Lecția 5. Pietre vii

TEXT DE MEMORAT: „Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă și să aduceți jertfe duhovnicești, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.“ (1 Petru 2:5).

„Cei care înțeleg adevărul pentru această vreme trebuie să ia aminte la felul în care ascultă și cum îi îndeamnă și îi educă pe alții să îl practice.” – Solii alese, vol. 3, p. 22 (Unitatea în biserică).

Studiu recomandat: The Spirit of Prophecy, vol. 2, pp. 272-274.

Duminică 28 aprilie

1. ILUSTRAȚII DIN TRECUT

a. Făcând referire la profeția lui Isaia (Isaia 28:16), cum Îl ilustrează Petru pe Isus Hristos? 1 Petru 2:4, 6.

Isaia 28:16: „De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preț, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă.“

1 Petru 2:4, 6: „Apropiați-vă de El, Piatra vie lepădată de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu... Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o Piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; și cine se încrede în El nu va fi dat de rușine.”

b. Pe ce eveniment istoric se bazează această ilustrație? 1 Petru 2:7.

1 Petru 2:7: „Cinstea aceasta este, dar, pentru voi care ați crezut! Dar pentru cei necredincioși, „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului”

„În construirea templului lui Solomon, pietrele au fost pregătite complet în carieră, astfel încât atunci când au fost aduse… lucrătorii nu au avut decât să le așeze pe poziție…

Niciun instrument nu trebuia folosit pe piatră atunci când aceasta era adusă la locul construcției. O piatră de formă neregulată a fost adusă din carieră pentru a fi folosită la fundația templului. Dar lucrătorii nu puteau găsi un loc pentru ea. … Acolo zăcea neutilizată, iar muncitorii o ocoleau sau se împiedicau de ea, fiind foarte deranjați de prezența ei. Mult timp a rămas o piatră respinsă. Dar când constructorii au ajuns la așezarea pietrei din capul unghiului, pentru mult timp au căutat în zadar o piatră de suficientă dimensiune și rezistență…[care să] suporte greutatea mare ce avea să apese pe ea. Dacă ar face o selecție neînțeleaptă a unei pietre pentru acest loc important, siguranța întregii construcții ar fi pusă în pericol…

Atenția constructorilor a fost în cele din urmă atrasă de această piatră mare, și au examinat-o cu atenție. Aceasta deja trecuse prin toate testele… Piatra a fost acceptată, adusă la poziția ei desemnată și s-a dovedit a fi o potrivire perfectă.” – The Spirit of Prophecy, vol. 3, pp. 36, 37.

Luni 29 aprilie

2. PIATRA DIN CAPUL UNGHIULUI

a. Deși Isus l-a numit pe Simon „Chifa” care înseamnă „o piatră” (vezi Ioan 1:42; Matei 16:18, 19), de ce nu putea fi Petru „stânca” pe care Isus Și-a construit biserica? Matei 26:73, 74; Galateni 2:11-13.

Ioan 1:42: „Și l-a adus la Isus. Isus l-a privit și i-a zis: „Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa” (care tălmăcit înseamnă Petru).”

Matei 16:18, 19: „Și Eu îți spun: tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui. Îți voi da cheile Împărăției cerurilor, și orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.”

Matei 26:73, 74: „Peste puțin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat și au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că și tu ești unul din oamenii aceia, căci și vorba te dă de gol.” Atunci el a început să se blesteme și să se jure, zicând: „Nu cunosc pe Omul acesta!” În clipa aceea a cântat cocoșul.“

Galateni 2:11-13: „Dar, când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă, în față, căci era de osândit. În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el mânca împreună cu Neamurile; dar, când au venit ei, s-a ferit și a stat deoparte, de teama celor tăiați împrejur. Împreună cu el au început să se prefacă și ceilalți iudei, așa că până și Barnaba a fost prins în lațul fățărniciei lor.“

„Petru era prompt și zelos în acțiune, îndrăzneț și necompromițător, și Hristos a văzut în el calități care aveau să fie de mare valoare pentru biserică.“ – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 488 (secț – Relațiile dintre membrii comunității).

„Petru nu a fost stânca pe care biserica a fost întemeiată. Porțile iadului l-au biruit când L-a tăgăduit pe Domnul Său cu jurământ. Biserica a fost clădită pe Acela pe care nu-L putea birui locuința morților.“ – Hristos, lumina Lumii, p. 413 (cap. 45 – Umbrele crucii).

„Isus nu S-a referit la Petru ca fiind stânca pe care El avea să-Și întemeieze biserica. Expresia Sa ‘această stâncă’, se aplica Lui Însuși ca temelie a bisericii creștine. În Isaia 28:16, se face aceeași referire… Este aceeași piatră la care se face referire și în Luca 20:17, 18… De asemenea, în Marcu 12:10, 11...

Aceste texte dovedesc în mod concludent că Isus este stânca pe care biserica este clădită.” – The Spirit of Prophecy, vol. 2, pp. 272, 273.

b. Menționați dovezi că, în loc să fie fundația bisericii, Petru era unul dintre frații în conducere. Galateni 2:9; 1 Petru 5:1; Efeseni 2:20, 21.

Galateni 2:9: „și, când au cunoscut harul care-mi fusese dat, Iacov, Chifa și Ioan, care sunt priviți ca stâlpi, mi-au dat mie și lui Barnaba mâna dreaptă de însoțire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiați împrejur.“

1 Petru 5:1: „Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca și ei, un martor al patimilor lui Hristos și părtaș al slavei care va fi descoperită“

Efeseni 2:20, 21: „fiind zidiți pe temelia apostolilor și prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un Templu sfânt în Domnul.“

„Iacov a prezidat acest consiliu (vezi Faptele apostolilor 15) și ultima lui hotărâre a fost: „De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăți acelora dintre Neamuri care se întorc la Dumnezeu”.

„Aceasta a pus capăt discuției. În cazul acesta, avem o respingere a învățăturii susținute de Biserica Romano-Catolică, anume că Petru era capul bisericii... Nimic din viața lui Petru nu confirmă pretenția cum că el ar fi fost ridicat mai presus de frații săi, ca vicar al Celui PreaÎnalt.“ – Faptele Apostolilor, pp. 194, 195 (cap. 19 – Iudei și neamuri).

c. Pe cine consideră Petru ca fiind singura stâncă solidă și adevărata temelie a bisericii? 1 Petru 2:3-6.

1 Petru 2:3-6: „dacă ați gustat în adevăr că bun este Domnul. Apropiați-vă de El, Piatra vie lepădată de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu. Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă și să aduceți jertfe duhovnicești, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o Piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; și cine se încrede în El nu va fi dat de rușine.”

Marți 30 aprilie

3. O PIATRĂ DE POTICNIRE

a. Numiți o calitate atribuită lui Isus și modul în care are legătură cu mesajul Evangheliei pentru păcătoși. 1 Petru 2:4 p.p., 7.

1 Petru 2:4 p.p., 7: „Apropiați-vă de El, Piatra vie lepădată de oameni...Cinstea aceasta este, dar, pentru voi care ați crezut! Dar pentru cei necredincioși, „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului”,

„Atunci când Cuvântul vieții se rostește, răspunsul nostru din inimă să mărturisească despre faptul că voi primiți solia ca venind din cer. Lucrul acesta este de modă foarte veche, știu aceasta, dar va fi o jertfă de mulțumire lui Dumnezeu pentru pâinea vieții, dată sufletului flămând. Răspunsul acesta față de inspirația Duhului Sfânt va fi o putere pentru propriul vostru suflet și o încurajare pentru alții. Aceasta va dovedi că sunt în clădirea lui Dumnezeu pietre vii, care emit lumină.“ – Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 367 (secț. – Respectarea Sabatului).

b. Cum știm că până și cei familiarizați cu adevărul prezent sunt în pericol de „a se poticni în Cuvânt”? Romani 9:31-33; 1 Petru 2:8.

Romani 9:31-33: „pe când Israel, care umbla după o Lege care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta. Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credință, ci prin fapte. Ei s-au lovit de Piatra de poticnire, după cum este scris: „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire și o Stâncă de cădere: și cine crede în El nu va fi dat de rușine.”

1 Petru 2:8: „și „o Piatră de poticnire și o Stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, și la aceasta sunt rânduiți.“

„În marea Sa milă, Domnul Hristos a trimis solia cea mai prețioasă prin frații Waggoner și Jones (la Conferința Generală AZȘ, desfășurată la Minneapolis în 1888). Această solie a avut scopul de a-L aduce în atenția oamenilor pe Mântuitorul înălțat, jertfa pentru păcatele întregii lumi. Ea a prezentat îndreptățirea prin credința în Garantul divin, a invitat oamenii să primească neprihănirea lui Hristos, care se manifestă prin ascultarea de toate poruncile lui Dumnezeu. Mulți Îl pierduseră din vedere pe Domnul Isus. Ei aveau nevoie să li se îndrepte privirile spre Persoana Sa divină, spre meritele Sale și spre iubirea Sa neschimbătoare.“ – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, pp. 91, 92 (secț. – Respingerea luminii).

„Unii au cultivat ură împotriva oamenilor cărora Dumnezeu le-a încredințat o solie specială pentru lume. Ei au început această lucrare satanică la Minneapolis. După aceea, când au văzut și au simțit manifestarea prezenței Duhului Sfânt, care dovedea că solia venea de la Dumnezeu, ei au urât-o și mai mult pentru că era o mărturie împotriva lor. Acești oameni nu au vrut să-și umilească inima în pocăință.“ – Ibid. pp. 79, 80.

„Mi-a fost arătată starea decăzută a poporului lui Dumnezeu... ei se îndepărtaseră de El și deveniseră căldicei. Ei cunosc adevărul, însă le lipsește puterea mântuitoare a acestuia.“ – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 210 (cap. 39 – Lenevia mustrată).

„Mesajul către biserica Laodiceeană este aplicabil situației noastre. Cât de clar este ilustrată poziția celor care cred că au tot adevărul, care se mândresc cu cunoștințele lor despre Cuvântului lui Dumnezeu, în timp ce puterea sa sfințitoare nu a fost simțită în viețile lor.“ – Credința și faptele, pp. 82, 83.

Miercuri 1 mai

4. A FI O PIATRĂ VIE (PLINĂ DE VIAȚĂ)

a. Cum ilustrează Petru creșterea creștină? 1 Petru 2:5.

1 Petru 2:5: „Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă și să aduceți jertfe duhovnicești, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.“

b. Ce înseamnă să fii o „piatră vie” în casa spirituală a lui Dumnezeu? Efeseni 4:13, 15, 16. Comparați cu Apocalipsa 3:1 u.p., 2.

Efeseni 4:13, 15, 16: „până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos; ...ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El tot trupul, bine închegat și strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei, și se zidește în dragoste.“

Apocalipsa 3:1 u.p., 2: „Știu faptele tale: că îți merge numele că trăiești, dar ești mort. Veghează și întărește ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârșite înaintea Dumnezeului Meu.“

„Noi trebuie să lucrăm cu oamenii de acest fel, care sunt cu adevărat inteligenți ...Dacă ne este cu putință, noi aducem pietrele acestea aspre în atelierul lui Dumnezeu, unde sunt tăiate și modelate și unde toate asperitățile lor sunt înlăturate și șlefuite de mâna divină, până când ajung să fie niște pietre prețioase în templul lui Dumnezeu și niște pietre vii, care transmit lumină. În felul acesta, pot să crească, ajungând un templu sfânt pentru Dumnezeu.“ – Evanghelizarea, p. 573 (secț. – Străinii din mijlocul nostru).

„Domnul nu va accepta o slujire fără inimă, un șir de ceremonii cu adevărat fără Hristos. Copiii Săi trebuie să fie pietre vii în construcția lui Dumnezeu. Dacă toți s-ar oferi necondiționat lui Dumnezeu, dacă ar înceta să studieze și să planifice pentru amuzamentul lor, pentru excursii și asocieri pline de plăcere și ar studia cuvintele... nu ar mai simți niciodată foame sau sete de excitare sau schimbare. Dacă este în avantajul nostru real să fim spirituali și dacă mântuirea poporului nostru depinde de ancorarea noastră în Stânca Veșnică, nu ar fi mai bine să fim angajați în căutarea a ceea ce va menține întreaga construcție pe piatra din capul unghiului, astfel încât să nu fim confuzi și dezorientați în credința noastră.“ – Principii fundamentale ale educației creștine, pp. 461, 462 (subcap. Disciplina corectă în școală).

c. Care este cel mai bun „sacrificiu spiritual” pe care îl putem aduce lui Dumnezeu? 1 Petru 2:5 (ultima parte); Psalmi 51:17; 1 Samuel 15:22 (a doua parte).

1 Petru 2:5 u.p.: „și să aduceți jertfe duhovnicești, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.“

Psalmi 51:17: „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită.“

1 Samuel 15:22, a doua parte: „Ascultarea face mai mult decât jertfele, și păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.“

„Arderile de tot și jertfele nu erau acceptate de Dumnezeu în vremurile vechi, dacă spiritul în care era adus darul nu corespundea cu darul oferit. Samuel a spus: ...Ascultarea face mai mult decât jertfele, și păzirea Cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.” Toți banii de pe pământ nu pot cumpăra binecuvântarea lui Dumnezeu și nu îți pot garanta nici o singură biruință.“

„Mulți ar face ceva și orice jertfă, în afară de ceea ce ar trebui să facă, și anume să renunțe la sine și să-și supună voința lor voinței lui Dumnezeu.“ – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 84 (secț. – Procesul de punere la probă).

Joi 2 mai

5. SUNTEM CEEA CE PRETINDEM A FI?

a. Ce cuvinte din Biblie avem tendința să ne aplicăm cu mândrie nouă înșine? 1 Petru 2:9 p. p., 10.

1 Petru 2:9 p.p., 10: „Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui... pe voi, care odinioară nu erați un popor, dar acum sunteți poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăți îndurare, dar acum ați căpătat îndurare.“

b. Doar la ce categorie de oameni pot fi aplicate cuvintele de mai sus din 1 Petru 2:9? 1 Petru 2:5, 9 (ultima parte); Matei 5:16; Romani 2:28, 29.

1 Petru 2:5, 9 u.p.: „Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă și să aduceți jertfe duhovnicești, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos... ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.“

Matei 5:16: „Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.“

Romani 2:28, 29: „Iudeu nu este acela care se arată pe din afară că este iudeu; și tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne. Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru; și tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu își scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.“

„Cel a cărui minte este iluminată de înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu își va da seama de răspunderea față de El și față de lume și va simți că toate capacitățile sale trebuie dezvoltate în așa fel încât să producă cele mai bune rezultate; deoarece el trebuie să vestească „puterile minunate” ale Celui ce l-a chemat „din întuneric la lumina Sa minunată”. (1 Petru 2:9). Crescând în har și în cunoașterea Domnului Isus Hristos, el își va da seama de propriile nedesăvârșiri, își va simți ignoranța și va căuta constant să-și păstreze și să-și dirijeze puterile minții pentru a deveni un creștin inteligent.“ – Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 37 (cap. 4 – Slujirea neegoistă – legea cerului).

„Dumnezeu are un popor care nu va primi semnul fiarei pe mâna dreaptă sau pe frunte. Dumnezeu are un loc pe care poporul Său să îl ocupe în lumea aceasta, pentru a reflecta lumina.“ – The Review and Herald, 15 aprilie 1890.

Vineri 3 mai

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum pot fi eu sigur că sunt zidit pe Isus și nu pe propriile mele idei?

2. Hristos a văzut în Petru calități care urma să fie o valoare deosebită pentru biserică. Ce pot să fac eu pentru a face biserica mea mai bună?

3. În ce fel aș putea fi în pericol să consider anii mei de muncă credincioasă pentru biserică sau progresul meu în diverse aspecte ale reformei ca pe un merit pentru mântuire?

4. Ce mă poate face cu adevărat o „piatră vie” în templul lui Dumnezeu?

5. Ce identifică un creștin sfânt, „deosebit” în contrast cu cineva care doar pretinde acest nume?