Lecția 5. Hristos: Autorul mântuirii veșnice

TEXT DE MEMORAT: „Și, după ce a fost făcut desăvârșit, [Hristos] S-a făcut pentru toți cei ce-L ascultă autorul unei mântuiri veșnice.” (Evrei 5:9 BTF).

„Întreaga mântuire a noastră vine prin darul Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. Ce bucuroasă sunt. Vine dintr-o astfel de sursă încât nu ne putem îndoi. Și El este „autorul” – se oprește la atât? Se oprește la atât? „Autorul și desăvârșitorul credinței noastre” (Evrei 12:2). Slavă Domnului. El ne însoțește la fiecare pas de pe drum, dacă dorim să fim mântuiți în modul rânduit de Hristos, prin ascultarea de cerințele Sale.” — This Day With God, p. 72 (4 martie).

Studiu recomandat: Tragedia Veacurilor, pp. 488-491 (cap. 28: În fața raportului vieții).

Duminică 28 ianuarie

1. MARELE PREOT NUMIT

a. Care era funcția unui mare preot în vremurile Vechiului Testament? Evrei 5:1, 2.

Evrei 5:1-2: „În adevăr, orice mare preot luat din mijlocul oamenilor este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate. El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciți, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune.”

„Marele preot era menit într-un mod special să-L reprezinte pe Hristos.” — The SDA Bible Commentary [E. G. White Comentarii], vol. 5, p. 1100 (Matei 25).

b. Cu ce ordin preoțesc era asociat Hristos – și ce înseamnă preoția Sa pentru noi? Evrei 5:5, 6, 10.

Evrei 5:5, 6, 10: „Tot aşa, şi Hristos nu Şi-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.” Şi, cum zice iarăşi într-alt loc: „Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec... 10 căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot „după rânduiala lui Melhisedec.”

„Hristos nu S-a proslăvit pe Sine însuși făcându-se Mare Preot. Dumnezeu I-a dat această rânduială a Sa la preoție. El trebuia să fie un exemplu pentru toată familia umană. El S-a calificat să fie nu numai reprezentantul omenirii, ci și Avocatul ei, pentru ca fiecare suflet, dacă vrea, să spună: „Am un Prieten în instanță”. El este un Mare Preot care poate fi mișcat simțind infirmitățile noastre.” — Ibid., vol. 7, p. 930 (Evrei, cap. 4).

„Să ne amintim că marele nostru Mare Preot pledează în fața tronului milei în favoarea poporului Său răscumpărat. El trăiește mereu pentru a mijloci pentru noi.” — Ibid., p. 948 (1 Ioan, cap. 2).

Luni 29 ianuarie

2. MELHISEDEC

a. În ce fel L-a prefigurat Melhisedec pe Hristos? Geneza 14:18; Evrei 7:1–4.

Geneza 14:18: „Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt.”

Evrei 7:1-4: „În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt – care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraților, care l-a binecuvântat, care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnătatea numelui său, este întâi „împărat al neprihănirii”, apoi şi „împărat al Salemului”, adică „împărat al păcii”; fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieții, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu – rămâne preot în veac. Vedeți bine, dar, cât de mare a fost el, dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război!”

„Dumnezeu nu a rămas niciodată fără martori pe pământ. La un moment dat, Melhisedec L-a reprezentat pe Domnul Isus Hristos în persoană, pentru a descoperi adevărul cerului și pentru a perpetua Legea lui Dumnezeu.” — Comentarii Biblice ale Vechiului Testament [E. G. White Comments], vol. 1, p. 1092 (Geneza cap. 11).

„Hristos a fost cel care a vorbit prin Melhisedec, preotul Dumnezeului Preaînalt. Melhisedec nu era Hristos, ci era glasul lui Dumnezeu în lume, reprezentantul Tatălui.” — Ibid., p. 1093.

b. De ce nu ar putea fi Hristos Marele Preot pe pământ? Evrei 7:14–17.

Evrei 7:14-17: „Căci este vădit că Domnul nostru a ieşit din Iuda, seminție despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoție. Lucrul acesta se face şi mai luminos când vedem ridicându-se, după asemănarea lui Melhisedec, un alt preot, pus nu prin legea unei porunci pământeşti, ci prin puterea unei vieți nepieritoare. Fiindcă iată ce se mărturiseşte despre El: „Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”.

„Hristos nu S-a proslăvit pe Sine însuși făcându-se Mare Preot. Dumnezeu I-a dat această rânduială a Sa la preoție. El trebuia să fie un exemplu pentru toată familia umană. El S-a calificat să fie nu numai reprezentantul omenirii, ci și Avocatul lor, pentru ca fiecare suflet, dacă vrea, să spună: „Am un Prieten în instanță”. El este un Mare Preot care poate fi mișcat simțind infirmitățile noastre.” — Ibid., vol. 7, p. 930 (Evrei, cap. 4).

„Isus slujește în prezența lui Dumnezeu, oferind sângele Său vărsat, așa cum ar fi fost un miel înjunghiat. Isus prezintă darul oferit pentru fiecare ofensă și orice neajuns al păcătosului.” — Ibid., vol. 6, p. 1077 (Romani, cap. 8).

c. Cum S-a pregătit Hristos să fie Marele nostru Preot milostiv? Evrei 5:7, 8.

Evrei 5:7-8: „El este Acela care, în zilele vieții Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.”

„În timp ce orașul era cuprins de liniște, iar ucenicii s-au întors la casele lor, pentru o reîmprospătare în somn, Isus nu dormea. Rugăciunile Lui sfinte se înălțau spre Tatăl Său, de pe Muntele Măslinilor, pentru ca ucenicii Lui să poată fi păziți de influențele pe care aveau să le întâmpine zilnic în lume, și ca propriul Lui suflet să poată fi întărit și sprijinit pentru sarcinile și încercările zilei următoare. Toată noaptea, în timp ce ucenicii Lui dormeau, divinul lor Învățător Se ruga. Roua și frigul nopții cădeau asupra capului Său plecat în rugăciune. Exemplul Lui a fost lăsat pentru urmașii Lui.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 508 (cap. 86: Către tineri).

„Hristos, Căpetenia mântuirii noastre, a fost făcut desăvârșit prin suferință. Urmașii Lui vor da piept cu vrăjmașul de multe ori și vor fi greu încercați; dar nu trebuie să deznădăjduiască. Domnul Hristos le spune: „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33.)” — Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 212 (secț. 3, subcap. O poziție hotărâtă pentru dreptate).

Marți 30 ianuarie

3. MÂNTUIŢI PENTRU A FI ASCULTĂTORI

a. Putem fi mântuiți dacă alegem să fim neascultători? Explică. Matei 1:21; Evrei 5:9.

Matei 1:21: „Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”

Evrei 5:9: „Şi, după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut, pentru toți cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice.”

„Acestea sunt condițiile pe baza cărora sufletele vor fi alese pentru viața veșnică. Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu va constitui dovada că ai dreptul la o moștenire împreună cu sfinții în lumină. Dumnezeu cere o anumită excelență a caracterului; și oricine care, prin harul lui Hristos, va atinge standardul cerinței Sale, va avea intrare liberă în împărăția slavei. Toți cei care vor să atingă acest standard în ceea ce privește caracterul, va trebui să-și folosească mijloacele pe care le-a pus Dumnezeu la dispoziție pentru acest scop. Dacă vreți să moșteniți odihna care rămâne pentru copiii lui Dumnezeu, trebuie să deveniți împreună lucrători cu Dumnezeu. Trebuie să duceți jugul lui Hristos — să purtați povara Lui, crucea Lui. Trebuie să fiți perseverenți pentru „a vă întări chemarea și alegerea voastră”. Cercetați Scripturile și veți vedea că niciun fiu sau fiică a lui Adam nu este mântuit în neascultare de Legea lui Dumnezeu. Lumea nu ține cont de Legea lui Dumnezeu; însă creștinii sunt chemați să se sfințească prin ascultarea de adevăr. Ei sunt aleși să poarte crucea, dacă doresc să poarte cununa.” — Principalele Fundamente ale Educației Creştine, p. 125.

b. Ce mărturie a dat Petru înaintea consiliului Sinedriului – și ce ne învață această experiență? Fapte 5:29–32.

Faptele apostolilor 5:29-32: „Petru şi apostolii ceilalți, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! Dumnezeul părinților noştri a înviat pe Isus pe care voi L-ați omorât, atârnându-L pe lemn. Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălțat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăința şi iertarea păcatelor. Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”

„Nu trebuie să ne întrebăm: Care este practica oamenilor? sau, Care este obiceiul lumii? Nu trebuie să ne întrebăm: Cum să acționez pentru a avea aprobarea oamenilor? sau, Ce va tolera lumea? Întrebarea de interes major pentru fiecare suflet este: Ce a spus Dumnezeu? Trebuie să citim Cuvântul Său și să-l ascultăm, neabătându-ne o frântură de slovă de la cerințele acestuia, ci acționând fără să ținem cont de tradițiile și jurisdicția umană.” — Comentarii Biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol. 6, p. 1056 (Fapte, cap. 2).

„Dacă este studiat și ascultat, Cuvântul lui Dumnezeu lucrează în inimă, supunând orice însușire nesfântă. Duhul Sfânt vine să condamne păcatul, iar credința care izvorăște în inimă lucrează prin iubire față de Hristos, conformându-ne în trup, suflet și duh după chipul Său. Atunci Dumnezeu ne poate folosi pentru a face voia Lui. Puterea care ne-a fost dată lucrează din interior în exterior, determinându-ne să comunicăm altora adevărul care ne-a fost comunicat.” — Parabolele Domnului Hristos, p. 100 (cap. 7: Asemenea aluatului).

Miercuri 31 ianuarie

4. TRECEREA LA MATURITATE

a. Descrieți starea tristă a multor pretinși credincioși. Evrei 5:11–13.

Evrei 5:11-13: „Asupra celor de mai sus avem multe de zis şi lucruri grele de tâlcuit, fiindcă v-ați făcut greoi la pricepere. În adevăr, voi, care de mult trebuia să fiți învățători, aveți iarăşi trebuință de cineva să vă învețe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu şi ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare. Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc.”

„Pavel nu putea să le vorbească evreilor convertiți atât de clar pe cât își dorea el cu privire la misterul evlaviei. Din cauza slăbiciunii lor spirituale, a lipsei lor de percepție, el nu putea rosti adevărul, care, dacă ar fi putut fi auzit de ei corect, cu o înțelegere inteligentă, ar fi fost pentru ei un miros de viață spre viață.” — Comentarii biblice ale Noului Testament, [E. G. White Comments], vol. 6, p. 1085 (1 Corinteni cap. 2).

„Timp de un an și jumătate, cât petrecuse Pavel în Corint, în mod intenționat el a prezentat Evanghelia în simplitatea ei... În mod necesar, Pavel adaptase felul lui de învățătură la starea bisericii. „Cât despre mine, fraților, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicești”, le-a lămurit el mai târziu; „ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumești, ca unor prunci în Hristos. V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteați suferi; și nici acum chiar nu le puteți suferi”. (1 Corinteni 3:1, 2). Mulți dintre credincioșii corinteni fuseseră lenți în a învăța lecțiile pe care el se străduise să-i învețe. Înaintarea lor în cunoștința spirituală nu fusese întrun raport direct proporțional cu privilegiile și ocaziile lor. În timp ce ei ar fi trebuit să fie mult mai înaintați în experiența creștină și în stare să înțeleagă și să trăiască adevărurile profunde ale Cuvântului, ei se găseau acolo unde fuseseră și ucenicii, atunci când Hristos le-a spus: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta”. (Ioan 16:12). Gelozia, bănuiala rece, cum și învinuirea închiseseră inimile multor credincioși corinteni față de lucrarea deplină a Duhului Sfânt, care „cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”. (1 Corinteni 2:10). Oricât de înțelepți ar fi fost ei în cunoștințele lumii, ei nu erau decât prunci în ce privește cunoașterea lui Hristos.” — Faptele Apostolilor, p. 271 (Cap. 26: Apolo la Corint).

b. Cum să avansăm către perfecțiunea creștină și ce binecuvântare îi așteaptă pe toți cei care fac aceasta? Evrei 5:14; 6:1 (prima parte); 1 Ioan 3:18; Osea 6:3.

Evrei 5:14: „Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuințare, să deosebească binele şi răul.” Evrei 6:1 p.p.: „De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos şi să mergem spre cele desăvârşite.”

1 Ioan 3:18: „Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.”

Osea 6:3: „Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! Căci El Se iveşte ca zorile dimineții şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară care udă pământul!”

„Biserica nu va primi niciodată, ca un întreg, ploaia târzie, dacă nu vor înlătura orice invidie, bănuieli rele și vorbiri rele. Cei care au nutrit ura în inimă până când aceasta s-a întărit și a devenit parte din caracterul lor, trebuie să aibă o experiență diferită, dacă vor să aibă parte de ploaia târzie.” — The Home Missionary, 1 august 1896.

Joi 1 februarie

5. AJUNGÂND LA ASEMĂNAREA CU HRISTOS

a. Descrieți scopul lui Dumnezeu pentru copiii Săi. Filipeni 3:12–16; Apocalipsa 3:18–21.

Filipeni 3:12-16: „Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gândul acesta, dar, să ne însuflețească pe toți care suntem desăvârşiți; şi, dacă în vreo privință sunteți de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privință. Dar, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel.”

Apocalipsa 3:18-21: „Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățat prin foc, ca să te îmbogățeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ți se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te! Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”

„Idealul lui Dumnezeu pentru copiii Săi este mai înalt decât cea mai înaltă gândire omenească. Evlavia — asemănarea cu Dumnezeu — este scopul care trebuie atins.” — Educația, p. 18.

„ ‚Fiți desăvârșiți după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.’ Porunca aceasta este o făgăduință. Planul de Mântuire urmărește recuperarea noastră totală de sub puterea lui Satan. Hristos desparte totdeauna de păcat pe cel zdrobit. El a venit să nimicească lucrările diavolului și a luat măsuri ca Duhul Sfânt să fie dat oricărei ființe care se pocăiește, pentru a o feri de păcat.” — Hristos, Lumina Lumii, p. 311 (cap. 31: Predica de pe munte).

„Martorul Credincios oferă încurajare tuturor celor care caută să meargă pe calea ascultării smerite, prin credința în numele Său. El declară: ‚Celui ce va birui îi voi da să stea cu Mine pe tronul Meu, așa cum și eu am biruit și sunt așezat cu Tatăl Meu pe tronul Său.’”

„Acestea sunt cuvintele Înlocuitorului și Garantului nostru. El, care este Capul divin al bisericii, cel mai puternic dintre biruitori, vrea să îi îndrepte pe urmașii Săi către viața Sa, ostenelile Sale, tăgăduirea de sine, luptele și suferințele Sale, [de care a avut parte] prin dispreț, respingere, ridiculizare, ocară, insultă, batjocura, minciuna, urcând pe calea Calvarului până la scena crucificării, pentru ca ei să fie încurajați să meargă mai departe spre țintă pentru premiul și răsplata biruitorului. Victoria este asigurată prin credință și ascultare.

Să aplicăm, dar, cuvintele lui Hristos la propriile noastre cazuri individuale. Suntem noi săraci, orbi, nenorociți și goi? Atunci să căutăm aurul și hainele albe pe care El ni le oferă. Lucrarea de biruire nu se limitează la epoca martirilor. Conflictul este pentru noi, în aceste zile de ispită subtilă la spirit lumesc, la siguranță de sine, la îngăduirea mândriei, lăcomiei, doctrinelor false și imoralității vieții.” — Comentarii biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol. 7, p. 966 (Apocalipsa, cap. 3).

Vineri 2 februarie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. În ce poziție L-a numit Dumnezeu pe Hristos, în afară de cea de Mare Preot?

2. Ce este semnificativ despre preoția lui Melhisedec?

3. Cum se leagă ascultarea față de Cuvântul lui Dumnezeu cu primirea de către noi a Duhului Sfânt?

4. Numiți câteva cerințe necesare pentru a primi ploaia târzie.

5. Ce trebuie să realizăm despre scopul lui Dumnezeu pentru noi și despre cum este atins acesta?