Lecția 6. Frunze de smochin sau lână de miel?

Text de memorizat: „Și, după Lege, aproape totul este curățit cu sânge; și fără vărsare de sânge, nu este iertare.” (Evrei 9:22).

„Faptele bune ale celor din poporul lui Dumnezeu au o influență mai puternică decât cuvintele.” ‒ Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 443 (secț. – Un apel către biserică).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, pp. 52-62 (cap. 3 – Ispitirea și căderea).

Duminică 5 noiembrie

1. TRĂIND CU OMENIREA

a. Descrieți relația pe care Dumnezeu o caută cu omenirea atât acum, cât și în veșnicii. Exodul 25:8; Apocalipsa 21:1–3.

„Să-Mi facă un Locaș Sfânt, și Eu voi locui în mijlocul lor.” (Exodul 25:8)

„Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră, și marea nu mai era. Și eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Și am auzit un glas tare care ieșea din scaunul de domnie și zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.” (Apocalipsa 21:1-3)

b. Întrucât El dorește o relație personală, este oare posibil să fie într-o prietenie cu cei care se opun principiilor Sale – și unde sunt diferențele specifice? Matei 6:24; Iacov 4:4; 2 Corinteni 6:14-18.

„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ține la unul și va nesocoti pe celălalt; nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.” (Matei 6:24)

„Suflete preacurvare! Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu.” (Iacov 4:4)

„Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înțelegere poate fi între Hristos și Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu.” De aceea: „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat, și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul cel Atotputernic.” (2 Corinteni 6:14-18)

„Urmașilor lui Hristos li se cere să iasă din lume, și să se separe, să nu se atingă de ceea ce este necurat, și ei au făgăduința de a fi fii și fiice ale Celui Preaînalt, membri ai familiei regale. Dar dacă nu sunt îndeplinite condițiile din partea lor, ei nu vor putea să aibă parte de împlinirea făgăduinței.” ‒ Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 441 (secț. – Un apel către biserică).

c. Explicați datoria noastră față de oamenii din lume. Ioan 17:15, 16; Matei 5:16.

„Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.” (Ioan 17:15-16)

„Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.” (Matei 5:16)

„Domnul dorește să aibă un popor al Său în lume, dar nu din lume. Ei trebuie să se străduiască să prezinte adevărul înaintea oamenilor aflați în poziții înalte, acordându-le și acestora o șansă egală de a cerceta și de a accepta dovezile. Mulți sunt lipsiți de cunoaștere și de lumină, iar noi avem de făcut o lucrare personală înțeleaptă, serioasă și solemnă. Trebuie să simțim roadele ostenelii sufletului față de cei aflați în poziții înalte și să le adresăm invitația binevoitoare de a veni la ospățul de nuntă. Pentru acești oameni ar fi putut să fie făcută o lucrare cu mult mai mare decât cea care a fost făcută până în prezent.” – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 198 (cap. 8 – Împreună lucrători cu Dumnezeu).

Luni 6 noiembrie

2. UN VEȘMÂNT DE LUMINĂ

a. De ce studiem și cercetăm începuturile lumii pentru a vedea idealul lui Dumnezeu și felul de îmbrăcăminte pe care l-au purtat primii noștri părinți? Geneza 1:27, 31; Psalmul 104:1, 2.

„Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut... 31Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; și iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a șasea.” (Geneza 1:27, 31)

„Binecuvântă, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu strălucire și măreție! Te învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.” (Psalmi 104:1-2)

„Înainte de intrarea păcatului în lume, Adam și Eva erau înconjurați în Eden de o lumină curată și minunată, lumina lui Dumnezeu. Această lumină strălucea asupra oricărui lucru de care se apropiau. Nu exista nimic care să le împiedice percepția asupra caracterului sau a lucrărilor lui Dumnezeu. Când au cedat însă ispititorului, lumina s-a îndepărtat de la ei. Pierzând veșmintele de sfințenie, ei au pierdut lumina care strălucea asupra naturii. Ei nu mai puteau citi în ea cum se cuvine.” – Divina vindecare, pp. 461, 462 (secț. – Cunoașterea primită prin cuvântul lui Dumnezeu).

„Înainte de căderea sa, Adam era liber de consecințele blestemului. Când a fost asaltat de ispititor, niciunul dintre efectele păcatului nu se regăseau asupra lui. El a fost creat desăvârșit în gândire și în faptă. Dar el a cedat în fața păcatului și a căzut din starea lui înaltă și sfântă.” ‒ Solii alese, vol. 3, p. 141.

b. Ce schimbare s-a produs imediat ce păcatul a intrat și ce simbo‒ lizează aceasta? Geneza 2:25; 3:7 (prima parte); Apocalipsa 3:17.

„Omul și nevasta lui erau amândoi goi și nu le era rușine.” (Geneza 2:25)  

„Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi...” (Geneza 3:7p.p.)

„Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic”, și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol.” (Apocalipsa 3:17)

„Învelișul de lumină din jurul primilor noștri părinți a dispărut curând, iar sub povara vinei și a pierderii învelitorii lor divine, i-a cuprins un tremur și au încercat să-și acopere trupurile dezgolite.” – The Spirit of Prophecy, vol. 1, p. 40.

„După ce au păcătuit, Adam și Eva au văzut că erau goi, pentru că veșmântul de lumină și de siguranță se îndepărtase de la ei.” – Evenimentele ultimelor zile, p. 249 (cap. 17 – Cele șapte plăgi finale și cei păcătoși).

„La început, omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu nu numai în caracter, ci și în trăsături și formă. Păcatul a desfigurat și aproape a șters chipul divin; dar Hristos a venit să refacă ceea ce a fost pierdut. El va schimba trupurile noastre netrebnice și le va face asemenea trupului Său slăvit. Chipul muritor, corupt, lipsit de frumusețe, odinioară întinat de păcat, devine desăvârșit, frumos și nemuritor. Toate defectele și diformitățile sunt lăsate în mormânt. Readuși la pomul vieții, în Edenul multă vreme pierdut, cei mântuiți ‘vor crește’ (Maleahi 4:2) la statura deplină a neamului omenesc, în slava lui de la început. Ultima rămășiță a blestemului păcatului va fi îndepărtată și cei credincioși ai lui Hristos se vor arăta ‘în frumusețea Domnului Dumnezeului nostru’, la minte, la suflet și la trup, reflectând chipul desăvârșit al Domnului lor. O, minunată mântuire! Mult discutată, mult așteptată, contemplată cu o anticipație înflăcărată, dar niciodată înțeleasă pe deplin.” – Tragedia veacurilor, pp. 644, 645 (cap. 40 – Poporul lui Dumnezeu salvat).

Marți 7 noiembrie

3. NEPRIHĂNIREA DE SINE

a.     Cum s-au prezentat Adam și Eva în fața lui Dumnezeu, înveșmântați în propria neprihănire, așa cum era vizibil din hainele lor? Geneza 3:7–11.

„Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorțuri din ele. Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei: și omul și nevasta lui s-au ascuns de fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om și i-a zis: „Unde ești?” El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; și mi-a fost frică, pentru că eram gol, și m-am ascuns.” Și Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?” (Geneza 3:7-11)

„După păcătuire, Adam și-a închipuit la început că trece într-o stare mai înaltă a existenței. Însă curând, gândul păcatului său l-a umplut de groază. Aerul, care până atunci avusese o temperatură blândă și uniformă, părea că îngheață perechea vinovată. Dragostea și pacea lor s-au dus și în locul acestora au avut simțământul păcatului, al spaimei față de viitor, al goliciunii sufletești. Veșmântul de lumină care-i învăluise, acum a dispărut și, pentru a-l înlocui, ei au încercat să dea formă unui acoperământ pentru ei; căci goi, nu puteau să dea ochii cu Dumnezeu și cu sfinții îngeri.” ‒ Patriarhi și profeți, p. 57 (cap. 3 – Ispitirea și căderea).

„Caracterul unei persoane este judecat după stilul de a se îmbrăca. Un gust rafinat, o minte cultivată se vor descoperi prin alegerea unei vestimentații simple și adecvate. Când este unită cu modestia comportamentului, simplitatea decentă în îmbrăcăminte va avea un mare efect, învăluind o tânără în acea atmosferă de reținere sfântă, care va constitui pentru ea un scut ce o va feri de o mie de primejdii.” – Educație, p. 248 (secț. – Legătura îmbrăcămintei cu educația).

b. De ce este mai bine să venim la Domnul chiar și într-o condiție păcătoasă, decât să nu venim deloc? Isaia 1:18.

„Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.” (Isaia 1:18)

„Vino, frate, vino așa cum ești, păcătos și murdar. Așază povara vinovăției tale asupra lui Isus și, prin credință, fă apel la meritele Lui. Vino acum, în timp ce mila mai zăbovește; vino cu mărturisire, vino cu sufletul pocăit și Dumnezeu te va ierta din abundență. Nu îndrăzni să desconsideri o altă ocazie. Ascultă vocea milei ce apelează la tine acum, ca să te ridici din morți, pentru ca Hristos să-ți poată da lumină. Acum, fiecare clipă pare să se lege în mod direct de destinul lumii nevăzute. De aceea, nu lăsa ca mândria și necredința să te ducă departe și tot mai departe în respingerea milei oferite. Dacă vei face acest lucru, atunci vei fi lăsat ca în final să te lamentezi, spunând: ‘Secerișul a trecut, vara s-a isprăvit și noi tot nu suntem mântuiți.’” ‒ Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 353 (secț. – Răscumpărați vremea).

„Lunga noapte de veghere, trudă și greutăți aproape a trecut. Hristos trebuie să vină în curând. Pregătește-te! Îngerii lui Dumnezeu caută să-ți întoarcă atenția de la tine însuți și de la lucrurile pământești. Să nu-i lași să lucreze în van. Ai nevoie de credință, de credință vie; credința care lucrează prin iubire și curățește sufletul. Adu-ți aminte de Calvar și de jertfa sfâșietoare, infinită, care a fost adusă acolo pentru om. Isus te invită să vii la El așa cum ești și să-L faci pe El tăria și Prietenul tău veșnic.” – Ibid., vol. 3, p. 251 (secț. – Iubire exagerată de câștig).

Miercuri 8 noiembrie

4. UN SIMBOL AL MÂNTUIRII

a. În afară de îmbrăcămintea noastră, cum ar trebui aspectul nostru să facă distincția între bărbați și femei? 1 Corinteni 11:14, 15

„Nu vă învață chiar și firea că este rușine pentru un bărbat să poarte părul lung, pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare a capului. (1 Corinteni 11:14-15)

b. Explicați prima predică despre planul de răscumpărare și de ce a fost vărsat sânge. Geneza 3:15; Evrei 9:22; Ioan 1:29; Romani 5:15, 16.

„Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.” (Geneza 3:15)

„Și, după Lege, aproape totul este curățat cu sânge; și fără vărsare de sânge nu este iertare.” (Evrei 9:22)

„A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29)

„Dar cu darul fără plată nu este ca și cu greșeala; căci, dacă prin greșeala unuia singur, cei mulți au fost loviți cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur Om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belșug celor mulți. Și darul fără plată nu vine ca prin acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul a adus osânda; dar darul fără plată, venit în urma multor greșeli, a adus o hotărâre de iertare.” (Romani 5:15-16)

„Prin declarația: ‘Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei’, Dumnezeu S-a angajat să inițieze în inimile ființelor omenești un nou principiu – ura față de păcat, înșelăciune, prefăcătorie, și tot ceea ce poartă semnele vicleniei lui Satan.” ‒ Special Testimonies, Series B, nr. 2, p. 6.

„Planul pentru răscumpărarea noastră n-a fost un gând venit ulterior, un plan formulat după căderea lui Adam. A fost o descoperire a ‘tainei care a fost ținută ascunsă timp de veacuri’ (Romani 16:25). A fost o dezvăluire a principiilor care, din veacuri veșnice, sunt temelia tronului lui Dumnezeu. De la început, Dumnezeu și Hristos au știut de apostazia lui Satan și de căderea omului prin puterea înșelătoare a celui rău. Dumnezeu nu a rânduit ca păcatul să ia ființă, dar i-a prevăzut existența și a luat măsuri ca să întâmpine această teribilă situație. Atât de mare a fost iubirea Sa pentru lume, încât a făcut legământ să dea pe unicul Său Fiu, ‘pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.’ (Ioan 3:16)” – Hristos, Lumina lumii, p. 22 (cap. 1 – Dumnezeu cu noi).

c. Ce simbolizează noile veșmintele și cum dezvăluie vestimentația noastră ce se petrece în inimă? Geneza 3:21.

„Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei lui haine de piele și i-a îmbrăcat cu ele.” (Geneza 3:21)

„Chiar cei care susțin că sunt spălați prin sângele lui Isus, vărsat pentru ei, își îmbracă și își împodobesc bietele trupuri muritoare și îndrăznesc să pretindă că sunt urmași ai Modelului sfânt, umil, care S-a tăgăduit pe Sine. O, dacă toți ar putea vedea acest lucru, așa cum îl vede Dumnezeu și așa cum mi-a fost arătat și mie! Mi s-a părut prea greu de suportat acel chin sufletesc pe care l-am simțit privind această stare de lucruri. Îngerul a spus: ‘Poporul lui Dumnezeu este deosebit, aparte; pe aceștia El îi curăță pentru Sine.’ Am văzut că înfățișarea exterioară este un indiciu al inimii. Când în exterior atârnă panglici, gulere și lucruri inutile, se dovedește în mod lămurit că în inimă se află iubirea pentru toate aceste lucruri; dacă aceste persoane nu se curăță de întinarea lor, ele nu vor putea vedea niciodată pe Dumnezeu, pentru că numai cei cu inima curată Îl vor vedea.” ‒ Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 135 (cap. 23 – Asemănarea cu lumea).

Joi 9 noiembrie

5. RECUNOAȘTEREA

a. Chiar și atunci când oamenii din lume se îmbrăcau, în general, mai modest decât se întâmplă acum, de ce a avut Dumnezeu o îmbrăcăminte deosebită pentru poporul Său? Numeri 15:37–41.

„Domnul a zis lui Moise: „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le să-și facă, din neam în neam, un ciucure la colțurile veșmintelor lor și să pună un fir albastru peste ciucurele acesta din colțurile veșmintelor. Când veți avea ciucurele acesta, să vă uitați la el și să vă aduceți aminte de toate poruncile Domnului, ca să le împliniți și să nu urmați după poftele inimilor voastre și după poftele ochilor voștri, ca să vă lăsați târâți la curvie. Să vă aduceți astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniți și să fiți sfinți pentru Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care v-am scos din țara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru.” (Numeri 15:37-41)

„Dumnezeu a poruncit în mod expres un aranjament foarte simplu al vestimentației copiilor lui Israel, pentru a-i distinge de națiunile idolatre din jurul lor. Când aveau să privească la veșmintele lor deosebite, ei trebuia să-și aducă aminte că sunt poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu și că El a lucrat în mod minunat să-i scoată din robia egipteană pentru a-I sluji, pentru a-I fi un popor sfânt. Ei nu trebuia să facă pe plac propriilor lor dorințe sau să imite națiunile idolatre din jur, ci să rămână un popor deosebit, distinct, pentru ca toți cei ce priveau la ei să poată spune: Aceștia sunt cei pe care Domnul i-a scos din țara Egiptului, care țin Legea Celor Zece Porunci. Un israelit era recunoscut de îndată ce era văzut, deoarece Dumnezeu, prin mijloace simple, a rânduit ca să poată fi deosebit ca fiind al Lui.” ‒ Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 524 (cap. 88 – Reforma în îmbrăcăminte).

b. Ce ar trebui să realizăm despre reforma vestimentară? 2 Corinteni 3:2.

„Voi sunteți epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii.” (2 Corinteni 3:2)

„Multe simțăminte nefericite au fost pricinuite de cei care le impuneau surorilor reforma în îmbrăcăminte. Pentru extremiști, reforma aceasta însemna suma și esența religiei lor. Aceasta era tema conversației și povara inimii lor, iar mintea le-a fost astfel îndepărtată de la Dumnezeu și adevăr. Ei n-au reușit să nutrească spiritul lui Hristos și au manifestat o mare lipsă de amabilitate adevărată. În loc să prețuiască îmbrăcămintea pentru avantajele ei reale, se părea că ei erau mândri de caracterul ei deosebit. Poate că nicio problemă n-a pricinuit vreodată în mijlocul nostru o astfel de dezvoltare a caracterului cum a făcut reforma în îmbrăcăminte.” – Ibid., vol. 4, p. 636 (secț. – Simplitate în îmbrăcăminte).

„Mândria și extravaganța în îmbrăcăminte constituie păcate la care este predispusă în special femeia; iată de ce aceste îndemnuri îi sunt adresate direct ei.” ‒ Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 94.

Vineri 10 noiembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce fel de relație vrea Dumnezeu să aibă cu omenirea?

2. De ce a dispărut veșmântul de lumină?

3. Ar trebui să venim la Dumnezeu chiar dacă simțim că nu suntem pregătiți? De ce da sau de ce nu?

4. Cum influențează convertirea felul în care ne îmbrăcăm?

5. Cum arată hainele noastre cine suntem?