Lecția 5. Evanghelia în Vechiul Testament

TEXT DE MEMORAT: „Căci toate lucrurile care au fost scrise înainte au fost scrise pentru învățătura noastră, pentru ca prin răbdarea și mângâierea pe care o dau Scripturile să avem nădejde.” (Romani 15:4).

„Isus a venit în această lume pentru a salva poporul Său de păcatele sale. El nu ne va salva în păcatele noastre, pentru că El nu este slujitorul păcatului. Trebuie să răspundem la atracția divină a lui Hristos, să ne căim de păcatele noastre și să ne unim cu Hristos la fel cum ramura este unită cu vița.” — The Signs of the Times, 15 februarie 1892.

Studiu recomandat: Patriarhi și profeți, p. 63-70 engl. (cap. 4, Planul de răscumpărare).

Duminică 29 ianuarie

1. LECȚII DIN ISTORIE

a. Care este motivul major pentru care avem nevoie să studiem istorie, în special istoria sacră? Eclesiastul 3:15.

Eclesiastul 3:15: „Ce este a mai fost şi ce va fi a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut.”

„Lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ prezintă, din secol în secol, o similaritate uimitoare în fiecare mare reformă sau mișcare religioasă. Principiile de procedare a lui Dumnezeu cu oamenii sunt întotdeauna aceleași. Mișcările importante ale prezentului au paralela lor în cele din trecut, și experiența bisericii din secolele trecute are lecții de mare valoare pentru timpul nostru.” — Marea luptă, p. 343 engl. (cap. 19, Lumină prin întuneric).

b. Întrucât studiul istoriei ne oferă speranța evangheliei (Romani 15:4), ce oferă această speranță sufletului bolnav de păcat? Romani 1:16; Luca 19:10.

Romani 1:16: „Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului.”

Luca 19:10: „Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”

„Fiecare parte din Biblie este dată prin inspirație de la Dumnezeu și este profitabilă (folositoare). Vechiul Testament, nu mai puțin ca Noul Testament, ar trebui să primească atenție. În timp ce studiem Vechiul Testament, vom descoperi izvoare vii ce bolborosesc spre suprafață, acolo unde cititătorul neglijent nu găsește decât un deșert.” — Educația, p. 191 engl. (cap. 20, Învățătura Bibliei și studiul ei).

Luni 30 ianuarie

2. PERFECȚIUNEA CREAȚIUNII

a. Ce tip de caracter au posedat primul bărbat și prima femeie, atunci când tocmai au ieșit din mâinile Creatorului lor? Geneza 1:31; Eclesiastul 7:29.

Geneza 1:31: „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.”

Eclesiastul 7:29: „Numai iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.”

„Omul trebuia să poarte chipul lui Dumnezeu, atât în înfățișarea exterioară, cât și în caracter. Doar Hristos este ‚imaginea expresă’ (Evrei 1:3 engl. KJV) a Tatălui; însă omul a fost format după asemănarea lui Dumnezeu. Natura sa era în armonie cu voia lui Dumnezeu. Mintea sa era capabilă să înțeleagă lucrurile divine. Afecțiunile sale erau pure, apetitul și pasiunile sale erau sub controlul rațiunii. El era sfânt și fericit în purtarea chipului lui Dumnezeu și în ascultare perfectă de voia Sa.” — Patriarhi și profeți, p. 45 engl. (cap. 2, Creațiunea).

b. Ce se cerea, pentru ca rasa umană să rămână în această stare perfectă și să trăiască pentru totdeauna? Geneza 2:16, 17 engl.

Geneza 2:16, 17: „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”

„Hristos nu reduce pretențiile legii. În limbaj inconfundabil, El prezintă ascultarea de aceasta drept condiție pentru viața veșnică – aceeași condiție care se cerea de la Adam înainte de cădere. Domnul nu așteaptă mai puțin de la suflet acum, decât a așteptat de la om în Paradis, ascultare perfectă, neprihănire nepătată. Cerința de sub legământul harului este exact la fel de vastă ca cerința făcută în Eden – armonie cu legea lui Dumnezeu, care este sfântă, dreaptă și bună.” — Parabolele Domnului, p. 391 engl. (cap. 28, Răsplata harului).

c. Întrucât omul a eșuat/păcătuit (Geneza 3), care au fost consecințele nu doar pentru primii noștri părinți, ci pentru întreaga rasă? Romani 5:12; 6:23.

Romani 5:12: „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… ”

Romani 6:23: „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.”

„În ascultare față de legea lui Dumnezeu, omul e înconjurat ca și cu un gard și păzit de rău. Cel care rupe într-un punct această barieră ridicată în mod divin, a distrus puterea ei de a-l proteja; pentru că el a deschis o cale prin care vrăjmașul poate intra pentru a prăda și ruina.

Aventurându-se să desconsidere voia lui Dumnezeu într-un punct, primii noștri părinți au deschis stavila care oprea vaiul asupra lumii. Și fiecare individ care urmează exemplul lor va recolta un rezultat similar. Dragostea lui Dumnezeu stă la baza fiecărui precept al legii Sale, și cel care se depărtează de poruncă își lucrează propria nefericire și ruină.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 52 engl. (cap. 3, Spiritualitatea legii).

Marți 31 ianuarie

3. PĂCATUL DEFINIT

a. Cum știm că fărădelegea lui Adam includea încălcarea legii lui Dumnezeu? Romani 7:7; compară cu Exodul 20:17; 1 Ioan 3:4.

Romani 7:7: „Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!”

Exodul 20:17: „Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.”

1 Ioan 3:4: „Oricine face păcat face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.”

„Mulți care îi învață pe alții că legea lui Dumnezeu nu este obligatorie pentru om, argumentează că este imposibil pentru el să țină preceptele ei. Însă, dacă aceasta ar fi adevărat, de ce a suferit Adam pedeapsa încălcării? Păcatul primilor noștri părinți a adus vină și necaz asupra lumii, și dacă nu ar fi fost bunătatea și îndurarea lui Dumnezeu, ar fi scufundat rasa în disperare fără speranță. Nimeni să nu se înșele. ‚Plata păcatului este moartea.’ (Romani 6:23). Legea lui Dumnezeu nu poate fi încălcată fără consecințe acum mai mult decât atunci când sentința a fost pronunțată asupra omenirii.” — Patriarhi și profeți, p. 61 engl. (cap. 3, Ispitirea și căderea).

„Fără lege, oamenii nu au nicio concepție dreaptă despre puritatea și sfințenia lui Dumnezeu sau despre propria lor vină și mânjitură. Ei nu au nicio convingere reală de păcat și nu simt nevoia de căință. Neînțelegându-și starea pierdută ca încălcători ai Legii lui Dumnezeu, ei nu realizează nevoia lor de sângele ispășitor al lui Hristos. Speranța mântuirii este acceptată fără o schimbare radicală a inimii sau o reformă a vieții. Astfel, convertirile superficiale abundă, și mulțimi se alătură bisericii, fără să fi fost uniți vreodată cu Hristos.” — Marea luptă, p. 468 engl. (cap. 27, Redeșteptări moderne).

b. Când citim aceste texte, cum arată Biblia că Isus a venit de fapt pentru a ne salva de încălcarea legii? Matei 1:21.

Matei 1:21: „Ea va naşte un Fiu şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”

„Isus a murit pentru a salva poporul Său de păcatele sale, și răscumpărarea în Hristos înseamnă a înceta încălcarea legii lui Dumnezeu și a fi liber de orice păcat; nicio inimă care este animată de vrăjmășie contra legii lui Dumnezeu nu este în armonie cu Hristos, care a suferit pe calvar pentru a apăra și a înălța legea în fața universului.” — Credința și faptele, p. 95 engl. (cap. 13, Credința și faptele – mână în mână).

„Avem un prieten minunat în Isus, care a venit pentru a salva poporul Său de încălcarea legii. Ce este păcatul? Singura definiție este că acesta este încălcarea legii. Și aici este Isus Hristos, care vine tocmai la momentul potrivit și ne împarte nouă neprihănirea Sa; noi nu putem birui în propria noastră putere, ci prin credință în El. Dacă vrei să crezi în Isus Hristos, Îl vei avea astăzi. Trebuie să crezi că El este Salvatorul tău acum, și că El îți atribuie neprihănirea Sa pentru că El a murit și pentru că El a fost ascultător de fiecare cerință a acelei legi încălcate a lui Dumnezeu. Dacă faci aceasta, vei avea o cunoaștere salvatoare a lui Isus Hristos. Adam și Eva au pierdut Edenul pentru că au încălcat acea lege, însă tu vei pierde cerul dacă o încalci.” — The Ellen G. White 1888 Materials, p. 128.

Miercuri 1 februarie

4. TATĂL CREDINCIOȘILOR

a. De ce patriarhul Avraam din Vechiul Testament este cunoscut ca tată al celor credincioși? Galateni 3:6-9.

Galateni 3:6-9: „Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire”. Înţelegeţi şi voi dar că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă. Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe neamuri prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.” Aşa că cei ce se bizuiesc pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios.”

„Testul lui Avraam a fost cel mai sever care ar putea veni asupra unei ființe umane. Dacă ar fi dat greș sub el, nu ar fi fost înregistrat (socotit) niciodată ca tată al celor credincioși. Dacă ar fi deviat de la porunca lui Dumnezeu, lumea ar fi pierdut un exemplu de credință și ascultare neîntrebătoare (neîndoielnice). Lecția a fost dată pentru a străluci de-a lungul secolelor, ca noi să putem învăța că nu există nimic prea prețios pentru a fi oferit lui Dumnezeu. Când privim asupra fiecărui dar ca al Domnului, pentru a fi folosit în serviciul Său, ne asigurăm binecuvântarea cerească. Dați înapoi lui Dumnezeu posesiunile încredințate vouă, și vă va fi încredințat mai mult. Rețineți pentru voi posesiunile voastre, și nu veți primi nicio răsplată în această viață, și vă veți pierde răsplata pentru viața care va veni.” — Comentarii Biblice ale Vechiului Testament [E. G. White Comments], vol. 1, p. 1094 engl. (cap. referitor la Geneza 22).

„Locul unde a fost construit templul fusese de mult timp considerat un loc consacrat. Aici, Avraam, tatăl credincioșilor, arătase disponibilitatea sa de a-l sacrifica pe singurul său fiu, în ascultare de porunca lui Iehova. Aici Dumnezeu a reînnoit cu Avraam legământul de binecuvântare, care includea glorioasa promisiune mesianică pentru rasa umană, despre eliberare prin jertfa Fiului Celui Preaînalt.” — Profeți și regi, p. 37 engl. (cap. 2, Templul și dedicarea lui).

b. Cum este ilustrată predicarea evangheliei chiar în timpul lui Avraam, prin intermediul promisiunii despre sămânță? Geneza 22:15-18; Galateni 3:16.

Geneza 22:15-18: „Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam şi a zis: „‘Pe Mine Însumi jur’, zice Domnul, ‘pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării, şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!’”

Galateni 3:16: „Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui”. Nu zice: „Şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „Şi seminţei tale”, adică Hristos.”

„Acest legământ, același, a fost reînnoit lui Avraam în promisiunea ‚În sămânța ta vor fi binecuvântate toate națiunile pământului.’ (Geneza 22:18). Această promisiune indica spre Hristos. Așa a înțeles-o Avraam (vezi Galateni 3:8, 16), și el s-a încrezut în Hristos pentru iertarea păcatelor. Această credință a fost ceea ce i s-a socotit ca neprihănire. Legământul cu Avraam a menținut, de asemenea, autoritatea legii lui Dumnezeu.” — Patriarhi și profeți, p. 370 engl. (cap. 32, Legea și legămintele).

c. De ce a fost Avraam ales să primească evanghelia, și mulți alții din vremea sa, nu? Geneza 26:5; Iacov 2:19-24.

Geneza 26:5: „Pentru că Avraam a ascultat de porunca Mea şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele şi legile Mele.”

Iacov 2:19-24: „Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci, dar şi dracii cred… şi se înfioară! Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică? Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire” şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”. Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.”

„Avraam L-a crezut pe Dumnezeu. De unde știm că a crezut? Faptele sale au mărturisit despre caracterul credinței sale, și credința sa i-a fost socotită neprihănire.” — Comentarii Biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol. 7, p. 936 engl. (cap. referitor la Iacov 2).

Joi 2 februarie

5. LEGEA ÎN RESTUL VECHIULUI TESTAMENT

a. Ce alte exemple avem că legea a existat înainte ca Dumnezeu să o rostească cuvânt cu cuvânt pe Muntele Sinai (Deuteronomul 5:22-26)? Exodul 15:26; 16:28.

Exodul 15:26: „El a zis: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe egipteni, căci Eu sunt Domnul, care te vindecă.”

Exodul 16:28: „Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Până când aveţi de gând să nu păziţi poruncile şi legile Mele?”

„În fiecare săptămână de-a lungul șederii lor lungi în pustie, israeliții erau martori la o întreită minune, menită să le impresioneze mințile cu sacralitatea Sabatului: o cantitate dublă de mană cădea în ziua a șasea, nu cădea nimic în ziua a șaptea, și porția necesară pentru Sabat era păstrată dulce și pură, pe când, dacă se păstra ceva altcândva, aceasta devenea improprie (neadecvată) pentru folosință.

În circumstanțele care erau în legătură cu darea manei, avem dovezi concludente că Sabatul nu a fost instituit, așa cum pretind mulți, atunci când a fost dată legea la Sinai. Înainte ca Israeliții să ajungă la Sinai, ei înțelegeau că Sabatul era obligatoriu pentru ei. Fiind obligați să strângă în fiecare vineri o porție dublă de mană ca pregătire pentru Sabat, când nu cădea deloc [mană], natura sacră a zilei de odihnă li se imprima în mod continuu. Și când unii din popor au ieșit în Sabat să strângă mană, Domnul a întrebat: ‚Cât timp refuzați voi să țineți poruncile și legile Mele?’ ” — Patriarhi și profeți, p. 296, 297 engl. (cap. 26, De la Marea Roșie la Sinai).

b. Ce intenționa Dumnezeu să facă Israel cu legea morală a celor Zece Porunci, rostită și scrisă? Deuteronom 6:1-9.

Deuteronomul 6:1-9: „Iată poruncile, legile şi rânduielile pe care a poruncit Domnul Dumnezeul vostru să vă învăţ să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire; ca să te temi de Domnul Dumnezeul tău, păzind, în toate zilele vieţii tale, tu, fiul tău şi fiul fiului tău, toate legile şi toate poruncile Lui pe care ţi le dau şi să ai zile multe. Ascultă-le dar, Israele, şi caută să le împlineşti, ca să fii fericit şi să vă înmulţiţi mult, cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi, când ţi-a făgăduit ţara în care curge lapte şi miere. Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale.”

c. De unde știm că Domnul Și-a menținut poziția tot timpul până la sfârșitul Vechiului Testament? Maleahi 4:4; 3:6.

Maleahi 4:4: „Aduceţi-vă aminte de Legea lui Moise, robul Meu, căruia i-am dat în Horeb rânduieli şi porunci pentru tot Israelul!”

Maleahi 3:6: „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea voi, copii ai lui Iacov, n-aţi fost nimiciţi.”

Vineri 3 februarie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum sunt principiile de istorie biblică aplicabile la timpul nostru?

2. Ce cerință din Eden arată că Dumnezeu nu se schimbă?

3. Care este scopul venirii lui Isus în această lume, cu referire la problema păcatului?

4. Cum a fost arătată credința lui Avraam prin faptele sale?

5. Care ar trebui să fie relația noastră cu legea lui Dumnezeu?