Studii din Epistola lui Iacov

Lecția 5. Depășind prejudecăți

Text de memorat: „Pentru că la Dumnezeu nu se are în vedere fața omului” (Romani 2:11).

„Dumnezeu nu recunoaște nicio distincție de rang. La El nu există caste. În ochii Săi, oamenii sunt doar oameni, buni sau răi. În ziua socotelilor finale, poziția, rangul sau bogăția nu vor schimba nici cu lățimea unui fir de păr cazul fiecăruia. De către Dumnezeul atotvăzător, oamenii vor fi judecați după ceea ce sunt în puritate, în noblețe, în dragoste pentru Hristos.” — Sfaturi pentru isprăvnicie, p.162 (cap. 33, Simpatie pentru cei săraci, subcap. Nicio castă în ochii lui Dumnezeu).

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 304-309, 320- 329 (cap. 29, Unui tânăr predicator și soției sale).

Duminică 27 octombrie

1. O PROBLEMĂ DE ATITUDINE

a. Descrieți o tendință comună, firească, de care putem fi vinovați, poate chiar fără să ne dăm seama. Iacov 2:1-4.

Iacov 2:1-4: „Frații mei, să nu țineți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la fața omului. Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur și cu o haină strălucitoare, și intră și un sărac îmbrăcat prost; și voi puneți ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare și-i ziceți: „Tu șezi în locul acesta bun!”, și apoi ziceți săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Șezi jos la picioarele mele!” Nu faceți voi oare o deosebire în voi înșivă și nu vă faceți voi judecători cu gânduri rele?”

„Cei săraci ar trebui să fie tratați cu la fel de mult interes și atenție ca și cei bogați. Practica de a-i onora pe cei bogați și de a trece cu vederea și a-i neglija pe cei săraci este un delict în ochii lui Dumnezeu. Cei care sunt înconjurați de tot confortul vieții sau care sunt încurajați și răsfățați de lume pentru că sunt bogați, nu simt nevoie de simpatie și de considerație la fel de mult ca aceste persoane ale căror vieți au fost o lungă luptă cu sărăcia.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 551 (cap. 53, Datoria față de cei săraci).

„Deși Hristos era bogat în curțile cerești, totuși El a devenit sărac pentru ca prin sărăcia Lui, noi să fim îmbogățiți. Isus a onorat pe cei săraci, împărtășind condiția lor umilă. Din istoria vieții Sale, noi trebuie să învățăm cum să îi tratăm pe cei săraci.” — Ibid., p. 550.

b. Ce trebuie să realizăm despre cei care pot fi săraci în bunurile acestei lumi, totuși sunt bogați în credință? Iacov 2:5.

Iacov 2:5: „Ascultați, preaiubiții mei frați: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogați în credință și moștenitori ai Împărăției pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?”

Luni 28 octombrie

2. DISCERNĂMÂNT ȘI ECHITATE

a. Explicați abordarea echilibrată pe care a prezentat-o Isus cu privire la ajutarea săracilor. Marcu 14:3-9.

Marcu 14:3-9: „Pe când ședea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; și, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. Unora dintre ei le-a fost necaz și ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei și să se dea săracilor.” Și le era foarte necaz pe femeia aceea. Dar Isus le-a zis: „Lăsați-o în pace; de ce-i faceți supărare? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine; căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi și le puteți face bine oricând voiți, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”

„Unii duc datoria generozității la extrem și în mod real îi vatămă pe săraci făcând prea multe pentru ei. Săracii nu se străduiesc întotdeauna așa cum ar trebui. În timp ce ei nu trebuie neglijați și lăsați să sufere, ei trebuie învățați să se ajute ei înșiși.

Cauza lui Dumnezeu nu ar trebui trecută cu vederea pentru ca săracii să poată primi prima noastră atenție. Hristos a dat cândva ucenicilor o lecție foarte importantă cu privire la acest punct. Când Maria a turnat mirul pe capul lui Isus, lacomul Iuda a făcut un apel în favoarea celor săraci, murmurând cu privire la ceea ce el credea o risipă de bani. Însă Isus a luat apărarea gestului, spunând: ‚De ce îi faceți supărare? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine’. ‚Oriunde va fi propovăduită evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.’ ” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 550, 551 (cap. 53, Datoria față de săraci).

b. În vechiul Israel, ce atitudine se cerea de la cei care administrau dreptatea? Levitic 19:15; Deuteronom 1:17; 10:17.

Levitic 19:15: „Să nu faceți nedreptate la judecată: să nu cauți la fața săracului și să nu părtinești pe nimeni din cei mari, ci să judeci pe aproapele tău după dreptate.”

Deuteronom 1:17: „Să nu căutați la fața oamenilor în judecățile voastre; să ascultați pe cel mic ca și pe cel mare; să nu vă temeți de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Și când veți găsi o pricină prea grea, s-o aduceți înaintea mea, ca s-o aud.”

Deuteronom 10:17: „Căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic și înfricoșat, care nu caută la fața oamenilor și nu primește daruri.”

c. Astăzi, cum ar trebui să învețe să aplice același principiu toți cei care sunt în vreo poziție de conducere în vreo biserică? 1 Petru 1:17: Coloseni 3:25.

1 Petru 1:17: „Și dacă chemați ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtați-vă cu frică în timpul pribegiei voastre.”

Coloseni 3:25: „Căci cine umblă cu strâmbătate își va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; și nu se are în vedere fața omului.”

„Cei care își leagă afecțiunile și interesul de unul sau doi, și îi favorizează spre dezavantajul altora, nu ar trebui să își păstreze poziția în funcție nici pentru o zi. Această parțialitate nesfințită pentru câțiva speciali care pot plăcea închipuirii, spre neglijarea altora care sunt conștiincioși și temători de Dumnezeu, și care în ochii Săi sunt de mai mare valoare, este ofensatoare pentru Dumnezeu. Ceea ce are valoare la Dumnezeu trebuie să aibă valoare și la noi. Podoaba unui spirit blând și liniștit El o consideră de o mai mare valoare decât frumusețea externă, împodobirea exterioară, bogăția sau onoarea lumească.” — Ibid., vol. 3, p. 24 (cap. 2, Abilitate nesfințită).

Marți 29 octombrie

3. FORMÂNDU-NE OBICEIURI MAI BUNE

a. Ce mustrare dă Iacov cu privire la prejudecățile materialiste ale pretinșilor creștini — și de ce este aceasta o chestiune serioasă? Iacov 2:6, 7.

Iacov 2:6, 7: „Și voi înjosiți pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc și vă târăsc înaintea judecătoriilor? Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtați?”

„Dumnezeu te-a recunoscut înaintea oamenilor și a îngerilor ca și copil al Său; roagă-te să nu dezonorezi ‚frumosul nume pe care-l purtați’ Iacov 2:7. Dumnezeu te trimite în lume ca reprezentant al Său. Această cerere te cheamă să posezi caracterul Său. Nu poți sfinți numele Său, nu Îl poți reprezenta lumii, dacă în viață și caracter nu reprezinți însăși viața și caracterul lui Dumnezeu. Poți face aceasta doar prin acceptarea harului și neprihănirii lui Hristos.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 107 (cap. 5, Rugăciunea domnească).

b. Doar cum putem fi victorioși în a-L reprezenta corect pe Hristos? Romani 2:11; Proverbe 23:7.

Romani 2:11: „Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere fața omului.”

Proverbe 23:7, trad. BTF: „Fiindcă așa cum gândește în inima lui, așa este el; Mănâncă și bea, îți spune el; dar inima lui nu este cu tine.”

„Studiați cu atenție caracterul divino-uman, și întrebați în mod constant: ‚Ce ar face Isus, dacă ar fi în locul meu?’ Aceasta ar trebui să fie măsura datoriei noastre. Nu vă așezați nenecesar în societatea celor care prin stratagemele lor ar slăbi scopul vostru de a face bine, sau ar aduce o pată pe conștiința voastră. Nu faceți nimic între străini, pe stradă, în mijloacele de transport, în cămin, care ar avea cea mai mică aparență de rău. Faceți în fiecare zi ceva pentru a îmbunătăți, înfrumuseța și înnobila viața pe care Hristos a cumpărat-o cu propriul Său sânge.

Acționați întotdeauna din principiu, niciodată din impuls. Temperați nestăpânirea naturală a firii voastre, cu blândețe și gingășie. Nu vă îngăduiți nicio ușurătate sau flecăreală. Nu permiteți vorbelor de duh de nivel josnic să scape buzelor voastre. Nici măcar gândurilor nu trebuie să li se permită să alerge necontrolate. Ele trebuie să fie îngrădite, aduse în captivitate față de ascultarea de Hristos. Să fie ocupate cu lucruri sfinte. Atunci, prin harul lui Hristos, ele vor fi pure și adevărate.

Avem nevoie în mod constant de puterea înnobilatoare a gândurilor pure. Singura siguranță pentru orice suflet este gândirea corectă…

Cultivați obiceiul de a vorbi bine despre alții. Ocupați-vă cu trăsăturile bune ale celor cu care vă asociați, și observați cât se poate de puțin din erorile și neajunsurile lor.” — Pe urmele Marelui Medic, p. 491, 492 (cap. 41, În contact cu alții).

Miercuri 30 octombrie

 4. AVÂND COMPORTAMENT REGAL

a. Ce subliniază Biblia ca fiind cu adevărat esențial pentru credința noastră creștină — și de ce? Iacov 2:8.

Iacov 2:8: „Dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, bine faceți.”

„Mulți învățători religioși susțin că Hristos prin moartea Sa a abolit Legea și că de aici înainte oamenii sunt liberi de cerințele ei. Există unii care o reprezintă ca pe un jug greu și, în contrast cu legea, ei prezintă libertatea de care te poți bucura sub evanghelie.

Însă nu așa au privit profeții și apostolii legea sfântă a lui Dumnezeu. David a spus: ‚Voi umbla în libertate: deoarece caut preceptele Tale.’ Psalmi 119:45. Apostolul Iacov, care a scris după moartea lui Hristos, se referă la Decalog ca la ‚legea împărătească’ și ‚legea perfectă a libertății’ (Iacov 2:8 KJV; 1:25 KJV). Și Ioan, autorul Apocalipsei, la jumătate de secol după răstignire, rostește o binecuvântare asupra celor care ‚împlinesc poruncile Sale, ca să poată avea drept la pomul vieții, și să poată intra pe porți în cetate.’ Apocalipsa 22:14.” — Marea luptă, p. 466 (cap. 27, Redeșteptări moderne).

Când cineva se predă lui Hristos, mintea este adusă sub controlul legii; dar este legea regală, care proclamă libertate fiecărui captiv. Devenind una cu Hristos, omul este făcut liber. Supunerea față de voința lui Hristos înseamnă restaurare la o condiție umană perfectă.

Ascultarea de Dumnezeu este libertate de sub stăpânirea păcatului, eliberare de pasiunea umană și impuls. Omul poate sta ca biruitor asupra sa însuși, biruitor al propriilor sale înclinații, biruitor al domniilor și puterilor și ‚conducătorilor întunericului acestei lumi’ și a ‚răutății spirituale din locurile înalte’.” — Pe urmele Marelui Medic, p.131 (cap. 8, Medicul, un educator).

b. Cum este afectată în mod neplăcut mărturia noastră pentru Hristos de cultivarea prejudecăților, a parțialității sau a ideilor preconcepute? Iacov 2:9.

Iacov 2:9: „Dar, dacă aveți în vedere fața omului, faceți un păcat și sunteți osândiți de Lege ca niște călcători de Lege.”

„Putem pretinde că suntem urmași ai lui Hristos, putem pretinde a crede fiecare adevăr din cuvântul lui Dumnezeu; însă aceasta nu va face semenului nostru niciun bine, dacă credința noastră nu este dusă în viața noastră zilnică. Mărturisirea noastră de credință poate fi la fel de înaltă precum cerul, dar nu ne va salva nici pe noi, nici pe semenii noștri, dacă nu suntem creștini. Un exemplu corect va face mai multe pentru beneficiul lumii decât toată mărturisirea noastră.” — Pildele Domnului, p. 383 (cap. 27, Cine este aproapele meu?).

Joi 31 octombrie

5. ÎNVĂŢĂTURĂ ÎNŢELEAPTĂ DESPRE COMPASIUNE

a. Ce trebuie să reținem când înălțăm noi înșine legea morală a lui Dumnezeu — precum și atunci când împărtășim acest adevăr cu următoarea generație? Eclesiastul 11:9; 12:13, 14; Iacov 2:10-13.

Eclesiastul 11:9: „Bucură-te, tinere, în tinerețea ta, fii cu inima veselă cât ești tânăr, umblă pe căile alese de inima ta și plăcute ochilor tăi; dar să știi că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.”

Eclesiastul 12:13, 14: „Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învățăturilor: Temete de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.”

Iacov 2:10-13: „Căci, cine păzește toată Legea, și greșește într-o singură poruncă, se face vinovat de toate. Căci, Cel ce a zis: „Să nu preacurvești”, a zis și: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurvești, dar ucizi, te faci călcător al Legii. Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni care au să fie judecați de o lege a slobozeniei, căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă, dar mila biruie judecata.”

„Tinerii au o dragoste înnăscută pentru libertate; ei doresc libertatea; și ei trebuie să înțeleagă că se pot bucura de aceste binecuvântări inestimabile doar în ascultare de legea lui Dumnezeu. Această lege este păstrătorul adevăratei libertăți individuale și generale. Ea scoate în relief și interzice acele lucruri care degradează și înrobesc, și astfel îi oferă celui ascultător protecție față de puterea răului.

Psalmistul spune: ‚Voi umbla în libertate: deoarece caut preceptele Tale.’ ‚Mărturiile Tale sunt de asemenea desfătarea mea și sfătuitorii mei.’

În eforturile noastre de a corecta răul, trebuie să ne ferim de tendința de a găsi greșeli sau de a mustra în mod sever. Critica severă continuă dezorientează, dar nu reformează. În multe minți, și adesea dintre cele cu cea mai fină susceptibilitate, o atmosferă de critică lipsită de simpatie este fatală pentru eforturi. Florile nu se deschid sub suflarea unui vânt distrugător…

Adevăratul scop al mustrării este atins doar atunci când cel greșit este condus să își vadă greșeala și când voința sa este înrolată pentru corectarea ei. Când aceasta se realizează, arătați-i sursa de iertare și putere. Căutați să îi păstrați respectul de sine și să îi inspirați curaj și speranță.

Această lucrare este cea mai frumoasă, cea mai dificilă încredințată vreodată ființelor umane. Ea cere cel mai delicat tact, cea mai fină susceptibilitate, o cunoaștere a naturii umane, și o credință și răbdare de origine cerească, dispuse să lucreze și să vegheze și să aștepte. Este o lucrare comparativ cu care niciuna nu poate fi mai importantă.” — Educația, p. 291, 292 (cap. 34, Disciplina).

Vineri 1 noiembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. În timp ce s-ar putea să nu dețin multe lucruri, ce trebuie să realizez cu privire la alții care au chiar mai puțin?

2. Cât de ușor este să ai prejudecată oarbă sau idei preconcepute, nedrepte, împotriva unor oameni?

3. Cum afectează șabloanele noastre de gândire modul în care tratăm astfel de persoane?

4. De ce este numită legea lui Dumnezeu ‚legea libertății’?

5. Descrieți atitudinea pe care trebuie să o avem când îi învățăm pe oamenii care au idei greșite.


Lecția 5. Depășind prejudecăți