Lecția 3. Urmând chivotului

TEXT CHEIE: „„Când veţi vedea chivotul legământului Domnului, Dumnezeului vostru, dus de preoţi, care sunt din neamul Leviţilor, să plecaţi din locul în care sunteţi, şi să porniţi după el.” (Iosua 3:3).
________________________________________________

Pentru a ușura studierea lecției, puteți merge direct la studiul zilei accesând butonul respectiv:
(browser-ul Internet Explorer nu suportă această funcție, flosiți — Opera, Mozila Firefox)
 
________________________________________________

     b. În timpul pregătirii lor pentru trecerea atât de dorită, ce eveniment aştepta poporul ca semn de înaintare?

Iosua 3:2, 3 "După trei zile, căpeteniile oştii au trecut prin tabără, 3. şi au dat poporului următoarea poruncă: „Când veţi vedea chivotul legământului Domnului, Dumnezeului vostru, dus de preoţi, care sunt din neamul Leviţilor, să plecaţi din locul în care sunteţi, şi să porniţi după el."

NOTĂ:„‚Chivotul legământului’ trebuia să meargă înaintea oştii. Atunci când [israeliţii] vedeau că semnul prezenţei lui Iehova, purtat de preoţi, se muta din locul său din centrul taberei şi înainta către râu, atunci ei trebuia să plece din locul unde erau şi să ‚meargă după el.’” – Patriarhi şi profeţi, pag. 483, 484 engl. (cap. 44: „Trecerea Iordanului”).

Iosua 3:4 "Dar între voi şi el să fie o depărtare de aproape două mii de coţi: să nu vă apropiaţi de el. El vă va arăta drumul pe care trebuie să-l urmaţi, căci n-aţi mai trecut pe drumul acesta.”"

Iosua 3:5 "Iosua a zis poporului: „Sfinţiţi-vă, căci mâine Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru.”"

NOTĂ:„La plecarea din tabăra lor, din dumbrăvile de salcâmi de la Sitim, oastea a pornit spre ţărmul Iordanului. Cu toţii ştiau, totuşi, că fără ajutorul divin nu puteau nădăjdui să treacă de cealaltă parte. În această perioadă a anului – primăvara – zăpada care se topea umflase aşa de mult apele Iordanului, încât se revărsaseră peste maluri. Era cu neputinţă să se treacă dincolo prin vadurile obişnuite. Dumnezeu dorea ca trecerea lui Israel peste Iordan să fie făcută printr-o minune. La porunca lui Dumnezeu, Iosua ceru poporului să se sfinţească; ei trebuia să dea la o parte păcatele şi să se cureţe de orice întinăciune exterioară, ‚căci mâine’, a zis el, ‚Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru.’” – Patriarhi şi profeţi, pag. 483 engl. (cap. 44: „Trecerea Iordanului”).

    c. În timpul acelui eveniment remarcabil, ce porunci ale lui Iosua au pregătit poporul să se mute într-un mod ordonat şi cu frica lui Dumnezeu?

Iosua 3:6,7 "Şi Iosua a zis preoţilor: „Luaţi chivotul legământului, şi treceţi înaintea poporului.” Ei au luat chivotul legământului, şi au pornit înaintea poporului. 7. Domnul a zis lui Iosua: „Astăzi, voi începe să te înalţ înaintea întregului Israel, ca să ştie că voi fi cu tine cum am fost cu Moise."

NOTĂ:„Atunci când Israelul din vechime călătorea, chivotul legământului mergea înaintea lor. Sub tronul harului, care era capacul chivotului, se aflau tablele legii. Chivotul era un simbol al prezenţei lui Dumnezeu; iar slava Domnului, care este neprihănirea Sa, era scutul poporului Său.” – The Review and Herald, 20 februarie 1894.

Marți 15 iulie
3. Scopul minunii de la Iordan

    a. Cum avea să dea trecerea miraculoasă a Iordanului o asigurare poporului cu privire la biruinţa în viitoarele lor încercări de a cuceri Ţara Făgăduinţei?

Iosua 3:8-10 "Să dai următoarea poruncă preoţilor care duc chivotul legământului: „Când veţi ajunge la marginea apelor Iordanului, să vă opriţi în Iordan.”9. Iosua a zis copiilor lui Israel: „Apropiaţi-vă, şi ascultaţi cuvintele Domnului, Dumnezeului vostru.”10. Iosua a zis: „Prin aceasta veţi cunoaşte că Dumnezeul cel viu este în mijlocul vostru, şi că va izgoni dinaintea voastră pe Canaaniţi, pe Hetiţi, pe Heviţi, pe Fereziţi, pe Ghirgasiţi, pe Amoriţi şi pe Iebusiţi:"

NOTĂ:„Când a sosit vestea la regii amoriţilor şi canaaniţilor că Dumnezeu oprise apele Iordanului în faţa copiilor lui Israel, inima lor a început să tremure de spaimă. Mai înainte, evreii bătuseră pe cinci regi ai madianiţilor, pe puternicul Sihon, regele amoriţilor şi pe Og din Basan, iar acum trecerea peste Iordanul revărsat şi năvalnic a umplut de groază neamurile înconjurătoare. Atât canaaniţilor, cât şi lui Israel şi chiar lui Iosua li se dăduse o dovadă de netăgăduit că viul Dumnezeu, Împăratul cerului şi al pământului, era în mijlocul poporului Său şi că nu avea să-i părăsească, nici să Se depărteze de ei.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 485 engl. (cap. 44: „Trecerea Iordanului”).

    b. Ce putem învăţa de la felul în care unii au fost chemaţi să exercite primii credinţa intrând în apele agitate ale Iordanului?

Iosua 3:14, 15 "Poporul a ieşit din corturi, ca să treacă Iordanul, şi preoţii care duceau chivotul legământului au pornit înaintea poporului. 15. Când preoţii, care duceau chivotul, au ajuns la Iordan, şi când li s-au muiat picioarele în marginea apei, – căci Iordanul se varsă peste toate malurile lui în tot timpul secerişului,"

NOTĂ:„Preoţii au ascultat comanda conducătorului lor şi au mers înaintea poporului, purtând chivotul legământului. Oştile ebraice au luat poziţie de marş şi au urmat acest simbol al prezenţei divine. Coloana întinsă a coborât pe malul Iordanului, iar, când picioarele preoţilor s-au muiat în marginea apei Iordanului, apa din amonte a fost oprită, iar masa de apă din jos s-a scurs, lăsând albia râului uscată. Preoţii au trecut, purtând chivotul lui Dumnezeu, iar Israel a urmat după ei. La jumătatea drumului peste Iordan, preoţilor li s-a poruncit să se oprească în albia râului până când toată oştirea evreilor trecea de partea cealaltă. Scopul era ca aceasta să imprime cu mai multă putere în mintea lor faptul că puterea care a oprit apele Iordanului era aceeaşi care i-a făcut în stare pe părinţii lor să treacă Marea Roşie cu patruzeci de ani mai înainte.” – Testimonies, vol. 4, pag. 157 engl. (cap. „Luarea Ierihonului”).
„Tinerii care nu au avut izbândă în datoriile vremelnice ale vieţii vor fi la fel de nepregătiţi să se angajeze în sarcini mai nobile. Experienţa religioasă este câştigată numai prin luptă, prin dezamăgire, prin disciplina aspră a eului, prin rugăciune serioasă. Paşii către cer trebuie făcuţi unul câte unul, şi fiecare pas de înaintare dă putere pentru următorul.” – Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, pag. 83.

Miercuri 16 iulie
4. Semne de aducere aminte a providenţei lui Dumnezeu

    a. În timp ce israeliţii înaintau în credinţă, ce minune a făcut posibil ca tot poporul să poată trece în ţara Canaanului?

Iosua 3:11-17 "Iată, chivotul legământului Domnului întregului pământ va trece înaintea voastră în Iordan. 12. Acum, luaţi doisprezece bărbaţi din seminţiile lui Israel, câte un bărbat de fiecare seminţie. 13. Şi de îndată ce preoţii care duc chivotul Domnului, Dumnezeului întregului pământ, vor pune talpa piciorului în apele Iordanului, apele Iordanului se vor despica în două, şi anume ape care se pogoară din sus, se vor opri grămadă.” 14. Poporul a ieşit din corturi, ca să treacă Iordanul, şi preoţii care duceau chivotul legământului au pornit înaintea poporului. 15. Când preoţii, care duceau chivotul, au ajuns la Iordan, şi când li s-au muiat picioarele în marginea apei, – căci Iordanul se varsă peste toate malurile lui în tot timpul secerişului, 16. – apele care se pogoară din sus s-au oprit, şi s-au înălţat grămadă, la o foarte mare depărtare de lângă cetatea Adam, care este lângă Ţartan; iar cele ce se pogorau spre marea câmpiei, care este marea Sărată, s-au scurs de tot. Poporul a trecut în faţa Ierihonului .17. Preoţii care duceau chivotul legământului Domnului s-au oprit pe uscat, în mijlocul Iordanului, în timp ce tot Israelul trecea pe uscat, până a isprăvit tot poporul de trecut Iordanul."

NOTĂ:„[Adunarea] i-a văzut [pe preoţi] înaintând împreună cu chivotul sfânt spre torentele înfuriate şi înspumate, până când picioarele purtătorilor s-au muiat în apă. Atunci, dintr-o dată, şuvoiul din amonte a fost oprit, în timp ce curentul de jos a continuat să curgă, iar matca râului a rămas uscată. La porunca divină, preoţii au înaintat până în mijlocul albiei şi au rămas acolo până când întreaga oştire a coborât şi a trecut de partea cealaltă. În felul acesta, în mintea întregului Israel a fost imprimat faptul că puterea care a oprit apele Iordanului era aceeaşi care deschisese înaintea părinţilor lor Marea Roşie cu patruzeci de ani mai înainte. După ce poporul a trecut pe partea cealaltă, chivotul însuşi a fost purtat pe malul vestic. De îndată ce a ajuns într-un loc sigur şi după ce preoţii au păşit pe uscat, apele zăgăzuite au fost lăsate libere să curgă repede la vale, ca un torent căruia nimic nu-i putea sta în cale, pe vechea matcă a fluviului.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 484 engl. (cap. 44: „Trecerea Iordanului”).

    b. Ce a cerut Dumnezeu după ce poporul a trecut râul?  De ce avem nevoie de lucruri palpabile care să ne amintească de minunile lui Dumnezeu?

Iosua 4:1-5 "După ce a isprăvit tot poporul de trecut Iordanul, Domnul a zis lui Iosua: 2. „Ia doisprezece bărbaţi din popor, câte un bărbat din fiecare seminţie. 3. Dă-le porunca următoare: „Luaţi de aici, din mijlocul Iordanului, din locul unde s-au oprit preoţii, douăsprezece pietre, pe care să le duceţi cu voi, şi să le puneţi în locul unde veţi petrece noaptea aceasta.” 4. Iosua a chemat pe cei doisprezece bărbaţi, pe care i-a ales dintre copiii lui Israel, câte un bărbat de fiecare seminţie. 5. Şi le-a zis: „Treceţi înaintea chivotului Domnului, Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului, şi fiecare din voi să ia o piatră pe umăr, după numărul seminţiilor copiilor lui Israel,"

Apocalipsa 12:11 "Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte."

NOTĂ: „Toţi ar trebui să aibă ceva de spus pentru Domnul, deoarece dacă fac acesta ei vor fi binecuvântaţi. O carte de aducere aminte este scrisă despre cei care nu părăsesc adunarea laolaltă, ci vorbesc adesea unul cu altul. Rămăşiţa va birui prin sângele Mielului şi cuvântul mărturiei lor. Unii se aşteaptă să biruiască numai prin sângele Mielului, fără să facă nici un efort deosebit din partea lor. Am văzut că Dumnezeu a fost îndurător şi ne-a dat puterea vorbirii. El ne-a dat o limbă, şi suntem răspunzători înaintea Lui pentru felul cum o folosim. Ar trebui să-L slăvim pe Dumnezeu cu gura noastră, vorbind în onoarea adevărului şi despre îndurarea Sa nemărginită, şi să biruim prin cuvântul mărturiei noastre prin sângele Mielului.” – Experienţe şi viziuni, pag. 114 engl. (Subcap.: „Credincioşia în adunările de părtăşie”).
„Noi devenim biruitori ajutându-i pe alţii să biruiască, prin sângele Mielului şi prin cuvântului mărturiei noastre.” – Comentarii biblice NT, pag. 307.

Joi 17 iulie
5. Un loc de comuniune

    a. Cu ce scop au fost luate cele douăsprezece pietre din mijlocul albiei uscate a Iordanului?

Iosua 4:6-10, 20-24 "pentru ca acesta să fie un semn de aducere aminte în mijlocul vostru. Când vor întreba copiii voştri într-o zi: „Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi?” 7. să le spuneţi: „Apele Iordanului s-au despicat în două înaintea chivotului legământului Domnului; când a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s-au despicat în două, şi pietrele acestea să fie totdeauna o aducere aminte pentru copiii lui Israel.” 8. Copiii lui Israel au făcut aşa cum le poruncise Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, cum spusese lui Iosua Domnul, după numărul seminţiilor copiilor lui Israel, le-au luat cu ei, şi le-au pus în locul unde aveau să rămână peste noapte. 9. Iosua a ridicat şi el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul unde se opriseră picioarele preoţilor care duceau chivotul legământului; şi ele au rămas acolo până în ziua de azi. 10. Preoţii care duceau chivotul au stat în mijlocul Iordanului până la deplina împlinire a celor ce poruncise lui Iosua Domnul să spună poporului, potrivit cu tot ce poruncise Moise lui Iosua. Şi poporul s-a grăbit să treacă. Iosua a ridicat la Ghilgal cele douăsprezece pietre pe care le luaseră din Iordan. 21. El a zis copiilor lui Israel: „Când vor întreba copiii voştri într-o zi pe părinţii lor: „Ce înseamnă pietrele acestea?” 22. să învăţaţi pe copiii voştri, şi să le spuneţi: „Israel a trecut Iordanul acesta pe uscat. 23. Căci Domnul, Dumnezeul vostru, a secat înaintea voastră apele Iordanului până ce aţi trecut, după cum făcuse Domnul, Dumnezeul vostru, la Marea Roşie, pe care a secat-o înaintea noastră până am trecut, 24. pentru ca toate popoarele pământului să ştie că mâna Domnului este puternică, şi să vă temeţi totdeauna de Domnul, Dumnezeul vostru.”"

NOTĂ: „Următoarele generaţii trebuia să aibă mărturia acestei măreţe minuni [a trecerii Iordanului]. Pe când preoţii care purtau chivotul mai erau încă în mijlocul Iordanului, doisprezece bărbaţi aleşi anterior, unul din fiecare seminţie, au luat câte o piatră din albia râului unde stăteau preoţii şi le-au dus pe malul vestic. Cu aceste pietre s-a ridicat un monument în locul unde au tăbărât prima dată dincolo de râu.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 484 engl. (cap. 44: „Trecerea Iordanului”).
   
    b. Care a fost primul lucru care a intrat în râu şi care a fost ultimul care a ieşit?  De ce trebuie să ne ţinem ochii îndreptaţi către chivotul lui Dumnezeu?

Iosua 3:15 "Când preoţii, care duceau chivotul, au ajuns la Iordan, şi când li s-au muiat picioarele în marginea apei, – căci Iordanul se varsă peste toate malurile lui în tot timpul secerişului,"

Iosua 4:18 "Când au ieşit preoţii, care duceau chivotul legământului Domnului, din mijlocul Iordanului, şi când au călcat cu talpa picioarelor pe uscat, apele Iordanului s-au întors la locul lor, şi s-au revărsat ca mai înainte peste toate malurile lui."

Numeri 10:33 "Ei au plecat de la muntele Domnului, şi au mers trei zile; chivotul legământului Domnului a pornit înaintea lor, şi a făcut un drum de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă."

NOTĂ: „În toate călătoriile lui Israel, ‚chivotul legământului Domnului a pornit înaintea lor, … ca să le caute un loc de odihnă.’ (Numeri 10:33). Purtat de către fiii lui Chehat, chivotul sacru, care conţinea legea sfântă a lui Dumnezeu, deschidea drumul. Înaintea lui mergeau Moise şi Aaron; iar preoţii, care duceau trâmbiţele de argint, se aflau în apropiere. Aceşti preoţi primeau de la Moise instrucţiuni pe care le transmiteau poporului prin intermediul trâmbiţelor. Era de datoria conducătorilor fiecărei cete să dea instrucţiuni clare cu privire la toate mişcările ce trebuia făcute, aşa cum indicau trâmbiţele. Toţi cei care neglijau să se supună acestor instrucţiuni date erau pedepsiţi cu moartea. Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii. Tot ceea ce are legătură cu cerul este în perfectă ordine; supunere şi disciplină desăvârşită caracterizează mişcările oştirii cereşti. Succesul poate fi atins numai prin ordine şi acţiune armonioasă. Dumnezeu nu cere acum mai puţină ordine şi metodă în lucrarea Sa decât pe vremea lui Israel. Toţi cei care lucrează pentru El trebuie să lucreze în mod inteligent, nu într-un mod nepăsător şi la întâmplare. El doreşte ca lucrarea Sa să fie făcută cu credinţă şi exactitate, ca să poată pune asupra ei sigiliul aprobării Sale.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 375, 376 engl. (cap. 33: „De la Sinai la Cadeş”).

    c. Unde se găsea centrul de comunicare cu Dumnezeu în poporul Său din vechime? Prin ce avem acces la un astfel de centru astăzi?

Exodul 25:21, 22 "Să pui capacul ispăşirii pe chivot, şi în chivot să pui mărturia, pe care ţi-o voi da. 22. Acolo Mă voi întâlni cu tine; şi de la înălţimea capacului ispăşirii, dintre cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul mărturiei, îţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel."

1 Tesaloniceni 5:17 "Rugaţi-vă neîncetat"

Evrei 4:16 "Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie."

Vineri 18 iulie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

a. În călătoriile lor, la ce trebuia israeliţii să-şi menţină ochii îndreptaţi pentru a fi găsiţi credincioşi în orice situaţie grea?
b. Ce era asociat cu chivotul încât îl făcea atât de important?
c. Ce a dorit Dumnezeu să aibă noua generaţie când a intrat în Ţara Făgăduinţei printr-o minune?
d. Care este scopul pentru care sunt ridicate memoriale ale evenimentelor speciale din viaţa noastră?
e. Dacă dorim să fim păstraţi, la ce este nevoie să privim continuu?