- Lecția 13. Înălțând crucea
- Lecția 12. Când se văd slăbiciune și greșeli
- Lecția 11. Carnea versus spiritul
- Lecția 10. Umblând în Duhul
- Lecția 9. Libertatea creștină
- Lecția 8. Evanghelia în puritatea ei
- Lecția 7. Legământul harului
- Lecția 6. Urmând cărui stăpân?
- Lecția 5. Trăind în totul prin har
- Lecția 4. Crescând în armonie
- Lecția 3. Înainte spre Antiohia
- Lecția 2. Către bisericile din Galatia
- Lecția 1. Convertirea și chemarea lui Pavel
Lecția 5. Trăind în totul prin har
TEXT DE MEMORAT: „Sunt crucificat cu Hristos totuși trăiesc; dar nu eu, ci Hristos trăiește în mine: și viața pe care o trăiesc acum în carne, o trăiesc prin credința Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit și s-a dat pe sine însuși pentru mine.” (Galateni 2:20 engl. KJV, rom. BTF.)
„Credința autentică își însușește dreptatea lui Hristos, și păcătosul este făcut un biruitor cu Hristos; pentru că el este făcut părtaș al naturii divine, și astfel divinitatea și umanitatea sunt combinate.”—Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 177 engl. (cap. 169, Singura răscumpărare acceptabilă).
Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 219-231 engl. (cap. 25, Un apel).
Duminică 24 octombrie
1. HARUL REGENERATOR AL LUI DUMNEZEU
a. Cum prezintă Pavel harul lui Dumnezeu în planul de mântuire — și atitudinea cu care trebuie să îl acceptăm? Galateni 2:15- 18; Efeseni 2:8-10.
Galateni 2:15-18: „Noi suntem iudei din fire, iar nu păcătoși dintre neamuri. Totuși, fiindcă știm că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credința în Isus Hristos, am crezut și noi în Hristos Isus, ca să fim socotiți neprihăniți prin credința în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. Dar, dacă, în timp ce căutăm să fim socotiți neprihăniți în Hristos, și noi înșine am fi găsiți ca păcătoși, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum! Căci, dacă zidesc iarăși lucrurile pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege.”
Efeseni 2:8-10: „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.”
„Păstorul Șef este Judecător și ilustrează marile principii care trebuie să reglementeze modul de procedare în socotelile cu servii Săi care sunt îndreptățiți prin credință, judecați după faptele lor. Credința lucrează prin dragoste și purifică sufletul de mânjitura morală, ca el să poată deveni un templu pentru Domnul.”—Astăzi cu Dumnezeu, p. 208 engl. (cap. 200, Talente încredințate pentru slujire).
„Fără credință este imposibil să plăcem lui Dumnezeu. Credința vie îl face capabil pe posesorul ei să se prindă de meritele lui Hristos, îl face capabil să derive mare mângâiere și satisfacție din planul de mântuire.” — Solii alese, vol. 1, p. 364 engl. (cap. 56, Un adevăr care poartă acredita-rea divină).
„În timp ce trebuie să fim în armonie cu legea lui Dumnezeu, nu suntem salvați de faptele legii, totuși nu putem fi salvați fără ascultare. Legea este standardul după care este măsurat caracterul. Însă noi nu putem să ținem poruncile lui Dumnezeu fără harul regenerator al lui Hristos. Doar Isus ne poate curăți de tot păcatul. El nu ne salvează prin lege, nici nu ne va salva în neascultare de lege.”—Credința și faptele, p. 95, 96 engl. (cap. 13, Credința și faptele—mână în mână).
Luni 25 octombrie
2. ÎNŢELEGÂND HARUL
a. Cu ce este comparată orice încercare de a obține mântuirea prin propria noastră putere — sau prin orice presupusă realizare proprie? Geneza 4:3-5.
Geneza 4:3-5: „După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncarea din roadele pământului. Abel a adus și el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui și din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel și spre jertfa lui, dar spre Cain și spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare și i s-a posomorât fața..”
„Dacă cineva ar putea să se salveze prin propriile sale fapte, el ar putea avea ceva în sine însuși de care să se bucure. Efortul pe care omul îl face în propria sa putere pentru a obține salvarea este reprezentat prin jertfa lui Cain.” —Solii alese, vol. 1, p. 363 engl. (cap. 56, Un adevăr care poartă acreditarea divină).
b. Concret, ce face harul pentru noi? Tit 2:11-14; 3:4-7.
Tit 2:11-14: „Fiindcă harul lui Dumnezeu care aduce salvarea s-a arătat tuturor oamenilor, învățându-ne ca, negând evlavia și poftele lumești, să trăim cu sobrietate, în dreptate și în evlavie în această lume de acum. Așteptând acea binecuvântată speranță și glorioasa apariție a marelui Dumnezeu și Salvatorul nostru Isus Hristos, care s-a dat pe El însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din toată nelegiuirea și să purifice pentru El Însuși un popor special, zelos pentru fapte bune.” (engl. KJV, rom. BTF).
Tit 3:4-7: „Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belșug peste noi prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; pentru ca, odată socotiți neprihăniți prin harul Lui, să ne facem în nădejde moștenitori ai vieții veșnice.”
„Isus stă în Sfânta Sfintelor, pentru a apărea acum în prezența lui Dumnezeu pentru noi. Acolo El nu încetează să înfățișeze poporul Său, clipă de clipă, complet în El Însuși. Însă pentru că noi suntem astfel reprezentați înaintea Tatălui, nu trebuie să ne imaginăm că trebuie să ne încumetăm în ce privește îndurarea Sa și să devenim neglijenți, indiferenți și îngăduitori de sine. Hristos nu este un slujitor al păcatului. Noi suntem compleți în El, acceptați în Cel Iubit, doar atât timp cât rămânem în El prin credință.” — Credința și faptele, p. 107 engl. (cap. 16, Acceptați în Hristos).
c. Explicați marea adâncime a imensei noastre nevoi permanente de har al lui Dumnezeu. 2 Corinteni 3:3-5; Galateni 2:19.
2 Corinteni 3:3-5: „Voi sunteți arătați ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște table de piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne. Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos. Nu că noi, prin noi înșine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu.”
Galateni 2:19: „Căci eu, prin Lege, am murit față de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.”
„Suntem îndreptățiți prin credință. Sufletul care înțelege semnificația acestor cuvinte nu va fi niciodată auto-suficient. Noi înșine nu suntem capabili să gândim nimic de la noi înșine. Duhul Sfânt este eficiența noastră în lucrarea de clădire a caracterului, în formarea caracterului după asemănarea divină. Când ne considerăm capabili prin noi înșine de a ne modela propria noastră experiență, facem o mare greșeală. Nu putem obține niciodată prin noi înșine victoria asupra ispitei. Însă cei care au credință autentică în Hristos vor fi prelucrați de Duhul Sfânt. Sufletul în a cărui inimă locuiește credința va crește într-un templu frumos pentru Domnul. El este călăuzit de harul lui Hristos. Exact în proporția în care depinde de Duhul Sfânt să îl învețe, va crește el.”—Comentarii biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol. 6, p. 1109 engl. (cap. referitor la Galateni 2).
Marți 26 octombrie
3. ÎNCREZÂNDU-NE ÎN CEL CARE OFERĂ HAR
a. Cum putem întreține (menține) beneficiile harului în viața noastră? Evrei 12:1-3.
Evrei 12:1-3: „De aceea și noi, fiind înconjurați de un nor așa de mare de martori, să lăsăm deoparte fiecare greutate și păcatul care ne copleșește așa de ușor și să alergăm cu răbdare cursa care este pusă înaintea noastră, privind cu atenție la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre care, pentru bucuria pusă înaintea lui, a îndurat crucea, disprețuind rușinea și este așezat la dreapta tronului lui Dumnezeu. Căci luați aminte la Cel ce a îndurat o astfel de împotrivire a păcătoșilor față de El, ca nu cumva să obosiți și să cădeți de oboseală în mințile voastre.” (engl. KJV, rom. BTF).
„Tot ceea ce omul poate să facă fără Hristos, este poluat cu egoism și păcat; însă ceea ce este îndeplinit prin credință, este acceptabil pentru Dumnezeu. Când căutăm să câștigăm cerul prin meritele lui Hristos, sufletul progresează. Privind la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre, putem merge din tărie în tărie, din victorie în victorie; pentru că prin Hristos, harul lui Dumnezeu a îndeplinit salvarea noastră completă.”— Solii alese, vol. 1, p. 364 engl. (cap. 56, Un adevăr care poartă acreditarea divină).
„Nimeni nu poate fi îndreptățit prin vreo faptă a sa. El poate fi eliberat de vina păcatului, de condamnarea legii, de pedeapsa fărădelegii, doar prin virtutea suferinței, morții și a învierii lui Hristos. Credința este singura condiție prin care se poate obține îndreptățirea, și credința nu include doar crezul, ci încrederea.” — Ibid., p. 389 engl. (cap. 62, Îndreptățit prin credință).
„Când păcătosul are o viziune a farmecului neegalat al lui Hristos, păcatul nu i se mai pare atrăgător; pentru că el Îl privește pe Cel mai frumos dintre zece mii, pe Cel cu totul plăcut. El realizează, printr-o experiență personală, puterea evangheliei, a cărei mărime a planului este egalată doar de valoarea scopului.” — Credința și faptele, p. 107 engl. (cap. 16. Acceptați în Hristos).
b. Cum trebuie să evităm să zădărnicim harul lui Dumnezeu? Galateni 2:21.
Galateni 2:21: „Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.”
„Credința solidă nu va conduce pe nimeni pe o cale greșită, în fanatism, sau în a acționa ca servul leneș. Puterea fermecătoare a lui Satan este cea care îi conduce pe oameni să privească la ei înșiși în loc să privească la Isus. Dreptatea lui Hristos trebuie să meargă înaintea noastră dacă slava Domnului devine ariergarda* noastră. Dacă îndeplinim voia lui Dumnezeu, putem accepta binecuvântări ample ca dar gratuit din partea lui Dumnezeu, însă nu pentru vreun merit din noi; acesta nu are nicio valoare. Îndepliniți lucrarea lui Hristos, și Îl veți onora pe Dumnezeu și veți ieși mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit și Și-a dat viața pentru noi, ca noi să avem viață și mântuire în Isus Hristos.”—Ibid., p. 27, 28 engl. (cap. 1, Ellen White clarifică problemele).
„În timp ce credința adevărată se încrede cu totul în Hristos pentru mântuire, ea va conduce la conformare perfectă cu legea lui Dumnezeu. Credința este dovedită de fapte.”— Comentarii biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol. 6, p. 1073 engl. (cap. referitor la Romani 3).
Miercuri 27 octombrie
4. STÂND PUR SAU DEVENIND MÂNJIT?
a. Cum putem rezuma experiența extraordinară a trăirii prin harul lui Dumnezeu? Galateni 2:20.
Galateni 2:20: „Sunt crucificat cu Hristos totuși trăiesc; dar nu eu, ci Hristos trăiește în mine: și viața pe care o trăiesc acum în carne, o trăiesc prin credința Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine.” (Galateni 2:20 engl. KJV, rom. BTF.)
„Prin harul lui Hristos noi putem împlini orice cere Dumnezeu.” — Credința prin care trăiesc, p. 94 engl. (cap. Marele element al puterii salvatoare).
„Tendințele care controlează inima naturală trebuie să fie supuse de harul lui Hristos, înainte ca omul căzut să poată fi făcut potrivit pentru a intra în cer și a se bucura de societatea îngerilor puri, sfinți. Când omul moare față de păcat și este trezit la o viață nouă în Hristos, dragostea divină umple inima sa; înțelegerea sa este sfințită; el bea dintr-o fântână inepuizabilă de bucurie și cunoaștere, și lumina unei zile eterne strălucește pe cărarea sa, pentru că Lumina vieții este în mod continuu cu el.” — Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 250 engl. (cap. 242, Pregătindu-ne pentru cer).
„Atingerea credinței ne deschide vistieria divină a puterii și înțelepciunii; și astfel, prin instrumente de lut, Dumnezeu înfăptuiește minunile harului Său. Această credință vie este marea noastră nevoie de astăzi. Trebuie să știm că Isus este cu adevărat al nostru; că Spiritul Său ne curățește și ne rafinează inimile. Dacă urmașii lui Hristos ar avea credință autentică, cu blândețe și dragoste, ce lucrarea ar putea să realizeze ei! Ce roade s-ar vedea spre slava lui Dumnezeu!”— Ibid., p. 265 engl. (cap. 257, Pentru cel care crede).
b. De ce a devenit Pavel foarte alarmat pentru credincioșii care trăiau în Galatia, și ce ar trebui să învățăm noi din aceasta? Galateni 3:1; Ioan 3:3.
Galateni 3:1: „O, galateni nechibzuiți! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?”
Ioan 3:3: „Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
„Apostolul i-a îndemnat pe Galateni să îi părăsească pe ghizii falși prin care fuseseră conduși în eroare, și să se întoarcă la credința care fusese însoțită de dovezi inconfundabile ale aprobării divine. Oamenii care încercaseră să îi abată de la credința lor în evanghelie erau ipocriți, nesfinți în inimă și corupți în viață. Religia lor consta dintr-un ciclu de ceremonii, prin îndeplinirea cărora ei se așteptau să câștige favoarea lui Dumnezeu. Ei nu aveau nicio dorință după o evanghelie care chema la ascultare de cuvânt. ‚Dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu.’ (Ioan 3:3). Ei simțeau că o religie bazată pe o astfel de doctrină cerea un sacrificiu prea mare, și ei se agățau de propriile lor erori, înșelându-se pe ei înșiși și înșelând pe alții.
A înlocui sfințenia inimii și a vieții cu forme exterioare ale religiei este încă la fel de plăcut pentru inima nereînnoită precum era în zilele acelor învățători evrei. Astăzi, ca și atunci, există conducători spirituali falși, ale căror doctrine le ascultă cu sete mulți. Este efortul studiat al lui Satan acela de a abate mințile de la speranța mântuirii prin credința în Hristos și ascultarea de legea lui Dumnezeu.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 386, 387 engl. (cap. Apostazie în Galatia).
Joi 28 octombrie
5. PĂSTRÂNDU-L PE HRISTOS ÎN CENTRUL ATENŢIEI NOASTRE
a. Ce întrebări a pus Pavel pentru a deschide ochii galatenilor să vadă tipul de „fermecare” care îi amăgise pe ei? Galateni 3:2-5.
Galateni 3:2-5: „Iată numai ce voiesc să știu de la voi: prin faptele Legii ați primit voi Duhul, ori prin auzirea credinței? Sunteți așa de nechibzuiți? După ce ați început prin Duhul, vreți acum să sfârșiți prin firea pământească? În zadar ați suferit voi atât de mult? Dacă, în adevăr, e în zadar! Cel ce vă dă Duhul și face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinței?” „Satan este fermecătorul, și el a lucrat ca Hristos să fie alungat din suflet și ca el însuși să poată fi întronat acolo.”—Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 336 engl. (cap. Trebuie să privim constant spre Isus).
b. Prin contrast, care era punctul central al învățăturilor lui Pavel? 2 Corinteni 4:5, 6.
2 Corinteni 4:5, 6: „Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voștri, pentru Isus. Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.”
„Nu pentru a înălța eul, ci pentru a mări harul lui Hristos a prezentat Pavel ... celor care tăgăduiau calitatea sa de apostol, dovada că el nu era ‚cu nimic mai prejos decât apostolii cei mai mari dintre cei mai mari’ (2 Corinteni 11:5). Cei care încercau să deprecieze chemarea sa și lucrarea sa luptau împotriva lui Hristos, al cărui har și a cărui putere erau manifestate prin Pavel. Apostolul era forțat de opoziția vrăjmașilor săi să ia o atitudine hotărâtă în a-și menține poziția și autoritatea.
Pavel îi implora pe cei care cunoscuseră cândva în viețile lor puterea lui Dumnezeu să se întoarcă la prima lor dragoste pentru adevărul evangheliei. Cu argumente ce nu pot fi contrazise, el le-a pus în față privilegiul lor de a deveni bărbați și femei libere în Hristos, prin al cărui sânge ispășitor toți cei care fac o predare deplină sunt îmbrăcați cu haina neprihănirii Sale. El adoptă poziția că fiecare suflet care dorea să fie mântuit trebuia să aibă o experiență autentică, personală, în lucrurile lui Dumnezeu,”—Istoria faptelor apostolilor, p. 388 engl. (cap. 36, Apostazie în Galatia).
Vineri 29 octombrie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE
1. Ce trebuie să realizez cu privire la harul lui Dumnezeu?
2. Cum pot crește eu în har?
3. Cum se manifestă credința?
4. Ce era atât de periculos cu privire la cei care îi fermecaseră pe cei din Galatia?
5. Ce poate să mă facă să fiu în pericolul de a pierde prima mea dragoste pentru evanghelie?