Lecția 4. Crescând în armonie

TEXT DE MEMORAT: „Și apostolii și bătrânii (prezbiterii) s-au strâns laolaltă pentru a analiza această problemă.” (Fapte 15:6 engl. KJV)

„Zidul din mijloc, separator, dintre iudei și neamuri, fusese doborât. Ei nu mai erau în spații separate; cel necredincios dintre neamuri era unit cu evreul credincios. Cel dintre neamuri nu îi împingea la o parte pe evrei de pe poziția lor inițială, ci el devenea părtaș împreună cu ei la binecuvântările lor. Astfel era îndeplinită misiunea lui Hristos.”—The Signs of the Times, 25 august 1887.

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, p. 160-165 engl. (cap. 16, Solia evangheliei în Antiohia), 188-200 engl. (cap. Evreu și neamuri).

Duminică 17 octombrie

1. TRIMIȘI ÎNTR-O MISIUNE

a. După un an petrecut de Pavel și Barnaba în Antiohia, cum a recunoscut biserica locală chemarea lor într-un mod oficial — îndemnându-i să intre în câmpuri noi? Fapte 13:1-3. Ce ar trebui să ne învețe aceasta?

Fapte 13:1-3: „În Biserica din Antiohia erau niște proroci și învățători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirene, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, și Saul. Pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.” Atunci, după ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece.” (n. tr. în engl. KJV și rom. BTF. „i-au trimis”.)

„Dumnezeu binecuvântase din abundență lucrările lui Pavel și Barnaba în timpul anului în care au rămas ei cu credincioșii din Antiohia. Însă niciunul dintre ei nu fusese încă hirotonit formal pentru slujirea evangheliei...

Înainte de a fi trimiși ca misionari în lumea păgână, acești apostoli au fost în mod solemn dedicați lui Dumnezeu prin post și rugăciune și punerea mâinilor.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 160, 161 engl. (cap. 16, Solia evangheliei în Antiohia).

„Un loc după altul este de vizitat; biserică după biserică trebuie să fie zidită. Cei care iau poziție pentru adevăr trebuie să fie organizați în biserici și apoi predicatorul trebuie să meargă mai departe spre alte câmpuri la fel de importante.

Imediat ce o biserică este organizată, predicatorul să pună membrii la lucru. Bisericile nou-formate vor avea nevoie să fie educate. Predicatorul ar trebui să devoteze mai mult din timpul său educării, decât predicării. El ar trebui să îi învețe pe oameni cum să dea mai departe cunoștința adevărului.”— Pacific Union Recorder, 24 aprilie 1902.

Luni 18 octombrie

2. MUTÂNDU-SE ȘI SFĂTUINDU-SE

a. Ce puteau să mărturisească Pavel și Barnaba despre lucrările lor misionare? Fapte 14:27. Cum trebuie să căutăm noi o experiență similară astăzi? Zaharia 10:1.

Fapte 14:27: „După venirea lor, au adunat Biserica și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei și cum deschisese neamurilor ușa credinței.”

Zaharia 10:1: „Cereți de la Domnul ploaie, ploaie de primăvară! Domnul scoate fulgerele și vă trimite o ploaie îmbelșugată pentru toată verdeața de pe câmp.”

„Ar trebui făcute eforturi serioase pentru a deschide câmpuri noi în nord, sud, est și vest.”— Evanghelizarea, p. 19, 20 engl. (cap. 1, subcap. Influența mereu crescândă a evangheliei).

„Predicatorii noștri nu trebuie să planeze deasupra bisericilor noastre, considerând bisericile dintr-un anumit loc ca grija lor specială. Și bisericile noastre nu ar trebui să se simtă geloase și neglijate dacă nu sunt destinatarele lucrărilor predicatorului. Ele ar trebui să ridice ele însele povara, și să lucreze în cel mai serios mod pentru suflete. Credincioșii trebuie să aibă rădăcini proprii, prinzând rădăcini stabile în Hristos, ca să poată aduce roadă spre slava Sa. Ca un singur om, ei trebuie să lupte pentru a atinge un obiectiv — salvarea sufletelor.

Toți cei care cunosc adevărul ar trebui să împartă altora această cunoștință. Avem nevoie să antrenăm acum oameni, și să îi punem la lucru, dându-le fiecare facilitate pentru răspândirea adevărului. Există în acest timp o mare secetă de lucrători. Zeci de bărbați și femei ar putea fi puși la lucru.”— Australasian Union Conference Record, 1 august 1902.

„În curând timpul pentru a lucra va fi trecut. Cine nu vrea să aibă o parte în această lucrare finală? Toți pot face ceva.” — Historical Sketches, p. 173.

b. Descrieți provocarea care a ajuns în cele din urmă la Pavel și Barnaba — și răspunsul pe care l-au dat ei. Fapte 15:1, 2; Galateni 2:1-5.

Fapte 15:1, 2: „Câțiva oameni veniți din Iudeea învățau pe frați și ziceau: „Dacă nu sunteți tăiați împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți.” Pavel și Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe și păreri deosebite, și frații au hotărât ca Pavel și Barnaba și câțiva dintre ei să se suie la Ierusalim, la apostoli și prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînțelegeri.”

Galateni 2:1-5: „După paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba și am luat cu mine și pe Tit. M-am suit, în urma unei descoperiri, și leam arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc eu între neamuri, îndeosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era grec, n-a fost silit să se taie împrejur din pricina fraților mincinoși, furișați și strecurați printre noi ca să pândească slobozenia pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne aducă la robie; noi nu ne-am supus și nu ne-am potrivit lor (n.tr. în engl. „nu le-am cedat prin supunere”) nicio clipă măcar, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi.”

„Pavel... descrie vizita pe care a făcut-o la Ierusalim pentru a asigura o clarificare tocmai a întrebărilor care agită acum bisericile din Galatia, cu privire la dacă neamurile ar trebui să se supună circumciziei și să țină legea ceremonială.”— Comentarii Biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol. 6, p. 1108 engl. (cap. referitor la Galateni 2).

c. Ce a considerat adunarea generală a credincioșilor — și ce exemplu ne oferă aceasta și nouă? Fapte 15:4-6.

Fapte 15:4-6: „Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de Biserică, de apostoli și de prezbiteri și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. Atunci, unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat și au zis că neamurile trebuie să fie tăiate împrejur și să li se ceară să păzească Legea lui Moise. Apostolii și prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.”

„Frații trebuie să se sfătuiască împreună, pentru că noi suntem exact la fel de mult sub controlul lui Dumnezeu într-o parte a viei Sale, ca și în alta.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 233 engl. (secțiunea 4, Fiți în gardă, subcap. O divizare a responsabilităților).

Marți 19 octombrie

3. ADUNÂNDU-SE PENTRU A SE UNI ASUPRA VOII LUI DUMNEZEU

a. Cum s-a desfășurat consiliul general al credincioșilor și ce au concluzionat ei? Galateni 2:7-10; Fapte 15:7-14, 19, 20.

Galateni 2:7-10: „Ba dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese încredințată Evanghelia pentru cei netăiați împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredințată Evanghelia pentru cei tăiați împrejur – căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiați împrejur făcuse și din mine apostolul neamurilor – și când au cunoscut harul care-mi fusese dat, Iacov, Chifa și Ioan, care sunt priviți ca stâlpi, mi-au dat mie și lui Barnaba mâna dreaptă de însoțire, ca să mergem să propovăduim: noi la neamuri, iar ei la cei tăiați împrejur. Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, și chiar așa am și căutat să fac.” (engl. KJV, rom. BTF folosesc expresia „evanghelia circumciziei vs. evanghelia necircumciziei.)

Fapte 15:7-14, 19, 20: „După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru și le-a zis: „Fraților, știți că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă. Și Dumnezeu, care cunoaște inimile, a mărturisit pentru ei și le-a dat Duhul Sfânt ca și nouă. N-a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le-a curățit inimile prin credință. Acum dar, de ce ispitiți pe Dumnezeu și puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi nu l-am putut purta? Ci credem că noi, ca și ei, suntem mântuiți prin harul Domnului Isus.” Toată adunarea a tăcut și a ascultat pe Barnaba și pe Pavel, care au istorisit toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neamurilor. Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul și a zis: „Fraților, ascultați-mă! Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Și-a aruncat privirile peste neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele... (19, 20) De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăți acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu, ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate și de sânge.”

„[Vizita lui Pavel la Ierusalim] a fost singura ocazie când el s-a plecat judecății celorlalți apostoli ca fiind superioară judecății sale. El căutase mai întâi un interviu privat, în care a prezentat problema în toate aspectele ei în fața fraților conducători, Petru, Iacov și Ioan. Cu înțelepciune care vedea departe, el a concluzionat că dacă acești oameni ar fi putut fi conduși să ia o poziție corectă, totul ar fi fost câștigat. Dacă ar fi prezentat mai întâi chestiunea înaintea întregului consiliu, ar fi existat o divizare a sentimentelor. Prejudecata puternică stârnită deja pentru că el nu impusese asupra neamurilor circumcizia, i-ar fi condus pe mulți să ia poziție împotriva lui. Astfel scopul vizitei sale ar fi fost zădărnicit și utilitatea lui ar fi fost mult împiedicată. Însă după ce cei trei apostoli din conducere, împotriva cărora nu exista o astfel de prejudecată, fuseseră câștigați la poziția corectă, ei au adus chestiunea în fața consiliului, și au câștigat din partea tuturor un acord în decizia de a lăsa neamurile libere de obligațiile legii ceremoniale.”— Comentarii Biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol. 6, p. 1108 engl. (cap. referitor la Galateni 2).

b. Ce răspuns a fost trimis înapoi în Antiohia? Fapte 15:22-31.

Fapte 15:22-31: „Atunci, apostolii și prezbiterii și întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câțiva dintre ei și să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel și Barnaba. Și au ales pe Iuda, zis și Barsaba, și pe Sila, oameni cu vază între frați. Și au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii și frații: către frații dintre neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria și în Cilicia, plecăciune! Fiindcă am auzit că unii, plecați dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor și v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiați împrejur și să păziți Legea, noi, după ce ne-am adunat cu toții laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem niște oameni și să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiții noștri Barnaba și Pavel, oamenii aceștia care și-au pus în joc viața pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. Am trimis dar pe Iuda și pe Sila, care vă vor spune, prin viu grai, aceleași lucruri. Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie, adică să vă feriți de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate și de curvie, lucruri de care, dacă vă veți păzi, va fi bine de voi. Fiți sănătoși.” Ei deci și-au luat rămas-bun de la Biserică și s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulțimii adunate. După ce au citit-o, frații s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea.”

c. De ce trebuie să fie vigilenți toți credincioșii în studierea cu rugăciune și împărtășirea adevărurilor cuvântului lui Dumnezeu? 1 Petru 3:15; 2 Timotei 2:15; 4:2-4.

1 Petru 3:15: „Ci sfințiți în inimile voastre pe Hristos ca Domn. Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândețe și teamă...”

2 Timotei 2:15: „Studiază să te arăți tu însuți aprobat lui Dumnezeu, un lucrător care să nu se rușineze, împărțind drept cuvântul adevărului.” (engl. KJV).

2 Timotei 4:2-4: „Predică cuvântul; fii prompt la timp și ne la timp; mustră, ceartă, îndeamnă cu toată îndelunga răbdare și doctrina. Fiindcă va veni timpul când nu vor suporta doctrina sănătoasă, ci, după poftele lor proprii, își vor îngrămădi învățători, având urechi care îi gâdilă. Și își vor întoarce urechile de la adevăr și se vor abate spre fabulații.” (engl. KJV, rom. BTF).

„În fiecare secol arhivrăjmașul își adaptează ispitele la prejudecățile sau înclinațiile oamenilor. În timpurile apostolice el i-a condus pe evrei să înalțe legea ceremonială și să Îl respingă pe Hristos; în ziua de astăzi, el îi convinge pe mulți care pretind că sunt creștini, sub pretextul onorării lui Hristos, să arunce dispreț asupra legii morale și să învețe că preceptele ei pot fi călcate fără teamă de pedeapsă. Este datoria fiecărui serv al lui Dumnezeu să se împotrivească în mod ferm și hotărât acestor persoane care pervertesc credința, și prin cuvântul lui Dumnezeu să expună neînfricați erorile lor.” —Sketches From the Life of Paul, p. 192.

Miercuri 20 octombrie

4. CURBA DE ÎNVĂŢARE

a. Ce s-a întâmplat atunci când Petru (venind de la Ierusalim, unde a trebuit să aibă de-a face cu evreii și prejudecățile lor) a vizitat Antiohia? Galateni 2:11-13.

Galateni 2:11-13: „Dar când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă în față, căci era de osândit. În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el mânca împreună cu neamurile, dar când au venit ei, s-a ferit și a stat deoparte de teama celor tăiați împrejur. Împreună cu el au început să se prefacă și ceilalți iudei, așa că până și Barnaba a fost prins în lațul fățărniciei lor.”

„Ierusalim era metropola evreilor, și acolo se găseau cea mai mare exclusivitate și [cel mai mare] bigotism. Creștinii evrei care trăiau având mereu templul în fața ochilor, permiteau în mod firesc minților lor să se întoarcă la privilegiile specifice evreilor ca națiune. Când au văzut că biserica creștină se îndepărta de la ceremoniile și tradițiile iudaismului, și au înțeles că sacralitatea specifică, cu care fuseseră învestite obiceiurile iudaice, urma să fie curând pierdută din vedere în lumina noii credințe, mulți au devenit indignați pe Pavel ca fiind cel care cauzase, în mare măsură, această schimbare. Chiar ucenicii nu erau toți pregătiți să accepte cu inimă deschisă decizia consiliului. Unii erau zeloși pentru legea ceremonială și îl priveau pe Pavel cu defavoare, deoarece credeau că principiile sale cu privire la obligațiile impuse de legea iudaică erau libertine, neglijente.

Deciziile cuprinzătoare și cu bătaie lungă ale consiliului general au adus încredere în rândurile credincioșilor dintre neamuri și cauza lui Dumnezeu a prosperat...

Când Petru, la o dată ulterioară, a vizitat Antiohia, el a câștigat încrederea multora prin comportamentul lui prudent față de cei convertiți dintre neamuri. Pentru un timp, el a acționat în armonie cu lumina dată din cer. El își depășise în așa măsură prejudecata sa naturală, încât să stea la masă cu neamurile convertite. Însă când anumiți evrei, care erau zeloși pentru legea ceremonială, au venit de la Ierusalim, Petru și-a schimbat în mod neînțelept comportamentul față de cei convertiți de la păgânism. Un număr dintre evrei ‚s-au fățărnicit la fel cu el; în așa măsură încât Barnaba a fost și el atras în fățărnicia lui.’ Această manifestare de slăbiciune din partea acelora care fuseseră respectați și iubiți ca și conducători, a lăsat o impresie foarte dureroasă asupra minților credincioșilor dintre neamuri. Biserica era amenințată cu diviziune.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 197, 198 engl. (cap. 19, Iudeu și neamuri).

b. Cum a corectat Pavel problema? Galateni 2:14.

Galateni 2:14: „Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în fața tuturor: „Dacă tu, care ești iudeu, trăiești ca neamurile, și nu ca iudeii, cum silești pe neamuri să trăiască în felul iudeilor?”

„Pavel, care a văzut influența subminativă (care subminează) a răului făcut bisericii prin comportamentul duplicitar al lui Petru, l-a mustrat pe față pentru deghizarea în acest mod a sentimentelor sale reale.” — Ibid., p. 198.

Joi 21 octombrie

5. O LECŢIE PENTRU TOŢI

a. Ce ar trebui să învățăm din modul în care Petru a acceptat mustrarea lui Pavel — și de ce a fost făcută public corecția? Psalm 141:5; Proverbe 27:5.

Psalmii 141:5: „Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este bine-venită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu! Să nu-mi întorc capul de la ea: dar rugăciunea mea se va înălța întruna împotriva răutății lor.”

Proverbe 27:5: „Mai bine o mustrare pe față decât o prietenie ascunsă.”

„În Antiohia Petru a eșuat în principiile integrității. Pavel a trebuit să se împotrivească pe față acestei influențe. Acest lucru este raportat pentru ca alții să poată profita din el, și ca lecția să poată fi o avertizare solemnă oamenilor din pozițiile cu răspundere mare, ca ei să nu eșueze în integritate, ci să se țină aproape de principiu...

Fie ca Dumnezeu să dea fiecărui om un sentiment al neajutorării personale pentru a direcționa vasul său în mod drept și sigur în port. Harul lui Hristos este esențial în fiecare zi. Doar harul său fără egal poate salva picioarele noastre de cădere.”—Comentarii Biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol. 6, p. 1108, 1109 engl. (cap. referitor la Galateni 2).

„Petru a înțeles greșeala în care căzuse, și a început imediat să repare răul pe care îl făcuse, atât cât stătea în puterea lui. Dumnezeu, care cunoaște sfârșitul de la început, i-a permis lui Petru să manifeste această slăbiciune de caracter pentru ca apostolul încercat să poată înțelege că în sine însuși nu este nimic cu care el să se laude. Chiar cei mai buni oameni, dacă sunt lăsați în seama lor, vor greși în judecată. Dumnezeu a văzut de asemenea că în timpul care va veni unii vor fi atât de înșelați, încât să pretindă pentru Petru și pretinșii săi succesori prerogativele înălțate care aparțin doar lui Dumnezeu. Și acest raport al slăbiciunii apostolului trebuia să rămână ca o dovadă a falibilității sale (n.tr. posibilitatea de a greși) și a faptului că el nu stătea în niciun mod deasupra nivelului celorlalți apostoli...

Cu cât sunt mai mari responsabilitățile puse asupra agentului uman, și cu cât mai mari sunt oportunitățile sale de a dicta și controla, cu atât mai multă vătămare va aduce el în mod sigur, dacă nu urmează în mod atent calea Domnului și nu lucrează în armonie cu deciziile la care a ajuns corpul general al credincioșilor în consiliu reunit.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 198, 199 engl. (cap. 19, Evrei și neamuri).

Vineri 22 octombrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce ar trebui să învățăm din timpul aparent scurt în care a fost Pavel în Antiohia?

2. De ce conduce Dumnezeu poporul Său să se strângă uneori și alteori să se disperseze (să se risipească)?

3. Ce pot învăța eu când un consiliu de credincioși decide altfel decât am sperat eu?

4. Cum pot fi eu în pericol de a aluneca în capcana în care a pășit Petru?

5. Ce ar trebui să păstrez în minte dacă sunt mustrat cum a fost mustrat Petru, în public?