Lecția 3. Copii ascultători ai lui Dumnezeu

TEXT DE MEMORAT: „Deci ca unii care prin ascultarea de adevăr v-ați curățat sufletele prin Duhul, ca să aveți o dragoste de frați neprefăcută, iubiți-vă cu căldură unii pe alții, din toată inima.” (1 Petru 1:22).

„Când ne sprijinim pe Hristos prin credință, lucrarea noastră tocmai a început. Fiecare om are obiceiuri corupte și păcătoase care trebuie depășite printr-o luptă viguroasă. Fiecare suflet trebuie să lupte lupta credinței.“ – Solii Alese, vol. 2, p. 20 (subcap. Formalismul rece sau fanatismul)

Studiu recomandat: Calea către Hristos, pp.43-48 (cap. 5 – Consacrarea).

Duminică 14 aprilie

1. ALEGÂND CU GRIJĂ GÂNDURILE NOASTRE

a. Conform Cuvântului lui Dumnezeu, unde începe adevărata ascultare? 1 Petru 1:13, 14; Romani 12:2.

1 Petru 1:13, 14: „De aceea, încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji și punețivă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos. Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați târâți în poftele pe care le aveați altădată, când erați în neștiință.“

Romani 12:2: „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.“

„Orice reformă adevărată începe cu curățirea sufletului. Prin spălarea nașterii din nou și înnoirea minții prin puterea Duhului Sfânt are loc o schimbare în viață.“

„Privind la Hristos devenim schimbați. Dacă mintea rămâne în permanență concentrată asupra lucrurilor vremelnice, aceste lucruri ajung să o absoarbă întru totul, afectând caracterul, astfel încât slava lui Dumnezeu este pierdută din vedere și uitată. Ocaziile care sunt la îndemâna lor pentru a deveni familiarizați cu lucrurile cerești sunt trecute cu vederea. Viața spirituală moare.“ – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 105 (8 aprilie).

b. Încotro se îndreaptă cursul natural al gândurilor și motivațiilor umane? Geneza 6:5; Ieremia 17:9.

Geneza 6:5: „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.“

Ieremia 17:9: „Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?“

c. Ce ar trebui să facem atunci când realizăm că gândurile și motivațiile noastre nu sunt curate? Faptele Apostolilor 8:22.

Faptele Apostolilor 8:22: „Pocăiește-te, dar, de această răutate a ta și roagă-te Domnului să ți se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putință.“

Luni 15 aprilie

2. SERIOZITATEA GÂNDIRII

a. Cum putem „încinge coapsele minții noastre” în sens practic? Geneza 4:7.

Geneza 4:7: „Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândește la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpânești.”

„Cei care nu vor să ajungă pradă amăgirilor lui Satan trebuie să păzească bine intrările sufletului; ei trebuie să se ferească a citi, a vedea sau a auzi ceva care ar sugera gânduri necurate. Mintea nu trebuie lăsată să se oprească la întâmplare asupra oricărui subiect pe care vrăjmașul sufletelor l-ar sugera. Inima trebuie să fie păzită cu credincioșie căci, altfel, răutățile din afară vor trezi răutățile dinăuntru și sufletul va rătăci în întuneric. „Încingeți-vă coapsele minții voastre”, scria Petru, „fiți treji”. ” – Faptele apostolilor, p. 518 (cap. 51 – Un subpăstor credincios).

b. De ce este extrem de important să controlăm gândurile inimii noastre? Proverbe 23:7 (prima parte); 24:9 (prima parte).

Proverbe 23:7 p.p.: „căci cum gândește un om în inima lui, așa este el.“ (engl.)

Proverbe 24:9 p.p.: „Gândul celui nebun nu este decât păcat“

„Gândurile trebuie aduse în supunere față de voința lui Dumnezeu, iar sentimentele sub controlul rațiunii și credinței. Imaginația noastră nu ne-a fost dată să o lăsăm să alerge dezordonat și să aibă propria cale, fără niciun efort de restricție și disciplină. Dacă gândurile sunt rele, atunci sentimentele vor fi rele; și gândurile și sentimentele combinate alcătuiesc caracterul moral. Când decidem ca și creștini că nu suntem obligați să restricționăm gândurile și sentimentele noastre, suntem aduși sub influența îngerilor răi și invităm prezența și controlul lor. Dacă cedăm impresiilor noastre și permitem gândurilor noastre să se îndrepte într-un canal al suspiciunii, îndoielii și nemulțumirii, vom fi nefericiți, iar viețile noastre se vor dovedi a fi un eșec.“ – The Review and Herald, 21 aprilie 1885.

c. De ce ne îndeamnă apostolul Petru să fim treji și „să nădăjduim până la sfârșit” în har? 1 Petru 1:13 comparat cu 5:8.

1 Petru 1:13: „De aceea, încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji și puneți-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos.“

1 Petru 5:8: „Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită.“

„Păzește-ți cu credincioșie gândurile. Fortifică bine fiecare acces la inima ta. Trebuie să ridici bariere împotriva apropierii lui Satan. O vigilență într-un punct în timp ce celelalte sunt neglijate nu va avea valoare... Există în fața noastră pericole pe care trebuie să le întâmpinăm și singura noastră siguranță este în Dumnezeu.“ – This Day With God, p. 174

Marți 16 aprilie

3. FUGI DE POFTELE DE ALTĂ DATĂ ȘI FII SFÂNT

a. În ce aspecte ale vieții noastre trebuie să fim extrem de vigilenți pentru a deveni sfinți? 1 Petru 1:14, 15; 4:2, 3.

1 Petru 1:14, 15: „Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați târâți în poftele pe care le aveați altădată, când erați în neștiință. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră.“

1 Petru 4:2, 3: „pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. Ajunge, în adevăr, că în trecut ați făcut voia neamurilor și ați trăit în desfrânări, în pofte, în beții, în ospețe, în chefuri și în slujiri idolești neîngăduite.“

„Nimeni n-ar trebui să se măgulească cu gândul că păcatele cultivate pentru un timp, vor putea fi părăsite imediat. Lucrurile nu stau astfel. Fiecare păcat cultivat slăbește caracterul și întărește obiceiul, iar rezultatul este stricăciunea fizică, intelectuală și morală. Poate că vei ajunge să-ți pară rău, să te pocăiești de răul pe care l-ai făcut și să așezi picioarele pe drumul cel bun, dar faptul că mintea ți-a fost modelată de rău și că te-ai familiarizat cu el, face foarte dificilă deosebirea dintre ceea ce este drept și ceea ce nu este drept. Prin obiceiurile rele pe care ți le-ai format, Satan te va asalta mereu și mereu.“ – Parabolele Domnului Hristos, p. 281 (cap. 22 – A zice și a face).

b. Deși ni se amintește întotdeauna să fim sfinți (1 Petru 1:15, 16) – ceea ce poate părea uneori că ar putea fi realizat prin propriile noastre eforturi – în realitate, cu ce mijloace ni se dă posibilitatea să devenim sfinți? Levitic 20:7, 8; Filipeni 2:13; Tit 3:5.

1 Petru 1:15, 16: „Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este scris: „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt”.

Levetic 20:7, 8: „Voi să vă sfințiți și să fiți sfinți, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Să păziți legile Mele și să le împliniți. Eu sunt Domnul care vă sfințesc.“

Filipeni 2:13: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea.“

Tit 3:5: „El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.”

„Cu toate că nu avem niciun merit în noi înșine, în marea bunătate și dragoste a lui Dumnezeu suntem răsplătiți ca și cum meritul ar fi al nostru. Când am făcut tot binele pe care îl puteam face, suntem totuși niște servi netrebnici... Ceea ce am realizat a fost realizat doar prin harul lui Hristos, și nicio răsplată nu ne este cuvenită de la Dumnezeu pe baza meritului nostru.“ – The Review and Herald, 27 iunie 1893

c. După îndemnul de a fi treji, de ce ne amintește apostolul despre judecata viitoare? 1 Petru 1:17; Coloseni 3:5, 6.

1 Petru 1:17: „Și dacă chemați ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtați-vă cu frică în timpul pribegiei voastre.“

Coloseni 3:5, 6: „De aceea, omorâți mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia, care este o închinare la idoli. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.“

„Lucrarea fiecărui om este trecută în revistă înaintea lui Dumnezeu și înregistrată la credincioșie sau necredincioșie. În dreptul fiecărui nume din cărțile cerului, este trecută cu o exactitate teribilă orice cuvânt rău, orice faptă egoistă, orice datorie neîndeplinită și orice păcat ascuns, orice prefăcătorie iscusită. Avertizările sau mustrările trimise de cer, dar neglijate, clipele risipite, ocaziile nefolosite, influența exercitată spre bine sau spre rău, cu rezultatele ei îndepărtate, toate sunt înregistrate de îngerul raportor.“ – Tragedia Veacurilor, p. 482 (cap. 28 – În fața raportului vieții).

Miercuri 17 aprilie

4. RĂSCUMPĂRAȚI DE HRISTOS

a. Ce motiv bun aduce Petru că eforturile de a birui poftele de altădată, nu numai că merită a fi făcute, ci sunt chiar datoria noastră? 1 Petru 1:4, 18, 19; 1 Corinteni 6:18-20.

1 Petru 1:4, 18, 19: „și la o moștenire nestricăcioasă și neîntinată, și care nu se poate veșteji, păstrată în ceruri pentru voi... căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care-l moșteniserăți de la părinții voștri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană.“

1 Corinteni 6:18-20: „Fugiți de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârșit afară din trup; dar cine curvește păcătuiește împotriva trupului său. Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.“

„Toți oamenii au fost cumpărați cu acest preț nespus de mare. Revărsând întreaga comoară a cerului în această lume, dându-ne întreg cerul în Hristos, Dumnezeu a cumpărat voința, afecțiunea, mintea, sufletul fiecărei ființe omenești. Fie că cineva este credincios sau necredincios, toți oamenii sunt proprietatea lui Dumnezeu. Toți sunt chemați să lucreze pentru El și, după felul în care ei împlinesc această chemare, toți vor trebui să dea socoteală în ziua cea mare a judecății.“ – Parabolele Domnului Hristos, p. 326 (cap. 25 – Talanții)

b. Când a fost întocmit planul de mântuire? 2 Timotei 1:8, 9.

2 Timotei 1:8, 9: „Să nu-ți fie rușine, dar, de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemnițatul Lui. Ci suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu. El ne-a mântuit și ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui și după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veșnicii.“

„Dumnezeu știa evenimentele viitorului, chiar înainte de a crea lumea. El nu și-a făcut obiectivele să se potrivească circumstanțelor, ci a permis lucrurilor să se dezvolte și să se desfășoare. El nu a lucrat pentru a aduce lucrurile într-o anumită stare, dar știa că o astfel de stare va exista. Planul care trebuia pus în aplicare în cazul apostaziei oricăreia dintre înaltele inteligențe ale cerului – acesta este taina, misterul care a fost ascuns de-a lungul veacurilor. Și o jertfă a fost pregătită în planurile veșnice pentru a face exact lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o pentru omenirea căzută.“ – The Signs of the Times, 25 martie 1897.

c. De unde provine, de fapt, credința în Dumnezeu? Romani 10:17; 1 Petru 1:21.

Romani 10:17: „Astfel, credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.“

1 Petru 1:21: „care prin El sunteți credincioși în Dumnezeu care L-a înviat din morți și I-a dat slavă, pentru ca credința și nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.“

„Niciun om nu poate crea credința. Duhul Sfânt care acționează asupra minții umane și o luminează, creează credința în Dumnezeu. În Scripturi, credința este menționată ca fiind darul lui Dumnezeu, puternic pentru mântuire, iluminând inimile celor care caută adevărul ca pe o comoară ascunsă. Spiritul lui Dumnezeu imprimă adevărul în inimă. Evanghelia este numită puterea lui Dumnezeu pentru mântuire, deoarece doar Dumnezeu poate face ca adevărul să devină o putere care sfințește sufletul.” – Comentarii Biblice, Noul Testament, (referința la 1 Petru 1), vol. 7, p. 940.

Joi 18 aprilie

5. CUNUNA ASCULTĂRII

a. După ce îi îndeamnă pe credincioși să lupte împotriva vechilor pofte, ce obiectiv stabilește apostolul ca fiind forma supremă de ascultare? 1 Petru 1:22.

1 Petru 1:22: „Deci ca unii care prin ascultarea de adevăr v-ați curățat sufletele prin Duhul, ca să aveți o dragoste de frați neprefăcută, iubiți-vă cu căldură unii pe alții, din toată inima.“

„Petru continuă: „iubiți-vă cu căldură unii pe alții, din toată inima”. Cuvântul lui Dumnezeu – adevărul – este canalul prin care Domnul Își manifestă Duhul și puterea Sa. Ascultarea de cuvânt produce rodul calității cerute – „dragostea de frați neprefăcută”. Această iubire este născută în cer și conduce la simțăminte înalte și acțiuni lipsite de egoism.“ – Faptele apostolilor, p. 519 (cap. 51 Un subpăstor credincios)

„‘Având sufletele curățite în ascultarea de adevăr, prin Duhul, pentru o iubire neprefăcută față de frați’... Cât de important este, așadar, ca toți cei care se implică în lucrare, cei care fac colportaj și cei care lucrează în birou, să păstreze și să practice cu credincioșie cele mai înalte și sfinte principii ale Cuvântului lui Dumnezeu.“ – The Publishing Ministry, p. 297

„Trebuie să cultivăm iubirea în inimile noastre. Nu ar trebui să fim gata să gândim rău despre frații noștri. Trebuie să interpretăm cât mai puțin posibil ceea ce fac sau spun ei. Trebuie să fim creștini corespunzători Bibliei. (Citat 1 Petru 1:22)...“

„Trebuie să cercetăm caracterul gândurilor și sentimentelor noastre, a temperamentelor noastre, a scopurilor, cuvintelor și acțiunilor noastre... Dacă nu căutăm cu sârguință, examinându-ne inimile în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, dragostea de sine ne va îndemna să avem o părere mult mai bună despre noi înșine decât ar trebui să avem.“ – This Day With God, p. 83.

„Dacă nu ar fi existat unele lipsuri în propria noastră experiență, nu am fi fost atât de suspicioși față de frații noștri. Cel care este condamnat de propria conștiință trece atât de ușor la judecată. Fiecare să tremure și să se teamă de el însuși... ‘Văzând că v-ați curățit sufletele ascultând adevărul prin Duhul spre o iubire nefățarnică față de frați.’“ – The Review and Herald, 29 octombrie 1901.

Vineri 19 aprilie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce ar trebui să fac dacă un gând păcătos sau necurat îmi intră în minte?

2. Cât de des ar trebui să îmi cercetez inima în ceea ce privește natura motivațiilor mele?

3. Cum pot cultiva un simțământ mai profund al purității în viața mea?

4. Ce poate dezvolta pe deplin recunoștința mea pentru prețul plătit de Isus pentru mine?

5. Cât de curată este dragostea mea față de frații și surorile mele?