Lecția 3. Înfruntând ispita

Text de memorat: „Ferice de omul care rabdă ispita, pentru că după ce este încercat, va primi cununa vieții, pe care a promis-o Domnul celor care Îl iubesc” (Iacov 1:12).

„Vorbiți și acționați în armonie cu rugăciunile voastre. Va face o diferență infinită în ce vă privește, dacă încercarea va dovedi credința voastră ca fiind autentică, sau dacă va dovedi că rugăciunile voastre sunt doar o formă.” – Pildele Domnului, p.146 (cap. 12, Cerând pentru a da).

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 477-492 (cap. 41, Iubirea de lume, cap. 42, Încumetarea, cap. 43, Puterea apetitului).

Duminică 13 octombrie

1. UN FACTOR DE CREȘTERE SPIRITUALĂ

a. Descrieți secretul privitor la modul în care poate fi împlinit în noi Iacov 1:2; Neemia 8:10.

Iacov 1:2: „Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări.”

Neemia 8:10: „Ei le-au zis: „Duceți-vă de mâncați cărnuri grase și beți băuturi dulci și trimiteți câte o parte și celor ce n-au nimic pregătit, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru; nu vă mâhniți, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.”

„Toate încercările care sunt primite ca educatori vor produce bucurie. Întreaga viață spirituală va fi înălțătoare, înnobilatoare, parfumată cu cuvinte și fapte bune. Vrăjmașul este cu totul mulțumit ca sufletele să fie deprimate, abătute, tânguind și văitându-se; el vrea ca tocmai astfel de impresii să se creeze cu privire la rezultatul credinței noastre. Însă Dumnezeu dorește ca mintea să nu ia un nivel scăzut. El dorește ca fiecare suflet să triumfe în puterea păstrătoare a Salvatorului.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 365, 366 (secțiunea 6, Avertizări și sfaturi, cap. Întâlnirile de Sabat).

b. De ce permite Dumnezeu ca încercările să vină asupra noastră? Iacov 1:3; Romani 5:3.

Iacov 1:3: „ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare.”

Romani 5:3: „Ba mai mult, ne bucurăm chiar și în necazurile noastre; căci știm că necazul aduce răbdare.”

„Dacă biruim încercările noastre și obținem victoria asupra ispitelor lui Satan, atunci răbdăm încercarea credinței noastre, care este mai prețioasă decât aurul, și suntem mai puternici și mai bine pregătiți să o înfruntăm pe următoarea. Dar dacă ne scufundăm și cedăm în fața ispitelor lui Satan, vom deveni tot mai slabi și nu vom obține nicio răsplată pentru încercare și nu vom fi atât de bine pregătiți pentru următoarea. În acest mod, vom deveni din ce în ce mai slabi, până când suntem conduși captivi de către Satan, față de voia lui. Trebuie să purtăm întreaga armură a lui Dumnezeu și să fim în fiecare moment gata de un conflict cu puterile întunericului.” — Experiențe și viziuni, p. 46 (cap. Încercarea credinței noastre).

Luni 14 octombrie

2. REZULTATE MAI BUNE DECÂT NE-AM IMAGINAT

a. Explicați beneficiile exercitării răbdării. Iacov 1:4; Luca 21:19.

Iacov 1:4: „Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic.”

Luca 21:19: „Prin răbdarea voastră, vă veți câștiga sufletele voastre.”

„Dumnezeu este prea înțelept și prea bun să răspundă la rugăciunile noastre exact la timpul și exact în modul în care dorim noi. El va face mai mult și mai bine pentru noi decât să ne îndeplinească toate dorințele. Și pentru că putem să ne încredem în înțelepciunea și dragostea Sa, nu ar trebui să Îi cerem să cedeze în fața voinței noastre, ci ar trebui să căutăm să ajungem la nivelul scopului Său și să Îl îndeplinim. Dorințele și interesele noastre ar trebui să se piardă în voia Lui. Aceste experiențe care testează credința sunt pentru beneficiul nostru. Prin ele devine vizibil dacă credința noastră este autentică și sinceră, bazându-se doar pe Cuvântul lui Dumnezeu, sau dacă, depinzând de circumstanțe, ea este nesigură și schimbătoare. Credința este întărită prin exercițiu. Trebuie să lăsăm răbdarea să își îndeplinească lucrarea ei perfectă, amintindu-ne că există promisiuni prețioase în Scripturi pentru cei care așteaptă pe Domnul.” — Pe urmele Marelui Medic, p. 231 (cap. 16, Rugăciunea pentru cei bolnavi).

b. Cum și de ce ne arată Iacov o imagine mai largă decât doar perspectiva temporară a puterii și prosperității din această lume coruptă? Iacov 1:9-11.

Iacov 1:9-11: „Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălțarea lui. Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii. Răsare soarele cu căldura lui arzătoare și usucă iarba: floarea ei cade jos, și frumusețea înfățișării ei piere; așa se va veșteji bogatul în umbletele lui.”

„În acest timp, înaintea marii crize finale, la fel ca și înainte de prima distrugere a lumii, oamenii erau absorbiți în plăcerile și dorințele simțurilor. Capturați de lucrurile vizibile și trecătoare, ei au pierdut din vedere pe cele nevăzute și veșnice. Pentru lucrurile care pier cu întrebuințarea lor, ei sacrifică bogățiile nepieritoare. Mințile lor trebuie să fie înălțate, perspectivele lor asupra vieții [trebuie] să fie lărgite. Ei au nevoie să fie treziți din letargia visărilor lumești.

Din ridicarea și căderea națiunilor, așa cum sunt ele lămurite în paginile Sfintei Scripturi, ei au nevoie să învețe cât de lipsită de valoare este gloria exterioară și lumească. Babilonul, cu toată puterea și măreția lui, asemenea căreia lumea noastră nu a mai văzut de atunci—puterea și măreția care pentru oamenii acelor zile păreau atât de stabile și de durabile—cât de complet a trecut! Ca ‚floarea ierbii’ a pierit. La fel piere tot ceea ce nu Îl are pe Dumnezeu la temelie. Doar ceea ce este întrețesut cu scopul Său și care exprimă caracterul Său poate să dureze. Principiile Sale sunt singurul lucru trainic pe care îl cunoaște lumea.” — Educația, p. 183 (cap. 19, Istoria și profeția).

„Comoara lumească este trecătoare. Doar prin Hristos putem obține bogățiile eterne.” — The Review and Herald, 10 decembrie 1901.

Marți 15 octombrie

 3. ÎN FOCUL LUPTEI

a. Când înfruntăm ispita, ce trebuie să facem cu rugăciune, și de ce? Iacov 1:12.

Iacov 1:12: „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieții pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. ”

„Dați la o parte toată prefăcătoria și afectarea. Acționați în modul vostru simplu, natural. Fiți onești în orice gând și cuvânt și faptă, și ‚în smerenie a minții, fiecare să îi aprecieze pe alții mai bine decât pe sine însuși.’ Amintiți-vă întotdeauna că natura morală are nevoie să fie fortificată cu veghere constantă și rugăciune. Cât timp privești la Hristos, ești în siguranță; însă în momentul în care te gândești la sacrificiile și dificultățile tale, și începi să simpatizezi cu tine însuți și să te compătimești, pierzi încrederea în Dumnezeu și ești în mare pericol.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 522 (cap. 49, Folosirea talanților).

„Ar trebui să înaintăm constant, fără să ne pierdem inima sau speranța în lucrarea bună, indiferent ce încercări ar fi pe calea noastră, oricare ar fi întunericul moral care ne-ar putea învălui. Răbdarea, credința și dragostea pentru datorie sunt lecțiile pe care trebuie să le învățăm. Supunerea eului și contemplarea lui Isus sunt o lucrare de fiecare zi. Domnul nu va părăsi niciodată sufletul care se încrede în El și care caută ajutorul Său. Cununa vieții este așezată doar pe fruntea biruitorului.” — Ibid., vol. 5, p. 70, 71 (cap. 6, Mărturiile trecute cu vederea).

b. De ce este greșit să spunem că Dumnezeu trimite încercări și ispite? Iacov 1:13.

Iacov 1:13: „Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, și El însuși nu ispitește pe nimeni.”

„Nu ar trebui să încercăm să ne reducem vina scuzând păcatul. Trebuie să acceptăm aprecierea lui Dumnezeu cu privire la păcat, și aceea este grea, într-adevăr. Doar Calvarul poate revela enormitatea teribilă a păcatului...

Ispita este ademenirea la păcat și aceasta nu vine de la Dumnezeu, ci de la Satan și din răul inimilor noastre. ‚Dumnezeu nu poate fi ispitit cu rău, și El Însuși nu ispitește pe nimeni.’ Iacov 1:13 RV.

Satan încearcă să ne ducă în ispită, ca să se manifeste în fața oamenilor și a îngerilor răul caracterelor noastre, pentru ca el să ne poată pretinde drept ai săi... Vrăjmașul ne conduce în păcat, și apoi ne acuză în fața întregului univers ca nedemni de iubirea lui Dumnezeu.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p.116, 117 (cap. 5, Rugăciunea domnească).

c. Când caracterul nostru pătat este atacat de acuzator, cum ne apără Domnul? Zaharia 3:1-4; 1 Ioan 1:9—2:1.

Zaharia 3:1-4: „El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua stând în picioare înaintea Îngerului Domnului și pe Satana stând la dreapta lui ca să-l pârască. Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?” Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare și totuși stătea în picioare înaintea Îngerului. Iar Îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui: „Dezbrăcați-l de hainele murdare de pe el!” Apoi a zis lui Iosua: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac cu haine de sărbătoare!”

1 Ioan 1:9—2:1: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, și Cuvântul Lui nu este în noi. (2:1) Copilașii mei, vă scriu acestea, ca să nu păcătuiți. Și dacă cineva păcătuiește, avem un mijlocitor la Tatăl, pe Isus Cristos cel drept.”

Miercuri 16 octombrie

4. PUTEREA LUI DUMNEZEU ÎN SLĂBICIUNEA NOASTRĂ

a. Explicați expresia din rugăciunea domnească, „Nu ne duce pe noi în ispite”. Matei 6:13 (p.p.); Isaia 30:21.

Matei 6:13 (p.p.): „și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău…”

Isaia 30:21: „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeți pe el!”, când veți voi să vă mai abateți la dreapta sau la stânga.”

„[Dumnezeu] ne permite să întâmpinăm obstacole, persecuție și greutăți, nu ca un blestem, ci ca cele mai mari binecuvântări din viețile noastre. Fiecare ispită căreia îi rezistăm, fiecare încercare suportată cu curaj, ne dă o experiență nouă și ne avansează în lucrarea de clădire a caracterului. Sufletul care prin putere divină rezistă ispitei, revelează lumii și întregului univers eficiența harului lui Hristos.

Însă în timp ce nu trebuie să fim descurajați de încercare, oricât ar fi de amară, ar trebui să ne rugăm ca Dumnezeu să nu permită să fim conduși acolo unde vom fi îndepărtați prin dorințele propriilor noastre inimi rele. Rugându-ne rugăciunea pe care a rostit-o Hristos, noi ne supunem călăuzirii lui Dumnezeu, cerându-I să ne conducă pe căi sigure. Nu putem oferi cu sinceritate această rugăciune, și totuși să decidem să umblăm în vreo cale aleasă de noi înșine. Vom aștepta ca mâna Sa să ne conducă...

Nu este sigur pentru noi să zăbovim contemplând avantajele care pot fi obținute cedând sugestiilor lui Satan. Păcatul înseamnă dezonoare și dezastru pentru fiecare suflet care și-l îngăduie; dar el este orbitor și înșelător în natura sa, și ne va ademeni cu prezentări încântătoare. Dacă ne aventurăm pe terenul lui Satan, nu avem nicio asigurare de protecție față de puterea sa. În ceea ce depinde de noi, ar trebui să închidem fiecare cale prin care ispititorul poate avea acces la noi.

Rugăciunea ‚Nu ne duce pe noi în ispite’, este în ea însăși o promisiune.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p.117, 118 (cap. 5, Rugăciunea domnească).

b. Ce apel și asigurare ne face Dumnezeu cu privire la ispită? Iacov 1:14-16; 1 Corinteni 10:13.

Iacov 1:14-16: „Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuși și momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul, odată făptuit, aduce moartea. Nu vă înșelați preaiubiții mei frați.”

1 Corinteni 10:13: „Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda.”

„Ce este ispita? Este mijlocul prin care cei care susțin că sunt copii ai lui Dumnezeu sunt testați și încercați. Citim că Dumnezeu l-a ispitit pe Avraam, că i-a ispitit pe copiii lui Israel. Aceasta înseamnă că El a permis să apară circumstanțe care să le testeze credința și să îi conducă să caute la El ajutor. Dumnezeu permite să vină la poporul Său ispite astăzi, ca ei să poată realiza că El este ajutorul lor. Dacă ei se apropie de El când sunt ispitiți, El îi întărește să facă față ispitei.” — In Heavenly Places, p. 251.

Joi 17 octombrie

 5. ÎNCERCĂRI ÎN PERSPECTIVĂ

a. Pentru a rămâne în Hristos și a fi astfel eliberat din ispite, ce trebuie să alegem întotdeauna? Luca 4:8; Filipeni 1:21.

Luca 4:8: „Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: „Să te închini Domnului Dumnezeului tău și numai Lui să-I slujești.”

Filipeni 1:21:  „Căci pentru mine a trăi este Hristos, și a muri este un câștig.”

„Ispititorul nu ne poate constrânge niciodată să facem răul. El nu ne poate controla mințile, dacă ele nu sunt supuse controlului său. Voința trebuie să consimtă, credința trebuie să se desprindă de Hristos, înainte ca Satan să își poată exercita puterea asupra noastră. Însă fiecare dorință păcătoasă pe care o nutrim, îi oferă un teren. Fiecare punct în care noi nu reușim să atingem standardul divin, este o ușă deschisă prin care el poate intra să ne ispitească și să ne distrugă. Și fiecare eșec sau înfrângere a noastră îi oferă ocazia să aducă reproșuri lui Hristos.” — Hristos, Lumina lumii, p.125 (cap. 13, Victoria).

b. Ce ar trebui să ne motiveze să înaintăm spre victorie în Hristos? Filipeni 4:13; Apocalipsa 2:10 (ultima parte); 3:21.

Filipeni 4:13: „Pot totul în Hristos care mă întărește.”

Apocalipsa 2:10 u.p.: „...Fii credincios până la moarte, și-ți voi da cununa vieții.”

Apocalipsa 3:21: „Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”

„Cel care este pătruns de Spiritul lui Hristos rămâne în Hristos. Lovitura care este îndreptată spre el, cade asupra Salvatorului, care îl înconjoară cu prezența Sa. Orice vine spre el, vine de la Hristos. El nu are nevoie să se împotrivească răului, pentru că Hristos este apărarea sa. Nimic nu poate să Îl atingă, decât cu permisiunea Domnului, și ‚toate lucrurile’ care sunt îngăduite ‚lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu.’ Romani 8:28.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 71 (cap. 3, Spiritualitatea Legii).

„Cununa vieții este așezată doar pe fruntea biruitorului. Există, pentru fiecare, o lucrare serioasă, solemnă, pentru Dumnezeu, cât timp durează viața.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 71 (cap. 6, Mărturiile trecute cu vederea).

Vineri 18 octombrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce e nevoie să îmi amintesc data viitoare când în calea mea apare o încercare dificilă?

2. Ce trebuie să realizez cu privire la modul în care Dumnezeu răspunde la rugăciuni?

3. De unde vin încercările și ispitele, și de ce?

4. Ce se întâmplă de fiecare dată când rezistăm ispitei?

5. Cum trebuie să rămân mai deplin în Hristos?