
- Lecția 13. Răbdând prin credință
- Lecția 12. Concentrându-ne asupra cerului
- Lecția 11. Adoptând o părere mai umilă
- Lecția 10. Biruind problemele noastre de atitudineii
- Lecția 9. Blândețea înțelepciunii
- Lecția 8. Alegând la ce să ne gândim
- Lecția 7. Rugându-ne înainte de a deschide gura
- Lecția 6. Credința în acțiune
- Lecția 5. Depășind prejudecăți
- Lecția 4. Punând credința în practică
- Lecția 3. Înfruntând ispita
- Lecția 2. Înțelepciune pentru a face față provocărilor
- Lecția 1. Mesajul lui Dumnezeu prin Iacov
Lecția 4. Punând credința în practică
TEXT DE MEMORAT: „Dar fiți împlinitori ai cuvântului, nu doar ascultători, înșelându-vă singuri” (Iacov 1:22).
„[Omul] este ales să fie ascultător de fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, și să fie nu doar un ascultător, ci un împlinitor al cuvântului.” — Mărturii pentru predicatori, p. 454 (cap. 16, Înălțați standardul, subcap. Pentru ce suntem aleși?).
Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p.24-26 (cap. 2, Făcând pentru Hristos), 50-55 (cap.4, Vorbirea de rău), 164, 165 (cap.25, Combativitatea mustrată).
Duminică 20 octombrie
1. DĂTĂTORUL PERFECT
a. Ce arată bunătatea enormă a lui Dumnezeu față de noi? Iacov 1:17.
Iacov 1:17: „orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. (Iacov 1:17).”
„Dragostea lui Hristos pentru copiii Săi este pe cât de gingașă, pe atât de puternică. Și ea este mai puternică decât moartea; pentru că El a murit pentru a cumpăra mântuirea noastră, și pentru a ne face una cu El, uniți în mod tainic și etern. Atât de puternică este dragostea Sa, că ea controlează toate puterile Sale, și angajează resursele vaste ale cerului pentru a face bine poporului Său. Ea este fără schimbare sau umbră de mutare—aceeași ieri, astăzi și întotdeauna. Deși păcatul a existat de secole, încercând să contracareze această dragoste și să obstrucționeze cursul ei spre pământ, ea curge încă în torente abundente spre cei pentru care a murit Hristos.
Dumnezeu îi iubește pe îngerii fără păcat, care îndeplinesc serviciul Său și sunt ascultători de toate poruncile Sale; dar El nu le dă har; ei nu au avut niciodată nevoie de el, pentru că ei nu au păcătuit niciodată. Harul este un atribut arătat ființelor umane care nu îl merită. Noi nu l-am căutat; el a fost trimis să ne caute. Dumnezeu se bucură să reverse har asupra tuturor celor care flămânzesc și însetează după el, nu pentru că ei sunt vrednici, ci pentru că noi suntem nevrednici. Nevoia noastră este calificarea care ne dă asigurarea că vom primi darul.” — Mărturii pentru predicatori, p. 519 (cap. 18, Principii vitale în relații, subcap. Viața victorioasă).
b. Cum și de ce suntem născuți din Dumnezeu? Iacov 1:18; 1 Petru 1:23; 2:9.
Iacov 1:18: „El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui.”
1 Petru 1:23: „fiindcă ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac.”
1 Petru 2:9: „Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.”
Luni 21 octombrie
2. REDUCÂND FIERBÂNŢEALA
a. Într-o lume a mâniei, cum și de ce trebuie să fim diferiți? Iacov 1:19.
Iacov 1:19: „Știți bine lucrul acesta, preaiubiții mei frați! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie...”
Faceți o regulă din a nu rosti niciodată un cuvânt de critică aspră unul față de altul, ci încurajați și lăudați oricând puteți.
Unii cred că este o virtute să fii fără restricții, și ei vor vorbi lăudându-se cu obiceiul lor neînfrânat de a exprima lucrurile dezagreabile care sunt în inimă. Ei permit ca un spirit mânios să se descarce într-un torent de reproș și găsire de greșeli. Cu cât vorbesc mai mult, cu atât mai agitați devin ei, și Satan stă alături pentru a-i ajuta în lucrare, pentru că i se potrivește. Cuvintele îl irită pe cel căruia îi sunt adresate, și ele vor fi aruncate înapoi, provocând la cuvinte și mai grele, până când o chestiune mică s-a aprins într-o flacără mare. Amândoi simțiți că aveți toate încercările pe care le poate răbda și că viețile voastre sunt cât se poate de nefericite. Începeți cu hotărâre lucrarea de a vă controla gândurile, cuvintele, acțiunile. Când unul dintre voi, oricare, simte cum crește resentimentul, faceți o regulă din a merge singur deoparte și de a vă ruga în mod umil lui Dumnezeu.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 243 (cap. 21, Împotrivirea față de avertismentele credincioase).
b. De ce îi displace lui Dumnezeu un temperament aprins — și cum se tratează acesta? Iacov 1:20.
Iacov 1:20: „căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.”
„Unii sunt nervoși, iar dacă încep să își piardă autocontrolul în cuvânt și spirit sub provocare, ei sunt la fel de intoxicați de mânie ca cel necumpătat cu alcool. Ei sunt nerezonabili, și nu sunt ușor de înduplecat sau de convins. Ei nu sunt sănătoși psihic; Satan are pentru o vreme control deplin. Fiecare dintre aceste manifestări de mânie slăbește sistemul nervos și puterile morale și face să fie mai dificil de a restrânge mânia la o următoare provocare.
Pentru această clasă există un singur remediu—auto-control ferm în toate circumstanțele. Efortul de a ajunge într-un loc favorabil, în care eul nu va fi enervat, poate avea succes pentru un timp; dar Satan știe unde să găsească aceste suflete sărmane, și le va asalta în punctele lor slabe, din nou și din nou. Ele vor fi în mod continuu tulburate, atâta vreme cât se gândesc atât de mult la ele însele... Însă există speranță pentru ele. Această viață, atât de furtunoasă, cu conflicte și îngrijorări, să fie adusă în legătură cu Hristos, și atunci eul nu va mai ridica pretenții la supremație... Ei ar trebui să se umilească, spunând în mod franc: ‚Am greșit. Vrei să mă ierți? Pentru că Dumnezeu a spus că nu trebuie să lăsăm ca soarele să apună peste mânia noastră.’ Aceasta este singura cale sigură spre biruință.” — Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 142 (cap. Câștigând victoria asupra apetitului).
Marți 22 octombrie
3. PREŢUIND LUMINA
a. Explicați chemarea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Iacov 1:21.
Iacov 1:21: „De aceea lepădați orice necurăție și orice revărsare de răutate, și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.”
„O, cum poate cineva, care are lumina adevărului, marea lumină dată lui de Dumnezeu, să sfideze mânia și judecățile lui Dumnezeu, păcătuind împotriva Lui și făcând tocmai lucrurile despre care Dumnezeu i-a spus în cuvântul Său să nu le facă? Cum poate fi atât de orbit de Satan încât să Îl dezonoreze pe Dumnezeu în față, și să își mânjească sufletul păcătuind în mod conștient? Apostolul spune: ‚Suntem o priveliște pentru lume, îngeri și oameni.’ Vor întreba acești păcătoși—să le spun ipocriți?— din Sion, ‚în ce mod sunt eu o priveliște pentru lume, îngeri și oameni?’ Răspundeți-vă personal: Prin abuzarea de lumina și privilegiile și îndurările pe care mi le-a dat Dumnezeu, prin acțiuni necuvenite, care corup și mânjesc sufletul.” — Mărturii pentru predica- tori, p. 447 (cap. 16, Înălțați standardul, subcap. Fiți oameni convertiți).
b. Care este relația dintre cuvântul lui Dumnezeu și mântuirea noastră, în special în ultimele zile? 2 Timotei 3:15; 1 Corinteni 15:1, 2.
2 Timotei 3:15: „din pruncie cunoști Sfintele Scripturi, care pot să-ți dea înțelepciunea care duce la mântuire, prin credința în Hristos Isus.”
1 Corinteni 15:1, 2: „Vă fac cunoscut, fraților, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care ați primit-o, în care ați rămas și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba ați crezut.”
„Lucrarea autentică a Duhului Sfânt asupra inimii umane este promisă, pentru a da eficiență prin Cuvânt. Cuvântul este duh și viață, a declarat Hristos... Satan va lucra în cel mai subtil mod pentru a introduce invenții omenești îmbrăcate cu haine îngerești. Însă lumina din Cuvânt strălucește în mijlocul întunericului moral; și Biblia nu va fi depășită de manifestări miraculoase. Adevărul trebuie studiat, el trebuie căutat ca o comoară ascunsă. Nu vor fi date iluminări uimitoare pe lângă Cuvânt, sau pentru a-i lua locul. Agățați-vă de Cuvânt, primiți cuvântul ferm întemeiat, care îi va face pe oameni înțelepți spre mântuire.” — Solii alese, vol. 2, p. 100 (cap. 11, Fiind în gardă, subcap. Biblia nedepășită de miracole).
„Cei care îmbrățișează adevărul, ar trebui să caute o înțelegere mai clară a Scripturii și o cunoaștere experimentală a unui Mântuitor viu. Intelectul ar trebui cultivat, memoria solicitată. Toată lenea intelectuală este păcat, și letargia spirituală este moarte.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 399 (cap. 36, Ambasadorii lui Hristos).
„Când cuvintele Sale de instruire au fost primite, și ne-au luat în stăpânire, Isus este pentru noi o prezență constantă, controlând gândurile și ideile și acțiunile noastre. Suntem pătrunși de instruirea celui mai mare învățător pe care L-a cunoscut lumea vreodată.” — Solii pentru tineret, p. 160 (cap. 43, Hristos locuind în noi).
Miercuri 23 octombrie
4. OGLINDA LEGII LUI DUMNEZEU
a. De ce este important pentru noi să ne examinăm inimile? Iacov 1:22-24.
Iacov 1:22-24: „Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul, și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un om care își privește fața firească într-o oglindă, și, după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era.”
„Mulți primesc aplauze pentru virtuți pe care nu le posedă. Cercetătorul inimilor cântărește motivele, și adesea faptele foarte aplaudate de oameni sunt înregistrate de El ca izvorând din motive egoiste și ipocrizie josnică.
Fiecare faptă a vieților noastre, excelentă și demnă de laudă sau meritând critică severă, este judecată de Cercetătorul inimilor conform motivelor care au stat la baza ei.
Mulți neglijează să se privească în oglinda care scoate la iveală defectele din caracter; de aceea, există diformitate și păcat, și ele sunt evidente pentru alții, dacă nu sunt înțelese de cei în cauză. Păcatul odios al egoismului există într-o mare măsură, chiar în unii care pretind a fi devotați lucrării lui Dumnezeu. Dacă ar vrea să își compare caracterul cu cerințele Sale, în special cu marele standard, legea sfântă a lui Dumnezeu, ei ar confirma, dacă sunt cercetători serioși și onești, că au lipsuri îngrozitoare. Însă unii nu sunt dispuși să privească suficient de adânc pentru a vedea depravarea din propriile lor inimi. Ei sunt deficitari în foarte multe aspecte, totuși rămân în ignoranță intenționată cu privire la vina lor.” — Slujitorii evangheliei, p. 275, 276 (cap. 7, Ajutoare în lucrarea evangheliei, subcap. Auto-examinare).
b. Explicați frumusețea adevăratei libertăți prin puterea creatoare, care vine prin supunerea față de Hristos și voia Lui. Iacov 1:25; Ioan 8:32.
Iacov 1:25: „Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită a slobozeniei (engl.: libertății), și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.”
Ioan 8:32: „Și veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi (engl. liberi).”
„În lucrarea de mântuire nu este nicio constrângere. Nu se folosește nicio forță exterioară. Sub influența Duhului lui Dumnezeu, omul este lăsat liber să aleagă cui îi va servi. În schimbarea care are loc atunci când sufletul se supune lui Hristos, există sensul cel mai înalt al libertății. Alungarea păcatului este actul sufletului însuși. Adevărat, nu avem putere să ne eliberăm noi înșine de sub controlul lui Satan; însă, când dorim să fim eliberați de păcat și în marea noastră nevoie strigăm după o putere din afara și deasupra noastră, puterile sufletului sunt pătrunse de energia divină a Duhului Sfânt, și ascultă de dictatul voinței în îndeplinirea voii lui Dumnezeu.
Singura condiție cu care este posibilă pentru om libertatea este aceea de a deveni una cu Hristos. ‚Adevărul vă va face liberi’, și Hristos este adevărul. Păcatul poate triumfa doar slăbind mintea și distrugând libertatea sufletului. Supunerea față de Dumnezeu înseamnă restaurare a unui individ— la adevărata slavă și demnitate a omului. Legea divină, față de care suntem aduși în supunere, este ‚legea libertății.’ Iacov 2:12.” — Hristos, Lumina lumii, 466 (cap. 51, Lumina vieții).
Joi 24 octombrie
5. ADEVĂRATA RELIGIE
a. Numiți un aspect esențial al creștinismului, care adesea lipsește. Iacov 1:26.
Iacov 1:26: „Dacă crede cineva că este religios, și nu-și înfrânează limba, ci își înșală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.”
„Prin ajutorul pe care poate să îl dea, noi vom fi capabili să învățăm să ne ținem în stăpânire limba. Oricât de greu a fost El încercat în privința vorbirii pripite și mânioase, El nu a păcătuit niciodată cu buzele Sale. Cu calm răbdător, El a întâmpinat ironiile, tachinările și ridiculizarea din partea conlucrătorilor Săi de la bancul de lucru al tâmplarului. În loc de a da mânios replici, El începea să cânte unul din frumoșii psalmi ai lui David; și tovarășii Săi, înainte de a-și da seama ce făceau, se uneau cu El în cântare. Ce transformare s-ar îndeplini în această lume, dacă bărbați și femei de astăzi ar urma exemplul lui Hristos în utilizarea cuvintelor.” — Comentarii Biblice ale Noului Testament [E.G.White Comments], vol.7, p. 936 (cap. referitor la Iacov 2).
b. Cum operează adevărata religie în mod liniștit, neegoist, în spatele cortinei? Iacov 1:27.
Iacov 1:27: „Religia curată și neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume.”
„A deveni un truditor, a continua cu răbdare în facerea de bine care reclamă muncă tăgăduitoare de sine, este o lucrare glorioasă, asupra căreia cerul zâmbește. Lucrarea credincioasă este mai acceptabilă lui Dumnezeu decât închinarea cea mai zeloasă și crezută cea mai sfântă. Rugăciunile, îndemnurile și vorbirea sunt roade ieftine, care sunt frecvent agățate; însă roadele care se manifestă în fapte bune, în grija pentru cei nevoiași, orfani, și văduve, sunt roade autentice, și cresc în mod natural într-un pom bun.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 24 (cap. 2, Făcând pentru Hristos).
Vineri 25 octombrie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE
1. De ce putem să încredințăm viețile noastre Dumnezeului veșnic al Cerului?
2. Care este datoria tuturor celor care s-au văzut pierzându-și firea?
3. De ce este atât de important pentru mine să studiez Cuvântul lui Dumnezeu pentru mine personal?
4. Explicați ce este adevărata libertate.
5. Cum pot cultiva un grad mai mare de adevărată religie în inimă?