dumnezeu?

4. De ce este învierea cheia pentru mântuire?

5. Încotro îl îndreaptă Salvatorul pe cel credincios?