Lecția 4. Odihna lui Dumnezeu

TEXT DE MEMORAT: „Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.” (Evrei 4:10).

„Dumnezeu a binecuvântat și a sfințit ziua a șaptea, pentru că El S-a odihnit în ea de toată lucrarea minunată a creațiunii. Sabatul a fost făcut pentru om, și Dumnezeu vrea ca el să lase la o parte munca în acea zi, așa cum El Însuși S-a odihnit după lucrarea celor șase zile de creațiune.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 247 (cap. Sfințenia poruncilor lui Dumnezeu).

Studiu recomandat: Hristos, Lumina Lumii, p. 281-289 (cap. 29: Sabatul).

Duminică 21 ianuarie

1. ADEVĂRATA ODIHNĂ DIVINĂ

a. Despre ce odihnă vorbește Pavel în Evrei 4? Evrei 4:1.

Evrei 4:1: „Să luăm, dar, bine seama, că atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.”

„Odihna se găsește atunci când toată îndreptățirea de sine, orice raționament dintr-un punct de vedere egoist, este eliminată. Predarea de sine în întregime și acceptarea căilor Sale reprezintă secretul odihnei perfecte în dragostea Lui... Fă exact ceea ce ți-a spus El să faci și fii sigur că Dumnezeu va face tot ce a spus El că va face... Ai venit tu la El, renunțând la toate improvizațiile tale, la toată necredința ta, la toată neprihănirea ta de sine? Vino așa cum ești, slab, neputincios și gata să mori.

„Ce este ‚odihna’ promisă? — Este conștientizarea că Dumnezeu este adevărat, că El nu dezamăgește niciodată pe cel care vine la El. Iertarea Lui este deplină și gratuită, iar acceptarea Lui înseamnă odihnă pentru suflet, odihnă în iubirea Lui.” — Înalta Noastră Chemare, p. 97 (1 aprilie).

b. De ce nu produce Evanghelia rezultatul așteptat la unii oameni? Evrei 4:2, 6; Romani 9:30–32.

Evrei 4:2, 6: „Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor; dar lor Cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credință la cei ce l-au auzit. ...Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta şi pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor.”

Romani 9:30-32: „Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume, neprihănirea care se capătă prin credință; pe când Israel, care umbla după o Lege care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta. Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credință, ci prin fapte. Ei s-au lovit de Piatra de poticnire.”

„Dacă nu amestecăm credință cu auzirea Cuvântului, dacă nu primim adevărurile pe care le auzim ca pe un mesaj din cer, pentru a fi studiate cu atenție, pentru a fi consumate de suflet și asimilate în viața spirituală, noi pierdem impresia Duhului lui Dumnezeu. Noi nu înțelegem din experiență ce înseamnă să găsești odihnă primind asigurările divine ale Cuvântului.” — The Upward Look, p. 75 (2 martie).

Luni 22 ianuarie

2. INTRÂND ÎN ODIHNA LUI DUMNEZEU

a. Când ne bucurăm cu adevărat de odihna divină a lui Dumnezeu? Evrei 4:3 (prima parte). Descrieți relația dintre Sabatul zilei a șaptea și această odihnă divină. Evrei 4:4.

Evrei 4:3 p.p.: „Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El când a zis: „Am jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” ....

Evrei 4:4: „Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.”

„Deoarece El S-a odihnit în Sabat, ‚Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o’ — a pus-o deoparte pentru un scop sfânt. El i-a dat-o lui Adam ca o zi de odihnă. Era un semn de aducere aminte a lucrării de creațiune și, în felul acesta, un semn al puterii lui Dumnezeu și al iubirii Sale.” — Hristos, Lumina Lumii, p. 281 (cap. 29: Sabatul).

„Nici o altă instituție încredințată iudeilor n-a urmărit așa de mult să-i deosebească de neamurile din jurul lor cum a făcut-o Sabatul. Dumnezeu a intenționat ca păzirea lui să-i distingă ca închinători ai Săi. Trebuia să fie un semn al despărțirii lor de idolatrie, al legăturii lor cu adevăratul Dumnezeu. Dar, pentru a sfinți Sabatul, și oamenii trebuie să fie sfinți. Prin credință, ei trebuie să ajungă părtași la neprihănirea lui Hristos. Când i s-a dat lui Israel porunca: „Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești”, Domnul a mai spus și „Să-Mi fiți niște oameni sfinți.” (Exodul 20:8; 22:31). Numai în felul acesta Sabatul putea să-i deosebească pe israeliți ca închinători ai lui Dumnezeu.

Când iudeii s-au depărtat de Dumnezeu și n-au mai căutat ca prin credință să-și însușească neprihănirea lui Hristos, Sabatul și-a pierdut însemnătatea pe care o avea. Satan a căutat să se înalțe pe sine și să-i îndepărteze pe oameni de la Hristos, lucrând la denaturarea Sabatului, pentru că este semnul puterii lui Hristos. Conducătorii iudei au împlinit voia lui Satan când au împovărat ziua de odihnă a lui Dumnezeu cu cerințe apăsătoare. În zilele lui Hristos, Sabatul devenise atât de pervertit, încât păzirea lui reflecta mai degrabă caracterul oamenilor egoiști și despotici, decât caracterul Părintelui ceresc, iubitor. Rabinii Îl prezentau pe Dumnezeu ca unul care dă legi de care oamenii nu pot asculta. Ei îi determinau pe oameni să-L vadă pe Dumnezeu ca un tiran și să-și închipuie că ținerea Sabatului, așa cum o cerea El, îi făcea pe oameni să fie aspri și cruzi. Lucrarea lui Hristos era tocmai aceea de a îndrepta părerile lor greșite. Cu toate că rabinii Îl urmăreau cu vrăjmășie neîmpăcată, El n-a lăsat nici măcar să creadă că se supune pretențiilor lor, ci a mers înainte, păstrând Sabatul așa cum cerea Legea lui Dumnezeu.” — Ibid., p. 283 (cap. 29: Sabatul).

„Cererile adresate lui Dumnezeu în ziua de Sabat sunt mult mai numeroase ca în alte zile. În ziua aceasta, copiii Săi părăsesc lucrurile lor obișnuite și petrec timpul în meditație și rugăciune. Ei cer îndurarea lui Dumnezeu mai mult în Sabat decât în alte zile. Ei cer atenția Lui deosebită. Ei imploră binecuvântările Lui alese. Dumnezeu nu așteaptă întâi să treacă Sabatul, ca numai după aceea să le îndeplinească cererile.” — Ibid., p. 207 (cap. 21: Betesda şi Sinedriul).

Marți 23 ianuarie

3. MUNCĂ ȘI ODIHNĂ

a. Ce fel de muncă ar trebui să dezvoltăm înainte de a găsi odihna promisă? Evrei 4:9, 11.

Evrei 4:9, 11: „Rămâne, dar, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu... 11Să ne grăbim, dar, să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare.”

„[Evrei 4:9, 11 citat.] Odihna despre care se vorbește aici este odihna harului, obținută urmând prescripția „Lucrați sârguincios”. Cei care învață de la Isus blândețea și smerenia Sa, găsesc odihnă în experiența practicării lecțiilor Sale. Nu în indolență, în confort egoist și în căutarea plăcerii, se obține odihna. Cei care nu sunt dispuși să-I ofere Domnului un serviciu credincios, serios și iubitor, nu vor găsi odihnă spirituală în această viață sau în viața viitoare. Numai din munca serioasă vine pacea și bucuria în Duhul Sfânt – fericire pe pământ și slavă în viața viitoare.

„Să muncim, deci. Rostiți des cuvinte care vor fi o putere și o inspirație pentru cei care le aud. Suntem prea indiferenți unul față de celălalt. Uităm că cei ce sunt colegii noștri de muncă au adesea nevoie de cuvinte de speranță și de bucurie. Când cineva este în necaz, cheamă-l și rostește-i cuvinte mângâietoare. Aceasta este prietenia adevărată.” — The SDA Bible Commentary [E. G. White Comentarii], vol. 7, p. 928 (Evrei cap. 4).

b. Ce se întâmplă cu propriile noastre lucrări când găsim odihnă în Domnul? Evrei 4:10; Exodul 20:10; Isaia 58:13; Romani 14:23 (ultima parte).

Evrei 4:10: „Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.”

Exodul 20:10: „Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.”

Isaia 58:13: „Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-L vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării...”

Romani 14:23 u.p.: „...Tot ce nu vine din încredințare e păcat.”

„Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Lui și apoi i-a dat un exemplu de păzire a zilei a șaptea, pe care a sfințit-o. El a plănuit ca în acea zi omul să se închine Lui și să nu se angajeze în nicio ocupație vremelnică. Niciunul dintre cei care nu țin seamă de porunca a patra, după ce au fost luminați cu privire la cerințele Sabatului, nu poate fi fără vină înaintea lui Dumnezeu.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 247 (cap. Sfințenia poruncilor lui Dumnezeu).

c. Ce fel de lucrări sunt în armonie cu odihna Sabatului? Isaia 58:6–8.

Isaia 58:6-8: „Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți şi rupe orice fel de jug; împarte-ți pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte, şi slava Domnului te va însoți.”

„Isus le-a declarat [rabinilor] că lucrarea de a-i vindeca pe cei bolnavi era în armonie cu legea privitoare la Sabat...

Acela care neglijează să-i ajute în Sabat pe suferinzi nu va fi socotit fără vină. Sfânta zi de odihnă a Domnului a fost făcută pentru om și faptele de milă sunt în armonie desăvârșită cu scopul urmărit prin ea. Dumnezeu nu dorește ca făpturile Lui să sufere nici măcar o oră fie în Sabat, fie în altă zi, dacă acea suferință poate să fie îndepărtată.” — Hristos, Lumina Lumii, p. 207 (cap. 21).

Miercuri 24 ianuarie

4. PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU

a. Cât de puternic este Cuvântul lui Dumnezeu? Psalmi 33:6,9; Evrei 4:12.

Psalmi 33:6, 9: „Cerurile au fost făcute prin cuvântul Domnului, şi toată oştirea lor prin suflarea gurii Lui... 9 Căci El zice şi se face; porunceşte, şi ce porunceşte ia ființă.”

Evrei 4:12: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simțirile şi gândurile inimii.”

„Există un punct dincolo de care efortul uman este în zadar. În timp ce trebuie să predicăm Cuvântul, nu putem împărtăși puterea care va înviora sufletul și va face să răsară dreptatea și lauda. În predicarea Cuvântului trebuie să existe acțiunea unui mijloc dincolo de orice putere umană. Numai prin Duhul divin, cuvântul va fi viu și puternic pentru a reînnoi sufletul la viața veșnică. Aceasta este ceea ce Hristos a încercat să imprime ucenicilor Săi. El a învățat că nimic din ce aveau ei înșiși nu avea să dea succes muncii lor, ci că puterea făcătoare de minuni a lui Dumnezeu este cea care dă eficiență propriului Său cuvânt.” — Parabolele Domnului Hristos, pp. 63, 64 (cap. 3: Întâi un fir verde...).  

b. Cât de adânc suntem cunoscuți înaintea lui Dumnezeu? Evrei 4:13; Eclesiastul 12:14.

Evrei 4:13: „Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.”

Eclesiastul 12:14: „Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.”

„Este în interesul veșnic al fiecăruia să-și cerceteze propria inimă și să îmbunătățească fiecare facultate dată de Dumnezeu. Toți să-și amintească că nu există un motiv în inima vreunui om pe care Domnul să nu-l vadă clar. Motivele fiecăruia sunt cântărite la fel de atent ca și cum destinul agentului uman ar depinde de acest rezultat. Avem nevoie de o conexiune cu puterea divină, ca să putem avea o creștere a luminii clare și o înțelegere a modului de a raționa de la cauză la efect. Trebuie să avem puterile înțelegerii cultivate, fiind părtași ai naturii divine, scăpând de corupția care este în lume prin poftă. Fiecare să ia în considerare cu atenție adevărul solemn, Dumnezeu în cer este adevărat și nu există un plan, oricât de complicat, nici un motiv, oricât de atent ascuns, pe care El să nu-l înțeleagă clar. El citește concepțiile secrete ale fiecărei inimi. Oamenii pot plănui acțiuni strâmbe pentru viitor, crezând că Dumnezeu nu înțelege; dar în acea zi măreață când cărțile vor fi deschise și fiecare om este judecat după lucrurile scrise în cărți, acele acțiuni vor apărea așa cum sunt.” — The SDA Bible Commentary [E. G. White Comentarii], vol. 3, p. 1160 (Proverbe cap. 16).

„Ochiul lui Dumnezeu nu dormitează. El știe orice păcat ascuns de ochiul muritor. Cei vinovați știu exact ce păcate ar trebui să mărturisească pentru ca sufletele lor să poată fi curate înaintea lui Dumnezeu. Domnul Isus le dă acum ocazia de a le mărturisi, de a se pocăi în adâncă umilință și de a-și curăți viața prin ascultare de adevăr și prin trăirea adevărului. Acum este timpul ca greșelile să fie îndreptate și păcatele mărturisite, căci, dacă nu, ele vor apărea în fața păcătosului în ziua mâniei lui Dumnezeu.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 155 (cap. 27: Tinerii păzitori ai Sabatului).

Joi 25 ianuarie

5. ÎNDURARE ȘI HAR ÎN TIMP DE NEVOIE

a. Cine este singurul care poate fi avocatul nostru înaintea Tatălui și de ce? Evrei 2:17, 18; 4:14; 7:25; 1 Ioan 2:1, 2.

Evrei 2:17-18: „Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Şi, prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți.”

Evrei 4:14: „Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră.”

Evrei 7:25: „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururi ca să mijlocească pentru ei.”

1 Ioan 2:1-2: „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.”

„Ca preot, Hristos este acum așezat cu Tatăl pe tronul Său. Pe tron, împreună cu Cel veșnic, care există prin Sine, este Cel care „a purtat durerile noastre și le-a luat asupra Lui” (Isaia 53:4), care „ în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat” ( Evrei 4:15).” — Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 69 (2 martie).

„Nu aveți nicio dificultate care să nu fi apăsat cu aceeași greutate pe [Isus], nicio întristare pe care inima Lui să nu o fi experimentat. Sentimentele Lui au putut fi rănite prin neglijență, prin indiferența prietenilor pretinși, la fel de ușor ca ale tale. Este spinos drumul tău? Al lui Hristos a fost de zece ori mai greu. Ești tulburat? Așa a fost și El.” — Înalta noastră chemare, p. 59 (22 februarie).

b. Ce găsim în sanctuarul ceresc pentru a ne ajuta în vremurile noastre de nevoie? Evrei 4:15, 16.

Evrei 4:15-16: „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.”

„În Locul Preasfânt se află Legea Sa, marea regulă a dreptății după care trebuie să fie măsurată întreaga omenire. Chivotul, care conține tablele Legii, este acoperit cu tronul harului, înaintea căruia Hristos mijlocește cu sângele Său în favoarea păcătosului.” — Tragedia Veacurilor, p. 415 (cap. 23: Ce este Sanctuarul?).

„Hristos Și-a oferit trupul zdrobit pentru a răscumpăra moștenirea lui Dumnezeu, pentru a-i da omului o altă încercare... Prin viața Sa fără pată, prin ascultarea Sa, prin moartea Sa pe crucea Calvarului, Hristos a mijlocit pentru omenirea pierdută. Și acum, nu ca un simplu mijlocitor mijlocește pentru noi Căpitanul mântuirii noastre, ci ca un biruitor care pretinde victoria Sa. Jertfa Sa este completă și, în calitate de mijlocitor al nostru, El Își îndeplinește lucrarea pe care Și-a desemnat-o El însuși, ținând înaintea lui Dumnezeu cădelnița care conține propriile Sale merite fără pată și rugăciunile, mărturisirea și mulțumirile poporului Său. Parfumate cu parfumul dreptății Sale, acestea se înalță la Dumnezeu ca o mireasmă dulce. Jertfa este pe deplin acceptabilă, iar iertarea acoperă orice nelegiuire.” — That I May Know Him, p. 74 (9 martie).

Vineri 26 ianuarie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Descrieți ce înseamnă a intra în odihna lui Dumnezeu.

2. Ce este deosebit de special la odihna lui Dumnezeu în ziua a șaptea a Sabatului?

3. Când ne odihnim în Domnul, cum ne schimbăm?

4. Explicați profunzimea puternică a Cuvântului lui Dumnezeu în viața creștină.

5. De ce putem fi atât de recunoscători pentru lucrarea lui Hristos în ceruri?