Lecția 4. Speranță pentru păcătos

Text de memorat: „Eu, Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nuMi voi mai aduce aminte de păcatele tale” (Isaia 43:25).

„Când voia omului cooperează cu voința lui Dumnezeu, aceasta devine atotputernică. Orice trebuie făcut la porunca Sa, poate fi realizat în puterea Sa. Toate poruncile Sale sunt împuterniciri.”—Parabolele Domnului, p. 333 engl. (cap. 25, Talente).

Studiu recomandat: Marea luptă, p. 479-491 engl. (cap. 28, Față în față cu raportul vieții).

Duminică 16 iulie

1. JUDECATA

a. Cum este afectat rezultatul final de alegerile pe care le facem în viață? Eclesiastul 11:9.

Eclesiastul 11:9: „Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată.”

b. Vor fi judecate doar faptele vădite, rele? Există excepții? Eclesiastul 12:13, 14; Romani 14:12.

Eclesiastul 12:13, 14: „Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Temete de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.”

Romani 14:12: „Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.”

„Legea lui Dumnezeu condamnă nu doar ceea ce am făcut, ci și ceea ce nu am făcut. Vom găsi, în ziua socotelilor finale, un registru al păcatelor prin omisiune, precum și al păcatelor comise. Dumnezeu va aduce fiecare faptă la judecată, împreună cu orice lucru secret. Nu este suficient ca după propriile voastre măsuri de caracter să dovediți că nu ați făcut niciun rău clar. Faptul că cineva nu a făcut vreun bine clar va fi suficient pentru a-l condamna ca pe un serv rău și leneș.”—The Ellen G. White 1888 Materials, p. 374.

„Lucrarea fiecărui om trece în revistă în fața lui Dumnezeu și este înregistrată drept credincioșie sau necredincioșie. În dreptul fiecărui nume din cărțile cerului este înregistrat cu exactitate fiecare cuvânt greșit, fiecare act egoist, fiecare datorie neîmplinită și fiecare păcat secret, cu orice disimulare vicleană. Avertismentele trimise de cer sau mustrările neglijate, momentele pierdute, ocaziile nefolosite, influența exercitată spre bine sau spre rău, împreună cu rezultatele ei vaste, toate sunt înregistrate de îngerul raportor.” —Marea luptă, p. 482 engl. (cap. 28, Față în față cu raportul vieții).

Luni 17 iulie

2. DOUĂZECI ȘI PATRU DE BĂTRÂNI

a. Sunt judecate acțiunile unor persoane înainte de ale altora sau sunt toate judecate în același moment? 1 Timotei 5:24; 1 Petru 4:17.

1 Timotei 5:24: „Păcatele unor oameni sunt cunoscute şi merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă.”

1 Petru 4:17: „Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi, dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?”

„În serviciul tipic, doar cei care veniseră înaintea lui Dumnezeu cu mărturisire și căință, și ale căror păcate, prin sângele jertfei pentru păcat, fuseseră transferate asupra Sanctuarului, aveau parte de serviciul Zilei Ispășirii. La fel, în marea zi a ispășirii finale și a judecății de cercetare se analizează doar cazurile celor ce pretind că sunt poporul lui Dumnezeu. Judecata celor răi este o lucrare distinctă și separată, și are loc într-o perioadă mai târziu.”—Marea luptă, p. 480 engl. (cap. 28, Față în față cu raportul vieții).

b. Cine Îl asistă pe Hristos în lucrarea Sa de mijlocire din cer, și de unde vin ei? Apocalipsa 4:4; 5:8, 9; Efeseni 4:8; Matei 27:52, 53.

Apocalipsa 4:4: „Împrejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci şi patru de scaune de domnie; şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrâni îmbrăcaţi în haine albe şi pe capete aveau cununi de aur.”

Apocalipsa 5:8, 9: „Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută şi potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor. Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile, căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.”

Efeseni 4:8: „De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor.”

Matei 27:52, 53: „Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.”

„Când a înviat Hristos, El a luat din mormânt o mulțime de captivi. Cutremurul de pământ de la moartea Sa a deschis mormintele lor, și când El a înviat, ei au ieșit cu El. Ei erau cei care fuseseră colaboratori cu Dumnezeu și care, cu prețul vieților lor, dăduseră mărturie despre adevăr. Acum ei urma să fie martori pentru Cel care îi înviase dintre cei morți.

În timpul slujirii Sale, Isus înviase pe cei morți, aducând-i la viață. El îi înviase pe fiul văduvei din Nain, pe fiica conducătorului și pe Lazăr. Însă aceștia nu au fost îmbrăcați cu nemurire. După ce ei au fost înviați, ei erau totuși supuși morții. Însă cei care au ieșit din mormânt la învierea lui Hristos au fost înviați spre viața veșnică. Ei s-au înălțat cu El ca trofee ale victoriei Sale asupra morții și a mormântului. „Aceștia”, a spus Hristos, „nu mai sunt captivii lui Satan; Eu i-am răscumpărat. I-am scos din mormânt ca pârgă a puterii Mele, pentru a fi cu Mine unde sunt Eu, pentru a nu mai vedea niciodată moartea, nici a mai experimenta durerea.”—Hristos, Lumina lumii, p. 786 engl. (cap. 81, „A înviat Domnul”).

„Cei care fuseseră înviați trebuia să fie prezentați universului ca o garanție a învierii celor care cred în Hristos ca Salvatorul lor personal. Aceeași putere care L-a înviat pe Hristos din morți va învia biserica Sa și o va glorifica împreună cu Hristos, ca pe mireasa Sa, deasupra tuturor stăpânirilor, deasupra tuturor puterilor, deasupra oricărui nume rostit, nu doar în această lume, ci de asemenea în curțile cerești, lumea de sus. Victoria sfinților care dorm va fi glorioasă în dimineața învierii. Triumful lui Satan va înceta, în timp ce Hristos va triumfa în slavă și onoare.”—Solii alese, vol. 1, p. 305, 306 engl. (cap. 45, Pârga).

c. Unde și cu cine sunt aceștia ocupați în lucrarea lor? Apocalipsa 4:1-3, 8; Psalmi 11:4; Daniel 7:9-11.

Apocalipsa 4:1-3, 8: „După aceste lucruri, m-am uitat şi iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbiţe şi care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici şi-ţi voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!” Numaidecât am fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva. Cel ce şedea pe el avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu şi scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smarald la vedere... 8 Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte şase aripi şi era plină cu ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte ziceau fără încetare: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!”

Psalmii 11:4: „Domnul este în Templul Lui cel sfânt, Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc şi pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.”

Daniel 7:9-11: „Mă uitam la aceste lucruri până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc şi roţile lui, ca un foc aprins. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile. Eu mă uitam mereu din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars.”

Marți 18 iulie

3. TIPUL DE SENTINȚĂ NECESAR

a. După ce suntem judecați și cum se stabilește verdictul? Iacov 2:12; 2 Corinteni 5:10.

Iacov 2:12: „Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o Lege a slobozeniei.”

2 Corinteni 5:10: „Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.”

b. Ce tip de caracter este necesar pentru a trece acest gen de judecată? Matei 5:48; Apocalipsa 22:14.

Matei 5:48: „Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.”

Apocalipsa 22:14: „Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!”

„Încălcarea poruncilor lui Dumnezeu l-a privat pe om de tot dreptul la pomul vieții. Hristos a murit, pentru ca prin virtutea sângelui Său, ascultarea de legea lui Dumnezeu să îl facă pe om demn de binecuvântarea cerească și să îi ofere din nou un drept la pomul vieții.”—Spiritual Gifts, vol. 3, p. 88.

„Cum putem ajunge la perfecțiunea specificată de Domnul și Salvatorul nostru Isus Hristos — Marele nostru Învățător? Putem noi să împlinim cerința Sa și să ajungem la un standard așa de înalt? Putem, altfel Hristos nu ne-ar fi cerut aceasta. El este neprihănirea noastră. În umanitatea noastră, El a mers înaintea noastră și a împlinit pentru noi perfecțiunea de caracter. Trebuie să avem [acea] credință în El, care lucrează prin dragoste și curăță sufletul. Perfecțiunea caracterului se bazează pe ceea ce este Hristos pentru noi. Dacă avem dependență constantă de meritele Salvatorului nostru, și urmăm pe urmele pașilor Săi, noi vom fi ca El, curați și nemânjiți.”—That I May Know Him, p.130.

„Îngeri erau peste tot în jurul nostru în timp ce noi mergeam în marș peste marea de sticlă spre poarta cetății. Isus Și-a ridicat brațul Său puternic, glorios, a apucat poarta de perle, a împins-o pe balamalele ei strălucitoare, și ne-a spus: ‚Voi v-ați spălat hainele în sângele Meu, ați stat neclintiți pentru adevărul Meu, intrați.’ Noi am intrat și am simțit că avem un drept deplin în cetate.”—Experiențe și viziuni, p. 17 engl. (cap. Prima mea viziune).

„Când suntem îmbrăcați cu neprihănirea lui Hristos, nu vom avea nicio plăcere pentru păcat; pentru că Hristos va lucra cu noi. Se poate să facem greșeli, însă noi vom urî păcatul care a cauzat suferințele Fiului lui Dumnezeu. S-a deschis o ușă, și niciun om nu o poate închide, nici puterile cele mai de sus, nici cele mai de jos; doar tu poți închide ușa inimii tale, așa încât Domnul să nu poată ajunge la tine. Tu ai avut în ultimul an și jumătate lumină din cer, pe care Domnul dorește să o aduci în caracterul tău și să o țeși în experiența ta.”—The Ellen G White 1888 Materials, p. 545.

c. Care este problema principală a caracterului omenirii? Romani 3:23; 1 Ioan 1:10.

Romani 3:23: „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”

1 Ioan 1:10: „Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi Cuvântul Lui nu este în noi.”

Miercuri 19 iulie

4. SPERANȚĂ PENTRU PĂCĂTOȘI

a. Ce promisiune este dată, arătând că există speranță pentru păcătoși? Isaia 43:25.

Isaia 43:25: „Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.”

„Isus este în templul Său cel sfânt și va accepta acum sacrificiile noastre, rugăciunile noastre, și mărturisirile greșelilor și păcatelor noastre și va ierta toate fărădelegile lui Israel, ca ele să poată fi șterse înainte ca El să părăsească sanctuarul. Când Isus părăsește Sanctuarul, cei care sunt sfinți și neprihăniți vor fi în continuare sfinți și neprihăniți; pentru că toate păcatele lor vor fi șterse, și ei vor fi sigilați cu sigiliul Dumnezeului celui viu. Însă cei care sunt nedrepti și mânjiți vor fi în continuare nedrepți și mânjiți; pentru că atunci nu va mai fi niciun Preot în sanctuar pentru a oferi sacrificiile lor, mărturisirile lor, și rugăciunile lor înaintea tronului Tatălui. De aceea, ceea ce se face pentru a salva sufletele de furtuna de mânie care se apropie, trebuie făcut înainte ca Isus să părăsească locul Preasfânt din sanctuarul ceresc.”—Experiențe și viziuni, p. 48 engl. (cap. Încercarea credinței noastre).

b. Comparând legea ceremonială cu slujirea lui Hristos, cum înțelegem că este posibilă curățirea în fapt? Evrei 10:1, 2; Apocalipsa 19:8.

Evrei 10:1, 2: „În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie. Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţiţi o dată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate?”

Apocalipsa 19:8: „şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.”  (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.)”

„Ramurile de palmier în mâinile lor sunt un simbol al triumfului lor, haina albă — o emblemă a neprihănirii fără pată a lui Hristos care acum este a lor.”—Marea luptă, p. 665 engl. (cap. 42, Sfârșitul luptei).

„În serviciul tipic, după ce terminase de făcut ispășire pentru Israel, marele preot ieșea și binecuvânta adunarea. Tot astfel, Hristos, la încheierea lucrării Sale de mijlocitor, va apărea ‚fără păcat, spre salvare’ (Evrei 9:28), pentru a binecuvânta cu viață veșnică poporul Său așteptător. După cum preotul, îndepărtând păcatele de la sanctuar, le mărturisea asupra capului țapului ispășitor, tot astfel Hristos va pune toate aceste păcate asupra lui Satan, cel în care și a avut originea păcatul și care a instigat la păcat.... Satan, purtând vina tuturor păcatelor pe care el l-a determinat pe poporul lui Dumnezeu să le comită, va fi timp de o mie de ani limitat la pământ, care atunci va fi pustiit, fără locuitori, și el va suferi în cele din urmă pedeapsa deplină a păcatului în focul care îi va distruge pe toți cei răi. Astfel, marele plan de mântuire va ajunge împlinirea sa în eradicarea finală a păcatului și eliberarea tuturor celor care au fost dispuși să renunțe la rău.”—Ibid., p. 485 engl. (cap. 28, Față în față cu raportul vieții).

„Fiecare dintre noi are un caz în pronunțare în curțile cerului. Vom fi în mod individual judecați după faptele făcute în trup. În serviciul tipic, atunci când lucrarea de ispășire era îndeplinită de marele preot în locul preasfânt al sanctuarului pământesc, poporului i se cerea să își întristeze sufletele înaintea lui Dumnezeu, și să își mărturisească păcatele, ca acestea să poată fi ispășite și șterse. Ni se va cere ceva mai puțin în această zi antitipică a ispășirii, când Hristos pledează în favoarea poporului Său, și decizia finală, irevocabilă trebuie să fie pronunțată asupra fiecărui caz?”—Solii alese, vol. 1, p. 125 engl. (cap. 16, Apeluri pentru reînviorare).

Joi 20 iulie

5. UITÂND PĂCATUL

a. Ce e nevoie să se întâmple, pentru ca păcatele să fie șterse? Fapte 3:19.

Fapte 3:19: „Pocăiţi-vă dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare.”

„Toți cei care s-au căit cu adevărat de păcat, și prin credință au implorat sângele lui Hristos ca jertfa lor de ispășire, au iertare înscrisă în dreptul numelor lor în cărțile cerului; și întrucât ei au devenit părtași ai neprihănirii lui Hristos, și caracterele lor sunt găsite a fi în armonie cu legea lui Dumnezeu, păcatele lor vor fi șterse, și ei înșiși vor fi considerați demni de viața veșnică.”—Marea luptă, p. 483 engl. (cap. 28, Față în față cu raportul vieții).

„Fiecare caz fusese decis pentru viață sau moarte. În timp ce Isus slujise în sanctuar, judecata continuase pentru neprihăniții cei morți, și apoi pentru neprihăniții cei vii. Hristos primise împărăția Sa, după ce făcuse ispășire pentru poporul Său și ștersese păcatele lor. Numărul supușilor împărăției fusese completat. Căsătoria Mielului fusese încheiată. Și împărăția, și mărirea împărăției de sub întregul cer, a fost dată lui Isus și moștenitorilor mântuirii, și Isus urma să domnească drept Rege al regilor și Domn al domnilor.”—Experiențe și viziuni, p. 280 engl. (A treia solie încheiată).

„Dacă Iacov nu s-ar fi căit mai înainte de păcatul său de a obține dreptul de întâi născut prin fraudă, Dumnezeu nu ar fi ascultat rugăciunea sa și nu i-ar fi păstrat plin de îndurare viața. Tot astfel, în timpul de strâmtorare, dacă poporul lui Dumnezeu ar avea păcate nemărturisite care să apară în fața lor în timp ce sunt torturați de teamă și neliniște, ei ar fi copleșiți; disperarea le-ar întrerupe credința, și ei nu ar putea avea încredere să pledeze pe lângă Dumnezeu pentru eliberare. Însă în timp ce au un sentiment profund al nevredniciei lor, ei nu mai au greșeli ascunse de revelat. Păcatele lor au mers înaintea lor la judecată și au fost șterse, și ei nu și le pot aminti.” —Marea luptă, p. 620 engl. (cap. 39, Timpul de strâmtorare).

b. Ce parabolă a folosit Isus pentru a ilustra faptul că iertarea nu echivalează ștergerea sau uitarea? Matei 18:23-35.

Matei 18:23-35: „De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni . Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria. Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: ‘Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot.’ Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria. Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: ‘Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.’ Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: ‘Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti.’ Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă până va plăti datoria. Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’ Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.””

Vineri 21 iulie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cine și ce trebuie să fie judecat în judecata dinainte de a doua venire?

2. În ce sunt implicați cei 24 bătrâni și ce i-a pregătit?

3. Ce tip de sentință este necesară și de ce este caracterul atât de important?

4. Ca păcătoși, care este singura noastră speranță și cum poate fi atinsă aceasta?

5. Ce parabolă arată în mod clar diferența dintre iertare și ștergerea păcatelor?