Lecția 3. Șerpi înfocați

TEXT DE MEMORAT: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30)

„Umanitatea Fiului lui Dumnezeu este totul pentru noi. Ea este lanțul de aur care leagă sufletele noastre de Hristos, și prin Hristos de Dumnezeu. Aceasta trebuie să fie studiul nostru.” — Solii alese, vol. 1, p. 244 engl. (cap. 33, „Cercetați Scripturile”).

Studiu recomandat: Hristos, Lumina lumii, p. 48, 49 engl. (cap. 4, Vi s-a născut un Mântuitor), 114-123 engl. (cap. 12, Ispitirea).

Duminică 15 ianuarie

1. SĂMÂNȚA LUI AVRAAM

a. Descrieți o atitudine foarte periculoasă, care afectează viața spirituală. Ioan 8:33.

Ioan 8:33: „Ei I-au răspuns: „Noi suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui. Cum zici Tu: ‘Veţi fi slobozi’?”

b. Ce ne face sclavi ai păcatului? Ioan 8:34, 39-44.

Ioan 8:34, 39-44: „Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului... 39-44„Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam.” Isus le-a zis: „Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam. Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un om, care v-am spus adevărul, pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut. Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.” Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu; n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu. Voi aveţi de tată pe diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”

„Fariseii se declaraseră copiii lui Avraam. Isus le-a spus că această pretenție putea fi fundamentată doar făcând faptele lui Avraam. Adevărații copii ai lui Avraam urma să trăiască, așa cum a făcut el, o viață de ascultare de Dumnezeu. Ei nu urma să încerce să Îl ucidă pe Cel care vorbea adevărul care i-a fost dat de Dumnezeu. Complotând contra lui Hristos, rabinii nu făceau faptele lui Avraam. O simplă descendență directă din Avraam nu era de nicio valoare. Fără o legătură spirituală cu el, care avea să se manifeste prin faptul că aveau același spirit și făceau aceleași fapte, ei nu erau copiii săi.” — Hristos, Lumina lumii, p. 466, 467 engl. (cap. 51, Lumina lumii).

c. Cum este posibil să fii eliberat din această tiranie a unui stăpân crunt? Ioan 8:32, 36; Galateni 3:29.

Ioan 8:32, 36: „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi... 36Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.”

Galateni 3:29: „Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.”

Luni 16 ianuarie

2. CE ÎNSEAMNĂ SĂ „CUNOȘTI”?

a. Ce întrebare extrem de importantă a pus Pilat în sala de judecată? Ioan 18:38 (prima parte). Ce răspuns ar fi primit el, dacă s-ar fi oprit pentru un moment să asculte răspunsul Salvatorului? Ioan 14:6.

Ioan 18:38 p. p.: „Pilat I-a zis: ‚Ce este adevărul?’ ”

Ioan 14:6: „Isus i-a zis: „Eu sunt Calea , Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”

„Pilat avea o dorință de a cunoaște adevărul. Mintea sa era confuză. El a prins cu sete cuvintele Salvatorului și inima lui era mișcată de o mare dorință de a ști ce era în fapt și cum putea să îl obțină. ‚Ce este adevărul?’, a întrebat el. Însă el nu a așteptat un răspuns. Tumultul de afară i-a amintit de interesele orei; pentru că preoții erau vehemenți pentru acțiune imediată. Ieșind la evrei, el a declarat accentuat: ‚Nu găsesc nicio vină în El.’ ” — Hristos, Lumina lumii, p. 727 engl. (cap. 77, În sala de judecată a lui Pilat).

b. Explicați ce se poate întâmpla când o persoană studiază Cuvântul, totuși nu Îl cunoaște pe Dumnezeu. Marcu 12:24; 2 Timotei 3:7.

Marcu 12:24: „Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?”

2 Timotei 3:7: „...care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.”

„Saducheii se flataseră că dintre toți oamenii ei aderau în modul cel mai strict la Scripturi. Însă Isus a arătat că ei nu cunoscuseră adevărata lor semnificație.” — Hristos, Lumina lumii, p. 605 engl. (cap. 66, Controversa).

c. Cum este posibil să fii atras de Cineva pe care natura noastră căzută nu Îl dorește? Ioan 12:32; 8:28; Matei 11:28-30.

Ioan 12:32: „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.”

Ioan 8:28: „Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu.”

Matei 11:28-30: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”

„Ori de câte ori legea este prezentată în fața oamenilor, învățătorul adevărului să indice spre tronul înconjurat de curcubeul legământului, neprihănirea lui Hristos. Slava legii este Hristos; El a venit pentru a mări legea și a o face onorabilă. Faceți distinct faptul că îndurarea și adevărul s-au întâlnit în Hristos, și neprihănirea și pacea s-au îmbrățișat una pe cealaltă. Când privești spre tronul Său, aducându-ți căința și lauda și recunoștința lui Dumnezeu, tu îți desăvârșești un caracter creștin și Îl reprezinți lumii pe Hristos. Tu rămâi în Hristos și Hristos rămâne în tine; ai acea pace care întrece orice pricepere. Avem nevoie în mod constant să medităm la Hristos și la farmecul Său atrăgător. Trebuie să îndreptăm mințile spre Isus, să le prindem de El. În fiecare discurs, ocupați-vă de atributele divine.” — The Ellen G. White 1888 Materials, p. 730.

„Studiați cu atenție caracterul divino-uman, și întrebați în mod constant: ‚Ce ar face Isus dacă ar fi în locul Meu?’ ” — Pe urmele Marelui Medic, p. 491 engl. (cap. 41, În contact cu alții).

Marți 17 ianuarie

3. ȘERPII DIN PUSTIE

a. Ce remediu a pus Dumnezeu la dispoziție acelora care au fost mușcați de șerpii veninoși în pustie? Ce se cerea, pentru ca vindecarea să aibă loc? Numeri 21:6-9.

Numeri 21:6-9: „Atunci, Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi înfocaţi, care au muşcat poporul, aşa încât au murit mulţi oameni în Israel. Poporul a venit la Moise şi a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te Domnului ca să depărteze de la noi aceşti şerpi.” Moise s-a rugat pentru popor. Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat şi va privi spre el va trăi.” Moise a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus într-o prăjină şi oricine era muşcat de un şarpe şi privea spre şarpele de aramă trăia.”

„Pentru că fuseseră ocrotiți de puterea divină, [copiii lui Israel] nu realizaseră numeroasele pericole de care erau înconjurați continuu. În ingratitudinea și necredința lor, ei anticipaseră moartea, și acum Domnul permisese morții să vină asupra lor. Șerpii otrăvitori care infestau pustia se numeau șerpi înfocați, din cauza efectelor teribile produse de mușcătura lor, aceasta cauzând inflamație violentă și moarte grabnică. Când mâna protectoare a lui Dumnezeu a fost îndepărtată din Israel, un număr mare de oameni au fost atacați de aceste creaturi veninoase...

Lui Moise i s-a dat poruncă divină să facă un șarpe de aramă care să semene cu cei vii, și să îl înalțe înaintea oamenilor. Spre acesta trebuia să privească toți cei care fuseseră mușcați, și ei urma să găsească alinare. El a făcut astfel, și vestea plină de bucurie a răsunat prin tabără, ca toți cei care fuseseră mușcați să privească spre șarpele de aramă și să trăiască. Mulți muriseră deja, iar când Moise a ridicat șarpele pe stâlp, unii nu doreau să creadă că simpla privire la acel chip metalic i-ar vindeca; aceștia au pierit în necredința lor. Totuși erau mulți care aveau credință în remediul pe care L-a pus Dumnezeu la dispoziție... Dacă aceștia, chiar așa slabi și muribunzi, puteau să privească o dată, ei erau vindecați complet.

Oamenii știau bine că nu exista nicio putere în șarpele de aramă de a cauza o astfel de schimbare în cei care priveau la el. Puterea vindecătoare era doar de la Dumnezeu. În înțelepciunea Sa, El a ales această cale de a-Și manifesta puterea. Prin acest mijloc simplu, poporul a fost făcut să înțeleagă că această suferință fusese adusă asupra lor de către păcatele lor. Ei erau, de asemenea, asigurați că în timp ce ascultau de Dumnezeu nu aveau niciun motiv să se teamă, pentru că El avea să îi păstreze.” — Patriarhi și profeți, p. 429, 430 engl. (cap. 38, Călătoria în jurul Edomului).

b. Cum este această experiență paralelă cu experiența celor care suferă din cauza mușcăturii acelui șarpe vechi (Apocalipsa 12:9) și care doresc vindecare? Ioan 3:14, 15; 1:29.

Ioan 3:14, 15: „Şi , după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

Ioan 1:29: „A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!”

„Păcătosul căit să își fixeze ochii asupra ‚Mielului lui Dumnezeu, care îndepărtează păcatul lumii’ (Ioan 1:29 engl. KJV); și privind, el devine schimbat. Teama sa se schimbă în bucurie, îndoielile lui în speranță. Recunoștința izvorăște. Inima de piatră este frântă. Un val de dragoste pătrunde în suflet. Hristos este în el un izvor de apă care izvorăște spre viață veșnică.” — Hristos, Lumina lumii, p. 439 engl. (cap. 48, Cine este cel mai mare?).

Miercuri 18 ianuarie

4. CINE ESTE ISUS?

a. Hristos a trăit o viață perfectă pe pământ (1 Petru 2:21, 22), totuși, în loc de a fi atrași spre El și urmașii Săi credincioși, care este răspunsul majorității oamenilor? 2 Timotei 3:12; Ioan 3:19, 20.

2 Timotei 3:12: „De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi.”

Ioan 3:19, 20: „Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.”

„Primii creștini erau într-adevăr un popor deosebit. Comportamentul lor ireproșabil și credința lor neclintită erau un reproș continuu, care tulbura pacea păcătosului. Deși puțini la număr, fără bogăție, poziție sau titluri onorifice, ei erau o teroare pentru făcătorii de rele, oriunde erau cunoscute caracterul și doctrinele lor... De aceea ei erau urâți de cei răi, exact la fel cum Abel era urât de neevlaviosul Cain. Pentru același motiv pentru care Cain l-a ucis pe Abel, cei care căutau să se debaraseze de influența restrângătoare din partea Duhului Sfânt, au dat la moarte poporul lui Dumnezeu. Pentru același motiv, evreii L-au respins și răstignit pe Salvatorul – pentru că puritatea și sfințenia caracterului Său erau o mustrare constantă pentru egoismul și corupția lor. Din zilele lui Hristos până acum, ucenicii Săi credincioși au stârnit ura și opoziția acelora care iubesc și urmează căile păcatului.” — Marea luptă, p. 46 engl. (cap. 2, Persecuția în primele secole).

b. Ce putere supremă se manifestă în Salvatorul lumii, care are capacitatea de a atrage omenirea? 1 Timotei 3:16; Ioan 1:1-3; Evrei 1:8.

1 Timotei 3:16: „Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.”

Ioan 1:1-3: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.”

Evrei 1:8: „pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate.”

„Dacă Hristos a făcut toate lucrurile, El a existat înainte de toate lucrurile. Cuvintele rostite în această privință sunt atât de hotărâte, încât nimeni nu trebuie să rămână în îndoială. Hristos a fost Dumnezeu în esență și în cel mai înalt sens. El a fost din toată veșnicia cu Dumnezeu, Dumnezeu peste toate, binecuvântat pentru totdeauna.” — Solii alese, vol. 1, p. 247 engl. (cap. 34, Cuvântul S-a făcut trup).

„În întunericul dens, Dumnezeu a învăluit ultima agonie a Fiului Său. Toți cei care Îl văzuseră pe Hristos în suferința Sa fuseseră convinși de divinitatea Sa. Acea față, privită o dată de muritori, nu a fost uitată niciodată. După cum fața lui Cain exprima vina sa de criminal, tot astfel fața lui Hristos revela inocență, seninătate, bunăvoință – chipul lui Dumnezeu. Însă acuzatorii Săi nu au ținut cont de emblema cerului. De-a lungul a ore lungi de agonie, Hristos a fost privit de mulțimea batjocoritoare. Acum El a fost în mod îndurător ascuns de mantaua lui Dumnezeu.” — Hristos, Lumina lumii, p. 754 engl. (cap. 78, Calvarul).

„Gândiți-vă la umilința lui Hristos. El a luat asupra Sa natura umană căzută, suferindă, degradată și mânjită de păcat. El a luat durerile noastre, purtând mâhnirea și rușinea noastră. El a suferit toate ispitele cu care este asaltat omul. El a unit umanitatea cu divinitatea; un spirit divin locuia întrun templu de carne.” — Comentarii Biblice ale Vechiului Testament [E.G.White Comments], vol. 4, p. 1147 engl. (cap. referitor la Isaia 53).

Joi 19 ianuarie

5. DUMNEZEU S-A ÎNTRUPAT

a. Ce a făcut această Ființă Divină pentru a scoate omenirea din nenorocirea ei teribilă și din starea ei fără speranță? Ioan 1:14; Evrei 2:9.

Ioan 1:14: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.”

Evrei 2:9: „Dar pe Acela care a fost făcut pentru „puţină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi.”

b. Descrieți ce a luat Isus asupra naturii Sale divine fără pată. Evrei 2:10, 11, 14, 17.

Evrei 2:10, 11, 14, 17: „Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sunt toate şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă să desăvârşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii lor. Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească fraţi... 14 Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul... 17 Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ceea ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.”

c. În ce măsură a trebuit să Se umilească Isus, așa încât să existe în crucea Calvarului putere de a atrage? Evrei 2:14; Filipeni 2:6-8; 2 Timotei 2:8.

Evrei 2:14: „Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul.”

Filipeni 2:6-8: „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, 7 ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși (engl. „S-a făcut fără nicio reputație”) și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. 8 La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.”

2 Timotei 2:8: „Adu-ţi aminte de Domnul Isus Hristos din sămânţa lui David, înviat din morţi, după Evanghelia mea...”

„Luând aceasta în considerare, pot oamenii să aibă vreo particulă de glorificare (înălțare)? În timp ce urmăresc viața, suferințele și umilința lui Hristos, își pot ridica ei capetele lor mândre ca și când ei nu ar trebui să îndure nicio suferință, nicio rușine, nicio umilință? Le spun urmașilor lui Hristos: Priviți la Calvar și roșiți de rușine pentru ideile voastre de importanță de sine. Toată această umilință a Maiestății cerului a fost pentru omul vinovat, condamnat. El a coborât mai jos și mai jos în umilința Sa, până când nu au exitat adâncimi mai mari la care putea ajunge, ca să îl ridice pe om din întinarea sa morală.” — Comentarii Biblice ale Vechiului Testament [E. G. White Comments], vol. 5, p. 1127, 1128 engl. (cap. referitor la Ioan 1).

„La ce renunțăm, când renunțăm la tot? La o inimă mânjită de păcat, pe care Isus să o purifice, să o curețe prin sângele Său și să o salveze prin iubirea Sa fără egal. Și totuși, oamenii consideră că e greu să renunțe la tot! Mi-e rușine să aud vorbindu-se despre aceasta, mi-e rușine să scriu aceasta.

Dumnezeu nu ne cere să renunțăm la ceva ce este spre cel mai mare bine al nostru de a-l păstra. În tot ceea ce face, El are în vedere bună-starea copiilor Săi. Fie ca toți cei care nu L-au ales pe Hristos să înțeleagă că El are să le ofere ceva cu mult mai bun decât ceea ce cer ei pentru ei înșiși!” — Calea către Hristos, p. 46 engl. (cap. 5, Consacrarea).

Vineri 20 ianuarie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce lecții putem învăța de la evrei referitor la [ce înseamnă] a fi copii ai lui Avraam?

2. Cum este posibil să pierdem cu totul tocmai esența Bibliei, în timp ce o studiem?

3. Ce lecții pot să învăț eu din [experiența cu] șerpii din pustie?

4. Ce anume face să fie posibil a fi atras de Omul de pe Calvar?

5. De ce a luat Isus natura umană păcătoasă?